PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
În Luca 21, Isus le vorbea ucenicilor despre ce se va întâmpla la sfârșitului acestui veac. Cuvintele Lui ne aduc multă lumină, sunt încurajatoare și profunde. El a spus:
Întrebarea este: Ce vroia să spună Domnul prin fraza „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”?
Traducerea din Biblia Amplificată este:
Aceleași versete din traducerea BVA (Biblia în Versiunea Actualizată):
Și acum, să „săpăm mai adânc” ca să aflăm ce vroia Domnul să spună despre puterea răbdării.
Sfatul Domnului Isus este relevant pentru necazurile din zilele din urmă, dar și pentru cele din viața de zi cu zi. Domnul vrea ca toți copiii Lui să treacă cu bine prin toate necazurile. Ne avertizează că va fi atât de greu, încât oamenii se vor întoarce unii împotriva altora, chiar rudele de sânge și prietenii cei mai apropiați vor deveni cei mai aprigi dușmani și îi vor urî de moarte pe creștini, dar să nu ne temem, pentru că rămânând credincioși până la sfârșit, ne vom mântui sufletele. Domnul ne spune și care este cheia succesului: „prin răbdarea” noastră , ne vom „câștiga sufletele”.
Ce revelație minunată! Domnul ne asigură că atunci când ne păstrăm calmul și credința în El, chiar dacă suntem urâți, trădați sau chiar uciși, nu vom pieri. Isus spune că nici măcar un fir de păr din cap, nu ni se va pierde. Cu siguranță că vorbea figurativ, pentru că înainte de asta a spus că unii vor muri. De fapt mesajul Său este că suntem ființe eterne și cei care rămân în El, nu vor muri spiritual niciodată. Dacă rămânem credincioși, vom fi ai Lui pentru totdeauna. Unii teologi compară acest verset cu următorul verset:
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
Pentru mulți, cuvântul „răbdare” nu este unul comod. Toți ne dorim să avem mai multă răbdare, dar nu ne dorim necazurile care ne vor face să devenim mai răbdători.
Să privim și din alt unghi. Dacă ne păstrăm calmul, ne mântuim sufletele. Atunci, înseamnă că și opusul este adevărat: Dacă ne pierdem cumpătul, răbdarea, ne vom pierde sufletele.
Semnificația cuvântului original, în limba greacă, tradus prin „răbdare” este: vesel; plin de speranță; a îndura continuu, constant; îndelungă răbdare. De asemenea, semnificația cuvântului tradus prin „suflete” în contextul original poate fi: minte, duh, inimă, omul interior al inimii și chiar suflare de viață.
Când ne pierdem răbdarea, ieșim din voia Lui Dumnezeu; întoarcem spatele Domnului și la tot ceea ce vrea El să facă pentru a ne scoate cu bine din situația grea în care ne aflăm, și chiar mai grav, deschidem ușa diavolului și îi dăm „uneltele” pe care să le folosească împotriva noastră.
Când ne păstrăm răbdarea, dăm putere Duhului Sfânt să lucreze în noi și putem continua să umblăm prin Duhul. Păstrarea răbdării, deschide ușa Domnului să lucreze spre binele nostru, ceea ce este adevărat nu doar pentru perioada Necazului cel Mare, ci pentru orice circumstanțe. Când suntem calmi, nu păcătuim, nici nu-i rănim pe alții și păstrăm o atmosferă plăcută în jurul nostru.
Pierderea răbdării poate produce efecte diferite, în funcție de persoană: unii poate rostesc cuvinte injurioase, alții critică sau judecă pe alții în inima lor, chiar dacă nu cu voce tare, alții poate ridică tonul mult peste nivelul de confort al celor din jur... Oricare ar fi modul de manifestare, rezultatul este același: o atmosferă tensionată, neplăcută și cu efecte negative pentru oricine se nimerește să fie în preajma celui care și-a pierdut cumpătul. Este o sursă de stres inutil pentru cei care nu au nici o vină pentru situația creată, precum și pentru cel care a cauzat totul. A trăi în acest fel, nu este deloc sănătos nici pentru persoana colerică nici pentru victimele sale. Cei care se enervează des, sunt predispuși la boli cardiace, probleme de tensiune arterială și multe alte afecțiuni ale organelor interne, precum și ale creierului și minții. Vi-l puteți imagina pe diavol cum îi minte pe acești oameni că le face bine „să nu țină în ei”, că e mai bine să dea curs mâniei și că, dacă înjură se vor simți mai bine, vor fi eliberați? Ce unealtă puternică în mâna diavolului pentru discreditarea mărturiei creștinilor care cred minciunile lui, în ochii celor care-i aud înjurând. Cine mai poate asculta Vestea Bună a Evangheliei, din gura unei persoane care se enervează ușor și folosește cuvinte murdare sau injurioase?
„Păstrarea calmului și a răbdării” are efecte foarte profunde, pentru că ceea ce iese din gura noastră, este direct proporțional cu ceea ce este în inimile noastre. Cu cât e mai mare stresul, cu atât mai repede va ieși la suprafață. Și atunci, ce este de făcut?
1- Să ne păzim inimile. Dacă ne auto-educăm ca să fim răbdători, când totul merge bine, când vom trece printr-o situație limită, nu ne vom mai pierde calmul atât de ușor și nici nu vom mai rosti cuvinte nepotrivite cu atâta ușurință. Educarea este un proces de durată și vom deveni tot mai buni, pe măsură ce continuăm să facem asta. De exemplu, când suntem la volan, putem avea mai multă înțelegere pentru ceilalți participanți la trafic. Poate au o meserie foarte stresantă și au lucrat peste program, poate au copilul bolnav și n-au dormit suficient, poate trec prin mari greutăți familiale sau la servici și obosiți fiind, fac gafele care ne deranjează. Când greșim noi, ne găsim scuze imediat și vrem ca ceilalți să fie mai răbdători cu noi, nu-i așa? Este vreunul dintre noi perfect, fără să greșească vreodată? Nu facem chiar greșeli prostești uneori? N-ar fi mai bine să ne rugăm pentru cei care ne irită în trafic, sau oriunde altundeva, în loc să ne pierdem răbdarea?
Isus ne spune că „cu ce măsură măsurăm”, ni „se va măsura”. Primim cât dăruim. Dacă avem multă milă și toleranță pentru ceilalți, vom fi răsplătiți cu aceeași măsură. Este la fel și în primirea iertării. Dumnezeu ne iartă, dacă îi iertăm la rândul nostru, pe semenii noștri. Dacă nu iertăm, nici noi nu vom fi iertați.
2- Ne va fi mai ușor să ne păstrăm inimile curate, dacă nu permitem problemelor care ne stresează să se adune în inimile noastre. Dacă nu eliminăm cu adevărat, frustrările atunci când apar, ci le tot „măturăm sub covor”, vom ajunge „să ne împiedicăm de ele și să cădem”. Dacă-i iertăm pe ceilalți precum și pe noi înșine și căutăm să aflăm care este voia Domnului și apoi s-o aplicăm în fiecare situație în parte, în special în cele care par de nerezolvat și care ne chinuie cel mai mult, vom deveni mult mai calmi și mai răbdători.
Pentru a rămâne calmi, este nevoie să continuăm să îi dăm Domnului frustrările noastre. Dacă ceva sau cineva ne enervează, Dumnezeu ne așteaptă să mergem înaintea Lui cu ceea ce ne deranjează, ca să ne arate ce avem de făcut. În unele cazuri poate fi folositor să evităm ceea ce ne provoacă la mânie, până când vom știi că ne-am schimbat suficient ca să putem face față, păstrându-ne calmul. Dacă nu ne rezolvăm problema înaintea unei noi confruntări cu aceeași situație sau cu una similară, vom eșua din nou.
Uneori, vedem lucrurile doar din perspectiva noastră și ne-ar ajuta să ne oprim, să ne liniștim și să încercăm să privim situația și din alte unghiuri, rugându-ne ca Domnul să ne deschidă ochii spirituali, ca să vedem clar. În cele mai multe cazuri, o astfel de abordare a situației poate schimba complet datele problemei, precum și reacția noastră.
Una dintre principalele cauze ale problemelor casnice este faptul că mulți consideră că este în regulă „să-și verse nervii” acasă, ceea ce nu este deloc corect și nici plăcut pentru cei dragi. De fapt, în căminul nostru ar trebui să domnească pacea și armonia. Ca să fie așa, este necesar să ne rezolvăm frustrările și situațiile critice care apar pe parcursul zilei, imediat ce survin, ca să nu se adune. În caz contrar, e suficientă cea mai mică scânteie, că să explodăm. Dacă cerem ajutorul Duhului Sfânt imediat ce ne supără sau ne enervează ceva sau cineva, putem preveni consecințele cumulării stresului.
3- Este bine să știm cine suntem în Cristos și să fim transformați prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Uneori, pe parcursul vieții, avem anumite slăbiciuni, cărora le facem față cu greu. Poate suntem nesiguri de anumite lucruri și ne simțim atacați când cineva remarcă problema noastră. Poate avem o părere greșită despre noi înșine, care nu corespunde realității și care ne împiedică să împlinim planul Lui Dumnezeu pentru viața noastră, pentru că ne vedem mult inferiori sau incapabili de a realiza ceva măreț sau important. De aceea este esențial pentru fiecare creștin să studieze ce spune Scriptura despre cine suntem în Cristos, până când adevărul ne va fi revelat în duhul nostru de către Duhul Sfânt și ajungem să-l credem pe deplin.
4- Examinarea sinelui și smerenia înaintea Domnului. Mândria duce la căderea multora dintre noi. Este dovedit de secole, că mândria merge înaintea căderii (Proverbe 16:18). Isus este „piatra pe care au lepădat-o zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Luca 20:17b,18
Cu alte cuvinte, dacă atunci când ne întoarcem la Cristos, eul nostru nu ajunge „zdrobit”, pentru ca Isus să devină cu adevărat Domnul vieții noastre (trăind în ascultare de El), ne mințim singuri că suntem mântuiți și vom ajunge „spulberați”.
Vă mai amintiți parabola casei, pe care a spus-o Isus?
Primul pas cheie este să-L avem pe Isus și Cuvântul Lui Dumnezeu ca fundație a vieții noastre, dar nu este suficient. Trebuie să continuăm să rămânem pe această fundație. O clădire este total imobilă, nu poate pleca singură de pe propria fundație, dar noi suntem mobili și trebuie să alegem să rămânem în Isus și să aplicăm Cuvântul Lui în viețile noastre, zilnic. Trebuie să rămânem ancorați în Isus prin dragoste și ascultare. Dacă n-o facem, vom avea soarta acelei case, care sub presiunea torentului de ape s-a prăbușit, și prăbușirea a fost mare.
5- Să avem empatie pentru ceilalți, să încercăm să intuim prin ce trec. Soți, copii, colegi, șefi, angajați, clienți, vecini, străini și lista poate continua la infinit. Viața nu este doar despre noi înșine. Când analizăm prin ce au trecut sau trec ceilalți, vom fi mai calmi și mai răbdători, vom avea o atitudine mai pozitivă care-i va influența în bine și pe cei din jur.
„Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.” Coloseni 3:12-15
Iată câteva versete care să ne ajute să înțelegem cât de valoroasă este răbdarea și câștigarea sufletelor noastre:
Când stoarcem o lămâie, ne așteptăm să iese suc de lămâie. Când stoarcem o portocală, ar trebui să obținem suc de portocală, iar când un creștin este presat, Cristos ar trebui să fie rezultatul. Dar dacă inima creștinului nu este plină de dragostea Domnului și nu știe cine este în Cristos, când va fi presat, nu se va vedea Cristos în el, ci cu totul altceva...
Cele mai mari greșeli care le facem sunt de cele mai multe ori rezultatul mândriei. Când ne permitem să fim mândri, ne înșelăm singuri și păcătuim. Când vom realiza care este de fapt adevărul, va fi prea târziu și nu vom mai putea anula consecințele.
Iacov 1:26 „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”
Nu ne putem considera buni creștini, dacă din gura noastră ies cuvinte murdare sau care nu folosesc nimănui. Chiar contează să gândim înainte să vorbim și ceea ce spunem să vină din dragoste.
Cu ce vrem să semănăm? Care ne este modelul? Dacă modelul este „chipul acestui veac”, adică „lumea”, e timpul să facem o schimbare. Avem nevoie să ne transformăm, în conformitate cu Cuvântul Lui Dumnezeu, urmând modelul Lui și căile Lui. Sistemul nostru de valori trebuie să fie dictat de cine suntem în Cristos și din rămânerea în El și nu din himerele înșelătoare cu care încearcă să ne atragă diavolul. Puteți citi mai multe pe acest subiect în mesajul: „Înnoirea Minții".
Culegem ceea ce am semănat. Dacă vrem ca alții să ne arate milă, trebuie s-o acordăm și noi altora.
În timp ce totul a devenit nou în duhul nostru când ne-am născut din nou, omul vechi, natura noastră firească, trebuie crucificată zilnic, neîntrerupt. Vechea noastră viață trebuie să dispară și Duhul Sfânt să ne conducă viețile. Pe măsură ce creștem în cunoașterea și aplicarea Cuvântului Lui Dumnezeu, învățăm cum să fim tot mai mult asemeni Lui Cristos și încet, încet vom ajunge să scăpăm de tot ceea ce era modelul lumii în viețile noastre.
Duhul nostru născut din nou, are natura Lui Dumnezeu. De noi depinde să ne stăpânim natura firească, care se opune conducerii Duhului Sfânt. Având răbdare și păstrându-ne cumpătul în clipele grele de mare stres, vom putea cu adevărat să ne câștigăm și să ne mântuim sufletele, iar beneficiile sunt incomensurabile.
- Luca 21:16-19 (VDCC) „Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”
Întrebarea este: Ce vroia să spună Domnul prin fraza „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”?
Traducerea din Biblia Amplificată este:
- Luca 21:16-19 (AMP) “Veți fi dați în mâinile lor până și de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. veţi fi urâţi de toţi din pricina [asocierii voastre cu] Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin [răbdarea voastră] capacitatea voastră de a îndura, [întăriți de Duhul Sfânt] vă veţi câştiga sufletele voastre.”
Aceleași versete din traducerea BVA (Biblia în Versiunea Actualizată):
- Luca 21:16-19 (BVA) „Veţi fi predaţi lor chiar şi de cei care vă sunt părinţi, fraţi, rude şi prieteni. Şi unii dintre voi vor fi omorâţi. Din cauza numelui Meu, veţi suporta ura tuturor. Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va distruge. Răbdând, vă veţi salva sufletul.”
Și acum, să „săpăm mai adânc” ca să aflăm ce vroia Domnul să spună despre puterea răbdării.
Sfatul Domnului Isus este relevant pentru necazurile din zilele din urmă, dar și pentru cele din viața de zi cu zi. Domnul vrea ca toți copiii Lui să treacă cu bine prin toate necazurile. Ne avertizează că va fi atât de greu, încât oamenii se vor întoarce unii împotriva altora, chiar rudele de sânge și prietenii cei mai apropiați vor deveni cei mai aprigi dușmani și îi vor urî de moarte pe creștini, dar să nu ne temem, pentru că rămânând credincioși până la sfârșit, ne vom mântui sufletele. Domnul ne spune și care este cheia succesului: „prin răbdarea” noastră , ne vom „câștiga sufletele”.
Ce revelație minunată! Domnul ne asigură că atunci când ne păstrăm calmul și credința în El, chiar dacă suntem urâți, trădați sau chiar uciși, nu vom pieri. Isus spune că nici măcar un fir de păr din cap, nu ni se va pierde. Cu siguranță că vorbea figurativ, pentru că înainte de asta a spus că unii vor muri. De fapt mesajul Său este că suntem ființe eterne și cei care rămân în El, nu vor muri spiritual niciodată. Dacă rămânem credincioși, vom fi ai Lui pentru totdeauna. Unii teologi compară acest verset cu următorul verset:
- Matei 24:13 „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
Pentru mulți, cuvântul „răbdare” nu este unul comod. Toți ne dorim să avem mai multă răbdare, dar nu ne dorim necazurile care ne vor face să devenim mai răbdători.
Să privim și din alt unghi. Dacă ne păstrăm calmul, ne mântuim sufletele. Atunci, înseamnă că și opusul este adevărat: Dacă ne pierdem cumpătul, răbdarea, ne vom pierde sufletele.
Semnificația cuvântului original, în limba greacă, tradus prin „răbdare” este: vesel; plin de speranță; a îndura continuu, constant; îndelungă răbdare. De asemenea, semnificația cuvântului tradus prin „suflete” în contextul original poate fi: minte, duh, inimă, omul interior al inimii și chiar suflare de viață.
Când ne pierdem răbdarea, ieșim din voia Lui Dumnezeu; întoarcem spatele Domnului și la tot ceea ce vrea El să facă pentru a ne scoate cu bine din situația grea în care ne aflăm, și chiar mai grav, deschidem ușa diavolului și îi dăm „uneltele” pe care să le folosească împotriva noastră.
Când ne păstrăm răbdarea, dăm putere Duhului Sfânt să lucreze în noi și putem continua să umblăm prin Duhul. Păstrarea răbdării, deschide ușa Domnului să lucreze spre binele nostru, ceea ce este adevărat nu doar pentru perioada Necazului cel Mare, ci pentru orice circumstanțe. Când suntem calmi, nu păcătuim, nici nu-i rănim pe alții și păstrăm o atmosferă plăcută în jurul nostru.
Pierderea răbdării poate produce efecte diferite, în funcție de persoană: unii poate rostesc cuvinte injurioase, alții critică sau judecă pe alții în inima lor, chiar dacă nu cu voce tare, alții poate ridică tonul mult peste nivelul de confort al celor din jur... Oricare ar fi modul de manifestare, rezultatul este același: o atmosferă tensionată, neplăcută și cu efecte negative pentru oricine se nimerește să fie în preajma celui care și-a pierdut cumpătul. Este o sursă de stres inutil pentru cei care nu au nici o vină pentru situația creată, precum și pentru cel care a cauzat totul. A trăi în acest fel, nu este deloc sănătos nici pentru persoana colerică nici pentru victimele sale. Cei care se enervează des, sunt predispuși la boli cardiace, probleme de tensiune arterială și multe alte afecțiuni ale organelor interne, precum și ale creierului și minții. Vi-l puteți imagina pe diavol cum îi minte pe acești oameni că le face bine „să nu țină în ei”, că e mai bine să dea curs mâniei și că, dacă înjură se vor simți mai bine, vor fi eliberați? Ce unealtă puternică în mâna diavolului pentru discreditarea mărturiei creștinilor care cred minciunile lui, în ochii celor care-i aud înjurând. Cine mai poate asculta Vestea Bună a Evangheliei, din gura unei persoane care se enervează ușor și folosește cuvinte murdare sau injurioase?
- Efeseni 4:29-32 „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.”
„Păstrarea calmului și a răbdării” are efecte foarte profunde, pentru că ceea ce iese din gura noastră, este direct proporțional cu ceea ce este în inimile noastre. Cu cât e mai mare stresul, cu atât mai repede va ieși la suprafață. Și atunci, ce este de făcut?
1- Să ne păzim inimile. Dacă ne auto-educăm ca să fim răbdători, când totul merge bine, când vom trece printr-o situație limită, nu ne vom mai pierde calmul atât de ușor și nici nu vom mai rosti cuvinte nepotrivite cu atâta ușurință. Educarea este un proces de durată și vom deveni tot mai buni, pe măsură ce continuăm să facem asta. De exemplu, când suntem la volan, putem avea mai multă înțelegere pentru ceilalți participanți la trafic. Poate au o meserie foarte stresantă și au lucrat peste program, poate au copilul bolnav și n-au dormit suficient, poate trec prin mari greutăți familiale sau la servici și obosiți fiind, fac gafele care ne deranjează. Când greșim noi, ne găsim scuze imediat și vrem ca ceilalți să fie mai răbdători cu noi, nu-i așa? Este vreunul dintre noi perfect, fără să greșească vreodată? Nu facem chiar greșeli prostești uneori? N-ar fi mai bine să ne rugăm pentru cei care ne irită în trafic, sau oriunde altundeva, în loc să ne pierdem răbdarea?
Isus ne spune că „cu ce măsură măsurăm”, ni „se va măsura”. Primim cât dăruim. Dacă avem multă milă și toleranță pentru ceilalți, vom fi răsplătiți cu aceeași măsură. Este la fel și în primirea iertării. Dumnezeu ne iartă, dacă îi iertăm la rândul nostru, pe semenii noștri. Dacă nu iertăm, nici noi nu vom fi iertați.
2- Ne va fi mai ușor să ne păstrăm inimile curate, dacă nu permitem problemelor care ne stresează să se adune în inimile noastre. Dacă nu eliminăm cu adevărat, frustrările atunci când apar, ci le tot „măturăm sub covor”, vom ajunge „să ne împiedicăm de ele și să cădem”. Dacă-i iertăm pe ceilalți precum și pe noi înșine și căutăm să aflăm care este voia Domnului și apoi s-o aplicăm în fiecare situație în parte, în special în cele care par de nerezolvat și care ne chinuie cel mai mult, vom deveni mult mai calmi și mai răbdători.
Pentru a rămâne calmi, este nevoie să continuăm să îi dăm Domnului frustrările noastre. Dacă ceva sau cineva ne enervează, Dumnezeu ne așteaptă să mergem înaintea Lui cu ceea ce ne deranjează, ca să ne arate ce avem de făcut. În unele cazuri poate fi folositor să evităm ceea ce ne provoacă la mânie, până când vom știi că ne-am schimbat suficient ca să putem face față, păstrându-ne calmul. Dacă nu ne rezolvăm problema înaintea unei noi confruntări cu aceeași situație sau cu una similară, vom eșua din nou.
Uneori, vedem lucrurile doar din perspectiva noastră și ne-ar ajuta să ne oprim, să ne liniștim și să încercăm să privim situația și din alte unghiuri, rugându-ne ca Domnul să ne deschidă ochii spirituali, ca să vedem clar. În cele mai multe cazuri, o astfel de abordare a situației poate schimba complet datele problemei, precum și reacția noastră.
Una dintre principalele cauze ale problemelor casnice este faptul că mulți consideră că este în regulă „să-și verse nervii” acasă, ceea ce nu este deloc corect și nici plăcut pentru cei dragi. De fapt, în căminul nostru ar trebui să domnească pacea și armonia. Ca să fie așa, este necesar să ne rezolvăm frustrările și situațiile critice care apar pe parcursul zilei, imediat ce survin, ca să nu se adune. În caz contrar, e suficientă cea mai mică scânteie, că să explodăm. Dacă cerem ajutorul Duhului Sfânt imediat ce ne supără sau ne enervează ceva sau cineva, putem preveni consecințele cumulării stresului.
3- Este bine să știm cine suntem în Cristos și să fim transformați prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Uneori, pe parcursul vieții, avem anumite slăbiciuni, cărora le facem față cu greu. Poate suntem nesiguri de anumite lucruri și ne simțim atacați când cineva remarcă problema noastră. Poate avem o părere greșită despre noi înșine, care nu corespunde realității și care ne împiedică să împlinim planul Lui Dumnezeu pentru viața noastră, pentru că ne vedem mult inferiori sau incapabili de a realiza ceva măreț sau important. De aceea este esențial pentru fiecare creștin să studieze ce spune Scriptura despre cine suntem în Cristos, până când adevărul ne va fi revelat în duhul nostru de către Duhul Sfânt și ajungem să-l credem pe deplin.
4- Examinarea sinelui și smerenia înaintea Domnului. Mândria duce la căderea multora dintre noi. Este dovedit de secole, că mândria merge înaintea căderii (Proverbe 16:18). Isus este „piatra pe care au lepădat-o zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Luca 20:17b,18
Cu alte cuvinte, dacă atunci când ne întoarcem la Cristos, eul nostru nu ajunge „zdrobit”, pentru ca Isus să devină cu adevărat Domnul vieții noastre (trăind în ascultare de El), ne mințim singuri că suntem mântuiți și vom ajunge „spulberați”.
Vă mai amintiți parabola casei, pe care a spus-o Isus?
- Luca 6:47-49 „Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude, şi nu face, se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”"
Primul pas cheie este să-L avem pe Isus și Cuvântul Lui Dumnezeu ca fundație a vieții noastre, dar nu este suficient. Trebuie să continuăm să rămânem pe această fundație. O clădire este total imobilă, nu poate pleca singură de pe propria fundație, dar noi suntem mobili și trebuie să alegem să rămânem în Isus și să aplicăm Cuvântul Lui în viețile noastre, zilnic. Trebuie să rămânem ancorați în Isus prin dragoste și ascultare. Dacă n-o facem, vom avea soarta acelei case, care sub presiunea torentului de ape s-a prăbușit, și prăbușirea a fost mare.
5- Să avem empatie pentru ceilalți, să încercăm să intuim prin ce trec. Soți, copii, colegi, șefi, angajați, clienți, vecini, străini și lista poate continua la infinit. Viața nu este doar despre noi înșine. Când analizăm prin ce au trecut sau trec ceilalți, vom fi mai calmi și mai răbdători, vom avea o atitudine mai pozitivă care-i va influența în bine și pe cei din jur.
„Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.” Coloseni 3:12-15
Iată câteva versete care să ne ajute să înțelegem cât de valoroasă este răbdarea și câștigarea sufletelor noastre:
- Proverbe 21:23 „Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”
- Matei 15:18 „Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.”
Când stoarcem o lămâie, ne așteptăm să iese suc de lămâie. Când stoarcem o portocală, ar trebui să obținem suc de portocală, iar când un creștin este presat, Cristos ar trebui să fie rezultatul. Dar dacă inima creștinului nu este plină de dragostea Domnului și nu știe cine este în Cristos, când va fi presat, nu se va vedea Cristos în el, ci cu totul altceva...
- Luca 6:43-45 „Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.”
- Proverbe 16:18 „Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.”
Cele mai mari greșeli care le facem sunt de cele mai multe ori rezultatul mândriei. Când ne permitem să fim mândri, ne înșelăm singuri și păcătuim. Când vom realiza care este de fapt adevărul, va fi prea târziu și nu vom mai putea anula consecințele.
Iacov 1:26 „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”
Nu ne putem considera buni creștini, dacă din gura noastră ies cuvinte murdare sau care nu folosesc nimănui. Chiar contează să gândim înainte să vorbim și ceea ce spunem să vină din dragoste.
- Romani 12:1-2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Cu ce vrem să semănăm? Care ne este modelul? Dacă modelul este „chipul acestui veac”, adică „lumea”, e timpul să facem o schimbare. Avem nevoie să ne transformăm, în conformitate cu Cuvântul Lui Dumnezeu, urmând modelul Lui și căile Lui. Sistemul nostru de valori trebuie să fie dictat de cine suntem în Cristos și din rămânerea în El și nu din himerele înșelătoare cu care încearcă să ne atragă diavolul. Puteți citi mai multe pe acest subiect în mesajul: „Înnoirea Minții".
- Matei 5:7 „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”
- Proverbe 11:17 „Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui.”
Culegem ceea ce am semănat. Dacă vrem ca alții să ne arate milă, trebuie s-o acordăm și noi altora.
- Coloseni 3:6-8 „Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.”
În timp ce totul a devenit nou în duhul nostru când ne-am născut din nou, omul vechi, natura noastră firească, trebuie crucificată zilnic, neîntrerupt. Vechea noastră viață trebuie să dispară și Duhul Sfânt să ne conducă viețile. Pe măsură ce creștem în cunoașterea și aplicarea Cuvântului Lui Dumnezeu, învățăm cum să fim tot mai mult asemeni Lui Cristos și încet, încet vom ajunge să scăpăm de tot ceea ce era modelul lumii în viețile noastre.
- Galateni 5:22-26 „Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.””
Duhul nostru născut din nou, are natura Lui Dumnezeu. De noi depinde să ne stăpânim natura firească, care se opune conducerii Duhului Sfânt. Având răbdare și păstrându-ne cumpătul în clipele grele de mare stres, vom putea cu adevărat să ne câștigăm și să ne mântuim sufletele, iar beneficiile sunt incomensurabile.
ARTICOLE DESPRE TĂRIE ȘI PERSEVERENȚĂ SPIRITUALĂ:
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL
Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm și să fim veseli chiar și când circumstanțele ne sunt potrivnice.
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL - VERSETE BIBLICE
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”
Filipeni 4:4
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ?
Isus Cristos nu ne poate fi Mântuitor, dacă nu ne este Domn în primul rând.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
TĂRIA CREȘTINULUI
Duhul Sfânt este tăria și puterea dată nouă și tuturor celor născuți din nou și ne învață cum să trăim în puterea Sa în toate aspectele vieții.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU
Ce înseamnă să ne îmbrăcăm cu armura Lui Dumnezeu și cum o folosim eficient.
ARTICOLE DESPRE AUTORITATE ȘI RĂZBOI SPIRITUAL:
AUTORITATEA CREȘTINULUI
„„Iată, v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi, peste scorpioni şi peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va răni!””
Luca 10:19
AUTORITATEA CREȘTINULUI - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre autoritatea creștinului în Numele Lui Isus Cristos
RĂZBOIUL SPIRITUAL CONFORM SCRIPTURII
Cum putem învinge în lupta continuă contra naturii noastre firești, precum și a diavolului și slujitorilor lui?
RĂZBOIUL SPIRITUAL - VERSETE BIBLICE
versete biblice despre lupta spirituală a creștinului cu vechea natură decăzută și cu împărăția întunericului, pentru studiu și analiză.
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ?
Isus Cristos nu ne poate fi Mântuitor, dacă nu ne este Domn în primul rând.
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ
Grația divină, bunătatea plină de milă și îndurare a Lui Dumnezeu.
IEHOVA IRE- DUMNEZEU CARE POARTĂ DE GRIJĂ
Așa cum Dumnezeu s-a îngrijit de Avraam, la fel face și pentru toți cei care se încred în El azi.
IEHOVA IRE - DUMNEZEU CARE POARTĂ DE GRIJĂ - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
IERTAREA: DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SA IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării în opoziție cu puterea distrugătoare a neiertării.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - DE CE NE RUGĂM?
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
ROMANI 6 - HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
SEMNIFICAȚIA CINEI DOMNULUI ISUS
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 E. Cockrell și Carmen Pușcaș Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.