MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Noi creștinii, suntem zilnic în război. Este lupta continuă dintre omul nostru interior (duhul nostru) născut din nou și firea noastră. Ne luăm crucea zilnic, răstignindu-ne firea și învățând să ascultăm de Duhul Sfânt, care locuiește în duhul nostru. Doar așa putem trăi în ascultare de Domnul. Firea se războiește cu Duhul, pentru că au dorințe și preferințe total opuse. Mai avem un dușman care pe cât este de real, pe atât este de invizibil, care are scopul clar de a ne distruge. Dacă înțelegem cu cine ne luptăm și care sunt tacticile diavolului și a celor din echipa lui, vom putea să ne apărăm mai bine și să contracarăm atacurile lor. Prima regulă a oricărui război este să-ți cunoști dușmanul.
Dumnezeul cel Minunat și Iubitor, ne-a creat ca să avem viață și încă viață din belșug. Diavolul pe de altă parte, este un hoț care vrea să ne fure de lângă Domnul nostru ca să pierdem binecuvântările vieții depline pe care o are pregătită pentru noi și scopul lui final este să ajungem în iad, în moartea pe care Biblia o numește moartea a doua, care durează veșnic.
Domnul ne-a arătat atât de multe prin ce ne-a spus în versetele:
Când spunea toate acestea, Isus se adresa celor pierduți, dintre care mulți erau liderii religioși ai vremii. Isus le-a spus: „vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” pentru că fiecare om este sau copilul Lui Dumnezeu, sau al diavolului. Dumnezeu i-a creat pe oameni ca să fie copiii Lui. Dar de la căderea în păcat, omul se naște ca și copil al diavolului. Devine copil al Lui Dumnezeu doar după ce este născut din nou prin Duhul Sfânt, ca urmare a credinței în Isus Cristos. Creștinii fac totul ca să-i facă plăcere Lui Dumnezeu și să aducă roade demne de ascultarea de El, iar cei pierduți fac totul ca să-și împlinească poftele firii lor păcătoase. Acestora se adresa Isus, când a spus că vor să împlinească poftele tatălui lor, diavolul, pofte care în cazul lor includea și uciderea Lui Isus.
Chiar înainte de versetul din Ioan 8:44, în
Și acum să privim mai atent la ce a spus în continuare:
Domnul i-a întrebat: „Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea?” Apoi le-a și răspuns: „Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.”
Cei care doresc ce este greșit mai mult decât ce este drept, nu pot auzi ce este drept. De ce? Pentru că oamenii aud ceea ce-și doresc cel mai mult. O persoană poate auzi cu adevărat ce i se spune, doar dacă se teme de Dumnezeu și caută adevărul. Să analizăm mai atent ce a spus Isus în aceste versete „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Dacă ne uităm la metodele de operare ale diavolului și ale demonilor lui, vom vedea că știu foarte bine aceste adevăruri. Dușmanul mizează pe faptul că oamenii aud doar ce vor să audă cel mai mult, iar cei care-L resping pe Dumnezeu, sunt orbi și surzi din punct de vedere spiritual și de aceea nu-L pot auzi pe Dumnezeu. Când o persoană începe să fie pregătită pentru a primi mântuirea, va începe să audă și Cuvintele Lui Dumnezeu. Apoi, dacă se va preda Domnului, va putea să audă clar și să discearnă adevărata sursă a gândurilor proprii și a cuvintelor celor din jur.
Domnul spune că diavolul este un ucigaș și tatăl minciunii. Din momentul în care diavolul, a devenit mândru și a ales să se răzvrătească împotriva Lui Dumnezeu, n-a încetat nici o clipă să mintă și să fie nesupus. El este răzvrătirea însăși și crede că dacă ne poate face să cădem în păcat, asta îl va avantaja înaintea Lui Dumnezeu. Nu este nici un dubiu că trăirea sfântă, curată, face să avanseze Împărăția Lui Dumnezeu, iar trăirea în păcat face ca planurile Satanei să avanseze. Acesta este adevărul chiar dacă mulți nu realizează că este așa.
Noi suntem ființe spirituale. Omul este duh, care are suflet și locuiește într-un trup fizic. Când trupul fizic moare, noi continuăm să existăm. Diavolul (care nu este omniprezent ca Dumnezeu, și nu poate fi decât într-un singur loc la un moment dat) și demonii care îi sunt supuși, au abilitatea de a „vorbi” în mințile oamenilor. Acesta este un truc foarte subtil, și pentru că, de cele mai multe ori, vorbesc la persoana întâi, omul căruia îi implantează acele gânduri în minte, crede că sunt ale lui și că se gândește la propriile lui gânduri. În realitate, diavolul îi manipulează gândirea conform planurilor sale.
În timp ce studiam pentru scrierea acestui mesaj, am înțeles mai clar decât oricând că multitudinea tacticilor și a minciunilor șoptite în mințile oamenilor de către cel rău, urmează anumite tipare. Dacă le recunoaștem, le putem respinge. Știind cine suntem în Cristos și ce ne învață Biblia, putem înlocui gândurile greșite cu adevărul, iar când este cazul, chiar să luptăm îmbrăcați cu armura Lui Dumnezeu și folosind-o cu înțelepciune împotriva atacurilor și înșelăciunilor.
Toate tacticile și minciunile celui rău, au două scopuri: să ne separe de Dumnezeu (păcatul exact asta face) și să crească puterea dușmanului. De obicei, dacă unul din trucurile folosite reușește, va deveni curând o fortăreață. Așa cum o singură înghițitură de alcool poate duce la mult mai mult, la fel va face și o țigară, o lovitură... Primul țel al dușmanului este să-l facă pe creștin să devieze de la drumul drept. Cât timp creștinul nu mai este pe calea dreaptă, nu mai are nici o eficiență și nici putere pentru Împărăția Lui Dumnezeu, și nu are nici pentru el, pentru că și el e parte din împărăție.
„Minciunile și îndoielile despre propria persoană”, sunt în vârful listei. Minciunile despre Dumnezeu nu par suficient de importante ca să fie în fruntea listei, pentru că, din păcate, pentru om propria persoană este cea mai importantă. Și diavolul se folosește de acest lucru la maximum. Minciunile sunt șoptite de obicei la persoana întâi, dar uneori sunt reformulate la persoana a doua, ca urmare a ceea ce altcineva a rostit peste persoana în cauză, și anume un părinte, profesor, șef, copil, consort, prieten, coleg, vecin, rudă sau asociat etc.
1- Îndoieli și minciuni despre propria persoană pe care le gândim sau care ni se spun:
2- Îndoieli și minciuni despre Dumnezeu și Cuvântul Lui
3- Îndoieli și minciuni despre păcat și ispite
Să remarcăm care este sursa păcatului:
Natura căzută, carnală pe care o avem toți, trebuie crucificată, zilnic. Trebuie ca noi să ne controlăm firea și să n-o lăsăm pe ea să ne conducă; pentru că nu-L putem sluji pe Dumnezeu în același timp în care ne slujim propria fire. Diavolul și ai lui știu „cum să tragă sforile”, doar sunt pe Pământ de la căderea în păcat, din grădina Edenului. Fugiți de ispite. Obiceiurile rele strică oamenii buni. Feriți-vă de oamenii care nu se tem de Dumnezeu. Iubiții, fiți buni cu ei, dar nu-i lăsați să devină parte din cercul restrâns de prieteni pe care îi aveți.
Ispita începe cu propria natură carnală, când este atrasă de propria poftă și ademenită – deci noi decidem să nu lăsăm gândurile păcătoase să rămână în mintea noastră. Dacă vin, le alungăm și punem în locul lor Cuvântul Lui Dumnezeu referitor la subiectul respectiv. Dacă continuăm să gândim gândurile care ne ispitesc, deschidem ușa păcatului, pentru că „pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului;” Când ne trec gânduri nedorite prin minte nu e păcat, dar dacă le permitem să rămână și le dezvoltăm, repetându-le, atunci păcătuim. Să nu credeți că vreunul dintre slujitorii diavolului vor rata vreo șansă de a face pe un creștin să cadă în păcat. Cei care trăiesc deja în păcat, nu mai sunt atacați cu prioritate de dușman, dar cei care sunt fermi în credința lor în Isus, sunt țintele preferate.
Diavolul a venit s-o înșele pe Eva când era în gradina Edenului. În Geneza 3:6 citim că Adam era lângă ea, deci auzise conversația și nu s-a opus, a luat fructul din mâna Evei și a mâncat, deci amândoi au fost înșelați. Tacticile folosite de cel rău, se încadrează în categoriile pe care le scrie Ioan, și anume: „pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” (1 Ioan 2:16). Diavolul știa că lui Adam și Evei li s-a interzis un singur lucru: să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Ca urmare a insistat până a făcut-o pe Eva să se îndoiască de adevărul a ceea ce Dumnezeu a spus. Apoi a convins-o că sigur nu vor muri, că fructul e chiar apetisant, plăcut la privit, și că Dumnezeu a vrut doar să-i sperie, ca să nu-l mănânce, ca să nu devină ca El. Acest fel de înșelăciune funcționează de peste 6000 de ani. Pentru Adam, păcatul lui a fost și mai grav (1Timotei 2:14, Geneza 3:17-19). Biblia spune că el nu a fost înșelat ci el a ales să nu asculte de Dumnezeu. Cum se poate pocăi cineva cu adevărat, când alege să nu asculte, știind clar că păcătuiește și totuși o face? Este mult mai greu. Capitolul 3 din Geneza, ne descopere atât de multe, încât nu știu dacă ar putea cineva să-l explice pe deplin. Este esențial să continuăm să citim Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru că, cu cât primim mai multă lumină într-o anumită problemă, după ce revenim să studiem ce scrie despre altă problemă, avem mai multă lumină și claritate și pentru aceasta, și în acest fel creștem în cunoașterea Scripturii. Putem învăța din greșelile altora, fără să plătim același preț ca ei, sau trecând și noi prin aceleași greșeli și costuri inerente. N-ar fi mai bine să studiem Cuvântul și ca urmare să trăim cu înțelepciune, evitând greșelile care ne costă scump?
4- Îndoieli și minciuni despre diavol, demoni, iad, împărăția întunericului
5- Înșelăciuni și minciuni despre Împărăția Lui Dumnezeu (rai, îngeri, biserica/trupul Lui Cristos, creștini)
6- Îndoieli și minciuni despre rugăciune, laudă și închinare
Această categorie implică prejudecăți și concepții greșite din „trupul Lui Cristos” care este biserica, izvorâte din logica umană și nu din ce spune Biblia. Rugăciunea este comunicarea noastră cu Dumnezeu. Dacă diavolul reușește să îl facă pe creștin să se îndoiască de puterea și rostul rugăciunilor sale, sau să-l oprească să se mai roage, cât timp va mai rămâne acesta pe calea Domnului? Puteți citi mai multe despre rugăciune la click aici: „Importanța rugăciunii - de ce ne rugăm?” Lauda noastră Îl glorifică pe Dumnezeu, iar închinarea este laudă și părtășie intimă cu Domnul. Ambele trebuie să fie în duh și în adevăr, din toată inima, ca să fie eficiente. Cina Domnului face parte din legământul pe care se bazează relația noastră cu Isus Cristos. El ne-a spus să continuăm să luăm Cina până vom părăsi acest Pământ. Avem un articol pe acest site care explică pe larg acest subiect. Dacă din diferite motive nu credeți că puteți lua parte la Cina Domnului, sau aveți serioase semne de întrebare despre ce înseamnă, vă rog să citiți mesajul: „Semnificația Cinei Domnului”.
7- Minciuni înșelătoare / răul numit bine/bun
8- Folosirea fricii și a intimidării - „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleași suferinţe ca voi” (1 Petru 5:8-9).
Diavolul este agresiv și când găsește pe cineva care e ușor de intimidat, asta face. El folosește temeri iraționale, pentru a oprima oamenii.
Una din minciunile diavolului este că, prin neiertarea celor care ne-au făcut rău, îi facem să ajungă în iad ca să plătească veșnic pentru ce ne-au făcut. Când în realitate, Dumnezeu este cel care dă judecata finală, nu noi. Fiecare răspunde înaintea Domnului de faptele sale. Cine se pocăiește, regretând sincer răul făcut și trăiește în ascultare, este iertat. Oricine are neiertare în inima sa, nu poate primi iertarea Lui Dumnezeu. Puteți citi mai multe despre iertare, la click aici: „Iertarea, de ce ne cere Domnul Isus să iertăm”.
9- Minciunile și decepțiile social
10- Minciuni sfruntate – Minciuna minciunilor – pot face ce vreau, nu trebuie să-i dau socoteală Lui Dumnezeu pentru faptele mele, eu sunt propriul meu șef; ceea ce de fapt înseamnă: Voi fi ca Dumnezeu, voi fi propriul meu Dumnezeu.
Câteva minciuni sfruntate -
Poate ne gândim de multe ori cum a putut cineva să facă ceva atât de prostesc, să fie așa de lipsiți de minte, când auzim de deciziile foarte proaste ale unor semeni de-ai noștri... Iacov ne răspunde la această întrebare în capitolul 1, versetele 14 la 16:
Punctele noastre „slabe”, sunt rezultatul a „cât de mult” suntem dispuși „să-i predăm Domnului” ca urmare a „cât de mult ne dorim păcatul”. Poate părea simplistă fraza anterioară, dar este un principiu profund și amplu. Cineva poate ajunge rob al deziluziei, de câte ori ceea ce-și dorește devine mai important decât adevărul. De exemplu, dacă cineva dorește să fumeze o țigară, mai mult decât vrea să aibă grijă de trupul său, diavolul vine și îi șoptește mai multe gânduri seducătoare despre cât de plăcută va fi senzația de a fuma o singură țigară, sau măcar un fum din țigara altuia, sau cel puțin să se bucure de fumatul pasiv stând aproape de alți fumători. Adevărul este, că putem fi ispitiți, atât cât dorim să fim. Putem să nu cădem în capcana amăgirilor și a ceea ce ne face rău, dacă ne dorim mai mult adevărul decât ispita.
Problema majorității dependențelor este mult mai gravă, pentru că nu sunt doar rezultatul unor alegeri greșite, ci implică și demoni. Cineva care nu este tare în Domnul, este vulnerabil la atacurile lor. Când închidem ușa adevărului și deschidem ușa minciunii, de fapt închidem ușa spre Dumnezeu și o deschidem pe cea către Satan. Dumnezeu dă putere celui care Îl caută, ca să facă binele, dar cei care îi întorc spatele Lui Dumnezeu, deschid ușa diavolului, minciunilor și acțiunilor lui distrugătoare, devenind sclavul acestuia. Cărțile de psihologie, numesc dependențele ca fiind boli sau slăbiciuni fizice. În realitate psihologia umană nu recunoaște existența și lucrările diavolului. Când o persoană a ajuns să cadă pradă minciunilor și capcanelor diavolului de mai multe ori, numai adevărul și puterea Lui Dumnezeu o mai pot elibera și o pot ține liberă.
„Păcatul care duce la moarte” este real și este păcatul extrem. Diferența dintre păcat și cel care duce la moarte este similară cu cea dintre bârfă și omucidere. Sunt și dependențe care duc la moarte. Nu le putem vedea cu ochiul liber. Dar robia produsă de alcool, droguri, pornografie și păcate sexuale este mult mai mare decât ce vedem sau știm. Psihologia modernă analizează impulsurile din creier când pacientul face sau vede un anumit lucru, și remarcă că excitarea unei anumite zone din creier este foarte puternică, uneori la nivelul maxim posibil. De fapt diavolul știa toate acestea dinainte ca oamenii de știință să le descopere și se folosește de reacția omului la ispite sub forma stimulilor externi sau a gândurilor, de mii de ani. Pentru ca omul să scape de păcatele care l-au înrobit, are nevoie mai mare de adevărul lui Dumnezeu și de manifestarea puterii Duhului Sfânt, decât pentru a scăpa de un păcat mai mic.
Toate strategiile dușmanului au în comun faptul că omului îi place să fie condus de „ce vrea el”. Dacă vrem ceva ce este rău mai mult decât ceea ce este bine, atunci suntem posibile victime ale ispitei care duce la greșeală sau chiar la păcat. Trebuie să vrem ce este bine mai mult decât ce este rău.
Suntem conduși de ceea ce dorim „mai mult”. Dacă dorim înțelepciunea mai mult decât prostia, înțelepciunea ne conduce, dragostea mai mult decât ura, binele mai mult decât răul etc. Păcatul nu este o slăbiciune fizică, este o alegere spirituală. Duhul născut din nou este cu totul pentru Dumnezeu, dar natura carnală se luptă contra Lui Dumnezeu. Creștinul învață să preia controlul peste natura sa firească și să trăiască în ascultare de Dumnezeu.
Mai poate creștinul să greșească și să cadă pradă păcatului și prostiei? Din păcate, da. Dar stilul de viață creștin este trăirea pe placul Lui Dumnezeu, trăind vieți curate, iar alunecarea în păcat este excepția, nu regula. Când o persoană regretă sincer păcatul comis, se va strădui cu adevărat să nu mai repete păcatul respectiv. Dacă persistă în acel păcat din nou și din nou, atunci are o problemă mai profundă și va trebui să ceară ajutorul pastorului sau al cuiva matur în credință din trupul Lui Cristos. Isus a venit să ne elibereze de păcat, nu doar să ne ierte. Pentru creștini, Isus este adevăratul Domn. Pentru cine nu este, probabil că nu a fost niciodată cu adevărat născut din nou sau a căzut de la credință și are nevoie să se pocăiască și să se întoarcă la Isus.
Să ne reamintim că Dumnezeu a creat o lume bună și tot ce a creat a fost bun. Dumnezeu l-a avertizat pe om să nu păcătuiască. Dar când omul a ales păcatul, acesta l-a separat de Dumnezeu și a adus moartea. Fără vărsarea de sânge nu există iertare. Numai prin Isus e posibilă iertarea păcatelor și nașterea din nou. Aceasta înseamnă că omul părăsește întunericul și natura păcătoasă cu care s-a născut. Duhul Sfânt vine să locuiască în om și îi luminează duhul, încât nu mai dorește să păcătuiască. După ce ne-am născut din nou, din copii ai diavolului am devenit copiii Lui Dumnezeu, și acesta este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla cuiva.
Dacă sunteți creștin, slavă Domnului. Păcatul nu vă este stăpân și poate că acest mesaj v-a stârnit dorința de a fi mai atenți la tacticile diavolului. Iar pentru oricine citește acest mesaj și încă e copilul diavolului, adică trăiește în robia păcatului, vă încurajez să veniți la libertate! Păcatul nu merită să vă conducă. Biblia ne spune că plata păcatului este moartea. Asta înseamnă separarea de Dumnezeu, de lumina, dragostea și toate darurile Lui bune și aruncarea în întunericul și distrugerea veșnică. Cât timp mai avem suflare de viață, mai avem șansa să ne întoarcem din toată inima la Domnul. Dar când viața fizică se încheie, cei care l-au respins pe Dumnezeu și căile Lui, vor ajunge în iad pentru totdeauna și chinul va fi de nedescris. Alegeți înțelept, alegeți viața, alegeți-l pe Isus Cristos!
- Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”
Dumnezeul cel Minunat și Iubitor, ne-a creat ca să avem viață și încă viață din belșug. Diavolul pe de altă parte, este un hoț care vrea să ne fure de lângă Domnul nostru ca să pierdem binecuvântările vieții depline pe care o are pregătită pentru noi și scopul lui final este să ajungem în iad, în moartea pe care Biblia o numește moartea a doua, care durează veșnic.
Domnul ne-a arătat atât de multe prin ce ne-a spus în versetele:
- Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
Când spunea toate acestea, Isus se adresa celor pierduți, dintre care mulți erau liderii religioși ai vremii. Isus le-a spus: „vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” pentru că fiecare om este sau copilul Lui Dumnezeu, sau al diavolului. Dumnezeu i-a creat pe oameni ca să fie copiii Lui. Dar de la căderea în păcat, omul se naște ca și copil al diavolului. Devine copil al Lui Dumnezeu doar după ce este născut din nou prin Duhul Sfânt, ca urmare a credinței în Isus Cristos. Creștinii fac totul ca să-i facă plăcere Lui Dumnezeu și să aducă roade demne de ascultarea de El, iar cei pierduți fac totul ca să-și împlinească poftele firii lor păcătoase. Acestora se adresa Isus, când a spus că vor să împlinească poftele tatălui lor, diavolul, pofte care în cazul lor includea și uciderea Lui Isus.
Chiar înainte de versetul din Ioan 8:44, în
- Ioan 8:42-43 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.”
Și acum să privim mai atent la ce a spus în continuare:
- Ioan 8:45-47 „Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Domnul i-a întrebat: „Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea?” Apoi le-a și răspuns: „Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.”
Cei care doresc ce este greșit mai mult decât ce este drept, nu pot auzi ce este drept. De ce? Pentru că oamenii aud ceea ce-și doresc cel mai mult. O persoană poate auzi cu adevărat ce i se spune, doar dacă se teme de Dumnezeu și caută adevărul. Să analizăm mai atent ce a spus Isus în aceste versete „Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Dacă ne uităm la metodele de operare ale diavolului și ale demonilor lui, vom vedea că știu foarte bine aceste adevăruri. Dușmanul mizează pe faptul că oamenii aud doar ce vor să audă cel mai mult, iar cei care-L resping pe Dumnezeu, sunt orbi și surzi din punct de vedere spiritual și de aceea nu-L pot auzi pe Dumnezeu. Când o persoană începe să fie pregătită pentru a primi mântuirea, va începe să audă și Cuvintele Lui Dumnezeu. Apoi, dacă se va preda Domnului, va putea să audă clar și să discearnă adevărata sursă a gândurilor proprii și a cuvintelor celor din jur.
Domnul spune că diavolul este un ucigaș și tatăl minciunii. Din momentul în care diavolul, a devenit mândru și a ales să se răzvrătească împotriva Lui Dumnezeu, n-a încetat nici o clipă să mintă și să fie nesupus. El este răzvrătirea însăși și crede că dacă ne poate face să cădem în păcat, asta îl va avantaja înaintea Lui Dumnezeu. Nu este nici un dubiu că trăirea sfântă, curată, face să avanseze Împărăția Lui Dumnezeu, iar trăirea în păcat face ca planurile Satanei să avanseze. Acesta este adevărul chiar dacă mulți nu realizează că este așa.
Noi suntem ființe spirituale. Omul este duh, care are suflet și locuiește într-un trup fizic. Când trupul fizic moare, noi continuăm să existăm. Diavolul (care nu este omniprezent ca Dumnezeu, și nu poate fi decât într-un singur loc la un moment dat) și demonii care îi sunt supuși, au abilitatea de a „vorbi” în mințile oamenilor. Acesta este un truc foarte subtil, și pentru că, de cele mai multe ori, vorbesc la persoana întâi, omul căruia îi implantează acele gânduri în minte, crede că sunt ale lui și că se gândește la propriile lui gânduri. În realitate, diavolul îi manipulează gândirea conform planurilor sale.
În timp ce studiam pentru scrierea acestui mesaj, am înțeles mai clar decât oricând că multitudinea tacticilor și a minciunilor șoptite în mințile oamenilor de către cel rău, urmează anumite tipare. Dacă le recunoaștem, le putem respinge. Știind cine suntem în Cristos și ce ne învață Biblia, putem înlocui gândurile greșite cu adevărul, iar când este cazul, chiar să luptăm îmbrăcați cu armura Lui Dumnezeu și folosind-o cu înțelepciune împotriva atacurilor și înșelăciunilor.
Toate tacticile și minciunile celui rău, au două scopuri: să ne separe de Dumnezeu (păcatul exact asta face) și să crească puterea dușmanului. De obicei, dacă unul din trucurile folosite reușește, va deveni curând o fortăreață. Așa cum o singură înghițitură de alcool poate duce la mult mai mult, la fel va face și o țigară, o lovitură... Primul țel al dușmanului este să-l facă pe creștin să devieze de la drumul drept. Cât timp creștinul nu mai este pe calea dreaptă, nu mai are nici o eficiență și nici putere pentru Împărăția Lui Dumnezeu, și nu are nici pentru el, pentru că și el e parte din împărăție.
„Minciunile și îndoielile despre propria persoană”, sunt în vârful listei. Minciunile despre Dumnezeu nu par suficient de importante ca să fie în fruntea listei, pentru că, din păcate, pentru om propria persoană este cea mai importantă. Și diavolul se folosește de acest lucru la maximum. Minciunile sunt șoptite de obicei la persoana întâi, dar uneori sunt reformulate la persoana a doua, ca urmare a ceea ce altcineva a rostit peste persoana în cauză, și anume un părinte, profesor, șef, copil, consort, prieten, coleg, vecin, rudă sau asociat etc.
1- Îndoieli și minciuni despre propria persoană pe care le gândim sau care ni se spun:
- Epitetele negative aspre: -- Nu sunt destul de inteligent(ă)/nu ești destul de inteligent(ă; sunt prost (proastă)/ești prost (proastă); Nu sunt destul de frumos(frumoasă)/nu ești destul de frumos(frumoasă); sunt urât(ă)/ești urât(ă); Nu sunt destul de talentat(ă)/nu ești destul de talentat(ă); sunt urât(ă)/ești urât(ă); Nu sunt destul de priceput(ă)/nu ești destul de priceput(ă); sunt stângaci (stângace)/ești stângaci(stângace); Nu sunt bun(ă) de nimic/nu ești bun(ă) de nimic; Nu dă nimeni doi bani pe mine/nu dă nimeni doi bani pe tine; sunt un/o ratat(ă)/ești un/o ratat(ă); N-o să fac nimic în viață/ n-o să faci nimic în viață; pe ce pun mâna stric/pe ce pui mâna strici; toate-mi scapă din mână/toate-ți scapă din mână; n-am nici o valoare; sunt nimeni; nu-mi iese nimic/nu-ți iese nimic; eu nu câștig niciodată/ tu nu câștigi niciodată; nu mai e nici o speranță pentru mine/ nu mai e nici o speranță pentru tine; n-are rost să încerc, dacă ratez?/n-are rost să încerci, dacă ratezi?; de ce să mai încerc, e imposibil? Las-o baltă, oricum nu schimbi nimic etc.
- Pozitivul fals: --Eu nu greșesc niciodată, nu păcătuiesc niciodată, eu sunt mai bun decât el sau ea sau decât ei; n-am nevoie de nimeni, eu pot totul prin forțe proprii, n-am nevoie de nimeni, nu m-a ajutat nimeni niciodată, am făcut totul singur(ă), eu sunt o persoană bună, n-am nevoie de sfaturile nimănui, nici de sfaturile Lui Dumnezeu, nici ale Bibliei.
- Diverse minciuni despre sine – Valoarea mea e definită de felul în care arăt, când arăt rău, nu valorez nimic, ce cred alții despre mine arată ce valoare am, numai eu știu ce este cel mai bine pentru mine, lipsa mea de talente, îndemânare, abilități definesc valoarea mea/ talentele, abilitățile și îndemânarea mea îmi definesc valoarea etc. Prima categorie, cuprinde gânduri care exprimă concepții greșite despre propria persoană. Diavolul vrea ca oamenii să creadă că sunt singuri, neajutorați, ceea ce este total opusul dragostei, purtării de grijă și omniprezenței Lui Dumnezeu. Tatăl minciunii nu poate fi decât într-un singur loc, la un moment dat. Dumnezeu, este lângă fiecare dintre noi, în orice clipă și prin Duhul Sfânt, locuiește în fiecare creștin și în același timp este și în Rai, în permanență. Dumnezeu prin omniprezența Lui, este aproape de toți oamenii de pe Pământ.
2- Îndoieli și minciuni despre Dumnezeu și Cuvântul Lui
- Dumnezeu:-- Dumnezeu nu este real. Nu poți dovedi că Dumnezeu exist. Nu există Dumnezeu; Unde este Dumnezeu, dacă zici că există? Dacă Dumnezeu este bun, de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? Dacă Dumnezeu e bun, de ce-l lasă pe diavol să facă atâta rău? Dumnezeu n-ar putea trimite pe nimeni în iad; eu și Dumnezeu avem o înțelegere specială; Dumnezeu nu este drept; Dumnezeu este tiran; Dumnezeu e plictisitor; Dumnezeu nu mă iubește, Dumnezeu nu m-ar folosi tocmai pe mine; Dumnezeu nu mă poate iubi. Chiar dacă Dumnezeu mă iubește, nu mă place. Dumnezeu nu mai face minuni. Dumnezeu a creat Pământul și l-a lăsat baltă. Sigur fac ceva greșit, pentru că dacă eram pe placul Lui Dumnezeu nu puteam să am atâtea încercări în viață; Dumnezeu e dezamăgit de mine; Dumnezeu mă pedepsește pentru greșelile mele; Dumnezeu mă face să sufăr ca să-mi spăl păcatele; Nu contează ce religie ai, e un singur Dumnezeu;
- Cuvântul Lui Dumnezeu, Biblia:-- Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu; Biblia e doar o carte veche; Biblia e plină de erori; Biblia se contrazice; N-am nevoie să citesc Biblia; preoții și pastorii sunt plătiți să citească Biblia, mie-mi ajunge ce aud de la ei; Chiar scrie asta în Biblie? Nu, Biblia nu spune asta; cine l-a făcut pe Dumnezeu, dacă el a creat totul? Scrie asta în Biblie, dar înseamnă altceva; Biblia nu e pentru azi; Biblia e depășită; numai evoluția are sens, știința a demonstrat că Biblia nu are dreptate.
- Doctrine false: -- Nu există nici o Judecată de Apoi (Ziua Judecății); Odată mântuit, ești veșnic mântuit; dacă am repetat singur acea rugăciune înseamnă că sunt creștin; oricine poate cere de la Dumnezeu în numele Lui Isus și primește; toate darurile, semnele și minunile s-au încheiat cu Cartea Faptele Apostolilor; dacă ești religios este destul; Minciuni despre mântuire: -- sunt botezat, deci sunt creștin și voi ajunge în rai; sunt mântuit pentru că sunt membru al bisericii, ajut săracii, merg la biserică regulat; dacă ești bun cu siguranță ajungi în rai; nu trebuie să-i iert pe alții ca să fiu iertat; dacă dau de pomană la săraci și la nevoiași și-i ajut pe cei în nevoie voi ajunge în Rai.
3- Îndoieli și minciuni despre păcat și ispite
- Minciuni care spun că păcatul este inofensiv: -- Păcatul meu îmi face rău numai mie; nu există păcat; a numi ceva păcat e doar a condamna; eu știu ce fac, de ce mă judeci?; dacă fac răul și nu mă vede nimeni, nu contează; păcatul meu nu face rău la nimeni; obiceiurile rele nu sunt chiar rele, vătămătoare sau păcătoase (fumatul, dependența de alcool, drogurile, lăcomia, auto-medicația etc); e viața mea, pentru mine acesta nu este păcat; păcătuiește acum și pocăiește-te după; trăiește clipa, distrează-te până poți, pe urmă poți să-ți ceri iertare;Ispite care conduc la păcate: nu e greșit să te uiți la pornografie, atâta timp cât nu practici ce vezi; dacă fac ceva rău doar odată, nu mă va afecta; a trebuit să mint, ca să nu-mi pierd serviciul; am nevoie de alcool; am nevoie de droguri; am nevoie de țigări; am nevoie să cumpăr acest lucru, chiar dacă o să mă îngrop în datorii; trebuie să par grozav în ochii celorlalți, ca să-mi ating scopurile; trebuie să câștig mult ca să-i pot ajuta pe urmă pe alții; trebuie să țin pasul cu vecinii; minciunile mici, nu fac rău nimănui; minciunile nevinovate nu sunt păcat etc.
Să remarcăm care este sursa păcatului:
- Iacov 1:12-16 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi:
Natura căzută, carnală pe care o avem toți, trebuie crucificată, zilnic. Trebuie ca noi să ne controlăm firea și să n-o lăsăm pe ea să ne conducă; pentru că nu-L putem sluji pe Dumnezeu în același timp în care ne slujim propria fire. Diavolul și ai lui știu „cum să tragă sforile”, doar sunt pe Pământ de la căderea în păcat, din grădina Edenului. Fugiți de ispite. Obiceiurile rele strică oamenii buni. Feriți-vă de oamenii care nu se tem de Dumnezeu. Iubiții, fiți buni cu ei, dar nu-i lăsați să devină parte din cercul restrâns de prieteni pe care îi aveți.
Ispita începe cu propria natură carnală, când este atrasă de propria poftă și ademenită – deci noi decidem să nu lăsăm gândurile păcătoase să rămână în mintea noastră. Dacă vin, le alungăm și punem în locul lor Cuvântul Lui Dumnezeu referitor la subiectul respectiv. Dacă continuăm să gândim gândurile care ne ispitesc, deschidem ușa păcatului, pentru că „pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului;” Când ne trec gânduri nedorite prin minte nu e păcat, dar dacă le permitem să rămână și le dezvoltăm, repetându-le, atunci păcătuim. Să nu credeți că vreunul dintre slujitorii diavolului vor rata vreo șansă de a face pe un creștin să cadă în păcat. Cei care trăiesc deja în păcat, nu mai sunt atacați cu prioritate de dușman, dar cei care sunt fermi în credința lor în Isus, sunt țintele preferate.
Diavolul a venit s-o înșele pe Eva când era în gradina Edenului. În Geneza 3:6 citim că Adam era lângă ea, deci auzise conversația și nu s-a opus, a luat fructul din mâna Evei și a mâncat, deci amândoi au fost înșelați. Tacticile folosite de cel rău, se încadrează în categoriile pe care le scrie Ioan, și anume: „pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” (1 Ioan 2:16). Diavolul știa că lui Adam și Evei li s-a interzis un singur lucru: să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. Ca urmare a insistat până a făcut-o pe Eva să se îndoiască de adevărul a ceea ce Dumnezeu a spus. Apoi a convins-o că sigur nu vor muri, că fructul e chiar apetisant, plăcut la privit, și că Dumnezeu a vrut doar să-i sperie, ca să nu-l mănânce, ca să nu devină ca El. Acest fel de înșelăciune funcționează de peste 6000 de ani. Pentru Adam, păcatul lui a fost și mai grav (1Timotei 2:14, Geneza 3:17-19). Biblia spune că el nu a fost înșelat ci el a ales să nu asculte de Dumnezeu. Cum se poate pocăi cineva cu adevărat, când alege să nu asculte, știind clar că păcătuiește și totuși o face? Este mult mai greu. Capitolul 3 din Geneza, ne descopere atât de multe, încât nu știu dacă ar putea cineva să-l explice pe deplin. Este esențial să continuăm să citim Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru că, cu cât primim mai multă lumină într-o anumită problemă, după ce revenim să studiem ce scrie despre altă problemă, avem mai multă lumină și claritate și pentru aceasta, și în acest fel creștem în cunoașterea Scripturii. Putem învăța din greșelile altora, fără să plătim același preț ca ei, sau trecând și noi prin aceleași greșeli și costuri inerente. N-ar fi mai bine să studiem Cuvântul și ca urmare să trăim cu înțelepciune, evitând greșelile care ne costă scump?
4- Îndoieli și minciuni despre diavol, demoni, iad, împărăția întunericului
- Diavolul nu există; demonii nu sunt reali; nu există iad; Dumnezeu e dragoste, El nu putea crea iadul; diavolul nu e chiar atât de rău; diavolul este peste tot (mare minciună, doar Dumnezeu este omniprezent); în iad poți avea tot ce-ți dorești, femei, droguri, alcool...; diavolul e doar un duh rău; diavolul stă în iad doar vizitează Pământul (fals, iadul este o închisoare, cine intră acolo nu mai iese , iar Isus prin biruința asupra păcatului, a luat înapoi cheile locuinței morților și are controlul absolut asupra iadului – adevărul este că diavolul se mișcă încă liber pe Pământ); astrologia, reflexologia, homeopatia, acupunctura, vrăjitoria, ghicitoria, magia albă, yoga, luptele marțiale, orice formă de ocultism sau religie antică nu au de ce să fie rele, sau să-ți facă rău; sau poți fi creștin și să cochetezi cu medicina alternativă, ocultă, n-are cum să-ți facă rău; Negarea existenței a ceva sau cineva, nu-i face să nu existe, este doar amăgire.
5- Înșelăciuni și minciuni despre Împărăția Lui Dumnezeu (rai, îngeri, biserica/trupul Lui Cristos, creștini)
- Raiul nu există; raiul e doar o invenție; raiul e un loc plictisitor; nu există îngeri; îngerii nu sunt reali; mersul la biserică nu e necesar; numai ipocriții merg la biserică; toți pocăiții sunt leneși; să nu ai de-a face cu pocăiți; pastorii vor numai banii tăi; biserica nu ajută pe nimeni; numai cei din denominația asta sau cealaltă vor ajunge în rai; copiii mei nu trebuie să meargă la biserică le ajunge ce-i învățăm noi și profesorii; e plictisitor să fii creștin; nu te poți bucura de viață dacă ești creștin; ca să fii creștin ai numai parte de interdicții, nu ai voie să faci nimic;
6- Îndoieli și minciuni despre rugăciune, laudă și închinare
- Rugăciune – Dumnezeu nu aude rugăciunile; Dumnezeu ascultă doar rugăciunile anumitor creștini; rugăciunile mele nu-mi ajută la nimic; mai bine nu mă mai rog, tot nu schimb nimic; nu merit/meriți răspuns la rugăciuni; sunt/ești nevrednic(ă), Dumnezeu nu mă poate asculta; nu merit/meriți ajutorul Lui Dumnezeu (nici unul nu merităm nimic, dar Dumnezeu operează prin harul Său, care este favoare nemeritată); sunt bolnav(ă), pentru că Dumnezeu mă pedepsește; Dumnezeu mă vrea bolnav(ă) ca să mă învețe o lecție; Dumnezeu nu mai răspunde la rugăciuni; Dumnezeu nu mai face minuni, așa că n-are rost să mă mai rog;
- Lauda – Dumnezeu nu vrea sau nu are nevoie să-L laud eu; doar în biserică se cântă laude Domnului; Dumnezeu nu poate fi lăudat decât cu muzică corală, în biserică; lauda trebuie să fie doar prin imnuri, cu cât mai puține instrumente;
- Închinarea – închinarea înseamnă să cântăm despre Dumnezeu; dacă stai în strană, duminica dimineața, înseamnă că te închini; nu te poți închina decât în biserică; închinarea e doar pentru Duminica, Paști, Crăciun și alte sărbători;
- Cina Domnului – nu pot lua cina Domnului, pentru că nu sunt vrednic(ă) și o să ajung bolnav(ă); Nu pot sta la masa Domnului pentru că am făcut multe păcate în trecut; Nu pot lua cina, decât dacă mi-o dă un preot sau un pastor etc.
Această categorie implică prejudecăți și concepții greșite din „trupul Lui Cristos” care este biserica, izvorâte din logica umană și nu din ce spune Biblia. Rugăciunea este comunicarea noastră cu Dumnezeu. Dacă diavolul reușește să îl facă pe creștin să se îndoiască de puterea și rostul rugăciunilor sale, sau să-l oprească să se mai roage, cât timp va mai rămâne acesta pe calea Domnului? Puteți citi mai multe despre rugăciune la click aici: „Importanța rugăciunii - de ce ne rugăm?” Lauda noastră Îl glorifică pe Dumnezeu, iar închinarea este laudă și părtășie intimă cu Domnul. Ambele trebuie să fie în duh și în adevăr, din toată inima, ca să fie eficiente. Cina Domnului face parte din legământul pe care se bazează relația noastră cu Isus Cristos. El ne-a spus să continuăm să luăm Cina până vom părăsi acest Pământ. Avem un articol pe acest site care explică pe larg acest subiect. Dacă din diferite motive nu credeți că puteți lua parte la Cina Domnului, sau aveți serioase semne de întrebare despre ce înseamnă, vă rog să citiți mesajul: „Semnificația Cinei Domnului”.
7- Minciuni înșelătoare / răul numit bine/bun
- Ceea ce doar pare bun: de exemplu, mâncarea care pare hrănitoare, dar care este lipsită de substanțe nutritive, sau o femeie frumoasă/un bărbat chipeș, care par persoana perfectă pentru cineva, dar după un timp îi distruge viața; următoarele pot fi pentru a face bine dar și rău și multe din ele par bune sau inofensive, dar în realitate produc mult rău: muzica, programele TV, filme, religii altele decât Creștinismul, medicina alternativă;
- Infiltrarea în biserică: Lupii în piei de oaie, cum ar fi: învățători falși, lideri falși, apostoli falși, proroci falși etc.; activități oculte, ritualuri care par a fi de la Dumnezeu, dar în realitate sunt oculte, vin de la diavolul, de exemplu: ghicitul în frunze de ceai, în zațul de cafea, în palmă, preziceri ale viitorului, farmece, vrăji, astrologie, necromanția sau spiritismul, practica pendulului, noua eră (new age), scientologie etc.; răul deghizat în lumină;
- Reclame mincinoase: oferă momeala ca ceva bun, doar ca pe urmă răul să acapareze persoana care a căzut în capcană, cu totul; inhalează doar un fum... ca să uiți de toate, bea doar un păhărel, numai gustă, doar o doză... și până se dezmeticește victima, nu mai poate face nimic , pentru că ceea ce părea să fie ceva inofensiv, a ajuns s-o controleze;
- Sexul în afara căsătoriei – sexul e bun, în orice condiții; e ceva plăcut; dacă sexul ar fi ceva greșit, de ce mi-l doresc atât de mult? Dacă-mi doresc, trebuie să fie ok; etc. Dumnezeu a lăsat sexul ca să fie consumat între un singur bărbat și o singură femeie, în cadrul relației de căsătorie. Dumnezeu i-a creat pe oameni ca să procreeze. Dar diavolul face tot ce poate pentru a trage foloase din pofta firească a ochilor și natura carnală a omului pentru a amăgi pe oricine e gata să treacă bariera a ce e bine și să păcătuiască.
8- Folosirea fricii și a intimidării - „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleași suferinţe ca voi” (1 Petru 5:8-9).
Diavolul este agresiv și când găsește pe cineva care e ușor de intimidat, asta face. El folosește temeri iraționale, pentru a oprima oamenii.
- Frica, teama, anxietatea: -- Frica de a nu primi aprobarea celorlalți; frica de eșec; frica de a fi dezamăgit/ă; frica de a dezamăgi pe alții; frica de persecuții; frica de a mai încerca o dată; orice fobie, ca de exemplu: frica de întuneric, frica de păianjeni, șerpi etc.;
- Rănile sufletești nevindecate: -- Orice traumă poate fi atacată. Ceva nesemnificativ, cum ar fi să ne panicăm și să înghițim apă din piscină, într-un moment de neatenție, diavolul poate transforma într-o frică terifiantă de a mai intra în apă, ca nu cumva să ne înecăm. Dacă ni se întâmplă ceva grav (să fim jefuiți sau violați), diavolul poate folosi ce ni s-a întâmplat, pentru a ne produce coșmaruri, teroare mentală și chiar dezechilibre psihice. O „rană nevindecată” este orice rană pe care am ignorat-o, sperând că va trece de la sine și pe care nu i-am dat-o Domnului ca s-o vindece, continuând să o „deschidem” retrăind trauma respectivă din nou și din nou, poate chiar pe parcursul întregii vieți. Respingerea, poate lăsa o rană adâncă. Toate durerile pe care cineva le-a lăsat nesoluționate și nevindecate, deschid larg ușa dușmanului pentru a ataca. Neiertarea poate avea aceleași efecte. De exemplu, unei persoane i se face o mare nedreptate, sau un mare rău, în timp ce persoanei care a cauzat nedreptatea sau răul, nu i se întâmplă nimic rău, toate îi merg din plin. Privind situația cu ochii firești, am spune că acea persoană nu merită sub nici o formă să fie iertată. Dar Dumnezeu ne cheamă să privim lucrurile din perspectiva Lui. Să facem ce ne învață Isus. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au făcut rău, ne privăm de iertarea de care avem noi nevoie. Isus ne-a spus în versetele următoare,
- Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Una din minciunile diavolului este că, prin neiertarea celor care ne-au făcut rău, îi facem să ajungă în iad ca să plătească veșnic pentru ce ne-au făcut. Când în realitate, Dumnezeu este cel care dă judecata finală, nu noi. Fiecare răspunde înaintea Domnului de faptele sale. Cine se pocăiește, regretând sincer răul făcut și trăiește în ascultare, este iertat. Oricine are neiertare în inima sa, nu poate primi iertarea Lui Dumnezeu. Puteți citi mai multe despre iertare, la click aici: „Iertarea, de ce ne cere Domnul Isus să iertăm”.
- Nesiguranța: tot ce face ca o persoană să se simtă nesigură, inferioară și că nu are valoarea pe care Dumnezeu a pus-o în ea când a creat-o. Sentimentele de nesiguranță, de inferioritate, sunt de asemenea o ușă deschisă pentru cel rău, și de multe ori sunt rezultatul acceptării unor minciuni legate de insuccese sau neajunsuri ale persoanei în raport cu idealuri de neatins. Credem că suntem prea grași, prea slabi, prea înalți, prea scunzi, prea săraci, prea proști, și tot ce poate urma după adverbul „prea”, ca și grad de comparație. Dacă studiem Biblia, aflăm cine și cum spune Dumnezeu că suntem și acesta trebuie să ne fie standardul pe care îl acceptăm pentru noi. Așa putem, identifica minciunile dușmanului și să nu le acceptăm.
- Depresia înseamnă în esență, a nu avea pacea și bucuria pe care Dumnezeu le are pentru noi. Depresia face persoana să se concentreze pe ceva negativ, fără speranță, în loc să privească la remediul pregătit de Dumnezeu pentru situația sa. Este păcat să disperăm, pentru că a dispera înseamnă să ne îndoim de Dumnezeu. Creștinii care au căzut în capcana depresiei, din diferite motive, dacă nu reușesc singuri să proclame și să creadă adevărul pe care îl oferă Biblia pentru situația lor, e timpul să caute ajutorul consilierilor creștini sau a altor creștini care au o relație vie cu Domnul. Atacul inițial asupra minții și emoțiilor unei persoane, dacă nu este rezolvat imediat prin proclamarea cu credință a adevărului Scripturii, în timp, devine o fortăreață, pe care doar slujirea de eliberare o mai poate dărâma. Nu putem fi depresivi și plini de pace, bucurie și încredere, cum vrea Dumnezeu să fim, în același timp.
9- Minciunile și decepțiile social
- Disensiunile: cauzează fricțiuni reale și imaginare între oameni care duc la diviziuni care fură pacea și distrug scopurile comune; de multe ori, oamenii înțeleg greșit ce a vrut să spună sau a făcut altcineva și diavolul poate fi în spatele întregii operațiuni. Și chiar când cauza este reală, dacă cel care putea fi ofensat, alege să n-o facă și să reacționeze acordând har, conflictul se poate rezolva în mod minunat. Nu avem opțiunea de a nu fi răniți, dar putem alege să nu purtăm ranchiună; neiertarea îi duce pe oameni în iad (dacă nu iertăm, nu suntem iertați - Matei 6:15);
- Educația care „spală creierul”: prin mas-media, muzică, legi, familie, programele școlare etc.;
- Lenea: este adevărat că mâinile care nu fac nimic, sunt lucrarea dușmanului (oamenii harnici, care sunt ocupați ca să fie productivi, să schimbe lumea în bine, sunt o amenințare pentru cel rău); diavolul acționează prin a-i face pe oameni să fie mulțumiți de ei înșiși, prin a-i ține ocupați cu jocuri pe computer, cu facebook și alte rețele de socializare, telefoane mobile, tablete, computere care-i țin pe oameni ocupați, ca să nu mai aibă timp să se ocupe de viața reală, de citit Biblia sau alte cărți folositoare, de activități sociale normale etc.; toate acestea pot fi bune, dar când devin obsesii, pot fi capcane periculoase.
- Omisiunea: a nu face ce trebuie făcut într-o anumită situație, poate fi un păcat la fel de mare ca și comiterea directă a păcatului.
- Presiunea de grup asupra tinerilor, este similară cu decența socială („political correctness”), impusă adulților. A te conforma mulțimii, a nu face notă discordantă față de majoritate, înseamnă de fapt să mergi pe calea lată care duce spre iad, în loc să mergi pe calea îngustă spre rai.
- Rebeliunea extremă: sunt unii care nu sunt de acord cu nimeni, pe nici o temă, și au impresia că nefiind cu nimeni, fac ce e bine. De fapt, acest tip de atitudine, arată că sunt rebeli față de Dumnezeu și făcând asta, sunt în tabăra diavolului (fie că-și dau seama, fie că nu).
10- Minciuni sfruntate – Minciuna minciunilor – pot face ce vreau, nu trebuie să-i dau socoteală Lui Dumnezeu pentru faptele mele, eu sunt propriul meu șef; ceea ce de fapt înseamnă: Voi fi ca Dumnezeu, voi fi propriul meu Dumnezeu.
Câteva minciuni sfruntate -
- Nu există adevăr absolut;
- Nu există dreptate absolută și greșeală absolută;
- Evoluția trebuie să fie adevărată (chiar dacă nu este adevăr absolut);
- Nu Dumnezeu a creat lumea;
- Dumnezeu nu a creat lumea în 6 zile;
- Dumnezeu e unul singur, indiferent ce religie alegi;
- Toate căile duc spre rai;
- Toate formele de „media” (TV, video, jocuri, telefoane mobile etc) sunt „dădaca” perfectă, n-au cum să facă rău formării copilului. (de fapt, tot ce intră în sufletul unei persoane indiferent de vârstă, contează și trebuie să avem grijă)
- Mai mult e totdeauna mai bine – mai, mai, mai mult;
- Distrează-te acum și pocăiește-te după;
- Când murim, murim, nu mai e nimic după moarte;
- Nu există viață veșnică, n-a venit nimeni înapoi să demonstreze contrariul;
- Ce fac toți, fac și eu, unde merg toți, merg și eu;
- Dacă mi-a făcut cineva rău și nu mi-a cerut iertare, nu trebuie să iert;
- Nu-l aleg nici pe Dumnezeu dar nici pe Satan (a nu-L alege pe Dumnezeu, înseamnă să-l alegi pe Satan, ne spune Biblia)
Poate ne gândim de multe ori cum a putut cineva să facă ceva atât de prostesc, să fie așa de lipsiți de minte, când auzim de deciziile foarte proaste ale unor semeni de-ai noștri... Iacov ne răspunde la această întrebare în capitolul 1, versetele 14 la 16:
- Iacov 1:14-16 Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi.
Punctele noastre „slabe”, sunt rezultatul a „cât de mult” suntem dispuși „să-i predăm Domnului” ca urmare a „cât de mult ne dorim păcatul”. Poate părea simplistă fraza anterioară, dar este un principiu profund și amplu. Cineva poate ajunge rob al deziluziei, de câte ori ceea ce-și dorește devine mai important decât adevărul. De exemplu, dacă cineva dorește să fumeze o țigară, mai mult decât vrea să aibă grijă de trupul său, diavolul vine și îi șoptește mai multe gânduri seducătoare despre cât de plăcută va fi senzația de a fuma o singură țigară, sau măcar un fum din țigara altuia, sau cel puțin să se bucure de fumatul pasiv stând aproape de alți fumători. Adevărul este, că putem fi ispitiți, atât cât dorim să fim. Putem să nu cădem în capcana amăgirilor și a ceea ce ne face rău, dacă ne dorim mai mult adevărul decât ispita.
Problema majorității dependențelor este mult mai gravă, pentru că nu sunt doar rezultatul unor alegeri greșite, ci implică și demoni. Cineva care nu este tare în Domnul, este vulnerabil la atacurile lor. Când închidem ușa adevărului și deschidem ușa minciunii, de fapt închidem ușa spre Dumnezeu și o deschidem pe cea către Satan. Dumnezeu dă putere celui care Îl caută, ca să facă binele, dar cei care îi întorc spatele Lui Dumnezeu, deschid ușa diavolului, minciunilor și acțiunilor lui distrugătoare, devenind sclavul acestuia. Cărțile de psihologie, numesc dependențele ca fiind boli sau slăbiciuni fizice. În realitate psihologia umană nu recunoaște existența și lucrările diavolului. Când o persoană a ajuns să cadă pradă minciunilor și capcanelor diavolului de mai multe ori, numai adevărul și puterea Lui Dumnezeu o mai pot elibera și o pot ține liberă.
„Păcatul care duce la moarte” este real și este păcatul extrem. Diferența dintre păcat și cel care duce la moarte este similară cu cea dintre bârfă și omucidere. Sunt și dependențe care duc la moarte. Nu le putem vedea cu ochiul liber. Dar robia produsă de alcool, droguri, pornografie și păcate sexuale este mult mai mare decât ce vedem sau știm. Psihologia modernă analizează impulsurile din creier când pacientul face sau vede un anumit lucru, și remarcă că excitarea unei anumite zone din creier este foarte puternică, uneori la nivelul maxim posibil. De fapt diavolul știa toate acestea dinainte ca oamenii de știință să le descopere și se folosește de reacția omului la ispite sub forma stimulilor externi sau a gândurilor, de mii de ani. Pentru ca omul să scape de păcatele care l-au înrobit, are nevoie mai mare de adevărul lui Dumnezeu și de manifestarea puterii Duhului Sfânt, decât pentru a scăpa de un păcat mai mic.
Toate strategiile dușmanului au în comun faptul că omului îi place să fie condus de „ce vrea el”. Dacă vrem ceva ce este rău mai mult decât ceea ce este bine, atunci suntem posibile victime ale ispitei care duce la greșeală sau chiar la păcat. Trebuie să vrem ce este bine mai mult decât ce este rău.
Suntem conduși de ceea ce dorim „mai mult”. Dacă dorim înțelepciunea mai mult decât prostia, înțelepciunea ne conduce, dragostea mai mult decât ura, binele mai mult decât răul etc. Păcatul nu este o slăbiciune fizică, este o alegere spirituală. Duhul născut din nou este cu totul pentru Dumnezeu, dar natura carnală se luptă contra Lui Dumnezeu. Creștinul învață să preia controlul peste natura sa firească și să trăiască în ascultare de Dumnezeu.
Mai poate creștinul să greșească și să cadă pradă păcatului și prostiei? Din păcate, da. Dar stilul de viață creștin este trăirea pe placul Lui Dumnezeu, trăind vieți curate, iar alunecarea în păcat este excepția, nu regula. Când o persoană regretă sincer păcatul comis, se va strădui cu adevărat să nu mai repete păcatul respectiv. Dacă persistă în acel păcat din nou și din nou, atunci are o problemă mai profundă și va trebui să ceară ajutorul pastorului sau al cuiva matur în credință din trupul Lui Cristos. Isus a venit să ne elibereze de păcat, nu doar să ne ierte. Pentru creștini, Isus este adevăratul Domn. Pentru cine nu este, probabil că nu a fost niciodată cu adevărat născut din nou sau a căzut de la credință și are nevoie să se pocăiască și să se întoarcă la Isus.
Să ne reamintim că Dumnezeu a creat o lume bună și tot ce a creat a fost bun. Dumnezeu l-a avertizat pe om să nu păcătuiască. Dar când omul a ales păcatul, acesta l-a separat de Dumnezeu și a adus moartea. Fără vărsarea de sânge nu există iertare. Numai prin Isus e posibilă iertarea păcatelor și nașterea din nou. Aceasta înseamnă că omul părăsește întunericul și natura păcătoasă cu care s-a născut. Duhul Sfânt vine să locuiască în om și îi luminează duhul, încât nu mai dorește să păcătuiască. După ce ne-am născut din nou, din copii ai diavolului am devenit copiii Lui Dumnezeu, și acesta este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla cuiva.
Dacă sunteți creștin, slavă Domnului. Păcatul nu vă este stăpân și poate că acest mesaj v-a stârnit dorința de a fi mai atenți la tacticile diavolului. Iar pentru oricine citește acest mesaj și încă e copilul diavolului, adică trăiește în robia păcatului, vă încurajez să veniți la libertate! Păcatul nu merită să vă conducă. Biblia ne spune că plata păcatului este moartea. Asta înseamnă separarea de Dumnezeu, de lumina, dragostea și toate darurile Lui bune și aruncarea în întunericul și distrugerea veșnică. Cât timp mai avem suflare de viață, mai avem șansa să ne întoarcem din toată inima la Domnul. Dar când viața fizică se încheie, cei care l-au respins pe Dumnezeu și căile Lui, vor ajunge în iad pentru totdeauna și chinul va fi de nedescris. Alegeți înțelept, alegeți viața, alegeți-l pe Isus Cristos!
Copyright © 2016 E. Cockrell traducere și adaptare în limba română Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ARTICOL CORELAT:
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
ALTE ARTICOLE DESPRE ÎNCERCĂRI ȘI PERICOLE
CAPCANE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINILOR
Sunt diferite capcane, distrageri de la adevăr și provocări în viață, chiar și pentru cei care merg pe calea îngustă, care duce la cer.
CUM TRĂIM ÎNTR-O LUME PIERDUTĂ?
Întunericul are tot mai mulți adepți. Cum rămânem în lumină și cât de bine suntem echipați pentru interacțiunea cu cei pierduți din jurul nostru?
ESTE CORECT SĂ JUDECĂM?
„A judeca” și „a ierta” sunt situații foarte asemănătoare, și ambele au implicații veșnice.
ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Iacov spunea că încercările, necazurile, calamitățile, circumstanțele dificile ale vieții, nu doar că nu trebuie să ne dărâme, ci dimpotrivă, le putem schimba în ceva folositor nouă, pe termen lung.
JUGUL NEPOTRIVIT
Asocierea cu persoana potrivită poate aduce cea mai minunată armonie, în schimb opusul este calea spre dezastru.
VERSETE BIBLICE DESPRE JUGUL POTRIVIT ȘI NEPOTRIVIT
Versete biblice care arată importanța alegerii relațiilor corecte și costurile înjugării la un jug nepotrivit.
MARELE PREȚ AL NEIERTĂRII
Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele.
PERICOLUL NEPRIHĂNIRII DE SINE
Pentru că neprihănirea de sine este de fapt o „mândrie mascată”, este un mare dușman pentru fiecare creștin.
MENIU PRINCIPAL