Ați practicat vreun sport în copilărie sau poate mai târziu în viață? Dacă da, atunci știți că devine tot mai greu cu trecerea anilor. Pentru cei mici, mingile sunt adesea mai mari și mai moi, iar regulile sunt mult mai relaxate. Apoi, dacă continuă să se antreneze, cu fiecare an atât mingile și regulile devin tot mai dure. La fel este și cu lumea în care trăim. Zilele „jocului” relaxat și nedureros s-au terminat. Este o lume a sportului dur, cu reguli aspre, mingi rapide și schimbări greu prevăzut.
 
Pentru a reuși, trebuie să fim sârguincioși, altfel putem ajunge „în afara jocului”. Dar, slavă Domnului, El este cu noi și are grijă de fiecare aspect al vieții noastre și chiar dacă lumea ar înnebuni de tot, El continuă să fie Dumnezeul Atotputernic care nu ne părăsește. Rugăciunea mea este ca, indiferent de ceea ce se întâmplă în această lume, să fiți atât de aproape de Domnul, încât să puteți urma conducerea Lui pas cu pas. Există o măsură a răului care va fi permisă în ultimele zile din urmă. Suntem deja acolo? Personal, cred că suntem la limită, dar chiar dacă greșesc, sigur suntem mai aproape ca niciodată.
 
Deci ce facem? Cel mai important lucru pe care îl poate face cineva este să fie împăcat cu Dumnezeu și să se apropie de El, indiferent de circumstanțe și de ce se va întâmpla în viitor. Și dacă vremurile devin mai grele, va fi și mai important. Trebuie să avem sufletul hrănit cu apă și cuvânt, adică cu Duhul Sfânt și cu Biblia, prin rugăciune, studiu și închinare prin laudă și adorare. Știm că Îl lăudăm pe Dumnezeu când Îi mulțumim și-L glorificăm pentru cine este și pentru mila și harul Său. Adorarea este ceva mai mult. Este intim și rareori zgomotos. Aceasta vine din manifestarea intimă a dragostei pe care o avem pentru Domnul și care este urmarea cunoașterii Lui. Toate aceste lucruri, întăresc pe cineva în Cristos și este mai important ca niciodată să fim puternici în Domnul.
 
Cât despre a auzi ce ne spune Domnul, dacă încă nu Îi discerneți vocea, rugați-vă să vă ajute să o puteți face. El vorbește și astăzi. Nu lăsați negativitatea nimănui să vă împiedice. Tatăl ceresc ne vorbește în zona inimii, a duhului, de unde izvorăsc instinctele. Poate părea că auzim în mintea noastră, dar în realitate, Domnul vorbește prin Duhul Sfânt, duhului nostru. Și de obicei o face cu o voce calmă și blândă și doar dacă ne facem timp să ne liniștim, să reducem la tăcere propriile noastre gânduri, vom putea auzi ce ne spune. Dumnezeu nu îi forțează pe cei care nu vor sincer să audă ce are să le spună. Trebuie să învățăm să ne rugăm și să ascultăm. Să învățăm care este adevărul Bibliei. Diavolul cunoaște Cuvântul Lui Dumnezeu și știe cum să-l manipuleze. Aceasta este specialitatea lui. Dar de unde am putea ști când ce ne șoptește este răstălmăcit, dacă nu știm adevărul? Cum putem sta fermi pe promisiunile Lui Dumnezeu dacă nu le cunoaștem? Trebuie să pătrundem în profunzimea Cuvântului Lui Dumnezeu, să-l studiem și să-l strângem corect și adânc în inima noastră. Va veni o zi când Biblia va fi scoasă în afara legii. Se va întâmpla pentru că inamicul nu vrea să se cunoască adevărul. Cum va putea învăța cineva atunci, când tot ce ține de Scriptură a fost eliminat din magazine, biblioteci și de pe internet? În cele din urmă, biserica va fi scoasă în afara legii. Cu siguranță mulți oameni își vor dori să fi studiat Biblia când ar fi putut s-o facă. Trebuie să pătrundem mai adânc în Cuvântul Lui Dumnezeu astăzi. Să ne întărim relația cu El. Biblia spune că dacă ne apropiem de Dumnezeu, El se va apropia de noi. Zilele în care se putea ajunge cu ușurință în rai sunt probabil deja apuse. Zilele „jocului de-a biserica” sunt de asemenea pe sfârșite. A fost deja trasată o linie. Cei care vor avea o viață mai ușoară cât mai sunt pe Pământ, vor regreta toată veșnicia. Ceilalți vor rămâne credincioși Domnului, indiferent cât de mari vor fi presiunile și persecuțiile contra lor, dar la final vor avea pace și bucurie veșnică. Alegerea depinde de noi. Și oricine alege cu înțelepciune de ce parte a liniei vrea să fie, este timpul să devină serios în credință.
 
 
Eli Cockrell

La intrarea în anul 2022, este firesc să ne oprim, să reflectăm și să ne gândim la ce va urma. În ultimii doi ani, întregul pământ s-a confruntat cu provocări noi și extrem de dificile. Problemele existențiale în această epocă sunt foarte serioase.
 
Pe măsură ce mergem înainte, trebuie să ne impunem să fim credincioși Domnului, indiferent cât de mari sunt presiunile pe care le pun asupra noastră diavolul și cei care-l slujesc. De unde ne luăm înțelepciunea și puterea să rămânem fermi în credința și încrederea noastră în protecția și ajutorul Domnului în aceste vremuri grele? Isus este stânca noastră și doar privind țintă la El și dorind să fim tot mai vom aproape de El vom putea urma conducerea Lui prin tot ce va veni peste această lume.

• Isaia 26:3-4 Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.

 

• Psalmii 34:17-19 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.

 

• 2 Corinteni 4:7-9 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.

 
Ceea ce a spus Domnul în încheierea pildei despre văduva și judecătorul nedrept ne încurajează dar ne și atenționează.

• Luca18:7-8 „Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

 
Această secțiune de versete îmi vorbește cu adevărat pentru că, cred că creștinii vor trece prin prima jumătate a Necazului (nu prin mânia lui Dumnezeu) înainte de răpire. Dumnezeu va răzbuna răul făcut poporului Său și o va face repede, dar ni-L putem imagina pe Isus privindu-ne pe fiecare dintre noi în ochi spunând: „când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
 
În Matei 10:22, 24:13 și Marcu 13:13, Isus a spus că trebuie să îndurăm până la sfârșit pentru a fi mântuiți. Putem avea încredere în Domnul că se va îngriji de nevoile noastre, chiar dacă trebuie să ajungem în situații dificile, ca Ilie și Elisei, pe care Domnul i-a păzit și le-a asigurat hrana și apa în moduri miraculoase (1 Împărați 17, 18; 2 Împărați 4).
 
Să ne uităm la eroii și eroinele credinței noastre. Avraam a plecat din patria sa, având încredere în glasul Domnului și, după mulți ani, a devenit cu adevărat tatăl multor națiuni. Credința lui Iosif a rămas fermă chiar și atunci când frații săi l-au trădat și l-au vândut ca sclav. Deși rugăciunile lui nu au primit răspuns în modul în care și-a dorit, Dumnezeu l-a folosit pentru a salva multe vieți, inclusiv viețile propriei sale familii și pentru a vindeca rănile lor disfuncționale. David a fost uns pentru a fi rege, dar a trebuit să îndure ani în care a fost urmărit de „regele nedrept” care dorea să-l omoare. În cele din urmă, Dumnezeu l-a folosit ca rege al Israelului și a ajuns să scrie psalmii ale cărui versete îi ajută pe oameni și Îl binecuvântează pe Dumnezeu și-n zilele noastre. Daniel a rămas tare în credință, chiar și după ce a fost luat în robie când țara lui a fost cucerită și mulți au fost uciși. Dumnezeu l-a folosit cu putere în zilele sale și chiar i-a dat vise, viziuni și profeții incredibile pentru viitor.
 
Rut, care era dintre neamuri, s-a căsătorit cu un evreu și a rămas văduvă. Ea a continuat să locuiască cu soacra și cumnata ei, ambele văduve. Dumnezeu le-a purtat în mod uimitor de grijă, răsplătindu-le credincioșia și Rut a ajuns să facă parte din linia genealogică a Lui Cristos. Rahav era o prostituată, dar când a avut ocazia să-și pună credința în practică, ea s-a supus Domnului și a ajutat la salvarea poporului Lui Dumnezeu. Și Rahav a ajuns să facă parte din linia genealogică a Lui Cristos.
 
Domnul va avea grijă de noi în înțelepciunea Sa, pe măsură ce ne punem încrederea în El. Alegerile noastre nu numai că ne afectează aici și acum, ci au potențialul de valoare eternă. Deciziile pe care le luăm nu ne afectează doar pe noi, ci și pe familiile, colegii, prietenii noștri și pe mulți alții, indiferent dacă ne dăm seama la momentul respectiv sau nu. Și cel mai important, principala noastră motivație este Domnul. Tot ce facem contează înaintea Domnului. Și El este cel care a dat totul pentru noi, a suferit maxim, murind în locul nostru, plătind pentru păcatele noastre. Domnul merită să Îi răspundem cu dragoste și respect, și să ne încredem în El indiferent prin ce va trebui să trecem. Dumnezeu și-a dovedit dragostea Lui pentru noi și pentru întreaga omenire încă din Grădina Edenului. Tot ce avem de făcut este să stăm aproape de Domnul în fiecare clipă și El nu ne va lăsa nici nu ne va părăsi!
 
Eli Cockrell

​

• Naum 1:7 Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

• Psalmii 145:8 Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.

 
Bunătatea Lui Dumnezeu este un adevăr incontestabil. La fel sunt toate atributele Domnului. De aceea, dacă nu suntem siguri că Domnul este bun, problema nu este la Dumnezeu, ci la noi. Dumnezeu este perfect, El nu trebuie să se schimbe, nici să facă ceva mai bine decât face. Schimbarea trebuie să fie la noi și în noi.
 
Să nu uităm că tot ce este bun vine de la Dumnezeu („orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” - Iacov 1:17). Pe de altă parte, bolile, tot ce este rău și ne poate distruge, vin de la diavolul („El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii..” - Ioan 8:44b). Chiar răul pe care ni-l fac semenii noștri, își are originea în gândurile și impulsurile rele ale naturii carnale sau pe care le primesc de la cel rău și nu de la Dumnezeu („... Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.”- Iacov 1:13).
 
Poate treceți printr-o perioadă grea, în care aveți multe nemulțumiri, frustrări, temeri și poate chiar ați pierdut pe cineva drag și durerea pe care o simțiți nu o poate înțelege pe deplin decât Domnul Isus. Complexul de împrejurări, sentimente, experiențe anterioare și traumele moștenite de la generațiile precedente contribuie la nivelul suferinței prin care trece fiecare dintre noi, la un moment dat.
 
Poate aveți o situație dificilă în familie, la servici, la școală sau cu persoanele care sunt foarte importante pentru dumneavoastră. Oricare ar fi situația, dacă nu depinde de noi să o schimbăm, trebuie să Îl rugăm pe Domnul să ne arate ce vrea să facem. El are soluția cea mai bună la orice problemă. Poate că Dumnezeu a îngăduit să ne aflăm într-un anumit loc dificil, ca să învățăm ceea ce nu putem învăța decât dacă trecem prin acea experiență. Poate Domnul vrea să ne detașăm de probleme și să ne apropiem mai mult de El, prin studiul Bibliei, rugăciune, laudă și închinare. Poate trebuie să învățăm cum să-i iubim pe cei greu de iubit și să îi ajutăm să se schimbe. Poate e timpul să schimbăm ceva și să ieșim din mediul în care ne aflăm și unde nu ne mai este locul. Uneori, tocmai faptul că situația devine insuportabilă, poate fi semnul că victoria este aproape și dușmanul luptă ca să ne facă să ne îndoim că Domnul ne ajută și să acceptăm înfrângerea. Timpul Domnului este foarte important. Să nu o luăm nici înaintea Lui, dar nici să nu întârziem în ce avem de făcut. Când acționăm la momentul Domnului, succesul este garantat de Cel care poate totul și pentru care nimic nu este prea greu!
 
Oricare ar fi situația dificilă prin care trecem, este foarte important să ne păstrăm inima curată, pentru că din inimă ies izvoarele vieții. Dacă strângem frustrare și nemulțumire, acestea devin sursa cuvintelor pe care le vom rosti și atitudinea noastră devine ostilă și negativă. Este bine știut că, chiar dacă nu putem controla ce ni se întâmplă, putem controla cum răspundem la ceea ce ni se întâmplă. Problemele nu le rezolvăm dacă ne supărăm, ne agităm, ne pierdem somnul și nici dacă ne plângem de milă. Soluția cea mai bună vine de la Domnul, dacă ne punem încrederea în El, avem răbdare și facem ceea ce ne conduce să facem. Să alegem să credem că Domnul are soluția perfectă la problema noastră și să Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne conducă în voia Domnului și să ne ajute să vedem partea bună a situației.
 
Să ne amintim ce spun versetele următoare:

• Evrei 4:15-16 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

 
Isus are milă maximă de noi, pentru că a trăit într-un trup uman și a fost ispitit în toate aspectele vieții, chiar dacă nu a căzut în capcana tentațiilor și nu a păcătuit. Isus a fost mielul desăvârșit, „fără cusur și fără pată”, care a putut fi jertfa perfectă pentru toată păcatele omenirii, inclusiv ale fiecăruia dintre noi. Deci, putem veni fără teamă la „scaunul harului” cu tot ce ne deranjează și ne supără. Domnului îi pasă de suferințele noastre, are rezolvarea și vrea să intervină dacă Îl rugăm și alegem să ne încredem că o va face. La tronul Tatălui ceresc, ajungem doar prin Isus Cristos și acolo găsim toată dragostea, mila și favoarea de care avem nevoie când ne este greu.
 
Poate vă întrebați cum ajungem la tronul Lui Dumnezeu? Dorința de a comunica cu Tatăl ceresc este primul pas, iar dacă nu v-ați predat încă viața Domnului Isus, acesta trebuie să fie al doilea pas (Romani 10:9-10, „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”).

• Plângerile lui Ieremia 3:25 Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

 
Pentru că Isus este singura cale către Dumnezeu Tatăl, după ce devine Domnul vieții noastre, prin rugăciune sinceră, ajungem la „scaunul harului”. Tatăl ceresc se uită în primul rând la ce avem în inima noastră și la cât de sincere sunt cuvintele pe care i le adresăm. Vrea să Îi spunem adevărul despre ceea ce simțim, ce ne doare sau ne bucură și mai ales să vrem să primim răspunsul Lui și să facem ce ne cere.
 
Este trist că mulți creștini cred că Dumnezeu trebuie să le dea tot ce își doresc, fără să țină cont de planurile și înțelepciunea Lui. Iar când nu primesc ceea ce au cerut, devin frustrați și se îndepărtează de Domnul. Adevărul este că atunci când alegem să Îl urmăm la Isus și primim mântuirea prin jertfa Lui, suntem răscumpărați de la moartea pe care o merităm ca plată pentru păcatele noastre și nu ne mai aparținem nouă înșine, ci celui care a plătit pentru mântuirea noastră. De aceea, noi trebuie să facem ce vrea Domnul, ce ne învață prin Cuvântul Lui și ce ne spune prin Duhul Sfânt. Tot ce ne cere Dumnezeu să facem este cu adevărat spre binele nostru și are implicații veșnice. De aceea de noi depinde să Îi dăm Lui frustrările, durerile, nemulțumirile și să petrecem timp zilnic studiind și meditând la Cuvântul Lui Dumnezeu. Cunoașterea Scripturii ne ajută să învățăm să auzim când ne vorbește și să identificăm care sunt gândurile de la Duhul Sfânt și care nu.
 
Să Îl rugăm pe Dumnezeu să ni se reveleze tot mai mult, să ne descopere profunzimile dragostei și ale harului Său și să ne ajute să ne încredem tot mai mult în El. Când inima noastră este plină de mulțumire și de laudă la adresa Lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru noi, vom face față mult mai ușor situațiilor dificile și vom putea chiar să ne umplem cu bucuria și pacea Duhului Sfânt, concentrându-ne pe Domnul și nu pe probleme.


Carmen Pușcaș

Trăim timpuri în care societatea este scindată de alegerile pe care trebuie să le facem; teama de „ce va fi mâine” este tot mai prezentă și tot mai puțini au speranțe de mai bine. Fiecare dintre noi am trecut prin diferite traume de-a lungul vieții și fiecare a răspuns la acestea în felul său unic.
 
Drama prin care a trecut o persoană puternică poate fi mai mult decât ne-am putea imagina și totuși aceasta să nu se lasă dărâmată de ce i s-a întâmplat. Pe de altă parte, o persoană sensibilă, poate ajunge devastată de suferințe care pentru altcineva pot părea minore. Ce vreau să spun, este că nimeni nu a trecut prin viață, dintr-o fericire în alta. Chiar dacă persoanele optimiste găsesc ceva bun aproape în orice rău care li se întâmplă și își revin mai ușor, nici acestea nu sunt scutite de suferințe. Dumnezeu ne oferă har tuturor celor care ne încredem în El ca să putem trece prin situațiile grele. Multe suferințe din viețile noastre sunt cauzate de alte persoane, care nu vor să facă voia Lui Dumnezeu, ci aleg să trăiască în păcat și să îi rănească pe cei de lângă ei prin deciziile și faptele lor rele.
 
V-ați gândit vreodată, că atunci când cineva se poartă aspru cu noi, poate fi din cauză că trece printr-o situație dificilă, sau pentru că, altcineva i-a spus sau i-a făcut ceva rău? Fiecăruia dintre noi ni se întâmplă să nu ne comportăm cum ar trebui cu cineva, din cauză că suntem supărați sau răniți din alte cauze. Am putea tolera mai bine reacțiile dure sau faptele care ne dor și i-am ierta mai ușor pe cei care le fac, dacă ne întrebăm ce am fi făcut noi în locul lor și ne gândim că poate au probleme mai mari decât noi. Uneori este suficient să ne amintim ce știm deja despre trecutul sau situația prezentă a  persoanei respective, ca să nu-i mai judecăm atât de aspru, sau chiar să avem milă pentru ei. Nici pe noi înșine nu ne judecăm corect de fiecare dată, de ce am crede că o putem face când este vorba de altcineva? Tot ce ține de firea umană este relativ și subiectiv. Doar Dumnezeu și Cuvântul Lui sunt adevărul și tot ce ne învață este standardul pe care trebuie să îl urmăm.
 
Mintea noastră stochează tot ce ni se întâmplă, dar nu o face totdeauna cu acuratețe, ci influențat de experiențele trecute, starea emoțională și fizică în care ne aflăm, și inclusiv de dieta pe care o urmăm. Sunt foarte mulți factori care concură la starea noastră de bine. Dumnezeu ne-a creat pentru dragoste, bucurie, pace și tot ce este bun. Când trăim în frică, nemulțumire, ură, neliniște, stres și orice alte emoții negative produse de gândurile toxice, creierul nostru reacționează producând substanțe chimice nocive, care conduc la tot felul de dezechilibre care se soldează cu dureri și boli. În Romani 12:2, suntem îndemnați să ne transformăm prin înnoirea minții, prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Noi trebuie să depunem efortul de a înlocui ceea ce am învățat trăind în lume, cu adevărul Scripturii, ca să avem o gândire sănătoasă, biblică, care să ne restaureze creierul și să facă întregul organism să funcționeze corect.
 
Chiar dacă nu putem controla ce fac cei de lângă noi, Îl putem ruga pe Domnul să ne ajute să controlăm reacția pe care o avem la ce nu ne convine sau ne face rău. Știu din proprie experiență, că atunci când încerc să mă întreb ce poate fi în spatele cuvintelor sau faptelor celor care mă ofensează sau mă rănesc, sentimentul de compasiune mă ajută să trec mai ușor peste situație și să iert. Când nu iertăm, suferința este și mai mare și poate avea efecte de lungă durată. Orice eveniment, gând, imagine sau sunet care ne reamintește ce ni s-a întâmplat, va reproduce durerea inițială și vom retrăi ce ni s-a întâmplat, întărind amintirea acestuia stocată în mintea subconștientă.
 
Domnul Isus ne-a dat cele mai perfecte și folositoare porunci și sfaturi. Orice facem contrar cuvintelor Lui, ne costă.

• Matei 5:44 „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,”

 
Cu cât înțelegem mai bine acest adevăr și alegem mila, compasiunea și dragostea pentru cei care ne greșesc, în locul emoțiilor negative cu atât putem fi mai fericiți și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Când facem contrariul nu câștigă nimeni și cei mai mari perdanți suntem noi înșine. Cine ne-a greșit, poate nici nu știe că a făcut-o, pe când noi ne-am pierdut pacea și bucuria. Când alegem să răspundem cu dragoste și le facem bine celor care ne urăsc, ne păstrăm inima curată, pe placul Domnului și avem cele mai mari șanse să schimbăm în bine relația cu acele persoane. Rugăciunea este comunicare cu Dumnezeu și când Îi spunem Domnului ce ne doare, Îi dăm Lui povara și durerea pe care o avem, ne eliberăm și facem loc păcii, iertării și dragostei „agape”, care este sursa adevăratei fericiri.
 
În Biblie sunt nenumărate exemple care ne arată că dragostea învinge ura, binele învinge răul și când facem ce ne conduce Duhul Sfânt să facem, învingem indiferent prin ce trebuie să trecem. Iată doar câteva din versetele care ne îndeamnă să alegem să facem ce este bine.

• Isaia 1:17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

 

• 1 Tesaloniceni 5:15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.

 

• 1 Petru 3:17 Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!

 
Când ne facem timp să fim atenți la cei din jur, putem deveni o binecuvântare pentru ei, prin gesturi simple sau cuvintele potrivite. Isus a spus că „este mai ferice să dai decât să primești” (Faptele Apostolilor 20:35b), tocmai pentru că satisfacția de a sluji sau dărui este mai mare decât bucuria de a primi și pentru că ai ceva folositor altcuiva. Dăruirea nu înseamnă doar bani. Putem dărui din timpul nostru, cuvinte calde, încurajări, afecțiune sau ce ne arată Duhul Sfânt că are nevoie persoana pe care vrea s-o binecuvântăm. Dacă ascultăm de îndemnul de a dărui chiar când avem puțin, Domnul ne va binecuvânta și va înmulți ce ne-a rămas. În economia Lui Dumnezeu, prima dată dăruim, și apoi primim. Când slujim altora, chiar prin gesturi mici, ne mutăm atenția de la problemele noastre la soluțiile potrivite pentru cei pe care îi ajutăm. Suntem creați să ne simțim utili și să ne ajutăm unii de alții, tocmai de aceea slujirea din toată inima este plină de satisfacții.
 
Dacă atunci când ne deranjează ceilalți participanți la trafic, alegem să ne rugăm pentru ei ca Domnul să-i ajute să fie mai atenți și să conducă mai bine, putem fi mai calmi și să ne păstrăm inimile curate. În orice situație, rugăciunea este cea mai bună soluție, prin care Îi dăm Domnului ce ne supără și primim puterea să răspundem corect, fără să păcătuim. Câmpul de misiune este peste tot unde întâlnim oameni, trebuie doar să ne uităm în jur și să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate ce putem face.
 
Dacă dorim ca Dumnezeu să ne acorde milă, și nu ce merităm, trebuie ca și noi să acordăm milă celor care ne greșesc. Să nu ne grăbim să judecăm gesturile și cuvintele care ne deranjează, pentru că s-ar putea ca noi să fi spus primii ceva nepotrivit și să fi stârnit reacția celuilalt. Când alegem să înlocuim gândul egoist „cu mine cum rămâne?” cu „ce pot face ca să fiu o binecuvântare?” viețile noastre se pot schimba în bine și ne putem bucura mai mult de fiecare zi cu Isus. Când dorim să înțelegem prin ce trec cei de lângă noi, inimile noastre devin mai sensibile față de nevoile oamenilor și de ce așteaptă Dumnezeu de la noi. Ca urmare, vom putea zâmbi mai mult și îi vom putea ajuta pe mai mulți semeni ai noștri să-și găsească bucuria și mântuirea în Isus Cristos.
 
 
Carmen Pușcaș

• Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” - ​Matei 22:34-40 ​

Sunt multe aspecte la care putem medita în aceste versete. Dar acum aș vrea să mă concentrez doar asupra „dragostei”. În limba greacă, în care a fost scris texul original, a fost folosit cuvântul „agape”. Prin urmare, ce înseamnă cu adevărat „dragostea agape”?
 
Cuvintele Domnului de mai sus sunt porunci. Dar cum ne poate porunci Domnul să iubim? Dragostea nu este un sentiment? Putem iubi când ni se cere?
 
În limba greacă, “Agape” este substantivul, iar “agapao” este verbul. Să vedem de câte ori spune „NAS New Testament Greek Lexicon” că sunt folosite cele două cuvinte în Noul Testament și cum sunt traduse.
 
„Agapao”, apare în Noul Testament de 143 ori, dintre care: de 8 ori este tradus preaiubit sau preaiubiți, iar de celelalte ori este tradus cu una dintre conjugările verbului a iubi.
 
„Agape”, apare în Noul Testament de 116 ori, dintre care: o dată este tradus preaiubit, și de celelalte ori, este tradus prin diferite declinări ale substantivului dragoste.
 
Dictionarul „Strong’s” explică cuvântul „agape” ca provenind probabil din „agan” (care înseamnă mult) sau este comparabil cu „`agab” și înseamnă a iubi (în sens moral sau social), dragoste sau preaiubit (-ă).
 
Adevărul este că majoritatea dicționarelor și lexicoanelor nu au reușit să surprindă sensul profund al „dragostei agape”. Înainte ca Isus să folosească acest cuvânt, nu i s-a dat nicio importanță. Și nici după aceea nu a fost folosit nici pe departe atât de frecvent cum a fost folosit cuvântul „phileo”, care este termenul pentru dragostea frățească.
 
Știm că este modelul de dragoste al Lui Dumnezeu, care vine din El și care face parte din roada Duhului Sfânt despre care citim în Galateni 5:22-23.

• Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. -  Galateni 5:22-23

 
Din 1 Corinteni 13, știm că dragostea agape este „cel mai înalt nivel al  dragostei”, fără de care nimic altceva nu valorează nimic.
 

• Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.  - 1 Corinteni 13:1-3

 
Chiar dacă am fi cei mai talentați, cei mai învățați și chiar dacă am fi făcut cele mai neprihănite fapte până acolo încât să dăm tot ce avem, celor săraci, dacă nu iubim cu dragostea agape, nu ne-ar folosi la nimic.
 
Ce este cu adevărat „cea mai importantă dragoste” și cum o putem avea?
 
Știm că face parte din roada Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că El o are. Această dragoste este cea despre care scrie în Ioan 3:16. Deci Dumnezeu nutrește atât de multă „dragoste agape” pentru noi oamenii, încât a putut să-L trimită pe Isus ca să facă posibilă mântuirea noastră.

• Ioan 3:14-16 „Şi , după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

 
Din versetele citate la început, putem vedea că Isus, vorbind grecește a folosit cuvântul „agape” în Matei 23:37, citând din Deuteronomul 6:5.

• Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.” - Matei 22:37-38
  

 
Un fariseu, învățător al Legii, L-a întrebat pe Isus: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” (Matei 22:36). Isus i-a răspuns citând două versete urmate de o explicație. Apoi Isus a spus, „Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’” (Matei 22:39) și a continuat explicând de ce a răspuns astfel, „În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:40).
 
Isus a făcut referire la versetele de mai jos:

• Deuteronomul 6:4-5 „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”

 
Și,

• Leviticul 19:18 „Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”

 
Cred că este clar pentru toți că dacă facem ce este bine înaintea Domnului și a semenilor noștri, așa cum ne-a poruncit Domnul, nu am greși, nici nu am păcătui.
 
În Matei 22:36, Isus a folosit același cuvânt în limba greacă pentru dragoste, ca și în:

• Ioan 15:12 „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.”

 
Tot cuvântul „agape” apare și în versetele următoare:

• 1 Ioan 4:7-8 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

 
Ce adevăr puternic, care face diferența dintre cei care sunt creștini doar cu numele și cei care sunt cu adevărat ai Domnului.
 
Mesajul este înrudit cu cel al versetelor despre iertare. Dumnezeu ne-a iertat o datorie imensă și dacă refuzăm să îi iertăm pe ceilalți, ne pierdem iertarea (Matei 6:14-15, 18:35, Marcu 11:25-26). Domnul a spus că dacă El ne oferă așa o milă imensă, cine suntem noi să nu avem milă de semenii noștri? Nouă ni s-a iertat o datorie imensă, și ce trebuie să-i iertăm celui care ne greșește este ceva infim, în comparație cu păcatele noastre. Să considerăm un alt exemplu. Să zicem că cineva la vârsta adultă primește de la tatăl său un milion de dolari, cadou. Vecinul lui are nevoie disperată de 10 dolari și îi cere celui care a primit cadou suma imensă să îl ajute. Dar acesta refuză, preferând să păstreze cei 10 dolari, precum și restul de 999.990 de dolari. Cel care ne-a dat totul, Care stăpânește toate, ne spune că un astfel de comportament este inacceptabil. Domnul conduce, El face regulile și este drept. Dacă cerem ca alții să dea socoteală pentru faptele lor înaintea Domnului, în mod implicit trebuie să răspundem și noi pentru faptele noastre. Să nu uităm, că toți avem nevoie de neprihănirea Lui Isus, pentru că nici unul nu ne putem mântui singuri, nici nu suntem fără păcat. Dacă acceptăm dragostea Lui Dumnezeu și refuzăm să oferim dragoste la rândul nostru, nu facem voia Domnului. Nu putem primi bunătatea Domnului și noi să fim răi cu semenii noștri. Dumnezeu nu tolerează un astfel de comportament.
 
Dumnezeu alege să ne iubească și ne spune că noi trebuie să-i iubim pe ceilalți cu aceeași dragoste agape, iar dacă nu facem așa, înseamnă că nu Îl cunoaștem și în ziua judecății vom auzi ceva similar cu mesajul versetelor următoare.

• Matei 7:21-23 „Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’”

 
Putem spune că avem credință, dar dacă nu avem dragoste, înseamnă că nu credem cu adevărat ca să fim transformați așa cum vrea Domnul să fim.
 
Cum am putea accepta dragostea, harul și iertarea extraordinară de la Dumnezeu și să nu vrem să le dăm mai departe? Ar trebui să fim siguri că suntem extraordinari și că dragostea și harul pe care ni le oferă Domnul nu înseamnă prea mult. Este trist că sunt persoane care știu să spună cuvintele potrivite, ce i-ar place pastorului să audă, fără să trăiască cu adevărat pentru Domnul și se amăgesc că sunt mântuite.
 
Trebuie să realizăm că dragostea agape nu este un sentiment. Dragostea agape este o alegere. Dacă alegem să iubim pe cineva greu de iubit (care ne este dușman sau care în mod firesc nu ar merita să fie iubit), atunci facem ceea ce trebuie, indiferent dacă simțim sau nu.
 
În cercetările pregătitoare pentru acest mesaj, am găsit o definiție minunată, pentru dragostea agape care m-a binecuvântat și pe care, dacă doriți, o puteți citi aici https://www.compellingtruth.org/agape-love.html . Autorul articolului definește dragostea agape ca fiind  „a arăta preferință”, dar cred că „a acorda preferință” este mai corect. După multe căutări, am ajuns la concluzia că autorul a folosit „Helps Study” pentru versiunea „Discovery Bible”, care spune:
 
„Agapáō” – înseamnă a prefera, a iubi; pentru credincios sensul este de a prefera „să trăiască prin Cristos” (1 Ioan 4:9-10), adică, a îmbrățișa voia Lui Dumnezeu (a alege ceea ce El alege) și a face voia Lui prin puterea Sa. „Agapáō” se referă în primul rând la ceea ce Dumnezeu preferă, pentru că El „este iubire” (1 Ioan 4: 8,16)
 
„Agápē” – înseamnă iubirea care se concentrează pe preferința morală. La fel și în greaca veche seculară, „agápē” se concentrează pe preferință; la fel, forma de verb „agapáō” din antichitate însemna „a prefera”. În Noul Testament, „agápē” se referă de obicei la iubirea divină, adică la ceea ce preferă Dumnezeu.
 
Poate că mai sunt definiții similare scrise și de alți autori, dar aceasta este cea mai clară definiție pe care am găsit-o.
 
Isus și Tatăl ceresc au văzut nevoia noastră și au ales să-și sacrifice confortul, sentimentele și nevoile, de dragul nostru. A fost cea mai costisitoare alegere făcută vreodată.
  
Chiar și pe cruce, Isus a ales să iubească. L-a „iubit” pe tâlharul de pe crucea de lângă El, care s-a pocăit și L-a rugat pe Dumnezeu Tatăl să aibă milă de cei care l-au tratat cu cruzime, și care l-au răstignit, spunând:„ Tată iartă-i, căci nu știu ce fac.”
 
De mulți ani am ales să iubesc oameni care au continuat să-mi facă rău. Mulți mă întrebau cum pot să îi iubesc. Cu sinceritate vă spun că doar datorită Lui Isus pot s-o fac. Dacă nu era Domnul, aș fi „scuturat praful de pe picioare” și i-aș fi lăsat în rătăcirea minții lor. Dar am ales să îi iubesc indiferent de ce-mi făceau ei și să nu las ura să-mi cuprindă inima. Nu am decât de câștigat și sunt liberă, în timp ce ei sunt legați de lanțurile răutății și ale urii. Mă rog să își dea seama că sunt prinși de minciunile diavolului și spun asta cu toată smerenia, credeți-mă. Am învățat că aceasta este atitudinea corectă, după ce am suferit făcând contrariul. Calea Domnului este totdeauna cea mai bună.
 
Nu putem iubi cu dragostea agape, decât cu ajutorul Lui Dumnezeu. Dacă emoțiile ajung să fie în acord cu alegerea de a iubi cum cere Domnul, e minunat, dar dacă nu, să alegem  să iubim cu dragostea agape, onorând ce ne-a poruncit Dumnezeu să facem. Cu timpul, Domnul ne va ajuta ca decizia mentală de a iubi, să fie urmată și de sentimentele dragostei agape. Dacă vrem să ajungem în rai, trebuie să Îl urmăm pe Isus complet și până la capăt. Așa a făcut Domnul care este Stăpânul Universului și așa ne cere și nouă să facem.
 
Urmează două secțiuni de versete din traducerile Biblia Traducerea Fidelă și Noua Traducere în limba română, pentru analiză și meditație.
 
Matei 22:34-40 (BTF) Dar când au auzit fariseii că a astupat gura saducheilor, s-au adunat împreună. Atunci unul dintre ei, un învățător al legii, l-a întrebat, ispitindu-l și spunând: „Învățătorule, care este marea poruncă în lege?” Iar Isus i-a spus: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta. Aceasta este prima și marea poruncă. Și a doua, asemenea ei: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. De aceste două porunci atârnă toată legea și profeții.”
 
Matei 22:34-40 (NTLR) Când au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Unul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”  Isus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta”. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“. Toată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci.”


Marcu 12:28-31 (BTF) Și unul dintre scribi a venit, și auzindu-i discutând, și pricepând că le răspunsese bine, l-a întrebat: „Care este prima poruncă, dintre toate?” Și Isus i-a răspuns: „Prima dintre toate poruncile este: ‘Ascultă, Israel; Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn; Și să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta și cu toată tăria ta;’ aceasta este prima poruncă. Și a doua este asemănătoare, adică aceasta: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

Marcu 12:28-31 (NTLR) Unul dintre cărturari venise şi-i auzise discutând. Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat: „Care este cea dintâi poruncă dintre toate?” Isus i-a răspuns: „Cea dintâi poruncă este: ‘Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.’ Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta şi cu toată puterea ta.“ (Aceasta este cea dintâi poruncă.)  Iar a doua este următoarea: ‘Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.’  Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.”
 
Eli Cockrell

În ultimul timp sunt tot mai puține constante pe care ne putem baza și de care putem fi siguri. Multe libertăți și opțiuni ni se păreau normale și nu credeam că le vom putea pierde vreodată. Nici nu realizăm cât de mult valorează ceea ce avem, decât după ce nu mai avem și dacă nu ne dăm seama ce se întâmplă putem deveni tot mai descurajați și deprimați. Care sunt certitudinile și constantele care nu se schimbă, indiferent de circumstanțe, etapa istorică în care trăim sau ce se întâmplă pe plan mondial?
 
Cea mai importantă certitudine este că Dumnezeu este viu și nu se schimbă niciodată. Dumnezeu este perfect și nu are nevoie să se perfecționeze în absolut nicio direcție.  Domnul este adevărul și în El nu este minciună (Numeri 23:19). Dumnezeu este sfânt, credincios, atotputernic, atotștiutor, veșnic, bun, suveran, omniprezent, iubitor și mult mai mult. Putem fi siguri că ne iubește pe fiecare în parte, știe totul despre noi, împlinește ce a promis, poate face mai mult decât cerem sau gândim, are cele mai bune soluții pentru problemele noastre, nu intervine niciodată prea devreme, nici prea târziu și nu ne părăsește niciodată. Toate acestea sunt constante și putem fi siguri  că nu se schimbă.
 

• Maleahi 3:6a „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb;…”

 

• Iacov 1:17 Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

 
Pe de altă parte, tot ce ține de natura noastră umană, este variabil, la fel cum sunt caracteristicile lumii în care trăim. Ne bucurăm când lucrurile rele nu țin veșnic și ne întristăm când ceea ce ne place nu durează mult. Firea umană este schimbătoare și ce ne place acum, s-ar putea să nu ne mai placă mai târziu și ce ne dorim azi, mâine poate fi ceva de care vrem să scăpăm. Slavă Domnului că nu ne-a lăsat singuri! L-a trimis pe Duhul Sfânt să locuiască în cei cărora Isus ne este Domn, tocmai ca să putem urma conducerea și îndemnurile Lui, care să ne ajute să ne bucurăm de constantele cerești.
 
Indiferent prin ce trecem, să nu uităm că „Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8) și pentru că este Domnul vieții noastre ne va ajuta să trecem cu bine prin toate furtunile vieții.
 
Versetul următor conține un adevăr foarte util pentru fiecare dintre noi, chiar dacă am prefera să ni se aplice doar parțial. Am prefera ca partea despre suferință, care este menționată ca ceva normal, să nu fie acolo, dar este un aspect inerent al vieții în această lume căzută în păcat.
 

• 1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

 
Dumnezeu ne oferă mila, compasiunea și bunătatea maximă, fără să le merităm, dacă L-am acceptat pe Isus ca Domn peste viața noastră. După ce realizăm că doar cu ajutorul Domnului putem face față provocărilor și durerilor acestei vieți și ne încredem că este cu noi în toate clipele bune și rele, Dumnezeu ne va schimba și ne va desăvârși, ca să devenim ce ne-a creat să fim. Doar Domnul ne poate întări și doar cu puterea Lui putem fi neclintiți pe calea către cer.
 
Din păcate, niciunul dintre noi nu poate ajunge ceea ce Dumnezeu vrea să fim, fără să treacă prin suferință.  Nu există om care să nu treacă prin suferință, cât timp trăiește pe Pământ. Dar la fel de sigur este că toți cei care îl iubim pe Isus Cristos și păzim poruncile Lui (Ioan 14:21, 23), suntem ajutați de Domnul când suferim și ne vom petrece veșnicia în cel mai minunat loc, împreună cu Tatăl ceresc. Apostolul Pavel sublinia foarte corect faptul că se merită să suferim aici, ca să facem voia Lui Dumnezeu și să avem parte de slava cerească, care este veșnică.
 

• Romani 8:18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

 
Ne putem baza pe bunătatea, credincioșia, harul și dragostea Domnului, chiar dacă când ne este greu, dușmanul încearcă să ne convingă că Dumnezeu ne-a părăsit și nu ne mai iubește. În această lume suntem testați prin diferite încercări, tocmai ca să devenim ce vrea Domnul să fim. Tot ce vrea Domnul pentru noi este minunat, perfect și de dorit. Cel care și-a dat Fiul să moară în locul nostru, ca să putem ajunge să ne petrecem veșnicia împreună cu El, ne iubește necondiționat și ne ajută să trăim pentru El până la capăt.
 
 
Carmen Pușcaș

 
Putem intra în posesia a ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru noi, doar dacă dorim cu ardoare să studiem Biblia, să intrăm prezența Domnului și să avem părtășie cu El prin rugăciune sau laudă și închinare. O viață trăită cu rugăciuni grăbite, pe fugă, cu citirea câte unui verset din când în când, nu este ce așteaptă Tatăl ceresc de la copiii Săi. Rezultatul va fi un lung lanț de eșecuri și momente disperate. De ce? Pentru că nu petrecem suficient timp în prezența Domnului ca să ne deschidem urechile spirituale, ca să auzim ce are Duhul Sfânt să ne spună și dacă nu studiem Biblia cu seriozitate, nu putem ști care este voia Tatălui ceresc, ca s-o putem împlini și să ne rugăm eficient, primind ceea ce cerem. Dumnezeu respectă voința noastră liberă și nu ne forțează să petrecem timp cu El. Dumnezeu ne învață și ne atenționează prin Duhul Sfânt și prin Biblie, dar noi trebuie să vrem să facem voia Lui. Când urmăm conducerea Duhului Sfânt, putem lua decizii corecte pe care Domnul le binecuvântează și ne ajută să trăim viața din abundență pe care a venit Domnul Isus să ne-o dea (Ioan 10:10). Isus le spunea iudeilor care nu credeau că El este Mesia și este adevărat și pentru noi, că prin cercetarea Scripturilor, aflăm ce trebuie să știm despre El.

• Ioan 5:39 „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”

 
Este interesant că iudeii știau că viața veșnică putea fi găsită în Scripturi, dar nu Îl recunoșteau pe Isus ca fiind Mesia, Cuvântul întrupat, calea, adevărul și viața. Adevărul ne eliberează doar după ce îl cunoaștem, iar această cunoaștere vine doar dacă petrecem timp în studiu și părtășie.
 
Ca Isus să fie cu adevărat Domnul nostru, trebuie să petrecem timp cu El. Părinții știu cât de dureros este să-și vadă copiii adolescenți, doar când au nevoie de bani, și chiar și atunci, doar pentru un minut, pentru că se grăbesc. De ce am crede că Dumnezeu este mulțumit de noi, când Îl tratăm doar cu fărâme din timpul nostru? Din păcate, nici măcar mersul la biserică nu este totdeauna un timp dedicat Domnului, pentru că gândurile, grijile, problemele emoționale ne pot distrage atenția și să nu intrăm în prezența Celui pe care ar trebui să Îl onorăm. Dacă cântăm fără să fim atenți la cuvinte și nu o facem din toată inima, timpul de închinare își pierde menirea. Dacă nu acordăm atenție predicilor, nu ne pot atinge inimile ca să ne ajute să ne schimbăm în bine.
 
Ne dorim să petrecem cel mai mult timp cu cei pe care îi iubim cu adevărat. Când suntem îndrăgostiți de Isus, vrem să-L cunoaștem tot mai mult. Isus este Cuvântul și ni se face recunoscut pe paginile Bibliei. Studierea Cuvântului nu ne oferă doar informații vitale pentru viața de credință, dar ne și transformă, prin înnoirea minții, schimbându-ne mentalitatea,  sistemul de valori și felul în care percepem viața, vremurile, relațiile, luarea deciziilor, direcția în care mergem, ce ne face bine și ce ne face rău, etc. Isus nu vrea să fie doar Domnul și Mântuitorul nostru, ci și prietenul nostru. Vrea să dorim să împărtășim cu El ce ne bucură și ce ne doare sau ne rănește, ce ne place să facem și ce nu, dar trebuie făcut. Dar, pot spune din proprie experiență că dacă Îi cerem ajutorul Domnului, putem ajunge să facem cu plăcere și ceea ce ne displace total. Cu Domnul, viața nu este doar mai ușoară dar este și mult mai frumoasă și chiar merită trăită.
 
Când totul în jur pare că se prăbușește, speranțele și visele se năruie și viitorul pare mai întunecat decât oricând, avem cea mai sigură și fermă ancoră în Isus Cristos. Suntem doar călători pe acest Pământ, ținta noastră este să ajungem acolo unde este Isus, în raiul etern. Sunt multe versete care ne încurajează să privim la ce ne așteaptă după ce părăsim aceste trupuri fizice, dacă alegem să trăim pentru Dumnezeu, ca să putem trece mai ușor peste provocările și greutățile vieții pe Pământ. Prin ce le-a spus ucenicilor în noaptea dinainte arestării și crucificării sale, Isus ne învață de fapt și pe noi ce să facem când trecem prin încercări:

• Ioan 14:1-3, 6, 7, 23 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” […] Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.” […] Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.”

 
Putem rămâne calmi în mijlocul furtunilor vieții, doar dacă alegem să ne ținem emoțiile în frâu și nu le lăsăm să preia controlul. Nu putem prin propriile puteri, dar nu suntem singuri! Tatăl și Isus locuiesc în noi prin Duhul Sfânt și dacă ne rugăm, ne ajută. Adevărata pace este darul Lui Isus și o avem în omul interior al inimii, prin Duhul Sfânt. În Galateni 5:22-23, citim despre „roada Duhului Sfânt” în inimile noastre, iar lista începe cu „dragostea, bucuria, pacea”. Toate acestea sunt interdependente și se susțin reciproc. Isus ne spune să alegem să nu ne tulburăm, ceea ce este posibil doar dacă avem credință în El și în Dumnezeu Tatăl și știm că ni se pregătește locuința cerească în cel mai perfect și minunat loc posibil, unde ne vom petrece veșnicia împreună cu Domnul. Doar prin Isus se poate ajunge în rai. Dacă Îl iubim sincer pe Domnul și căutăm să împlinim poruncile Lui, putem fi siguri că ne iubește și că locuiește în noi, în omul interior al inimii sau duhul nostru.
 
Isus, citând din Vechiul Testament, a rezumat Legea Lui Dumnezeu, în două porunci generale: „‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:37b-40). Isus a  venit să fie dragoste pentru noi.  Domnul a scos în evidență sensul cel mai profund al Legii morale dată prin Moise, când în loc să o citeze ca o listă de interdicții, care încep cu „să nu…”, a ales perspectiva Legii dragostei, care ne face să nu mai dorim să păcătuim. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu nu vom încălca poruncile referitoare la El, iar dacă îi iubim pe semeni ca pe noi înșine, nu vom face nimic contra altora și deci vom păzi toate cele zece porunci. Isus pune poruncile din perspectiva dragostei prin care alegem să Îi facem pe plac Lui Dumnezeu și să-i tratăm pe semeni așa cum am vrea să fim și noi tratați („Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.” - Matei 7:12)
 
Știm că Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, când alegem să facem ce știm că preferă și Îi face plăcere Domnului. De asemenea, știm că  ne iubim aproapele ca pe noi înșine, când îi tratăm pe ceilalți cum ne-ar place să fim tratați la rândul nostru. Dragostea Lui Dumnezeu pătrunde în toată ființa celui care o primește cu adevărat și îi va afecta gândurile, emoțiile, cuvintele și acțiunile. Nimeni nu poate rămâne cum era, după ce a fost pătruns de dragostea Domnului și schimbarea devine tot mai evidentă pentru cei din jur, în vorbire, comportament, fapte și decizii.
 
În concluzie, dragostea este calea spre fericire, binecuvântare și viața din belșug pe care a venit Isus să ne-o ofere. Când iubim suntem mai buni, mai toleranți cu cei din jur, iertăm mai ușor și ne ofensăm mai greu; toate acestea sunt chei care deschid ușa fericirii și a împlinirii.  Ascultarea de Dumnezeu nu implică neapărat și dragoste, dar dragostea sinceră conduce la ascultare și supunere la ceea ce preferă Dumnezeu și o facem cu drag, nu obligați, nici constrânși. Când petrecem timp cu Domnul facem ceea ce Îi place, și ca urmare devenim mai fericiți și învățăm să alegem să facem voia Lui, fiind siguri că este cea mai bună pentru noi. Nimic din ce ne cere Domnul nu este spre răul nostru, chiar dacă firea noastră comentează de cele mai multe ori. Pentru că dorim să facem voia Lui Dumnezeu, nu mai vrem să trăim conduși de fire și de poftele ei, ci de Duhul Sfânt, care știe ce este cel mai bine pentru noi și ne ajută să facem ce Îi place Lui Dumnezeu. Suntem chemați să alegem în permanență să facem voia Lui  Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită. 

Carmen Pușcaș

Toți trecem prin provocările vieții și reacționăm diferit, în diferite stadii ale vieții. Felul în care răspundem la ceea ce ne face să suferim este rezultatul unui număr mai mic sau mai mare de factori. Pe unii nu îi putem controla, pentru că sunt efectul acțiunilor (sau non-acțiunilor) altora, dar sunt și factori asupra cărora deținem controlul, tocmai pentru că țin de noi. Pentru că omul este liber să aleagă, Dumnezeu nu forțează pe nimeni să facă ce este bine. Domnul vorbește inimii omului, avertizându-l când planul lui este greșit, dar omul decide dacă se oprește sau duce la îndeplinire ce și-a pus în gând.
 
Dacă Isus Cristos, care nu avea păcat, a învățat să asculte și a fost făcut desăvârșit prin ce a suferit (Evrei 5:8-9), este de la sine înțeles, că și noi trebuie să trecem prin suferințe multiple ca să învățăm să ne înfrânăm răzvrătirea, egoismul, îndoiala și tot ce se interpune între noi și Dumnezeu, ca să putem crește și să ne maturizăm spiritual.

• 1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

 
Nu ne place să suferim, nici să trecem prin perioade grele. Dar pentru că trăim în această lume căzută în păcat, în care mândria ne face să ne credem grozavi și atotsuficienți, când totul ne merge bine, suferința are rolul să ne aducă „cu picioarele pe Pământ”, să realizăm că fără Dumnezeu suntem slabi și nu putem nimic. Inclusiv faptul că respirăm este posibil doar datorită Lui Dumnezeu. Dar, slavă Domnului că nu suntem fără El nicio clipă și putem face tot ce ne-a chemat să facem, în Isus Cristos (Filipeni 4:4)!
 
Ce ne dă putere când suntem disperați pentru că nu vedem nicio ieșire din situația în care ne aflăm sau nu mai credem că ne vom vindeca de boala de care suferim? Să nu uităm că diavolul „de la început a fost ucigaş” (Ioan 8:44), pe când Isus a „venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Dacă știm cu certitudine că tot ce este rău vine de la diavolul și că Dumnezeu vrea ce este mai bun pentru noi, vom face față mai ușor situațiilor dificile.
 
Este important ca și în cazul suferinței, să privim lucrurile din perspectiva corectă, ca în orice aspect al vieții. Dacă ne temem de suferință și considerăm că viața de creștin este doar bucurie, succese și nimic nu ne poate face rău, suntem victime sigure ale minciunilor diavolului. Domnul Isus nu ne-a promis o astfel de viață aici pe Pământ. Bucuria, fericirea, pacea și împlinirea perfecte le vom avea doar în rai, după ce vom părăsi aceste trupuri de carne cu toate slăbiciunile și problemele lor.
 
Dacă Isus a fost respins și tratat rău de cei care îl aveau „ca tată pe diavolul” (Ioan 8:44), ce ne-ar putea face să credem că noi putem avea parte de alt tratament din partea celor care nu sunt acum copiii Lui Dumnezeu? Chiar Domnul ne-a avertizat că vom avea parte de suferințe în această lume.

• Ioan 16:33 „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

 
Dacă privim suferința ca pe o oportunitate de a vedea manifestarea dragostei și a bunătății Domnului în viețile noastre, fiind siguri că ne va „scoate din nou din strâmtoare, la loc larg, în libertate deplină” (Iov 36:16), ne va fi mult mai ușor să trecem prin ceea ce a pregătit diavolul ca să ne distrugă. Să nu uităm că, așa cum nu ne-a părăsit în trecut, Domnul nu ne va părăsi nici de această dată și cu siguranță nimeni nu ne poate smulge din mâna Lui.
 
Ce ar trebui să facem când trecem prin necazuri? Primul pas este să identificăm minciunile pe care ni le șoptește diavolul, care sunt opusul Cuvântului Lui Dumnezeu și apoi să declarăm cu voce tare, cu fermitate că știm că Dumnezeu ne iubește, suntem valoroși înaintea Lui și suntem siguri că ne va ajuta să trecem și prin încercarea respectivă, cum ne-a ajutat de fiecare dată. Când declarăm cu voce tare adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu, îl auzim din cea mai credibilă sursă pentru creierul nostru și anume vocea noastră. Ca urmare, ne întărim credința și în loc să disperăm, ne încredem în Domnul că este pentru noi și nu împotriva noastră. Putem proclama adevăruri biblice cum sunt cele care urmează: Dumnezeu este bun, că bunătatea Lui nu are sfârșit, credincioșia Lui se reînnoiește în fiecare dimineață, ne iubește cu o dragoste desăvârșită și va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru că Îl iubim și ascultăm de El.

• 2 Corinteni 4:17 Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

 
Întristările despre care vorbea Pavel au durat două decenii, dar pentru că le-a pus în perspectiva corectă, în raport cu veșnicia, a putut spune că au durat o clipă. Toți am experimentat greutăți, care pentru că durau mai mult decât ne-am fi așteptat, ne făceau să ne temem că nu se vor mai termina vreodată, nu-i așa?
 
De curând am trecut printr-o experiență, care dușmanul voia să cred că era cea mai cumplită, că nu se va mai termina și nimic nu va mai fi ca înainte. În astfel de clipe, pentru că suntem descurajați și suferim, este greu să fim plini de Duhul Sfânt. De aceea, credem mai ușor minciunile celui rău care vrea să ne îndoim de dragostea și ajutorul Domnului, tocmai ca să ne pierdem speranța și credința, alunecând pe panta deznădejdii. Dacă trecem printr-o boală care ne face să nu mai putem gândi logic, și nu suntem înrădăcinați în adevărul Scripturii, putem avea mult de suferit. Chiar dacă nu reușim să identificăm imediat că dușmanul este sursa gândurilor de descurajare, disperare, teamă și îndoială, dacă avem o relație vie cu Isus, nu vom rămâne mult timp mințiți, pentru că Duhul Sfânt ne amintește că Dumnezeu este bun, ne iubește și ne vrea binele, chiar dacă nu Îi simțim prezența.

​Uneori, când suntem testați, nu mai simțim nici prezența, nici dragostea Tatălui ceresc, tocmai pentru că dorința Lui este să ne bazăm pe adevărul Scripturii care ne spune că nu ne părăsește cu nici un chip și că nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui. O propoziție simplă, dar plină de adevăr, ne poate duce de la disperare la victorie, și aceasta este: „Doamne, Tu ești bun!”. Dacă începem să Îi spunem Domnului cât de mult Îl iubim și cât de mulțumitori suntem că ne iubește, nu va dura mult până când Duhul Sfânt ne va aduce aminte alte experiențe minunate, în care Domnul ne-a dat victoria și ne-a scos din încercări poate chiar mai grele decât cea prezentă. Dacă petrecem timp zilnic studiind Cuvântul Lui Dumnezeu și memorându-l, Duhul Sfânt ne va aminti versetele de care avem nevoie ca să luptăm contra minciunilor diavolului și să trecem cu bine prin clipele grele.

• Matei 10:28 „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă.”

 
Cea mai mare frică a omului este moartea. Dar pentru creștinul devotat Lui Cristos, moartea înseamnă doar părăsirea trupului de carne și a fi instantaneu în prezența Domnului, unde orice durere și chin se vor sfârși. Dacă nu ne temem de moarte, multe frici nu vor mai avea efect asupra noastră și ne vom păstra pacea și bucuria mult mai ușor. Isus ne arată că singura teamă pe care trebuie s-o avem este frica reverențială de Dumnezeu. Este teama de a nu-L supăra și a nu păcătui împotriva Celui care a făcut și face totul pentru noi și care merită toată dragostea, respectul și ascultarea noastră.
 
Când ajungem să fim convinși de adevărul cuvintelor lui Pavel, „a trăi este Cristos și a muri e un câștig”, nu vom mai cădea așa ușor în capcanele dușmanului. Iar dacă nu ne temem de moarte și știm că Domnul e cu noi în orice situație, precum și că „Cel ce este în noi este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4), ne vom putea încrede în ajutorul Domnului care va veni la timpul perfect hotărât de El. Domnul nu întârzie niciodată și nici nu intervine prea devreme ci face totul exact când trebuie.
 
Versetele următoare m-au întărit cel mai mult în zilele de încercare:

• Evrei 4:15-16 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

 
Isus este plin de milă și compasiune și ne înțelege pentru că trăit în trup de om și a fost ispitit ca și noi. A experimentat viața în această lume, fără să păcătuiască. De aceea a putut fi jertfa perfectă, ca să ne mântuiască. Înseamnă enorm să știm că ne putem apropia cu „deplină încredere” de Domnul, care are puterea absolută și ne oferă „har”, adică ne împlinește orice nevoie. Isus, Marele nostru Preot, cunoaște pe deplin ajutorul de care avem nevoie și ni-l va acorda când și în ce fel avem nevoie, cu condiția să venim la El pe deplin convinși că ne va ajuta. Și în încercare prin care am trecut recent, ca de fiecare dată de-a lungul vieții de credință, Domnul mi-a oferit ajutorul de care am avut nevoie, spre slava Numelui Său și știu că la fel face și pentru dumneavoastră. Să alegem să ne încredem în Domnul pe baza a ceea ce spune Biblia și nu pe baza a ceea ce simțim. Cuvântul Lui Dumnezeu este adevărul și putem fi siguri că Dumnezeu nu minte, nici nu ne părăsește când ne este greu. Slavă Lui!
 
 
Carmen Pușcaș

 
Câți dintre noi nu am crezut minciuna diavolului, că suntem îndreptățiți să nu iertăm? Câți dintre noi nu am spus sau nu am auzit pe altcineva spunând: „dar tu nu știi cât de mult rău mi-au făcut” sau „sper că Dumnezeu îi pedepsește pentru tot ce mi-au făcut” sau „mi-au stricat viața” sau nenumărate alte declarații similare?
 
Să luăm în considerare cu seriozitate inima Lui Dumnezeu despre a ierta și a fi iertat. Într-una din zile, Isus a fost întrebat cum ar trebui să ne rugăm. Răspunsul Domnului a fost rugăciunea cunoscută sub numele „Tatăl nostru”, pe care o găsim consemnată în două dintre Evanghelii.

• Matei 6:9-13 „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!’”

 
A doua oară, o găsim în Luca 11:2-4. Iar cuvintele Lui Isus, consemnate de Matei, sunt o chestiune de viață și de moarte.

• Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

 
Mesajul Domnului referitor la gravitatea neiertării altora, este scris și în alte versete. În „pilda robului nemilostiv”, din Matei 18:23-35, unui bărbat i s-a „iertat mult”, dar el a refuzat să-l ierte pe un semen al lui pentru o mică datorie pe care i-o datora. Acest lucru l-a făcut pe stăpânul lui să-i spună: „‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” – Matei 18:32b-35
 
Tatăl nostru ceresc ne dă „milă și har” și dacă noi „refuzăm să acordăm milă și har celorlalți”, Domnul nu va trece cu vederea comportamentul nostru. Ca să fim mântuiți, trebuie să fim iertați de o mulțime de păcate. Iar Domnul ne-a oferit iertarea Lui din dragoste, milă și har, înainte să Îi cerem să ne ierte sau să regretăm ce am făcut. Cum am putea crede că putem să nu iertăm măcar un singur păcat sau greșeală făcute de cineva împotriva noastră, sau chiar o multitudine și că Dumnezeu aprobă ce facem? Să vedem ce i-a spus Domnul lui Petru în versetele următoare.

• Matei 18:21-22 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

 
Cuvintele Domnului nu înseamnă că există o limită de 490 de ori. Era doar un mod de a spune să ierți continuu pe cineva care îți greșește.
 
Când ne rugăm „iartă-ne, precum iertăm și noi pe alții”, lucrurile devin foarte, foarte serioase. În esență, ne rugăm, „să fim iertați așa cum îi iertăm și noi pe alții” și, prin urmare, dacă „refuzăm să iertăm”, ni se refuză și nouă „iertarea de care avem noi nevoie” de la Domnul.

• Luca 6:37-38 „Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”  

 
A crede că putem avea resentimente și să nu-i iertăm pe alții și că totuși vom ajunge în cer, este o minciună a diavolului. Dacă credem această minciună, până la capăt, vom ajunge în iad. Măsura de îndurare și har pe care o dăm altora, este măsura pe care ne-o dă Dumnezeu.
 
Dacă avem o problemă cu cineva, și pare complet justificat să fim supărați, dacă refuzăm să iertăm acea persoană, chiar dacă nu ne cere iertare, trebuie să ne amintim că neiertarea ne va costa veșnic. „Cerând dreptate” în loc să „acordăm milă”, „cerem dreptate” și asupra noastră și anulăm mila pe care am putea-o primi de la Dumnezeu.
 
Putem să mergem la biserică, să citim Biblia, să ne rugăm și chiar să facem fapte bune, dar dacă refuzăm să iertăm pe cineva, oricât de rău ar fi răul pe care ni l-a făcut, ar fi bine să fim pregătiți să plătim consecințele veșnice.
 
Acest mesaj ar putea părea dur, dar timpul este scurt. Fiecare zi în care credem minciuna diavolului, că este corect și suntem îndreptățiți să nu iertăm,  ne fură mila și viața pe care le are Isus pentru noi și dacă murim într-o astfel de stare, ne așteaptă moartea veșnică și focul iadului.
 
Dacă vă luptați să iertați ceva anume, cereți ajutor Domnului. Căutați consiliere dacă este necesar, dar faceți alegerea de a ierta și rugați-l pe Domnul să vă ajute să continuați să faceți acest lucru. Iertarea nu este ceva ce facem o singură dată. Un singur cuvânt, acțiune sau emoții pot readuce cauza neiertării pe tapet și trebuie să alegem să continuăm să iertăm. Dacă continuăm să iertăm, vom ajunge să ne rugăm pentru cei care ne-au greșit nouă sau celor dragi, la fel cum a făcut Isus pe cruce (Luca 23:34). Acesta este genul de dragoste care poate veni doar de la Dumnezeu, este dragostea „agape”. Iar Duhul Sfânt este cu noi ca să ne ajute să iubim în felul Său. În propria noastră fire, cred că este aproape imposibil, dar cu Dumnezeu, este mai mult decât posibil.

• Ioan 13:34 „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.”

 
Domnul nu ne cere niciodată să facem ceva ce El nu vrea și nu poate să ne ajute să facem! Duhul Sfânt este cu noi ca să ne ajute să trăim viața pe care o are Domnul pentru noi. Nu există nimic mai minunat decât să nu fie niciun păcat neiertat între noi și Dumnezeu, dar este firesc din când în când să cădem într-o cursă a dușmanului și să fie nevoie să realizăm că am păcătuit, să ne cerem iertare și să ne rugăm Domnului să ne ajute să ne întoarcem la relația curată cu El.
 
Rugăciune: Doamne, ajută-ne să nu lăsăm nimic să intre între noi și Tine. Te rugăm să ne ierți pentru păcatele grave și pentru cele mici. Ajută-ne să iertăm și chiar să iubim, precum ne-ai iertat și ne iubești Tu pe noi. Și Te rugăm să ne ajuți să continuăm să iertăm și în viitor, de câte ori trebuie. Avem nevoie de ajutorul Tău în toate lucrurile, în fiecare zi. Îți mulțumim Doamne pentru mila și harul Tău și pentru ocazile de a arăta și noi milă și har, semenilor noștri. În Numele Lui Isus, amin.
 
 
Eli Cockrell