TOȚI AU FOST VINDECAȚI
V-ați gândit vreodată la faptul că nu este nici un verset care să spună că Domnul Isus a fost bolnav, sau răcit sau nu s-a simțit bine și le-a spus celor care aveau nevoie de El, să vină altă dată, că nu se poate ruga pentru ei? Ați citit undeva în Biblie că Isus ar fi spus ceva de genul:„Îmi pare rău, dar voia Tatălui Ceresc este să rămâi bolnav, sărac, neputincios, fără speranță,..” Sau că Dumnezeu a zis:„ trebuie să înveți o lecție importantă, prin necazul sau boala prin care treci, așa că nu pot face nimic pentru tine.” (Tema „țepușului” lui Pavel o găsiți dezbătută, la click aici: Ce era „Țepușul Lui Pavel”?) Sau ați găsit vreo boală pe care Dumnezeu să ne spună că n-o vindecă? Pare foarte absurd ce ați citit până aici, nu-i așa? Dar suntem atât de familiarizați cu acest gen de învățături, că nici măcar nu le mai analizăm.
Isus ne-a spus „.. că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. (Ioan 14:12)
Cred că nici un credincios nu poate spune, că toți bolnavii pentru care s-a rugat, au fost vindecați. Dar scuzele prin care îl facem responsabil pe Dumnezeu, nu ajută pe nimeni. Dimpotrivă, ne face să ne îndoim de puterea și dorința Lui Dumnezeu de a vindeca și a face minuni și azi. Știu din proprie experiență. Cu 9 ani în urmă, am avut marea binecuvântare, ca o familie de misionari să se roage pentru mine, ca să primesc din ungerea care era peste viața lor. Experiența a fost uimitoare, și o doream de ani de zile. Duhul Sfânt m-a umplut, m-a transformat și mi-a dat o credință fermă în minunile pe care le poate face Dumnezeu, cum nu am avut până atunci, chiar dacă eram deja de un deceniu botezată cu Duhul Sfânt. La început, toți cei pentru care m-am rugat, au fost vindecați chiar dacă mulți nu erau creștini născuți din nou și nu aveau credință pentru a fi vindecați, deci Dumnezeu a răspuns credinței mele.
În original, în limba greacă, termenul folosit pentru „va mântui”, este „sozo” care înseamnă - a mântui, a salva, a salva pe cel suferind de suferința lui, a vindeca, a reface starea de sănătate. Termenul apare de 108 ori în Noul Testament cu sensul de vindecare sau mântuire, iar în acest verset este folosit cu sensul de vindecare.
Deci, rugăciunea făcută cu credință primește răspunsul Lui Dumnezeu. Credința este cheia!
Dar ce se întâmplă când suntem înconjurați de oameni negativiști, care nu cred că Dumnezeu mai vindecă și azi, de pesimiști care privesc totdeauna jumătatea goală a paharului și nici măcar nu observă jumătatea plină, când predicile pe care le auzim, sunt contra minunilor și a experiențelor trăite cu Duhul Sfânt?
După ce n-am auzit altceva decât: „Doamne te rugăm să vindeci, dar facă-se voia Ta, nu voia noastră...” Sau, „Doamne, dacă vrei ca această persoană să învețe ceva prin boala asta, atunci dă-i putere să rabde...” și alte variațiuni pe această temă, credința mea a început să nu mai fie atât de fermă. Ați trecut prin ceva similar? Mi-a luat timp să realizez ce mi se întâmplă și a durat și mai mult să cred adevărul că „Voia Lui Dumnezeu este VINDECAREA”, că nu Dumnezeu este sursa bolilor și a nenorocirilor, chiar dacă nu trece peste voința liberă a omului când acesta nu vrea să asculte de El.
V-am împărtășit experiența mea, pentru că știu că mulți au trecut sau trec prin aceleași lucruri. Toți avem nevoie să identificăm ce ne trage înapoi și ce avem de făcut ca să ajungem acolo unde ne vrea Dumnezeu. El ne vrea total dependenți de El și împlinitori ai planului Său pentru noi. De ce? Pentru că e cel mai sigur și mai bun mod de viață prin care să ajungem în Rai, unde Dumnezeu vrea să fim cu El pentru eternitate!
Sunt multe versete care vorbesc despre vindecarea tuturor bolnavilor care veneau sau erau aduși la Isus și dacă doriți să le aprofundați, le găsiți listate la click aici: „Toți au Fost Vindecați - Versete Biblice". Ce înseamnă că „i-a vindecat pe toți”? Da, înseamnă că nici un bolnav nu a rămas nevindecat după ce a fost la Isus.
Prima condiție pe care au îndeplinit-o aceștia, a fost să recunoască că aveau nevoie de vindecare și să creadă că Isus le-o poate da. Celor mai mulți, Isus le replica să li se facă conform credinței lor. Deci, primeau vindecarea pentru că credeau c-o vor primi.
Credeți că vindecarea de răceală necesită o credință mai mică decât cea de cancer? Sau că Dumnezeu ar putea vindeca o durere de cap, dar nu și o paralizie?
Dumnezeu nu este sursa nici unei boli și nici nu dorește ca noi să fim bolnavi. Poate vă gândiți că nu poate fi așa, pentru că Dumnezeu este suveran. Corect! Dumnezeu este suveran și Stăpân absolut! Dar, a creat omul cu voință liberă și l-a lăsat să aleagă între ascultare și neascultare. De la păcatul lui Adam și Eva, omul continuă să se răzvrătească și să ia decizii greșite care au urmări și consecințe negative.
Păcatul conduce la boală, suferință și în final la moarte. Este interesant că prima reacție a omului bolnav, este:„Doamne de ce mi-ai dat suferința asta?” Când de fapt primul gând ar trebui să fie: „Doamne cu ce am greșit, permițându-i diavolului să mă atace cu această suferință? Te rog iartă-mă și ajută-mă să nu mai păcătuiesc.”
Ucenicii credeau că acest om s-a născut orb, din cauza păcatului. La fel credeau despre orice boală sau infirmitate, pentru că învățătura rabinică susținea că: „nu există moarte fără păcat și nici suferință fără nelegiuire”. Singura lor nelămurire era a cui era păcatul? Al părinților sau chiar al lui. Cum ar fi putut copilul nenăscut să păcătuiască, nu îmi pot imagina. Dar pentru rabinii din vremea lui Isus, aceasta era temă de dezbatere.
Isus a răsturnat din nou modul lor de gândire. N-a acuzat de păcat nici fiul, nici părinții și a arătat că Dumnezeu poate fi glorificat prin minunea redării vederii. Minunea vindecării a demonstrat încă odată cât de iubitoare și plină de milă este inima Lui Dumnezeu Tatăl.
Isus era în Tatăl iar Tatăl era în El (Ioan 10:38). Acum Isus rămâne în noi, dacă rămânem în El și continuă să vindece și să facă minuni prin noi. El a venit să anuleze blestemul păcatului și efectele lui. Odată ce o persoană se pocăiește de păcat și-L roagă pe Isus să devină Domnul vieții lui, beneficiază de tot ce a câștigat Isus la cruce pentru noi și poate fi vindecată prin credință.
Termenul grecesc, în original, folosit pentru „toți” este „ hapantes” și apare de 11 ori în Noul Testament. Acesta înseamnă „toate, toți, în întregime, total, cu totul, deplin, pe de-a-ntregul, în ansamblu.” Deci nu a fost nici un bolnav, care după ce s-a dus la Domnul Isus să nu fi fost vindecat, indiferent ce handicap sau boală avea. Nu este nici o dovadă biblică că nu a fost voia Tatălui ceresc ca ei să fie toți vindecați. Nu cred că-și imaginează cineva că toți cei care s-au dus la Isus să ceară vindecare erau fără păcat și de aceea au primit ce au cerut. Dimpotrivă sunt situații în care, după vindecare Isus le spune să nu mai păcătuiască, ca să nu li se întâmple ceva mai rău.
După ce mulțimile au aflat de vindecarea femeii cu scurgerea de sânge, prin atingerea de poala hainei Lui Isus, au crezut că pot primi vindecare în același fel, și așa a fost.
Să privim mai atent la următorul verset:
Termenul în limba greacă, în original pentru „rămâneți”, este „meinēte” cu rădăcina „meinē” = a rămâne, a locui, a trăi, a aștepta, a persevera, a insista, a îndura, a continua. De fapt, totalitatea acestor termeni arată că pentru a ajunge să avem atât de deplin Cuvântul Evangheliei în noi, încât să rămânem în el, și implicit în Isus, e nevoie să trecem prin toate sensurile cuvântului „meinē”.
Ca să ajungem să locuim în Cuvânt, e nevoie să perseverăm în lecturarea și studierea acestuia; să insistăm ca Duhul Sfânt să ne reveleze ce nu înțelegem; să fim gata să îndurăm critici, batjocuri pentru timpul pe care ni-l petrecem cu Domnul, precum și să depunem efort, disciplinându-ne să facem ce ne spune Scriptura, trecând peste ce ne dictează firea. E nevoie de continuitate și perseverență în studierea Cuvântului, ca să rămânem în Adevăr. Nu putem afla ce spune Biblia despre anumite probleme care ne preocupă sau cu care ne luptăm, dacă nu studiem serios și nu trăim ceea ce citim. Uneori e nevoie să așteptăm până când Duhul Sfânt ne descoperă ce avem nevoie să știm.
Cuvântul revelat prin Duhul Sfânt este cel care ne dă credința care mută munții! Doar Duhul Sfânt poate transforma Cuvântul scris („logos”), de pe paginile Scripturii în Cuvântul „viu și lucrător” care să trăiască în noi și în care avem și noi viață.
Aceasta este credința care mută munții și prin care totul ar deveni posibil, despre care vorbește Isus în:
Să privim mai atent la cuvintele Domnului: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:7). V-ați întrebat de ce Isus leagă răspunsul la rugăciuni de rămânerea noastră în El și a Sa în noi? Când Cuvântul Lui este atât de real pentru noi încât devine natura noastră, credința noastră devine încredere deplină în ceea ce spune Scriptura. Aceasta este credința care primește răspuns. Cum devine atât de real? Este suficient să citim versetele pe tema respectivă o dată și pe urmă ne vedem de treburile noastre? Dacă Duhul Sfânt face ca mesajul acelui verset să ne pătrundă și să devină real pentru noi, acesta începe să lucreze în omul nostru interior și să ne dea încrederea fermă, de neclintit, că Dumnezeu va face acel lucru pentru noi. Dacă sărim peste această fază, nu ajungem nicăieri. Diavolul și propriile gânduri, vor începe să aducă îndoiala că vom primi ce am cerut.
Iacov este foarte dur în ce privește credința din spatele unei cereri:
Noi suntem care care trebuie să ne zidim credința că vom primi ceea ce cerem. Cum facem asta? În primul rând ne asigurăm că ceea ce dorim de la Domnul este în acord cu ce spune Scriptura, căutând versetele care fac referire la problema noastră. Proclamând versetele cu voce tare ne ajută să credem, din toată inima, că vom primi ceea ce cerem.
Doar proclamarea adevărului Biblic, fără să-l credem din toată inima, nu primește răspuns. Nu se ajunge ușor la „încrederea neclintită” și la „o puternică încredințare” că Dumnezeu va face ce-i cerem, de aceea îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute, să ne învețe și să ne descopere ce spune Scriptura pe tema noastră și insistăm în repetarea versetelor respective până devin parte din noi.
Nimeni nu a început viața de credință, total transformat, cunoscând Scriptura, fără ani de studiu și meditare. Nașterea din nou este un eveniment, are loc instantaneu, când Duhul Sfânt pătrunde în duhul celui care Îl roagă pe Isus Cristos să devină Domnul vieții lui și se predă Lui. Dar de acolo începe procesul transformării creștinului, care îl face să semene tot mai mult cu Domnului lui. Procesul maturizării creștinului durează toată viața pe Pământ. Suntem testați în permanență și de noi depinde să trecem la nivelul superior. Ajungerea la credința care „mută munții” necesită efort, dedicare, pasiune și chiar multe lacrimi. Unele de bucurie, când realizăm cine este Dumnezeu și ce mult ne iubește; altele de disperare. Slăvit să fie Domnul, pentru că El ne scoate cu bine din orice încercare și cu cât privim mai mult la El, decât la situația grea prin care trecem, cu atât ne va fi mai ușor. Cu alte cuvinte, dacă nu aveți o credință fermă, încă, nu disperați! În Romani 10:17 citim că, „...credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul Lui Cristos”. Pe măsură ce studiem Biblia și declarăm promisiunile pe care le conține, ne zidim credința și ne încredem tot mai mult în Domnul.
În marea Sa bunătate și înțelepciune, Dumnezeu ne-a lăsat pe paginile Scripturii dovada că după înălțarea Lui Isus la cer, a continuat să facă minuni, și chiar toți cei care erau bolnavi să fie vindecați prin rugăciunile apostolilor. Și mai uimitor mi se pare faptul că vindecarea ologului Enea a condus la mântuirea cetăților Lida și Sarona, în integralitatea lor. (Faptele Apostolilor 9:35)
Domnul Isus nu le-a pus nici o restricție ucenicilor și nu ne pune nici nouă azi. Nu spune să ne rugăm doar pentru anumiți bolnavi sau morți , leproși sau demonizați. L-am primit pe Isus în noi, gratis, la fel vrea să dăm celor care au nevoie, din beneficiile puterii Duhului Sfânt care este în noi.
Ca să fim vindecați, trebuie să credem că în momentul rugăciunii am primit deja ce am cerut, pentru ca ceea ce a făcut deja Isus Cristos prin jertfa Sa de pe cruce să devină realitate pentru noi în plan fizic. Dacă credem doar după ce avem dovada, nu mai umblăm prin credință, ci prin vedere Apoi dacă credem că am primit vindecarea, vom acționa conform credinței, făcând ce n-am putut face înaintea vindecării.
Nu pretind că e simplu să ajungem la credința care prin alinierea la ceea ce spune Scriptura primește răspuns, DAR știu că este POSIBIL și că, așa cum spune Pavel:
Dacă nu suntem ferm convinși că Dumnezeu vrea și poate să ne vindece, gândurile de îndoială cu care ne va ataca diavolul la nivelul minții, ne pot fura vindecarea. Ce facem când aceste gânduri ne trec prin minte? În primul rând, știm că nu sunt de la Dumnezeu, deci sursa lor este propria noastră fire sau diavolul. Deci, nu vom continua să acordăm atenție acestor gânduri dezvoltându-le, meditând asupra lor. Dimpotrivă, ne vom opune lor, proclamând versetele care ne arată că voia Lui Dumnezeu este să fim vindecați (Aceste versete le puteți găsi în articolele: „Vindecarea Prin Credință - Versete Biblice" și „Versete biblice personalitate pentru rugăciune și întărirea credinței pentru vindecare”).
Alt aspect esențial al primirii și păstrării vindecării sunt cuvintele rostite cu propria gură. Este demonstrat științific că omul crede mult mai ușor și mai repede ce se aude pe sine rostind cu voce tare, decât informațiile primite din orice altă sursă. Îndoiala rostită de gura noastră va începe să devină adevăr pentru inima noastră, chiar dacă e minciună. Ca urmare, credința necesară pentru a primi ceea ce ne rugăm, va scădea, în loc să crească.
Când avem gânduri de îndoială, dacă cu gura vom rosti verstele care spun contrariul, pentru că acestea sunt adevărul, mintea va începe să înlocuiască minciuna cu adevărul biblic și duhul nostru (inima noastră, omul nostru interior) va fi transformat. Ca urmare ne vom întări credința și vom intra în posesia a ceea ce am cerut! Așa cum spune Domnul Isus în versetul următor:
Altă metodă practicată de diavolul este atacul cu simptomele bolii de care am suferit, ca să ne pierdem credința că suntem vindecați. Dușmanul mizează pe faptul că suntem obișnuiți cu simptomele și vom ceda în fața lor acceptându-le. Dacă le lăsăm să se manifeste, boala se va reinstaura în trupul nostru. Ce este de făcut?
Ne vom opune, ne vom împotrivi dușmanului, NU vom accepta minciunile lui. Apostolii Iacov și Petru sunt foarte categorici când ne spun să facem așa. Împotrivirea nu este un act pasiv, dimpotrivă și va fi eficientă, cu condiția să trăim în ascultare de Dumnezeu.
Puterea noastră vine de la Isus, Domnul nostru. Cât timp El este cu adevărat Cel care ne conduce viața și de care ascultăm, când proclamăm Numele Lui Isus, diavolul va fugi și odată cu el vor pleca și atacurile lui (dureri, simptome de boală, neputințe, temeri, depresii, îngrijorări, etc.). Prin noi înșine, nu avem nici cea mai mică putere sau autoritate. Toată autoritatea aparține Domnului Isus, și prin El este la dispoziția noastră. Doar în Isus, ne putem împotrivi atacurilor celui rău și vom învinge!
Așadar, la orice încercare a bolii de a se reinstaura în trupul nostru, vom declara ceea ce spune Biblia. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu lupta spirituală, proclamarea adevărului biblic poate fi ceva de genul: „În Numele Lui Isus Cristos, sunt vindecat! Durere, boală (puteți numi specific cu ce vă luptați) nu mai ai dreptul să revii în trupul meu. Isus a purtat boala mea în trupul Său pe cruce și eu nu mai trebuie s-o port! În rănile Lui, am fost vindecat! Isus a făcut deja tot ce era nevoie pentru vindecarea mea și prin credință am intrat în posesia vindecării mele. Am fost vindecat prin harul Domnului, nu prin meritele mele. Slavă Ție Doamne Isuse! Amin.”
Isus ne-a spus „.. că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. (Ioan 14:12)
Cred că nici un credincios nu poate spune, că toți bolnavii pentru care s-a rugat, au fost vindecați. Dar scuzele prin care îl facem responsabil pe Dumnezeu, nu ajută pe nimeni. Dimpotrivă, ne face să ne îndoim de puterea și dorința Lui Dumnezeu de a vindeca și a face minuni și azi. Știu din proprie experiență. Cu 9 ani în urmă, am avut marea binecuvântare, ca o familie de misionari să se roage pentru mine, ca să primesc din ungerea care era peste viața lor. Experiența a fost uimitoare, și o doream de ani de zile. Duhul Sfânt m-a umplut, m-a transformat și mi-a dat o credință fermă în minunile pe care le poate face Dumnezeu, cum nu am avut până atunci, chiar dacă eram deja de un deceniu botezată cu Duhul Sfânt. La început, toți cei pentru care m-am rugat, au fost vindecați chiar dacă mulți nu erau creștini născuți din nou și nu aveau credință pentru a fi vindecați, deci Dumnezeu a răspuns credinței mele.
- Matei 21:22 „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
- Iacov 5:15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate
În original, în limba greacă, termenul folosit pentru „va mântui”, este „sozo” care înseamnă - a mântui, a salva, a salva pe cel suferind de suferința lui, a vindeca, a reface starea de sănătate. Termenul apare de 108 ori în Noul Testament cu sensul de vindecare sau mântuire, iar în acest verset este folosit cu sensul de vindecare.
Deci, rugăciunea făcută cu credință primește răspunsul Lui Dumnezeu. Credința este cheia!
- Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.
- Evrei 11:1,6 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd... 6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Dar ce se întâmplă când suntem înconjurați de oameni negativiști, care nu cred că Dumnezeu mai vindecă și azi, de pesimiști care privesc totdeauna jumătatea goală a paharului și nici măcar nu observă jumătatea plină, când predicile pe care le auzim, sunt contra minunilor și a experiențelor trăite cu Duhul Sfânt?
După ce n-am auzit altceva decât: „Doamne te rugăm să vindeci, dar facă-se voia Ta, nu voia noastră...” Sau, „Doamne, dacă vrei ca această persoană să învețe ceva prin boala asta, atunci dă-i putere să rabde...” și alte variațiuni pe această temă, credința mea a început să nu mai fie atât de fermă. Ați trecut prin ceva similar? Mi-a luat timp să realizez ce mi se întâmplă și a durat și mai mult să cred adevărul că „Voia Lui Dumnezeu este VINDECAREA”, că nu Dumnezeu este sursa bolilor și a nenorocirilor, chiar dacă nu trece peste voința liberă a omului când acesta nu vrea să asculte de El.
V-am împărtășit experiența mea, pentru că știu că mulți au trecut sau trec prin aceleași lucruri. Toți avem nevoie să identificăm ce ne trage înapoi și ce avem de făcut ca să ajungem acolo unde ne vrea Dumnezeu. El ne vrea total dependenți de El și împlinitori ai planului Său pentru noi. De ce? Pentru că e cel mai sigur și mai bun mod de viață prin care să ajungem în Rai, unde Dumnezeu vrea să fim cu El pentru eternitate!
Sunt multe versete care vorbesc despre vindecarea tuturor bolnavilor care veneau sau erau aduși la Isus și dacă doriți să le aprofundați, le găsiți listate la click aici: „Toți au Fost Vindecați - Versete Biblice". Ce înseamnă că „i-a vindecat pe toți”? Da, înseamnă că nici un bolnav nu a rămas nevindecat după ce a fost la Isus.
Prima condiție pe care au îndeplinit-o aceștia, a fost să recunoască că aveau nevoie de vindecare și să creadă că Isus le-o poate da. Celor mai mulți, Isus le replica să li se facă conform credinței lor. Deci, primeau vindecarea pentru că credeau c-o vor primi.
Credeți că vindecarea de răceală necesită o credință mai mică decât cea de cancer? Sau că Dumnezeu ar putea vindeca o durere de cap, dar nu și o paralizie?
Dumnezeu nu este sursa nici unei boli și nici nu dorește ca noi să fim bolnavi. Poate vă gândiți că nu poate fi așa, pentru că Dumnezeu este suveran. Corect! Dumnezeu este suveran și Stăpân absolut! Dar, a creat omul cu voință liberă și l-a lăsat să aleagă între ascultare și neascultare. De la păcatul lui Adam și Eva, omul continuă să se răzvrătească și să ia decizii greșite care au urmări și consecințe negative.
- Romani 5:12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
Păcatul conduce la boală, suferință și în final la moarte. Este interesant că prima reacție a omului bolnav, este:„Doamne de ce mi-ai dat suferința asta?” Când de fapt primul gând ar trebui să fie: „Doamne cu ce am greșit, permițându-i diavolului să mă atace cu această suferință? Te rog iartă-mă și ajută-mă să nu mai păcătuiesc.”
- Ioan 9:1-7 Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.
Ucenicii credeau că acest om s-a născut orb, din cauza păcatului. La fel credeau despre orice boală sau infirmitate, pentru că învățătura rabinică susținea că: „nu există moarte fără păcat și nici suferință fără nelegiuire”. Singura lor nelămurire era a cui era păcatul? Al părinților sau chiar al lui. Cum ar fi putut copilul nenăscut să păcătuiască, nu îmi pot imagina. Dar pentru rabinii din vremea lui Isus, aceasta era temă de dezbatere.
Isus a răsturnat din nou modul lor de gândire. N-a acuzat de păcat nici fiul, nici părinții și a arătat că Dumnezeu poate fi glorificat prin minunea redării vederii. Minunea vindecării a demonstrat încă odată cât de iubitoare și plină de milă este inima Lui Dumnezeu Tatăl.
Isus era în Tatăl iar Tatăl era în El (Ioan 10:38). Acum Isus rămâne în noi, dacă rămânem în El și continuă să vindece și să facă minuni prin noi. El a venit să anuleze blestemul păcatului și efectele lui. Odată ce o persoană se pocăiește de păcat și-L roagă pe Isus să devină Domnul vieții lui, beneficiază de tot ce a câștigat Isus la cruce pentru noi și poate fi vindecată prin credință.
- Matei 9:35 Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.
- Faptele apostolilor 10:38 „cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”
Termenul grecesc, în original, folosit pentru „toți” este „ hapantes” și apare de 11 ori în Noul Testament. Acesta înseamnă „toate, toți, în întregime, total, cu totul, deplin, pe de-a-ntregul, în ansamblu.” Deci nu a fost nici un bolnav, care după ce s-a dus la Domnul Isus să nu fi fost vindecat, indiferent ce handicap sau boală avea. Nu este nici o dovadă biblică că nu a fost voia Tatălui ceresc ca ei să fie toți vindecați. Nu cred că-și imaginează cineva că toți cei care s-au dus la Isus să ceară vindecare erau fără păcat și de aceea au primit ce au cerut. Dimpotrivă sunt situații în care, după vindecare Isus le spune să nu mai păcătuiască, ca să nu li se întâmple ceva mai rău.
- Matei 4:24 I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.
După ce mulțimile au aflat de vindecarea femeii cu scurgerea de sânge, prin atingerea de poala hainei Lui Isus, au crezut că pot primi vindecare în același fel, și așa a fost.
- Matei 14:36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.
Să privim mai atent la următorul verset:
- Ioan 15:7 „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”
Termenul în limba greacă, în original pentru „rămâneți”, este „meinēte” cu rădăcina „meinē” = a rămâne, a locui, a trăi, a aștepta, a persevera, a insista, a îndura, a continua. De fapt, totalitatea acestor termeni arată că pentru a ajunge să avem atât de deplin Cuvântul Evangheliei în noi, încât să rămânem în el, și implicit în Isus, e nevoie să trecem prin toate sensurile cuvântului „meinē”.
Ca să ajungem să locuim în Cuvânt, e nevoie să perseverăm în lecturarea și studierea acestuia; să insistăm ca Duhul Sfânt să ne reveleze ce nu înțelegem; să fim gata să îndurăm critici, batjocuri pentru timpul pe care ni-l petrecem cu Domnul, precum și să depunem efort, disciplinându-ne să facem ce ne spune Scriptura, trecând peste ce ne dictează firea. E nevoie de continuitate și perseverență în studierea Cuvântului, ca să rămânem în Adevăr. Nu putem afla ce spune Biblia despre anumite probleme care ne preocupă sau cu care ne luptăm, dacă nu studiem serios și nu trăim ceea ce citim. Uneori e nevoie să așteptăm până când Duhul Sfânt ne descoperă ce avem nevoie să știm.
Cuvântul revelat prin Duhul Sfânt este cel care ne dă credința care mută munții! Doar Duhul Sfânt poate transforma Cuvântul scris („logos”), de pe paginile Scripturii în Cuvântul „viu și lucrător” care să trăiască în noi și în care avem și noi viață.
Aceasta este credința care mută munții și prin care totul ar deveni posibil, despre care vorbește Isus în:
- Matei 17:20 „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”
Să privim mai atent la cuvintele Domnului: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:7). V-ați întrebat de ce Isus leagă răspunsul la rugăciuni de rămânerea noastră în El și a Sa în noi? Când Cuvântul Lui este atât de real pentru noi încât devine natura noastră, credința noastră devine încredere deplină în ceea ce spune Scriptura. Aceasta este credința care primește răspuns. Cum devine atât de real? Este suficient să citim versetele pe tema respectivă o dată și pe urmă ne vedem de treburile noastre? Dacă Duhul Sfânt face ca mesajul acelui verset să ne pătrundă și să devină real pentru noi, acesta începe să lucreze în omul nostru interior și să ne dea încrederea fermă, de neclintit, că Dumnezeu va face acel lucru pentru noi. Dacă sărim peste această fază, nu ajungem nicăieri. Diavolul și propriile gânduri, vor începe să aducă îndoiala că vom primi ce am cerut.
Iacov este foarte dur în ce privește credința din spatele unei cereri:
- Iacov 1:6-8 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.
Noi suntem care care trebuie să ne zidim credința că vom primi ceea ce cerem. Cum facem asta? În primul rând ne asigurăm că ceea ce dorim de la Domnul este în acord cu ce spune Scriptura, căutând versetele care fac referire la problema noastră. Proclamând versetele cu voce tare ne ajută să credem, din toată inima, că vom primi ceea ce cerem.
Doar proclamarea adevărului Biblic, fără să-l credem din toată inima, nu primește răspuns. Nu se ajunge ușor la „încrederea neclintită” și la „o puternică încredințare” că Dumnezeu va face ce-i cerem, de aceea îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute, să ne învețe și să ne descopere ce spune Scriptura pe tema noastră și insistăm în repetarea versetelor respective până devin parte din noi.
Nimeni nu a început viața de credință, total transformat, cunoscând Scriptura, fără ani de studiu și meditare. Nașterea din nou este un eveniment, are loc instantaneu, când Duhul Sfânt pătrunde în duhul celui care Îl roagă pe Isus Cristos să devină Domnul vieții lui și se predă Lui. Dar de acolo începe procesul transformării creștinului, care îl face să semene tot mai mult cu Domnului lui. Procesul maturizării creștinului durează toată viața pe Pământ. Suntem testați în permanență și de noi depinde să trecem la nivelul superior. Ajungerea la credința care „mută munții” necesită efort, dedicare, pasiune și chiar multe lacrimi. Unele de bucurie, când realizăm cine este Dumnezeu și ce mult ne iubește; altele de disperare. Slăvit să fie Domnul, pentru că El ne scoate cu bine din orice încercare și cu cât privim mai mult la El, decât la situația grea prin care trecem, cu atât ne va fi mai ușor. Cu alte cuvinte, dacă nu aveți o credință fermă, încă, nu disperați! În Romani 10:17 citim că, „...credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul Lui Cristos”. Pe măsură ce studiem Biblia și declarăm promisiunile pe care le conține, ne zidim credința și ne încredem tot mai mult în Domnul.
- Matei 8:13 Apoi a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
- Matei 9:2 Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”
- Matei 9:22 Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.”
- Matei 9:27 - 30 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi să nu ştie nimeni.”
- Matei 15:28 Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta! Facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
- Matei 21:22 „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
- Faptele apostolilor 5:16 Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
În marea Sa bunătate și înțelepciune, Dumnezeu ne-a lăsat pe paginile Scripturii dovada că după înălțarea Lui Isus la cer, a continuat să facă minuni, și chiar toți cei care erau bolnavi să fie vindecați prin rugăciunile apostolilor. Și mai uimitor mi se pare faptul că vindecarea ologului Enea a condus la mântuirea cetăților Lida și Sarona, în integralitatea lor. (Faptele Apostolilor 9:35)
- Matei 10:8 „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi”.
Domnul Isus nu le-a pus nici o restricție ucenicilor și nu ne pune nici nouă azi. Nu spune să ne rugăm doar pentru anumiți bolnavi sau morți , leproși sau demonizați. L-am primit pe Isus în noi, gratis, la fel vrea să dăm celor care au nevoie, din beneficiile puterii Duhului Sfânt care este în noi.
Ca să fim vindecați, trebuie să credem că în momentul rugăciunii am primit deja ce am cerut, pentru ca ceea ce a făcut deja Isus Cristos prin jertfa Sa de pe cruce să devină realitate pentru noi în plan fizic. Dacă credem doar după ce avem dovada, nu mai umblăm prin credință, ci prin vedere Apoi dacă credem că am primit vindecarea, vom acționa conform credinței, făcând ce n-am putut face înaintea vindecării.
Nu pretind că e simplu să ajungem la credința care prin alinierea la ceea ce spune Scriptura primește răspuns, DAR știu că este POSIBIL și că, așa cum spune Pavel:
- Pot totul în Cristos, care mă întărește. (Filipeni 4:13)
Dacă nu suntem ferm convinși că Dumnezeu vrea și poate să ne vindece, gândurile de îndoială cu care ne va ataca diavolul la nivelul minții, ne pot fura vindecarea. Ce facem când aceste gânduri ne trec prin minte? În primul rând, știm că nu sunt de la Dumnezeu, deci sursa lor este propria noastră fire sau diavolul. Deci, nu vom continua să acordăm atenție acestor gânduri dezvoltându-le, meditând asupra lor. Dimpotrivă, ne vom opune lor, proclamând versetele care ne arată că voia Lui Dumnezeu este să fim vindecați (Aceste versete le puteți găsi în articolele: „Vindecarea Prin Credință - Versete Biblice" și „Versete biblice personalitate pentru rugăciune și întărirea credinței pentru vindecare”).
Alt aspect esențial al primirii și păstrării vindecării sunt cuvintele rostite cu propria gură. Este demonstrat științific că omul crede mult mai ușor și mai repede ce se aude pe sine rostind cu voce tare, decât informațiile primite din orice altă sursă. Îndoiala rostită de gura noastră va începe să devină adevăr pentru inima noastră, chiar dacă e minciună. Ca urmare, credința necesară pentru a primi ceea ce ne rugăm, va scădea, în loc să crească.
Când avem gânduri de îndoială, dacă cu gura vom rosti verstele care spun contrariul, pentru că acestea sunt adevărul, mintea va începe să înlocuiască minciuna cu adevărul biblic și duhul nostru (inima noastră, omul nostru interior) va fi transformat. Ca urmare ne vom întări credința și vom intra în posesia a ceea ce am cerut! Așa cum spune Domnul Isus în versetul următor:
- Marcu 11:23 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”
Altă metodă practicată de diavolul este atacul cu simptomele bolii de care am suferit, ca să ne pierdem credința că suntem vindecați. Dușmanul mizează pe faptul că suntem obișnuiți cu simptomele și vom ceda în fața lor acceptându-le. Dacă le lăsăm să se manifeste, boala se va reinstaura în trupul nostru. Ce este de făcut?
- Iacov 4:7 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
- 1 Petru 5:6-9 Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
Ne vom opune, ne vom împotrivi dușmanului, NU vom accepta minciunile lui. Apostolii Iacov și Petru sunt foarte categorici când ne spun să facem așa. Împotrivirea nu este un act pasiv, dimpotrivă și va fi eficientă, cu condiția să trăim în ascultare de Dumnezeu.
- Matei 28:18-20 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.
- Luca 10:19 „Iată că v-am dat putere (autoritate) să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”
Puterea noastră vine de la Isus, Domnul nostru. Cât timp El este cu adevărat Cel care ne conduce viața și de care ascultăm, când proclamăm Numele Lui Isus, diavolul va fugi și odată cu el vor pleca și atacurile lui (dureri, simptome de boală, neputințe, temeri, depresii, îngrijorări, etc.). Prin noi înșine, nu avem nici cea mai mică putere sau autoritate. Toată autoritatea aparține Domnului Isus, și prin El este la dispoziția noastră. Doar în Isus, ne putem împotrivi atacurilor celui rău și vom învinge!
Așadar, la orice încercare a bolii de a se reinstaura în trupul nostru, vom declara ceea ce spune Biblia. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu lupta spirituală, proclamarea adevărului biblic poate fi ceva de genul: „În Numele Lui Isus Cristos, sunt vindecat! Durere, boală (puteți numi specific cu ce vă luptați) nu mai ai dreptul să revii în trupul meu. Isus a purtat boala mea în trupul Său pe cruce și eu nu mai trebuie s-o port! În rănile Lui, am fost vindecat! Isus a făcut deja tot ce era nevoie pentru vindecarea mea și prin credință am intrat în posesia vindecării mele. Am fost vindecat prin harul Domnului, nu prin meritele mele. Slavă Ție Doamne Isuse! Amin.”