BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
Toți creștinii, indiferent de denominațiune credem că Dumnezeu este unul singur și este tri-unitar: Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. De asemenea toți suntem de acord că fără ajutorul Duhului Sfânt, nimeni nu poate crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu („... Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. -1 Corinteni 12:3b ) și nu poate fi născut din nou, fără convingerea de păcat, care este tot efectul lucrării Duhului Sfânt. Mai știm că Cuvântul lui Dumnezeu a fost insuflat celor care l-au scris, prin Duhul Sfânt și doar cu ajutorul Lui îl putem înțelege.
Duhul Sfânt deschide inima celui care aude Evanghelia, pentru a putea deveni receptivă la adevărul care i se transmite. Când cel care aude, acceptă adevărul și tot prin Duhul Sfânt, devine conștient că este păcătos și are nevoie de salvarea pe care o oferă Isus, se pocăiește sincer cerând iertare pentru păcatele personale și decide să-L urmeze pe Isus, întorcând spatele păcatului.
Faptul că toate cele patru Evanghelii (Matei 3:11, Marcu 1:8, Luca 3:16 , Ioan 1:33), ne spun că Isus este Cel care ne botează cu Duhul Sfânt, demonstrează importanța acestui botez. Primele trei Evanghelii sunt numite sinoptice pentru că prezintă evenimentele dintr-un punct similar de vedere, diferit de cel al Evangheliei lui Ioan. În concluzie, nu sunt multe subiecte care apar în toate cele patru Evanghelii, iar cele care apar, sunt foarte importante. Putem spune, fără teama de a greși, că importanța botezului cu Duhul Sfânt pentru creștini, este de necontestat.
Duhul Sfânt este o persoană și nu un obiect, așa cum este tratat de unii creștini, pentru că are suflet. Asta nu înseamnă că este uman, El este Dumnezeu și este Duh, împreună cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Chiar Isus spune asta în:
Dacă doriți să aprofundați ce spune Biblia despre Duhul Sfânt, puteți citi articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”.
Isus Cristos este modelul nostru al creștinilor și toți dorim să ajungem cât mai asemănători cu El și să facem ce a făcut El, corect? Să vedem ce spun următoarele versete:
Deci, Isus a fost botezat în apă, ca exemplu pentru noi. El nu avea nevoie să fie născut din nou, pentru că prin naștere nu a moștenit natura păcătoasă a lui Adam (Isus a fost conceput de la Duhului Sfânt prin fecioara Maria) și nu a comis nici un păcat, deci nu avea de ce să se pocăiască. Apoi Isus a fost botezat cu Duhul Sfânt. În Ioan 1:32b, Ioan Botezătorul spune: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.” Până la Isus, Duhul Sfânt nu rămânea permanent în nici o persoană, doar cobora peste prorocul ales de Dumnezeu, ca să vorbească prin el, cât timp prorocea. Au trecut generații întregi, fără ca Duhul Sfânt să coboare măcar o dată, fără să fie vreun proroc în poporul Lui Dumnezeu, din cauza împietririi inimii lor și a neascultării de Dumnezeu; iar de la finalul Vechiului Testament, de la ultima profeție primită prin Maleahi până la Isus au trecut 400 de ani de întuneric spiritual peste poporul evreu și întreaga lume. Cu atât mai semnificativ era faptul că Duhul Sfânt a revenit. Prin El, Ioan Botezătorul a slujit Domnului pregătind calea pentru Isus, împlinind ultima prorocie a Vechiului Testament din Maleahi 4:5-6.
Isus Cristos a ales să apeleze la ajutorul Duhului Sfânt în locul propriei divinități. Isus a fost conceput prin Duhul Sfânt, a primit botezul Duhului Sfânt după botezul în apă, la maturitate, la 30 de ani, înainte să-și înceapă cu adevărat lucrarea și cu tot ajutorul Duhului Sfânt a trăit o viață curată fără păcat, făcând multe semne și minuni. („Căci Acela [Isus] pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.” - Ioan 3:34).
Între cei 120 care au așteptat în Ierusalim și au primit împlinirea promisiunii Tatălui, fiind botezați cu Duhul Sfânt, erau și Petru, Ioan, Iacov, Matei, precum și Maria mama Lui Isus și toți au dorit, au așteptat și au fost botezați cu Duhul Sfânt și au vorbit în alte limbi. De asemenea apostolul Pavel, cel care a scris mai mult de o treime din Noul Testament, a fost botezat cu Duhul Sfânt, chiar înainte de botezul în apă (Faptele Apostolilor 9:16-17).
Când cineva aude și crede adevărul Evangheliei primește „pecetea”, sigiliul Duhului Sfânt. Orice sigiliu este dovada că obiectul pecetluit aparține posesorului sigiliului. Această „pecete” a Duhului Sfânt, este de fapt acontul, garanția contractului persoanei pecetluite, cu Dumnezeu prin Isus Cristos, prin care este mântuită și moștenește viața veșnică, devenind parte a trupului lui Cristos, adică Biserica. Cât timp persoana respectă termenii contractului, va aparține Lui Isus și nimeni și nimic n-o va smulge din mâna Lui („Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” - Ioan 10:27-28).
Prin nașterea din nou, primim doar o măsură a Duhului Sfânt, de aceea bucuria mântuirii va ține doar o perioadă de timp, în funcție de mai mulți factori cum ar fi: cât de dedicați suntem, cât de mult timp petrecem cu Tatăl Ceresc în rugăciune, studiind Scriptura, cât de „vie” este biserica din care facem parte, cât de tare dorim să creștem spiritual etc. Din păcate, mulți creștini nu au căutat să primească botezul Duhului Sfânt, pentru ca bucuria lor să fie deplină și s-o poată continuu reînnoi, prin părtășia cu Duhul Sfânt și trăiesc doar cu amintirea bucuriei adânci și profunde a începutului umblării cu Isus.
Am auzit de multe ori următoarea afirmație: „Când am fost născuți din nou, primindu-L pe Isus ca Domn peste viața noastră, am primit și botezul cu Duhul Sfânt, pentru că doar prin El puteam veni la Isus.”
Să fie chiar așa? Eu știu sigur că experiența nașterii din nou nu a fost aceeași cu cea a botezului cu Duhul Sfânt, chiar a trecut ceva timp între cele două. Ambele evenimente nu pot avea loc fără participarea Duhului Sfânt. Când o persoană se naște din nou, Duhul Sfânt intră în inima sa și din interior produce schimbarea care va fi vizibilă la exterior, viața persoanei fiind total schimbată; iar în cazul botezului, Duhul Sfânt coboară, este turnat peste persoană, scufundând-o complet (ca și apa unei cascade), acoperind-o complet cu prezența Sa. Termenul original pentru botez este „baptisma” și înseamnă scufundare, acoperire de jur împrejur. Duhul Sfânt vine de sus, prezența și efectele lui în viața celui care primește botezul fiind mult mai semnificative decât la mântuire, și nu pot fi ignorate nici de cel în cauză, nici de cei din jurul său, așa cum citim în toate instanțele prezentate în cartea Faptele Apostolilor.
Să vedem ce a spus Isus despre lucrarea Duhului Sfânt care produce nașterea din nou și apoi despre botezul cu Duhul Sfânt:
Când Isus s-a întâlnit cu femeia samariteancă, la fântână, i-a vorbit despre „apa vie”, care devine izvor de viață veșnică. Cred că ne este foarte clar că Isus vorbea despre Duhul Sfânt, sursa vieții veșnice. La următoarea referință pe această temă, în capitolul 7, apostolul Ioan ne spune că Domnul se referă la Duhul Sfânt:
Cu siguranță că Domnul a considerat că are un mesaj foarte important, dacă „a strigat”, dorind să fie sigur că, captează atenția audienței și este ascultat. Isus vrea să fie sigur că mulțimea află că toți cei care cred în El și sunt mântuiți, pot primi Duhul Sfânt, trebuie doar să fie „însetați” de mai mult. Duhul Sfânt îi poate umple atât de mult, încât din inima fiecăruia „vor curge râuri de apă vie”. Ar putea curge un râu fără să fie remarcat? Isus spune chiar că vor fi mai multe râuri, ceea ce va fi imposibil de ignorat de cei din jur. Odată ce Duhul Sfânt vine să locuiască într-o persoană, schimbarea este atât de evidentă că toți din jur vor remarca! Și vor auzi! De ce? Pentru că nimeni nu poate să țină doar pentru el vestea bună a Evangheliei! Nu cred că pot trece mai mult de câteva minute când discut cu cineva, fără să afle că Isus este Domnul vieții mele. Când „râurile de apă vie” curg din inimile noastre, ating tot ce ne înconjoară și schimbă atmosfera spirituală, oriunde ne aflăm.
Deci, în cele două pasaje de mai sus este vorba de Duhul Sfânt care lucrează în omul interior, în „inima” celui care crede, spre mântuire prin nașterea din nou.
Ce compara Isus cu burdufurile și vinul? Burdufurile vechi reprezintă natura firească, carnală, care nu poate primi „apa vie” produsă de Duhul Sfânt, care este vinul nou. Pentru ca cineva să poată primi botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să fie prima dată născut din nou, să-și crucifice natura carnală, pentru ca în „burduful nou” să poată primi Duhul Sfânt care „se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică”., cum spune Isus în Ioan 4:14.
Planul Lui Dumnezeu pentru noi, copiii Săi nu se oprește la a fi mântuiți, ci fiecare ar trebui să cerem și botezul cu Duhul Sfânt. Isus si Tatăl sunt una, și ambii doresc să ne dea Duhul Sfânt, împreună cu puterea și toate beneficiile care-L însoțesc.
Acum să analizăm ce relatează Luca despre ce le-a spus Isus ucenicilor, atât în Evanghelia sa, cât și în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor:
Aici nu mai este vorba de intrarea Duhului Sfânt în inima credinciosului, unde să producă „apa vie”, ci este vorba despre coborârea Duhului Sfânt, de sus, „peste” cei care doresc și așteaptă împlinirea acestei promisiuni și care îi „îmbracă” cu „puterea de sus” ceea ce este similar cu imersarea, acoperirea de jur împrejur, adică botezul.
Prin coborârea Duhului Sfânt, s-a împlinit profeția prorocului Isaia din:
Și Pavel folosește alt termen pentru botez în epistola către Tit:
Spălarea nașterii din nou, este un eveniment, urmat de „înnoirea produsă de Duhul Sfânt”, care a fost „vărsat din belșug peste” prin Isus, făcând referire la botezul cu Duhul Sfânt. După botez, Duhul Sfânt produce o continuă înnoire în duhul nostru, în omul dinăuntru, așa cum spune Pavel și în:
Sunt atât de multe dispute pe tema botezului și nu este de mirare. Diavolul face mari eforturi să oprească creștinii să primească puterea și darurile care vin prin Duhul Sfânt. De ce? Pentru că devin martori eficienți ai Lui Isus, mărturia vieții lor are puterea unui bun exemplu, vor putea opera în darurile spirituale, provocând mari pagube împărăției întunericului și vor fi mai bine echipați pentru a putea spune ca și Pavel „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” în 2 Timotei 4:7.
Probabil ați auzit de multe ori că botezul cu Duhul Sfânt se primește când creștinul se naște din nou, iar darurile Lui erau doar pentru biserica primară, pentru că nu aveau Noul Testament în formă scrisă și aveau nevoie de ajutorul Duhului Sfânt să trăiască pe placul Lui Dumnezeu, iar noi avem tot ce trebuie să știm scris pe paginile Scripturii. Să fie chiar așa?
Cât timp spune Domnul Isus că vine Duhul Sfânt ca să rămână? Dumnezeu Îl va trimite ca să rămână veșnic cu noi.. Nu spune că va veni până când Biblia va fi complet scrisă și pe urmă va pleca. Nici Pavel nu spune că darurile Duhului Sfânt sunt disponibile până la o anumită dată, apoi lucrarea prin daruri va fi anulată, nici că vorbirea în limbi va fi o dovadă a primirii botezului cu Duhul Sfânt, până la un anumit moment. Vi se pare că nu mai este nevoie de minunile pe care le poate face doar Duhul Sfânt, prin creștini, pentru a dovedi că Evanghelia este adevărată? Sau că suntem atât de puternici încât darurile spirituale nu-și mai au rostul în viețile noastre?
Dumnezeu nu-și lasă copiii pe Pământ, nici o clipă fără ajutorul puterii și al darurilor Duhului Sfânt. De noi depinde să le dorim, să le primim și să operăm în ele. Să privim mai atent contextul versetului folosit de cei care cred că darurile spirituale au încetat. De fapt, nici nu putem folosi un singur verset sau o secțiune de versete pentru a formula o doctrină. În schimb avem multe versete care dovedesc contrariul.
Ce spune de fapt versetul luat în contextul versetelor învecinate, așa cum trebuie să analizăm sensul oricărui adevăr biblic.
Dumnezeu este dragoste și așa cum El este veșnic, nici dragostea nu va dispărea niciodată. Darurile spirituale se vor sfârși când va veni „ce este desăvârşit”, adică când va veni Isus Cristos, la răpire, ca să ne ridice la cer. Doar atunci vom „cunoaște totul pe deplin” și „cunoașterea în parte” va înceta. De ce? Pentru că vom ajunge în rai și acolo vom cunoaște tot adevărul și nu va mai fi nimic acoperit, vom vedea totul „față în față”.
Doar prin forțe proprii, nici un creștin nu poate rămâne mult pe calea credinței. Sunt multe învățături care îi limitează pe cei care le urmează, la a trăi doar cu „arvuna” Duhului Sfânt. Ca urmare, sunt lipsiți de putere și fac față cu greu provocărilor de zi cu zi. Cu cât suntem mai plini de puterea Duhului Sfânt și operăm în darurile spirituale, după cum decide Duhul Sfânt să ni le dea, cu atât mai mult vom crește spiritual, vom contribui la creșterea Împărăției Lui Dumnezeu și vom fi mai fermi în credință. Nu putem lua deciziile corecte doar bazându-ne pe ce scrie pe paginile Bibliei, fără să avem o relație vie cu Duhul Sfânt și să comunicăm cu El. De exemplu, Biblia ne învață cum să ne comportăm în cadrul căsniciei și cum ar trebui să fie, în linii mari, persoana cu care să ne căsătorim, dar nu ne spune și numele acesteia. Pentru a fi siguri că este persoana aleasă de Dumnezeu pentru noi, avem nevoie să auzim vocea Duhului Sfânt. Nu putem avea o relație cu adevărat profundă cu Duhul Sfânt, decât după ce ne-am născut din nou, am căutat și am cerut mai mult, am fost botezați cu Duhul Sfânt și continuăm să avem părtășie cu Duhul Sfânt, zidindu-ne prin rugăciunea în „alte limbi” și operând în darurile spirituale. În acest fel, Duhul Sfânt, ne umple din nou și din nou cu prezența și puterea Sa.
Unii creștini se tem să ceară botezul cu Duhul Sfânt, ca nu cumva să le facă rău, sau să ajungă înșelați de diavol. Dumnezeu nu ne dă nimic rău și nici nu ne-ar îndemna să cerem ceva care nu este sută la sută bun pentru noi. Cu cât studiem mai serios ce spune Biblia pe această temă, vom vedea că botezul cu Duhul Sfânt este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui creștin, după nașterea din nou.
Deci, Duhul Sfânt este un dar minunat, și coboară peste noi, dacă ne dorim și cerem. Dumnezeu Tatăl este plin de bunătate și ne iubește necondiționat. Nu avem nici un motiv să credem că ne-ar pregăti un cadou care să ne facă rău. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8); bunătatea și îndurarea Lui se înnoiesc în fiecare dimineață (Plângerile Lui Ieremia 3:22-23). El este Cel care și-a dat Fiul la moarte în locul nostru, pentru că ne-a iubit dintotdeauna. Dragostea Lui față de noi, „agape” este cea mai perfectă și dezinteresată dragoste care există (1 Corinteni 13).
Termenul din limba greacă, tradus prin „Mângâietor” este „Parakletos” și are o semnificație mult mai largă, însemnând în același timp și: Apărător, Ajutor, Sfătuitor, Mijlocitor, Cel care ne întărește. Asta înseamnă că este toate acestea, permanent pentru noi și nu ne lasă singuri niciodată, pe toți cei care-L iubim pe Isus si păzim poruncile Lui (Ioan 14:15). După înălțarea Lui Isus la cer, la cincizeci de zile (Cincizecime) de la învierea Sa, Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Sfânt să continue lucrarea de mântuire a omenirii, pentru care s-a jertfit Isus.
Isus le-a spus ucenicilor că este spre binele lor ca El să se înalțe la cer (Ioan 16:7), pentru că le va trimite „un alt Mângăietor”, adică pe cineva egal cu El, cu nimic inferior Lui. Isus avea limitele impuse de trăirea într-un trup uman, nu putea fi în mai multe locuri simultan, dar Duhul Sfânt nu are nici o limită, El este una dintre cele trei persoane ale Trinității, este Dumnezeu și are toate atributele pe care le au Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.
După ce Isus a fost înviat din morți, înainte să se ridice la cer, „a suflat peste ei (ucenici) şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”, ceea ce în mod cert nu a fost botezul, pentru că așa cum citim în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor, ultimele cuvinte ale Domnului au fost ca ucenicii să aștepte să primească promisiunea puterii, „fiind botezați cu Duhul Sfânt”. Cu siguranță experiența pe care au avut-o ucenicii după ce Isus a suflat peste ei, a fost minunată, dar a fost inferioară experienței botezului pe care l-au primit la Cincizecime. De ce? Probabil prima experiență cu Duhul Sfânt a fost pentru nașterea lor din nou (nefiind specificat putem doar presupune), motivându-i să dorească mai mult din Duhul Sfânt, și fiind gata să aștepte în Ierusalim în rugăciune, timp de zece zile. Nu știau cât va dura, Domnul le-a spus că urmau să fie botezați și să primească puterea „nu după multe zile”. Dar după ce au primit „puterea” prin botezul Duhului Sfânt, au fost total transformați, nu se mai temeau de opresiuni, dimpotrivă, erau fericiți să sufere pentru Domnul Isus („Ei (ucenicii) au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.” Faptele Apostolilor 5:41)
Cuvântul folosit în original, în greacă, pentru „puterea” Duhului Sfânt în Noul Testament este „Dunamis” și înseamnă puterea, tăria, abilitatea, puterea inerentă, care locuiește în cineva prin natura sa; puterea de a face minuni; puterea morală și excelența sufletească; puterea de a învinge orice forță sau armată inamică. O astfel de putere ne spune Domnul Isus că primim prin botez, devenind ceea ce vrea El să fim.
Planul Lui Dumnezeu este cel mai bun și este perfect în toate lucrurile. Domnul Isus le-a spus clar ucenicilor că trebuie să aștepte și să primească „putere” prin coborârea Duhului Sfânt și după aceea vor putea evangheliza nu doar pe cei apropiați, dar chiar pe oricine, oriunde în lume. Nu putem fi martorii Lui, fără puterea Duhului Sfânt. Ucenicii au trebuit să aștepte zece zile de la înălțarea Lui Isus până când Duhul Sfânt a fost trimis. Și ce intrare spectaculoasă în lumea noastră, a „puterii cerești”, care de această dată a venit ca să rămână!
Peste cei 120, care erau deja născuți din nou, s-au coborât 120 de limbi ca de foc, Persoana Duhului Sfânt s-a manifestat unic și personal pentru fiecare în parte. Toți au fost imersați de sus până jos, fiind acoperiți complet (aceasta este semnificația termenului „baptisma”, tradus prin botez) de prezența Duhului Sfânt, care este invizibil, dar a dorit să fie auzit („ un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic”) de toți din Ierusalim nu doar de ucenici și văzut de ucenici („Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei”). După ce au fost înconjurați complet de Duhul Sfânt, următorul pas a fost umplerea și toți au început să vorbească „în alte limbi” decât cea ebraică, care era limba lor maternă, învățată. „Din prisosul inimii, vorbește gura”, așa cum spune Isus (Luca 6:45) Termenul grecesc original, tradus prin prisos este „perísseuma” și înseamnă „prea-plin, curge peste, peste limita de curgere.” Deci atunci când inima creștinului este umplută, fără să mai rămână spațiu neocupat, surplusul va face ca gura celui umplut să rostească ceea „ce îi va da Duhul să vorbească”.
Petru, condus de Duhul Sfânt le reamintește iudeilor că sunt martori a ceea ce prorocul Ioel, inspirat de Duhul Domnului, scria cu mai mult de 800 de ani înainte de ziua Cincizecimii, despre coborârea Duhului Sfânt și manifestările care o însoțesc.
Prin cei o sută douăzeci, Duhul Sfânt a ales să rostească laude la adresa Lui Dumnezeu, în limbile iudeilor veniți din peste 15 zone geografice diferite și poate cu mult mai multe limbi și dialecte (Faptele Apostolilor 2:4-12). Efectul a fost maxim! Nu puteau contesta că era vorba despre Dumnezeul Adevărat și Atotputernic! Mulțimea era deja mirată, pentru că s-au strâns în jurul casei unde erau ucenicii, după ce au auzit vâjâitul similar unui vânt puternic, pe care l-a produs coborârea Duhului Sfânt. După ce Petru, plin de ungerea Duhului Sfânt le-a predicat Evanghelia, peste 3000 de suflete au crezut în Isus și au fost botezați în apă (Faptele Apostolilor 2:41)
Biserica primară a început cu un număr record de convertiți la prima evanghelizare și totul a fost ca urmare a lucrării supranaturale a Duhului Sfânt care i-a umplut pe ucenici și le-a dat darul vorbirii „în alte limbi”.
Ar fi putut Petru să predice cu atâta putere, încât să străpungă inimile celor care până atunci nu au crezut că Isus era Fiul Lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost botezat cu Duhul Sfânt? Să ne amintim cât de temători erau toți și cum se ascundeau în spatele ușilor încuiate, „de teama iudeilor”. Curajul și impactul cuvintelor sale erau rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Glorie Domnului! După ce cei din mulțime recunosc că au o mare problemă și întreabă ce pot face, Petru le răspunde concis, la subiect, enumerându-le pașii mântuirii: pocăința de păcate, botezul în apă spre iertarea păcatelor și apoi primirea darului Duhului Sfânt.
Din păcate, importanța acestor pași a fost mult diluată de-a lungul istoriei bisericii și mulți cred că e suficient să rostească o mini-rugăciune ca să fie mântuiți. Puterea creștinilor și implicit a bisericii, vine doar de la Duhul Sfânt. Fără umplerea cu Duhul Sfânt, atât creștinii cât și biserica din care fac parte, sunt slabi, și nu reprezintă nici un pericol pentru împărăția întunericului.
Dacă despre biserica primară citim că creștea numeric cu ajutorul Duhului Sfânt, cu cât mai multă nevoie avem azi în biserică de ajutorul Lui?
Fiecare generație are propriile provocări și probleme și cât trăim pe Pământ, nu putem spune că ne suntem a tot-suficienți. Duhul Sfânt este gata în fiecare clipă să ne sară în ajutor și să ne conducă pe drumul cel mai drept spre veșnicie. Nici pentru apostoli nu a fost ușor, dar prezența Duhului Sfânt i-a transformat total, din cei care se temeau să nu fie omorâți pentru credința în Isus, în curajoșii gata să fie pedepsiți și torturați pentru Domnul lor.
Apostolii au ajuns arestați pentru că predicau Evanghelia. Nici după o noapte petrecută în închisoare, nu au dat înapoi, dimpotrivă, citim că „Petru, plin de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 4:8), a proclamat Evanghelia chiar și marilor preoți care-i judecau, făcându-i să se mire de îndrăzneala lor. După ce au fost eliberați, s-au rugat cu restul bisericii, încheind cu:
Care a fost răspunsul Lui Dumnezeu? După prima umplere cu Duhul Sfânt de la Cincizecime, prin botez, apostolii au fost umpluți din nou. Această umplere le-a adus puterea, ca să poată predica Evanghelia, în ciuda opresiunilor și amenințărilor liderilor religioși. Apoi semnele și minunile pe care Domnul le făcea prin ei, au făcut pe și mai mulți să creadă că Isus, este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu. Cu cât dorim mai mult prezența și puterea Duhului Sfânt, ca să putem face lucrarea la care am fost chemați, cu atât vom primi mai mult. Limita nu este pusă de Domnul, ci de noi.
Când Duhul Sfânt a coborât pe Pământ pentru prima dată ca să rămână, a venit cu acel vâjâit comparat cu cel al unui vânt puternic și apoi s-a manifestat vizual prin acele limbi comparate cu limbi de foc. Nu mai citim despre o altă manifestare a Duhului Sfânt de aceeași manieră, în nici un alt verset biblic. Cu toate acestea, apostolii nu se îndoiesc de autenticitatea botezurilor cu Duhul Sfânt care au urmat și la care au fost martori.
Filip a predicat Evanghelia celor din Samaria, aceștia au crezut și au fost botezați în apă. Pentru apostoli era esențial ca cei botezați să primească și botezul cu Duhul Sfânt și imediat i-au trimis pe Petru și pe Ioan să se roage pentru ei, cu punerea mâinilor. Cu toate că nu era o călătorie scurtă, nici rapidă în acea vreme, putea dura patru zile, dacă mergeau pe jos și probabil trei zile călare pe măgăruși, apostolii nu au ezitat să facă acest efort. Era mult prea important ca noii convertiți să primească și puterea Duhului Sfânt ca să poată trăi cu Isus și să fie martorii Lui. Conform versetelor de mai sus, călătoria apostolilor a fost încununată de succes. Nu scrie explicit care a fost dovada că samaritenii au primit botezul, dar cu siguranță reacția celor care au primit botezul a fost specială, neobișnuită, pentru că în versetul următor, citim că atunci „Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor...” a încercat să cumpere puterea lor cu bani. Este foarte probabil că cei botezați au început să vorbească „în limbi”, ca și ucenicii la Rusalii și tocmai pentru că era aceeași manifestare, apostolul Luca nu scrie asta explicit.
Apoi citim despre Saul, devenit apostolul Pavel:
Saul a fost născut din nou când i s-a arătat Isus pe drumul Damascului și l-a trântit la pământ. A crezut că Isus este Mesia și transformarea lui a fost radicală. Nu numai că regreta că a persecutat creștinii, dar a ajuns să fie el însuși persecutat (Puteți citi mai multe despre experiența și transformarea lui Pavel aici: „Nu dăm înapoi!”). Anania l-a numit „frate Saule”, deci știa că era deja mântuit , îl considera frate în Cristos. Apoi i-a spus motivul pentru care a fost trimis: „ca să-și capete vederea şi să se umple de Duhul Sfânt.” Știm deja că a „fi umplut cu Duhul Sfânt”, înseamnă a fi botezat cu Duhul Sfânt. Isus l-a trimis pe Anania la Saul, tocmai pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, care este un eveniment diferit și separat de cel al nașterii din nou. Sunt cazuri în care o persoană poate fi născută din nou și apoi să primească și botezul cu Duhul Sfânt, dar nu simultan, ci consecutiv. Pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, trebuie ca prima dată să aibă loc nașterea din nou, primind pecetea Duhului Sfânt.
Despre apostolul Pavel, știm că vorbea „în limbi” mai mult decât toți cei din Corint, așa cum spunea chiar el în versetul de mai sus. Nu știm cu certitudine dacă a început să vorbească „în limbi”, imediat ce a fost botezat cu Duhul Sfânt, sau mai târziu.
Atât în cazul lui Saul cât și al lui Corneliu și ai lui, Dumnezeu a turnat botezul cu Duhul Sfânt peste ei, împreună cu vorbirea în alte limbi, înainte să fie botezați în apă. De ce? În ambele cazuri, cei pe care i-a trimis Domnul să-i boteze, aveau îndoieli. Dumnezeu respecta reținerile pe care le avea Anania cu privire la Saul, fariseul care cu o zi înainte persecuta creștinii, precum și pe ale lui Petru care nu era total convins că romanii, puteau fi înfiați în poporul lui Dumnezeu. Petru chiar folosește argumentul botezului pentru a-și justifica acțiunile înaintea celorlalți apostoli:
Când Pavel i-a văzut pe ucenicii lui Ioan, nu i-a întrebat nimic convențional, dimpotrivă, a trecut direct la ce era cel mai important. Vroia să știe dacă au primit Duhul Sfânt. Probabil nimic din aspectul sau gesturile lor, nu indicau că erau plini de puterea și bucuria Duhului. Pavel nu s-a rezumat la a-i boteza în apă, prin credința în Isus Cristos, ci a mers până la capăt, punându-și mâinile peste ei ca să primească și botezul Duhului Sfânt. Ca urmare, nu doar că vorbeau „în limbi” dar deja operau și în darul prorociei, tot prin Duhul Sfânt.
Din 1 Corinteni 12, aflăm care sunt darurile Duhului Sfânt, din capitolul următor aflăm ce este dragostea agape, dragostea perfectă a Lui Dumnezeu, pe care n-o putem avea decât dac-o primim ca roadă a Duhului Sfânt, iar din 1 Corinteni 14:1-33, înțelegem mai bine ce sunt darurile duhovnicești.
Pavel a înțeles foarte bine importanța părtășiei cu Duhul Sfânt și a operării în darurile spirituale. Lucrarea lui a fost atât de extinsă, tocmai pentru că a trăit condus de Duhul Sfânt și au fost parteneri. Pavel a scris o treime din paginile Noului Testament și jumătate din numărul epistolelor. Fără o relație vie și profundă cu Duhul Sfânt nu ar fi fost cel mai mare apostol al tuturor timpurilor. În Numele Lui Isus Cristos, prin mâinile lui Pavel Dumnezeu a înviat morți (citim despre învierea lui Eutih în Faptele Apostolilor 20:7-12), și a făcut nenumărate minuni și semne, toate fiind urmarea lucrării Duhului Sfânt.
Rugăciunea „în alte limbi” nu este rezultatul minții umane, ci este rugăciunea Duhului Sfânt prin gura credinciosului. Duhul Sfânt nu ne forțează să vorbească sau să facă minuni prin noi. De noi depinde să vrem să-L lăsăm să rostească cuvintele limbii Sale, care este o limbă pe care nu am învățat-o niciodată. Poate fi o limbă omenească sau îngerească, așa cum spune Pavel: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” (1 Corinteni 13:1).
Dușmanul știa că odată ce creștinii sunt umpluți cu puterea și înțelepciunea Duhului Sfânt, devin cu adevărat eficienți în predicarea Evangheliei și în trăirea propriilor lor vieți, așa că s-a folosit de blamarea darului „vorbirii în limbi” precum și a celorlalte daruri spirituale, pentru a-i face pe creștini să nici nu mai dorească botezul cu Duhul Sfânt.
Cu cât analizăm mai atent cine este și ce face Duhul Sfânt, înțelegem că fără ajutorul Lui, nu putem trăi așa cum ne-a chemat Domnul să trăim și nici nu putem face față chemării de a predica vestea bună a Evangheliei la orice făptură. Slujirea apostolilor a avut atât de mult succes, datorită umplerii lor cu Duhul Sfânt și a semnelor și minunilor pe care Duhul Sfânt le făcea prin ei, în Numele Lui Isus Cristos. De-a lungul istoriei, cei mai eficienți lucrători în via Domnului, au fost cei care aveau o relație vie cu Duhul Sfânt.
Inclusiv marele autor creștin și evanghelist D. L. Moody, a fost botezat cu Duhul Sfânt, dar nu vorbesc mulți despre acest lucru, așa cum scrie colaboratorul său, R.A. Torrey în „Why God Used D.L. Moody,” („De ce l-a folosit Dumnezeu pe D.L. Moody”). La începutul slujirii lui ca pastor, avea doar predici frumoase, bine documentate, dar fără putere, până când a aflat ce poate primi prin Duhul Sfânt; și-a dorit puterea ungerii, a cerut botezul și Duhul Sfânt s-a coborât peste el. De atunci, lucrarea lui a crescut exponențial devenind ceea ce știm astăzi, binecuvântând milioane de oameni și instruind lucrători creștini și misionari din 1886.
Lucrarea Duhului Sfânt este perfectă, pentru că El este Dumnezeu. Este gata să ne acorde ajutorul indiferent de oră sau locație, nu-i este niciodată greu, nici imposibil să ne fie alături când avem nevoie. De asemenea, se bucură să dorim părtășia cu El, pentru că-L iubim și ne dorim să-L cunoaștem mai bine și să petrecem timp cu El. Ce ne-am putea dori mai mult?
Termenul tradus de Cornilescu prin „împărtășire” și în Biblia Traducerea Fidelă, prin „comuniune”, este „koinónia” în limba greacă originală și înseamnă (conform „Strong's Concordance”): parteneriat, ajutor efectiv, comuniune, împărtășire, comuniune, părtășie spirituală, o părtășie în duh. Cu alte cuvinte, relația cu Duhul Sfânt este bilaterală, cu participarea Lui și a noastră. Este vorba despre o relație benevolă, care aduce bucurie de ambele părți și nu este nimic forțat, nici impus.
Este trist că înțelegerea greșită a „darului vorbirii în limbi” face pe mulți creștini să se teamă de botezul cu Duhul Sfânt. Este un dar minunat prin care nu ne adresăm oamenilor ci Lui Dumnezeu, așa cum spune Pavel:
Duhul Sfânt vorbește prin duhul nostru, folosind gura și laringele nostru, pentru rugăciunea perfectă, care sigur primește răspuns, pentru că este cu siguranță după voia Lui Dumnezeu. De câte ori suntem în situații grele sau cei dragi nouă au probleme grave și nu știm cum și ce să ne rugăm. Dar Duhul Sfânt este omniscient, El știe tot și prin rugăciunea în duh, condusă de Duhul Sfânt, știm că ne rugăm cel mai eficient.
După primirea botezului cu Duhul Sfânt, când începem să-L lăudăm pe Domnul, să-I mulțumim pentru bunătatea, dragostea, îndurarea și jertfa Lui și dorim tot mai mult să intrăm în prezența Lui, Duhul Sfânt ne va conduce în rugăciunea „în alte limbi”, prin care ne zidim sufletește. După o astfel de părtășie intimă cu Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, vom avea mai multă dragoste pentru Domnul și pentru cei din jur și mai multă claritate în ce privește situația în care suntem sau pentru ce am venit înaintea Domnului. Duhul Sfânt ne învață, ne sfătuiește sau ne mângâie, în funcție de circumstanțele și de motivul pentru care căutăm părtășia cu El. Tot cu ajutorul Lui putem afla care este voia Tatălui Ceresc, pentru că ne va descoperi versetele biblice prin care aflăm ce trebuie să știm. Este esențial să studiem zilnic Cuvântul Lui Dumnezeu, rugându-L pe Duhul Sfânt să ni-l reveleze și să ne învețe cum să-l aplicăm în viețile noastre. Iar atunci când avem nevoie urgentă să luăm decizia corectă, tot Duhul Sfânt ne va aduce aminte versetele care arată voia Lui Dumnezeu cu privire la acel lucru sau situație.
După ce am recitit versetele de mai sus, cred că ne este mult mai clar (dacă nu ne era deja), de ce au insistat Isus și apostolii atât de mult pe urgența primirii atât a botezului în apă cât și a celui cu Duhul Sfânt. Doar prin rugăciunea prin Duhul Sfânt ne putem întări și zidi sufletește.
Când Duhul Sfânt vine să locuiască în creștin, acesta devenind templul Său, nu vine singur. Odată ce am primit Duhul Sfânt, am primit și cele nouă caracteristici ale „roadei” Sale, pe care El o produce în persoana în care locuiește. În natura firească, încă mai avem vechile trăsături de caracter, dar pe măsură ce învățăm să conlucrăm cu Duhul Sfânt, să comunicăm cu El, așa cum ne învață Scriptura, noile trăsături pe care le avem în duhul unit cu Duhul Sfânt, vor lua locul celor vechi și vom fi transformați, „din slavă în slavă”.
Isus îi botează cu Duhul Sfânt pe cei care doresc din toată inima să-L urmeze, să asculte de El și doresc să fie umpluți de Duhul Domnului. Nu toți creștinii au șansa de a avea în preajmă pe cineva care este deja umplut cu Duhul Sfânt și care să creadă că se poate ruga ca și altcineva să primească ceea ce ei au primit deja. Cunosc mulți creștini care au primit botezul prin propria lor rugăciune, sinceră și fierbinte, prin care Îl rugau pe Duhul Sfânt să-i umple și să-i „conducă în tot adevărul”.
Dumnezeu ne-a pregătit Cel mai minunat Ajutor, Sfătuitor și Mângâietor pe care ni l-am fi putut dori vreodată. Dumnezeu Duhul Sfânt dorește să locuiască în fiecare dintre noi și să fie alături de noi în orice situație. Fiind „gentleman-ul” perfect, nu trece peste voința noastră și nu umple pe nimeni care nu-L dorește și nu-I cere să vină. Odată ce a intrat în inimile noastre, ne transformă, ne face mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai răbdători și mai flămânzi după Cristos. Nu pot să-I mulțumesc Domnului destul, pentru creștinii minunați, plini de Duhul Sfânt pe care i-a adus în viața mea și prin care am ajuns să doresc și să primesc minunea botezului, care mi-a revoluționat viața în cel mai bun sens. Rugăciunea mea este ca Duhul Sfânt să folosească acest articol, precum și pe cele corelate, ca să ajute cât mai multe persoane să dorească și să primească tot ce are Domnul mai bun pentru ei.
Duhul Sfânt deschide inima celui care aude Evanghelia, pentru a putea deveni receptivă la adevărul care i se transmite. Când cel care aude, acceptă adevărul și tot prin Duhul Sfânt, devine conștient că este păcătos și are nevoie de salvarea pe care o oferă Isus, se pocăiește sincer cerând iertare pentru păcatele personale și decide să-L urmeze pe Isus, întorcând spatele păcatului.
- Marcu 1:8 Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.
Faptul că toate cele patru Evanghelii (Matei 3:11, Marcu 1:8, Luca 3:16 , Ioan 1:33), ne spun că Isus este Cel care ne botează cu Duhul Sfânt, demonstrează importanța acestui botez. Primele trei Evanghelii sunt numite sinoptice pentru că prezintă evenimentele dintr-un punct similar de vedere, diferit de cel al Evangheliei lui Ioan. În concluzie, nu sunt multe subiecte care apar în toate cele patru Evanghelii, iar cele care apar, sunt foarte importante. Putem spune, fără teama de a greși, că importanța botezului cu Duhul Sfânt pentru creștini, este de necontestat.
Duhul Sfânt este o persoană și nu un obiect, așa cum este tratat de unii creștini, pentru că are suflet. Asta nu înseamnă că este uman, El este Dumnezeu și este Duh, împreună cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Chiar Isus spune asta în:
- Ioan 4:24 „Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
Dacă doriți să aprofundați ce spune Biblia despre Duhul Sfânt, puteți citi articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”.
Isus Cristos este modelul nostru al creștinilor și toți dorim să ajungem cât mai asemănători cu El și să facem ce a făcut El, corect? Să vedem ce spun următoarele versete:
- Matei 3:13-16 Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat*, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul Lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
Deci, Isus a fost botezat în apă, ca exemplu pentru noi. El nu avea nevoie să fie născut din nou, pentru că prin naștere nu a moștenit natura păcătoasă a lui Adam (Isus a fost conceput de la Duhului Sfânt prin fecioara Maria) și nu a comis nici un păcat, deci nu avea de ce să se pocăiască. Apoi Isus a fost botezat cu Duhul Sfânt. În Ioan 1:32b, Ioan Botezătorul spune: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.” Până la Isus, Duhul Sfânt nu rămânea permanent în nici o persoană, doar cobora peste prorocul ales de Dumnezeu, ca să vorbească prin el, cât timp prorocea. Au trecut generații întregi, fără ca Duhul Sfânt să coboare măcar o dată, fără să fie vreun proroc în poporul Lui Dumnezeu, din cauza împietririi inimii lor și a neascultării de Dumnezeu; iar de la finalul Vechiului Testament, de la ultima profeție primită prin Maleahi până la Isus au trecut 400 de ani de întuneric spiritual peste poporul evreu și întreaga lume. Cu atât mai semnificativ era faptul că Duhul Sfânt a revenit. Prin El, Ioan Botezătorul a slujit Domnului pregătind calea pentru Isus, împlinind ultima prorocie a Vechiului Testament din Maleahi 4:5-6.
- Filipeni 2:6-8 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
Isus Cristos a ales să apeleze la ajutorul Duhului Sfânt în locul propriei divinități. Isus a fost conceput prin Duhul Sfânt, a primit botezul Duhului Sfânt după botezul în apă, la maturitate, la 30 de ani, înainte să-și înceapă cu adevărat lucrarea și cu tot ajutorul Duhului Sfânt a trăit o viață curată fără păcat, făcând multe semne și minuni. („Căci Acela [Isus] pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.” - Ioan 3:34).
- Faptele Apostolilor 1:13-14 Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile i cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
Între cei 120 care au așteptat în Ierusalim și au primit împlinirea promisiunii Tatălui, fiind botezați cu Duhul Sfânt, erau și Petru, Ioan, Iacov, Matei, precum și Maria mama Lui Isus și toți au dorit, au așteptat și au fost botezați cu Duhul Sfânt și au vorbit în alte limbi. De asemenea apostolul Pavel, cel care a scris mai mult de o treime din Noul Testament, a fost botezat cu Duhul Sfânt, chiar înainte de botezul în apă (Faptele Apostolilor 9:16-17).
- Efeseni 1:13-14 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
Când cineva aude și crede adevărul Evangheliei primește „pecetea”, sigiliul Duhului Sfânt. Orice sigiliu este dovada că obiectul pecetluit aparține posesorului sigiliului. Această „pecete” a Duhului Sfânt, este de fapt acontul, garanția contractului persoanei pecetluite, cu Dumnezeu prin Isus Cristos, prin care este mântuită și moștenește viața veșnică, devenind parte a trupului lui Cristos, adică Biserica. Cât timp persoana respectă termenii contractului, va aparține Lui Isus și nimeni și nimic n-o va smulge din mâna Lui („Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” - Ioan 10:27-28).
Prin nașterea din nou, primim doar o măsură a Duhului Sfânt, de aceea bucuria mântuirii va ține doar o perioadă de timp, în funcție de mai mulți factori cum ar fi: cât de dedicați suntem, cât de mult timp petrecem cu Tatăl Ceresc în rugăciune, studiind Scriptura, cât de „vie” este biserica din care facem parte, cât de tare dorim să creștem spiritual etc. Din păcate, mulți creștini nu au căutat să primească botezul Duhului Sfânt, pentru ca bucuria lor să fie deplină și s-o poată continuu reînnoi, prin părtășia cu Duhul Sfânt și trăiesc doar cu amintirea bucuriei adânci și profunde a începutului umblării cu Isus.
Am auzit de multe ori următoarea afirmație: „Când am fost născuți din nou, primindu-L pe Isus ca Domn peste viața noastră, am primit și botezul cu Duhul Sfânt, pentru că doar prin El puteam veni la Isus.”
Să fie chiar așa? Eu știu sigur că experiența nașterii din nou nu a fost aceeași cu cea a botezului cu Duhul Sfânt, chiar a trecut ceva timp între cele două. Ambele evenimente nu pot avea loc fără participarea Duhului Sfânt. Când o persoană se naște din nou, Duhul Sfânt intră în inima sa și din interior produce schimbarea care va fi vizibilă la exterior, viața persoanei fiind total schimbată; iar în cazul botezului, Duhul Sfânt coboară, este turnat peste persoană, scufundând-o complet (ca și apa unei cascade), acoperind-o complet cu prezența Sa. Termenul original pentru botez este „baptisma” și înseamnă scufundare, acoperire de jur împrejur. Duhul Sfânt vine de sus, prezența și efectele lui în viața celui care primește botezul fiind mult mai semnificative decât la mântuire, și nu pot fi ignorate nici de cel în cauză, nici de cei din jurul său, așa cum citim în toate instanțele prezentate în cartea Faptele Apostolilor.
Să vedem ce a spus Isus despre lucrarea Duhului Sfânt care produce nașterea din nou și apoi despre botezul cu Duhul Sfânt:
- Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”
Când Isus s-a întâlnit cu femeia samariteancă, la fântână, i-a vorbit despre „apa vie”, care devine izvor de viață veșnică. Cred că ne este foarte clar că Isus vorbea despre Duhul Sfânt, sursa vieții veșnice. La următoarea referință pe această temă, în capitolul 7, apostolul Ioan ne spune că Domnul se referă la Duhul Sfânt:
- Ioan 7:37-39 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
Cu siguranță că Domnul a considerat că are un mesaj foarte important, dacă „a strigat”, dorind să fie sigur că, captează atenția audienței și este ascultat. Isus vrea să fie sigur că mulțimea află că toți cei care cred în El și sunt mântuiți, pot primi Duhul Sfânt, trebuie doar să fie „însetați” de mai mult. Duhul Sfânt îi poate umple atât de mult, încât din inima fiecăruia „vor curge râuri de apă vie”. Ar putea curge un râu fără să fie remarcat? Isus spune chiar că vor fi mai multe râuri, ceea ce va fi imposibil de ignorat de cei din jur. Odată ce Duhul Sfânt vine să locuiască într-o persoană, schimbarea este atât de evidentă că toți din jur vor remarca! Și vor auzi! De ce? Pentru că nimeni nu poate să țină doar pentru el vestea bună a Evangheliei! Nu cred că pot trece mai mult de câteva minute când discut cu cineva, fără să afle că Isus este Domnul vieții mele. Când „râurile de apă vie” curg din inimile noastre, ating tot ce ne înconjoară și schimbă atmosfera spirituală, oriunde ne aflăm.
Deci, în cele două pasaje de mai sus este vorba de Duhul Sfânt care lucrează în omul interior, în „inima” celui care crede, spre mântuire prin nașterea din nou.
- Marcu 2:22 „Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.”
Ce compara Isus cu burdufurile și vinul? Burdufurile vechi reprezintă natura firească, carnală, care nu poate primi „apa vie” produsă de Duhul Sfânt, care este vinul nou. Pentru ca cineva să poată primi botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să fie prima dată născut din nou, să-și crucifice natura carnală, pentru ca în „burduful nou” să poată primi Duhul Sfânt care „se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică”., cum spune Isus în Ioan 4:14.
Planul Lui Dumnezeu pentru noi, copiii Săi nu se oprește la a fi mântuiți, ci fiecare ar trebui să cerem și botezul cu Duhul Sfânt. Isus si Tatăl sunt una, și ambii doresc să ne dea Duhul Sfânt, împreună cu puterea și toate beneficiile care-L însoțesc.
Acum să analizăm ce relatează Luca despre ce le-a spus Isus ucenicilor, atât în Evanghelia sa, cât și în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor:
- Luca 24:49 „Și iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Aici nu mai este vorba de intrarea Duhului Sfânt în inima credinciosului, unde să producă „apa vie”, ci este vorba despre coborârea Duhului Sfânt, de sus, „peste” cei care doresc și așteaptă împlinirea acestei promisiuni și care îi „îmbracă” cu „puterea de sus” ceea ce este similar cu imersarea, acoperirea de jur împrejur, adică botezul.
Prin coborârea Duhului Sfânt, s-a împlinit profeția prorocului Isaia din:
- Isaia 44:3 „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale,”
Și Pavel folosește alt termen pentru botez în epistola către Tit:
- Tit 3:4-7 Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.
Spălarea nașterii din nou, este un eveniment, urmat de „înnoirea produsă de Duhul Sfânt”, care a fost „vărsat din belșug peste” prin Isus, făcând referire la botezul cu Duhul Sfânt. După botez, Duhul Sfânt produce o continuă înnoire în duhul nostru, în omul dinăuntru, așa cum spune Pavel și în:
- 2 Corinteni 4:16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.
Sunt atât de multe dispute pe tema botezului și nu este de mirare. Diavolul face mari eforturi să oprească creștinii să primească puterea și darurile care vin prin Duhul Sfânt. De ce? Pentru că devin martori eficienți ai Lui Isus, mărturia vieții lor are puterea unui bun exemplu, vor putea opera în darurile spirituale, provocând mari pagube împărăției întunericului și vor fi mai bine echipați pentru a putea spune ca și Pavel „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” în 2 Timotei 4:7.
Probabil ați auzit de multe ori că botezul cu Duhul Sfânt se primește când creștinul se naște din nou, iar darurile Lui erau doar pentru biserica primară, pentru că nu aveau Noul Testament în formă scrisă și aveau nevoie de ajutorul Duhului Sfânt să trăiască pe placul Lui Dumnezeu, iar noi avem tot ce trebuie să știm scris pe paginile Scripturii. Să fie chiar așa?
- Ioan 14:16 „un alt Mângâietor, care SĂ RĂMÂNĂ CU VOI ÎN VEAC; şi anume Duhul adevărului.”
Cât timp spune Domnul Isus că vine Duhul Sfânt ca să rămână? Dumnezeu Îl va trimite ca să rămână veșnic cu noi.. Nu spune că va veni până când Biblia va fi complet scrisă și pe urmă va pleca. Nici Pavel nu spune că darurile Duhului Sfânt sunt disponibile până la o anumită dată, apoi lucrarea prin daruri va fi anulată, nici că vorbirea în limbi va fi o dovadă a primirii botezului cu Duhul Sfânt, până la un anumit moment. Vi se pare că nu mai este nevoie de minunile pe care le poate face doar Duhul Sfânt, prin creștini, pentru a dovedi că Evanghelia este adevărată? Sau că suntem atât de puternici încât darurile spirituale nu-și mai au rostul în viețile noastre?
Dumnezeu nu-și lasă copiii pe Pământ, nici o clipă fără ajutorul puterii și al darurilor Duhului Sfânt. De noi depinde să le dorim, să le primim și să operăm în ele. Să privim mai atent contextul versetului folosit de cei care cred că darurile spirituale au încetat. De fapt, nici nu putem folosi un singur verset sau o secțiune de versete pentru a formula o doctrină. În schimb avem multe versete care dovedesc contrariul.
Ce spune de fapt versetul luat în contextul versetelor învecinate, așa cum trebuie să analizăm sensul oricărui adevăr biblic.
- 1 Corinteni 13:8-10,12 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi... Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Dumnezeu este dragoste și așa cum El este veșnic, nici dragostea nu va dispărea niciodată. Darurile spirituale se vor sfârși când va veni „ce este desăvârşit”, adică când va veni Isus Cristos, la răpire, ca să ne ridice la cer. Doar atunci vom „cunoaște totul pe deplin” și „cunoașterea în parte” va înceta. De ce? Pentru că vom ajunge în rai și acolo vom cunoaște tot adevărul și nu va mai fi nimic acoperit, vom vedea totul „față în față”.
Doar prin forțe proprii, nici un creștin nu poate rămâne mult pe calea credinței. Sunt multe învățături care îi limitează pe cei care le urmează, la a trăi doar cu „arvuna” Duhului Sfânt. Ca urmare, sunt lipsiți de putere și fac față cu greu provocărilor de zi cu zi. Cu cât suntem mai plini de puterea Duhului Sfânt și operăm în darurile spirituale, după cum decide Duhul Sfânt să ni le dea, cu atât mai mult vom crește spiritual, vom contribui la creșterea Împărăției Lui Dumnezeu și vom fi mai fermi în credință. Nu putem lua deciziile corecte doar bazându-ne pe ce scrie pe paginile Bibliei, fără să avem o relație vie cu Duhul Sfânt și să comunicăm cu El. De exemplu, Biblia ne învață cum să ne comportăm în cadrul căsniciei și cum ar trebui să fie, în linii mari, persoana cu care să ne căsătorim, dar nu ne spune și numele acesteia. Pentru a fi siguri că este persoana aleasă de Dumnezeu pentru noi, avem nevoie să auzim vocea Duhului Sfânt. Nu putem avea o relație cu adevărat profundă cu Duhul Sfânt, decât după ce ne-am născut din nou, am căutat și am cerut mai mult, am fost botezați cu Duhul Sfânt și continuăm să avem părtășie cu Duhul Sfânt, zidindu-ne prin rugăciunea în „alte limbi” și operând în darurile spirituale. În acest fel, Duhul Sfânt, ne umple din nou și din nou cu prezența și puterea Sa.
Unii creștini se tem să ceară botezul cu Duhul Sfânt, ca nu cumva să le facă rău, sau să ajungă înșelați de diavol. Dumnezeu nu ne dă nimic rău și nici nu ne-ar îndemna să cerem ceva care nu este sută la sută bun pentru noi. Cu cât studiem mai serios ce spune Biblia pe această temă, vom vedea că botezul cu Duhul Sfânt este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui creștin, după nașterea din nou.
- Matei 7:11 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”
- Luca 11:13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Deci, Duhul Sfânt este un dar minunat, și coboară peste noi, dacă ne dorim și cerem. Dumnezeu Tatăl este plin de bunătate și ne iubește necondiționat. Nu avem nici un motiv să credem că ne-ar pregăti un cadou care să ne facă rău. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8); bunătatea și îndurarea Lui se înnoiesc în fiecare dimineață (Plângerile Lui Ieremia 3:22-23). El este Cel care și-a dat Fiul la moarte în locul nostru, pentru că ne-a iubit dintotdeauna. Dragostea Lui față de noi, „agape” este cea mai perfectă și dezinteresată dragoste care există (1 Corinteni 13).
- Ioan 14:15-17 „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”
- Ioan 14:26 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”
Termenul din limba greacă, tradus prin „Mângâietor” este „Parakletos” și are o semnificație mult mai largă, însemnând în același timp și: Apărător, Ajutor, Sfătuitor, Mijlocitor, Cel care ne întărește. Asta înseamnă că este toate acestea, permanent pentru noi și nu ne lasă singuri niciodată, pe toți cei care-L iubim pe Isus si păzim poruncile Lui (Ioan 14:15). După înălțarea Lui Isus la cer, la cincizeci de zile (Cincizecime) de la învierea Sa, Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Sfânt să continue lucrarea de mântuire a omenirii, pentru care s-a jertfit Isus.
Isus le-a spus ucenicilor că este spre binele lor ca El să se înalțe la cer (Ioan 16:7), pentru că le va trimite „un alt Mângăietor”, adică pe cineva egal cu El, cu nimic inferior Lui. Isus avea limitele impuse de trăirea într-un trup uman, nu putea fi în mai multe locuri simultan, dar Duhul Sfânt nu are nici o limită, El este una dintre cele trei persoane ale Trinității, este Dumnezeu și are toate atributele pe care le au Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.
- Ioan 20:21-22 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”
- Faptele Apostolilor 1:2-5 De la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
După ce Isus a fost înviat din morți, înainte să se ridice la cer, „a suflat peste ei (ucenici) şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”, ceea ce în mod cert nu a fost botezul, pentru că așa cum citim în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor, ultimele cuvinte ale Domnului au fost ca ucenicii să aștepte să primească promisiunea puterii, „fiind botezați cu Duhul Sfânt”. Cu siguranță experiența pe care au avut-o ucenicii după ce Isus a suflat peste ei, a fost minunată, dar a fost inferioară experienței botezului pe care l-au primit la Cincizecime. De ce? Probabil prima experiență cu Duhul Sfânt a fost pentru nașterea lor din nou (nefiind specificat putem doar presupune), motivându-i să dorească mai mult din Duhul Sfânt, și fiind gata să aștepte în Ierusalim în rugăciune, timp de zece zile. Nu știau cât va dura, Domnul le-a spus că urmau să fie botezați și să primească puterea „nu după multe zile”. Dar după ce au primit „puterea” prin botezul Duhului Sfânt, au fost total transformați, nu se mai temeau de opresiuni, dimpotrivă, erau fericiți să sufere pentru Domnul Isus („Ei (ucenicii) au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.” Faptele Apostolilor 5:41)
- Faptele Apostolilor 1:8 „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
Cuvântul folosit în original, în greacă, pentru „puterea” Duhului Sfânt în Noul Testament este „Dunamis” și înseamnă puterea, tăria, abilitatea, puterea inerentă, care locuiește în cineva prin natura sa; puterea de a face minuni; puterea morală și excelența sufletească; puterea de a învinge orice forță sau armată inamică. O astfel de putere ne spune Domnul Isus că primim prin botez, devenind ceea ce vrea El să fim.
Planul Lui Dumnezeu este cel mai bun și este perfect în toate lucrurile. Domnul Isus le-a spus clar ucenicilor că trebuie să aștepte și să primească „putere” prin coborârea Duhului Sfânt și după aceea vor putea evangheliza nu doar pe cei apropiați, dar chiar pe oricine, oriunde în lume. Nu putem fi martorii Lui, fără puterea Duhului Sfânt. Ucenicii au trebuit să aștepte zece zile de la înălțarea Lui Isus până când Duhul Sfânt a fost trimis. Și ce intrare spectaculoasă în lumea noastră, a „puterii cerești”, care de această dată a venit ca să rămână!
- Faptele Apostolilor 2:1-4 În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
Peste cei 120, care erau deja născuți din nou, s-au coborât 120 de limbi ca de foc, Persoana Duhului Sfânt s-a manifestat unic și personal pentru fiecare în parte. Toți au fost imersați de sus până jos, fiind acoperiți complet (aceasta este semnificația termenului „baptisma”, tradus prin botez) de prezența Duhului Sfânt, care este invizibil, dar a dorit să fie auzit („ un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic”) de toți din Ierusalim nu doar de ucenici și văzut de ucenici („Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei”). După ce au fost înconjurați complet de Duhul Sfânt, următorul pas a fost umplerea și toți au început să vorbească „în alte limbi” decât cea ebraică, care era limba lor maternă, învățată. „Din prisosul inimii, vorbește gura”, așa cum spune Isus (Luca 6:45) Termenul grecesc original, tradus prin prisos este „perísseuma” și înseamnă „prea-plin, curge peste, peste limita de curgere.” Deci atunci când inima creștinului este umplută, fără să mai rămână spațiu neocupat, surplusul va face ca gura celui umplut să rostească ceea „ce îi va da Duhul să vorbească”.
- Faptele Apostolilor 2:15-18 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.
Petru, condus de Duhul Sfânt le reamintește iudeilor că sunt martori a ceea ce prorocul Ioel, inspirat de Duhul Domnului, scria cu mai mult de 800 de ani înainte de ziua Cincizecimii, despre coborârea Duhului Sfânt și manifestările care o însoțesc.
Prin cei o sută douăzeci, Duhul Sfânt a ales să rostească laude la adresa Lui Dumnezeu, în limbile iudeilor veniți din peste 15 zone geografice diferite și poate cu mult mai multe limbi și dialecte (Faptele Apostolilor 2:4-12). Efectul a fost maxim! Nu puteau contesta că era vorba despre Dumnezeul Adevărat și Atotputernic! Mulțimea era deja mirată, pentru că s-au strâns în jurul casei unde erau ucenicii, după ce au auzit vâjâitul similar unui vânt puternic, pe care l-a produs coborârea Duhului Sfânt. După ce Petru, plin de ungerea Duhului Sfânt le-a predicat Evanghelia, peste 3000 de suflete au crezut în Isus și au fost botezați în apă (Faptele Apostolilor 2:41)
Biserica primară a început cu un număr record de convertiți la prima evanghelizare și totul a fost ca urmare a lucrării supranaturale a Duhului Sfânt care i-a umplut pe ucenici și le-a dat darul vorbirii „în alte limbi”.
- Faptele Apostolilor 2:36-38 Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”
Ar fi putut Petru să predice cu atâta putere, încât să străpungă inimile celor care până atunci nu au crezut că Isus era Fiul Lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost botezat cu Duhul Sfânt? Să ne amintim cât de temători erau toți și cum se ascundeau în spatele ușilor încuiate, „de teama iudeilor”. Curajul și impactul cuvintelor sale erau rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Glorie Domnului! După ce cei din mulțime recunosc că au o mare problemă și întreabă ce pot face, Petru le răspunde concis, la subiect, enumerându-le pașii mântuirii: pocăința de păcate, botezul în apă spre iertarea păcatelor și apoi primirea darului Duhului Sfânt.
Din păcate, importanța acestor pași a fost mult diluată de-a lungul istoriei bisericii și mulți cred că e suficient să rostească o mini-rugăciune ca să fie mântuiți. Puterea creștinilor și implicit a bisericii, vine doar de la Duhul Sfânt. Fără umplerea cu Duhul Sfânt, atât creștinii cât și biserica din care fac parte, sunt slabi, și nu reprezintă nici un pericol pentru împărăția întunericului.
- Faptele Apostolilor 9:31 Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.
Dacă despre biserica primară citim că creștea numeric cu ajutorul Duhului Sfânt, cu cât mai multă nevoie avem azi în biserică de ajutorul Lui?
Fiecare generație are propriile provocări și probleme și cât trăim pe Pământ, nu putem spune că ne suntem a tot-suficienți. Duhul Sfânt este gata în fiecare clipă să ne sară în ajutor și să ne conducă pe drumul cel mai drept spre veșnicie. Nici pentru apostoli nu a fost ușor, dar prezența Duhului Sfânt i-a transformat total, din cei care se temeau să nu fie omorâți pentru credința în Isus, în curajoșii gata să fie pedepsiți și torturați pentru Domnul lor.
- Faptele Apostolilor 4:19-20 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.
Apostolii au ajuns arestați pentru că predicau Evanghelia. Nici după o noapte petrecută în închisoare, nu au dat înapoi, dimpotrivă, citim că „Petru, plin de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 4:8), a proclamat Evanghelia chiar și marilor preoți care-i judecau, făcându-i să se mire de îndrăzneala lor. După ce au fost eliberați, s-au rugat cu restul bisericii, încheind cu:
- Faptele Apostolilor 4:29-31 Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Care a fost răspunsul Lui Dumnezeu? După prima umplere cu Duhul Sfânt de la Cincizecime, prin botez, apostolii au fost umpluți din nou. Această umplere le-a adus puterea, ca să poată predica Evanghelia, în ciuda opresiunilor și amenințărilor liderilor religioși. Apoi semnele și minunile pe care Domnul le făcea prin ei, au făcut pe și mai mulți să creadă că Isus, este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu. Cu cât dorim mai mult prezența și puterea Duhului Sfânt, ca să putem face lucrarea la care am fost chemați, cu atât vom primi mai mult. Limita nu este pusă de Domnul, ci de noi.
Când Duhul Sfânt a coborât pe Pământ pentru prima dată ca să rămână, a venit cu acel vâjâit comparat cu cel al unui vânt puternic și apoi s-a manifestat vizual prin acele limbi comparate cu limbi de foc. Nu mai citim despre o altă manifestare a Duhului Sfânt de aceeași manieră, în nici un alt verset biblic. Cu toate acestea, apostolii nu se îndoiesc de autenticitatea botezurilor cu Duhul Sfânt care au urmat și la care au fost martori.
- Faptele Apostolilor 8:12,14-17 Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei... Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
Filip a predicat Evanghelia celor din Samaria, aceștia au crezut și au fost botezați în apă. Pentru apostoli era esențial ca cei botezați să primească și botezul cu Duhul Sfânt și imediat i-au trimis pe Petru și pe Ioan să se roage pentru ei, cu punerea mâinilor. Cu toate că nu era o călătorie scurtă, nici rapidă în acea vreme, putea dura patru zile, dacă mergeau pe jos și probabil trei zile călare pe măgăruși, apostolii nu au ezitat să facă acest efort. Era mult prea important ca noii convertiți să primească și puterea Duhului Sfânt ca să poată trăi cu Isus și să fie martorii Lui. Conform versetelor de mai sus, călătoria apostolilor a fost încununată de succes. Nu scrie explicit care a fost dovada că samaritenii au primit botezul, dar cu siguranță reacția celor care au primit botezul a fost specială, neobișnuită, pentru că în versetul următor, citim că atunci „Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor...” a încercat să cumpere puterea lor cu bani. Este foarte probabil că cei botezați au început să vorbească „în limbi”, ca și ucenicii la Rusalii și tocmai pentru că era aceeași manifestare, apostolul Luca nu scrie asta explicit.
Apoi citim despre Saul, devenit apostolul Pavel:
- Faptele Apostolilor 9:17 Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
- 1 Corinteni 14:18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu (Pavel) vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.
Saul a fost născut din nou când i s-a arătat Isus pe drumul Damascului și l-a trântit la pământ. A crezut că Isus este Mesia și transformarea lui a fost radicală. Nu numai că regreta că a persecutat creștinii, dar a ajuns să fie el însuși persecutat (Puteți citi mai multe despre experiența și transformarea lui Pavel aici: „Nu dăm înapoi!”). Anania l-a numit „frate Saule”, deci știa că era deja mântuit , îl considera frate în Cristos. Apoi i-a spus motivul pentru care a fost trimis: „ca să-și capete vederea şi să se umple de Duhul Sfânt.” Știm deja că a „fi umplut cu Duhul Sfânt”, înseamnă a fi botezat cu Duhul Sfânt. Isus l-a trimis pe Anania la Saul, tocmai pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, care este un eveniment diferit și separat de cel al nașterii din nou. Sunt cazuri în care o persoană poate fi născută din nou și apoi să primească și botezul cu Duhul Sfânt, dar nu simultan, ci consecutiv. Pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, trebuie ca prima dată să aibă loc nașterea din nou, primind pecetea Duhului Sfânt.
Despre apostolul Pavel, știm că vorbea „în limbi” mai mult decât toți cei din Corint, așa cum spunea chiar el în versetul de mai sus. Nu știm cu certitudine dacă a început să vorbească „în limbi”, imediat ce a fost botezat cu Duhul Sfânt, sau mai târziu.
- Faptele Apostolilor 10:44-48 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Atât în cazul lui Saul cât și al lui Corneliu și ai lui, Dumnezeu a turnat botezul cu Duhul Sfânt peste ei, împreună cu vorbirea în alte limbi, înainte să fie botezați în apă. De ce? În ambele cazuri, cei pe care i-a trimis Domnul să-i boteze, aveau îndoieli. Dumnezeu respecta reținerile pe care le avea Anania cu privire la Saul, fariseul care cu o zi înainte persecuta creștinii, precum și pe ale lui Petru care nu era total convins că romanii, puteau fi înfiați în poporul lui Dumnezeu. Petru chiar folosește argumentul botezului pentru a-și justifica acțiunile înaintea celorlalți apostoli:
- Faptele Apostolilor 15:7-8 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
- Faptele Apostolilor 19:1-6 Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.
Când Pavel i-a văzut pe ucenicii lui Ioan, nu i-a întrebat nimic convențional, dimpotrivă, a trecut direct la ce era cel mai important. Vroia să știe dacă au primit Duhul Sfânt. Probabil nimic din aspectul sau gesturile lor, nu indicau că erau plini de puterea și bucuria Duhului. Pavel nu s-a rezumat la a-i boteza în apă, prin credința în Isus Cristos, ci a mers până la capăt, punându-și mâinile peste ei ca să primească și botezul Duhului Sfânt. Ca urmare, nu doar că vorbeau „în limbi” dar deja operau și în darul prorociei, tot prin Duhul Sfânt.
Din 1 Corinteni 12, aflăm care sunt darurile Duhului Sfânt, din capitolul următor aflăm ce este dragostea agape, dragostea perfectă a Lui Dumnezeu, pe care n-o putem avea decât dac-o primim ca roadă a Duhului Sfânt, iar din 1 Corinteni 14:1-33, înțelegem mai bine ce sunt darurile duhovnicești.
Pavel a înțeles foarte bine importanța părtășiei cu Duhul Sfânt și a operării în darurile spirituale. Lucrarea lui a fost atât de extinsă, tocmai pentru că a trăit condus de Duhul Sfânt și au fost parteneri. Pavel a scris o treime din paginile Noului Testament și jumătate din numărul epistolelor. Fără o relație vie și profundă cu Duhul Sfânt nu ar fi fost cel mai mare apostol al tuturor timpurilor. În Numele Lui Isus Cristos, prin mâinile lui Pavel Dumnezeu a înviat morți (citim despre învierea lui Eutih în Faptele Apostolilor 20:7-12), și a făcut nenumărate minuni și semne, toate fiind urmarea lucrării Duhului Sfânt.
- 1 Corinteni 14:14-15 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
Rugăciunea „în alte limbi” nu este rezultatul minții umane, ci este rugăciunea Duhului Sfânt prin gura credinciosului. Duhul Sfânt nu ne forțează să vorbească sau să facă minuni prin noi. De noi depinde să vrem să-L lăsăm să rostească cuvintele limbii Sale, care este o limbă pe care nu am învățat-o niciodată. Poate fi o limbă omenească sau îngerească, așa cum spune Pavel: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” (1 Corinteni 13:1).
Dușmanul știa că odată ce creștinii sunt umpluți cu puterea și înțelepciunea Duhului Sfânt, devin cu adevărat eficienți în predicarea Evangheliei și în trăirea propriilor lor vieți, așa că s-a folosit de blamarea darului „vorbirii în limbi” precum și a celorlalte daruri spirituale, pentru a-i face pe creștini să nici nu mai dorească botezul cu Duhul Sfânt.
Cu cât analizăm mai atent cine este și ce face Duhul Sfânt, înțelegem că fără ajutorul Lui, nu putem trăi așa cum ne-a chemat Domnul să trăim și nici nu putem face față chemării de a predica vestea bună a Evangheliei la orice făptură. Slujirea apostolilor a avut atât de mult succes, datorită umplerii lor cu Duhul Sfânt și a semnelor și minunilor pe care Duhul Sfânt le făcea prin ei, în Numele Lui Isus Cristos. De-a lungul istoriei, cei mai eficienți lucrători în via Domnului, au fost cei care aveau o relație vie cu Duhul Sfânt.
Inclusiv marele autor creștin și evanghelist D. L. Moody, a fost botezat cu Duhul Sfânt, dar nu vorbesc mulți despre acest lucru, așa cum scrie colaboratorul său, R.A. Torrey în „Why God Used D.L. Moody,” („De ce l-a folosit Dumnezeu pe D.L. Moody”). La începutul slujirii lui ca pastor, avea doar predici frumoase, bine documentate, dar fără putere, până când a aflat ce poate primi prin Duhul Sfânt; și-a dorit puterea ungerii, a cerut botezul și Duhul Sfânt s-a coborât peste el. De atunci, lucrarea lui a crescut exponențial devenind ceea ce știm astăzi, binecuvântând milioane de oameni și instruind lucrători creștini și misionari din 1886.
Lucrarea Duhului Sfânt este perfectă, pentru că El este Dumnezeu. Este gata să ne acorde ajutorul indiferent de oră sau locație, nu-i este niciodată greu, nici imposibil să ne fie alături când avem nevoie. De asemenea, se bucură să dorim părtășia cu El, pentru că-L iubim și ne dorim să-L cunoaștem mai bine și să petrecem timp cu El. Ce ne-am putea dori mai mult?
- 2 Corinteni 13:14 Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și comuniunea Duhului Sfânt fie cu voi toţi. Amin. (BTF)
Termenul tradus de Cornilescu prin „împărtășire” și în Biblia Traducerea Fidelă, prin „comuniune”, este „koinónia” în limba greacă originală și înseamnă (conform „Strong's Concordance”): parteneriat, ajutor efectiv, comuniune, împărtășire, comuniune, părtășie spirituală, o părtășie în duh. Cu alte cuvinte, relația cu Duhul Sfânt este bilaterală, cu participarea Lui și a noastră. Este vorba despre o relație benevolă, care aduce bucurie de ambele părți și nu este nimic forțat, nici impus.
Este trist că înțelegerea greșită a „darului vorbirii în limbi” face pe mulți creștini să se teamă de botezul cu Duhul Sfânt. Este un dar minunat prin care nu ne adresăm oamenilor ci Lui Dumnezeu, așa cum spune Pavel:
- 1 Corinteni 14:2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.
Duhul Sfânt vorbește prin duhul nostru, folosind gura și laringele nostru, pentru rugăciunea perfectă, care sigur primește răspuns, pentru că este cu siguranță după voia Lui Dumnezeu. De câte ori suntem în situații grele sau cei dragi nouă au probleme grave și nu știm cum și ce să ne rugăm. Dar Duhul Sfânt este omniscient, El știe tot și prin rugăciunea în duh, condusă de Duhul Sfânt, știm că ne rugăm cel mai eficient.
- 1 Corinteni 14:4-5 Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.
După primirea botezului cu Duhul Sfânt, când începem să-L lăudăm pe Domnul, să-I mulțumim pentru bunătatea, dragostea, îndurarea și jertfa Lui și dorim tot mai mult să intrăm în prezența Lui, Duhul Sfânt ne va conduce în rugăciunea „în alte limbi”, prin care ne zidim sufletește. După o astfel de părtășie intimă cu Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, vom avea mai multă dragoste pentru Domnul și pentru cei din jur și mai multă claritate în ce privește situația în care suntem sau pentru ce am venit înaintea Domnului. Duhul Sfânt ne învață, ne sfătuiește sau ne mângâie, în funcție de circumstanțele și de motivul pentru care căutăm părtășia cu El. Tot cu ajutorul Lui putem afla care este voia Tatălui Ceresc, pentru că ne va descoperi versetele biblice prin care aflăm ce trebuie să știm. Este esențial să studiem zilnic Cuvântul Lui Dumnezeu, rugându-L pe Duhul Sfânt să ni-l reveleze și să ne învețe cum să-l aplicăm în viețile noastre. Iar atunci când avem nevoie urgentă să luăm decizia corectă, tot Duhul Sfânt ne va aduce aminte versetele care arată voia Lui Dumnezeu cu privire la acel lucru sau situație.
- Iuda 1:20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,
- Efeseni 6:10,18 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui... Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.
După ce am recitit versetele de mai sus, cred că ne este mult mai clar (dacă nu ne era deja), de ce au insistat Isus și apostolii atât de mult pe urgența primirii atât a botezului în apă cât și a celui cu Duhul Sfânt. Doar prin rugăciunea prin Duhul Sfânt ne putem întări și zidi sufletește.
- Galateni 5:22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Când Duhul Sfânt vine să locuiască în creștin, acesta devenind templul Său, nu vine singur. Odată ce am primit Duhul Sfânt, am primit și cele nouă caracteristici ale „roadei” Sale, pe care El o produce în persoana în care locuiește. În natura firească, încă mai avem vechile trăsături de caracter, dar pe măsură ce învățăm să conlucrăm cu Duhul Sfânt, să comunicăm cu El, așa cum ne învață Scriptura, noile trăsături pe care le avem în duhul unit cu Duhul Sfânt, vor lua locul celor vechi și vom fi transformați, „din slavă în slavă”.
Isus îi botează cu Duhul Sfânt pe cei care doresc din toată inima să-L urmeze, să asculte de El și doresc să fie umpluți de Duhul Domnului. Nu toți creștinii au șansa de a avea în preajmă pe cineva care este deja umplut cu Duhul Sfânt și care să creadă că se poate ruga ca și altcineva să primească ceea ce ei au primit deja. Cunosc mulți creștini care au primit botezul prin propria lor rugăciune, sinceră și fierbinte, prin care Îl rugau pe Duhul Sfânt să-i umple și să-i „conducă în tot adevărul”.
- Romani 14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
- Romani 15:13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!
Dumnezeu ne-a pregătit Cel mai minunat Ajutor, Sfătuitor și Mângâietor pe care ni l-am fi putut dori vreodată. Dumnezeu Duhul Sfânt dorește să locuiască în fiecare dintre noi și să fie alături de noi în orice situație. Fiind „gentleman-ul” perfect, nu trece peste voința noastră și nu umple pe nimeni care nu-L dorește și nu-I cere să vină. Odată ce a intrat în inimile noastre, ne transformă, ne face mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai răbdători și mai flămânzi după Cristos. Nu pot să-I mulțumesc Domnului destul, pentru creștinii minunați, plini de Duhul Sfânt pe care i-a adus în viața mea și prin care am ajuns să doresc și să primesc minunea botezului, care mi-a revoluționat viața în cel mai bun sens. Rugăciunea mea este ca Duhul Sfânt să folosească acest articol, precum și pe cele corelate, ca să ajute cât mai multe persoane să dorească și să primească tot ce are Domnul mai bun pentru ei.
Botezul cu Duhul Sfânt este menționat prin diferiți termeni, toți referindu-se la „imersare completă”:
„vărsat din belșug” (Tit 3:6; Faptele Apostolilor 10:45), „turna” (Faptele Apostolilor 1:18; 2:33; Ioel 2:28), „dar” (Faptele Apostolilor 2:38; 8:17; 10:45; 15:8; Luca 11:13) „umple” (Faptele Apostolilor 2:4; 9:17) „coborî” (Faptele Apostolilor 10:44; 11:15, 19:6), botez (Matei 3:11, Marcu 1:8, Luca 3:16 , Ioan 1:33, Faptele Apostolilor 1:5; 11:16)
„vărsat din belșug” (Tit 3:6; Faptele Apostolilor 10:45), „turna” (Faptele Apostolilor 1:18; 2:33; Ioel 2:28), „dar” (Faptele Apostolilor 2:38; 8:17; 10:45; 15:8; Luca 11:13) „umple” (Faptele Apostolilor 2:4; 9:17) „coborî” (Faptele Apostolilor 10:44; 11:15, 19:6), botez (Matei 3:11, Marcu 1:8, Luca 3:16 , Ioan 1:33, Faptele Apostolilor 1:5; 11:16)
Copyright © 2017 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ARTICOLE CORELATE:
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre importanța, necesitatea și beneficiile botezului cu Duhul Sfânt pentru studiu și analiză.
BOTEZUL ÎN APĂ
Este o poruncă a Domnului Isus și nu o sugestie.
BOTEZUL ÎN APĂ - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care atestă importanța încheierii legământului cu Isus în apa botezului pentru studiu și analiză.
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ
Grația divină, bunătatea plină de milă și îndurare a Lui Dumnezeu.
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre atributele harului Lui Dumnezeu pentru studiu și analiză.
IERTAREA: DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SA IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării în opoziție cu puterea distrugătoare a neiertării.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - DE CE NE RUGĂM?
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Puterea răbdării și a păstrării calmului pentru a trăi biruitori și a ne păsra mîntuirea.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
ROMANI 6 - HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
SEMNIFICAȚIA CINEI DOMNULUI ISUS
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
MENIU PRINCIPAL