MÂNTUIREA SE POATE PIERDE, SAU NU?
Probabil că ați auzit de multe ori fraza: „Dacă te întorci la Dumnezeu, recunoști că Isus e Fiul Lui Dumnezeu și că a murit pentru păcatele tale, vei ajunge în rai. Nu-ți poți pierde mântuirea.” Adică, „odată mântuit, ești mântuit pentru totdeauna”. Oare chiar așa să fie? Toți suntem de acord că Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă, deci cu libertate de alegere. Dacă de-a lungul umblării cu Isus, un creștin decide că nu mai vrea să fie copilul Lui Dumnezeu și preferă să se întoarcă în păcat, poate alege sau nu? Sau Dumnezeu forțează toți creștinii să trăiască pentru El, din momentul în care s-au predat Lui? Dacă credeți că după ce o persoană a primit mântuirea, n-o mai poate pierde, sper să citiți cu atenție acest articol, studiind versetele citate, pentru a crede adevărul.
Suntem mântuiți prin har, nu prin fapte, dar păcătuim pentru că iubim păcatul mai mult decât pe Dumnezeu, sau pentru că uneori suntem copleșiți de situație și accidental spunem, gândim sau acționăm cum n-ar trebui și apoi regretăm sincer și ne cerem iertare?
Ca să credem adevărul pe orice temă, este esențial să studiem toate referințele biblice pe tema respectivă, nu doar unele versete și pe acelea scoase din context.
Este la fel și în cazul acestei doctrine, care îi face pe mulți creștini să creadă că pot păcătui, pentru că Dumnezeu e bun și îi iartă și oricum ei nu-și pot pierde mântuirea. Este foarte trist să vezi persoane care se cred „creștini” în timp ce continuă să trăiască în păcat și sunt liniștiți că vor ajunge în Rai. De fapt a fi creștin, înseamnă a fi urmașul Lui Cristos, adică a face totul pentru a trăi după modelul Lui. Isus nu a păcătuit, deci nici creștinul nu alege să păcătuiască și să persiste în păcat. Creștinul nu are relații intime în afara căsătoriei, nu este dependent de alcool, droguri, pornografie sau orice altceva, nu minte, nu înșală... pe scurt, nu face nimic din ceea ce Isus nu ar face. Dacă vreunul dintre aceste păcate vă țin legați și încă nu ați fost complet eliberați, vreau să vă încurajez să nu vă dați bătuți. Când urâm păcatul care ne face să credem că ne controlează și ne domină viața și ne rugăm cu sinceritate Domnului să ne elibereze, vom deveni liberi. Puteți citi mai multe despre a fi liberi de păcat în articolul „Romani 6 - Harul ne eliberează de sub stăpânirea păcatului”.
Este adevărat că Domnul Isus ne spune despre „oile Sale”: „„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.”” (Ioan 10: 28-30)
Dar ce spune înainte de asta? „„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”” (Ioan 10:27) Nu este suficient să credem în faptul că Isus este Dumnezeu și s-a jertfit pentru noi ca să ne calificăm la titlul de „oile Domnului”. E nevoie să avem o relație cu El atât de vie și reală, încât duhul nostru născut din nou prin unirea cu Duhul Sfânt, după ce am primit sămânța Cuvântului Scripturii, să audă și să recunoască vocea Domnului... și nu doar s-o audă ci să și asculte de ea. Doar după ce renunțăm la a lua decizii conduși de fire și suflet (voință, emoții și minte) și cerem sfatul Domnului și apoi îl urmăm, trăind în ascultare, devenim „transparenți înaintea Domnului” (Dumnezeu știe totul despre noi, nimic nu se poate ascunde de El, dar ne „cunoaște” după ce-i spunem tot ce țineam „secret”, și-i dăm acces în toate ariile vieții noastre).
Isus spune că nici o altă persoană, nici chiar cel rău, nici o cauză exterioară nu ne pot smulge din mâna Lui sau a Tatălui ceresc, dar nu spune nimic despre voința noastră. Cu alte cuvinte, atât timp cât dorim să stăm lângă Domnul, nimeni nu-L poate convinge pe Dumnezeu să renunțe la noi. Ce adevăr minunat! Iar Voia Domnului este să fim ai Lui pentru eternitate. De fapt pentru acest scop a creat omul. Trăim pe Pământ pentru a ne pregăti pentru Cer. Întreaga noastră existență este un lung șir de teste și încercări, pentru a ne dovedi dragostea pentru Domnul și dorința de a fi cu El; trecând prin încercări, încrezându-ne în Dumnezeu și făcând voia Lui, devenim tot mai mult asemeni Lui Isus. Dacă cineva iubește lumea și păcatul mai mult decât pe Cristos, nu este vrednic să ajungă în Rai.
De ce ar forța Dumnezeu pe cineva care nu-L iubește și nu dorește părtășia cu El să-și petreacă veșnicia în Rai, în prezența Lui?
Și atunci putem fi siguri că suntem mântuiți? Da, suntem mântuiți, atât timp cât trăim în ascultare de Domnul și ne dorim să fim ai Lui.
Sinceritatea, ascultarea, dragostea neprefăcută, teama sfântă de Dumnezeul Atotputernic, pasiunea pentru Cuvântul Lui Dumnezeu, rugăciune, închinare sunt toate chei esențiale în păstrarea mântuirii până la sfârșit.
Dacă nu ne încheiem viața într-o relație corectă cu Isus, nu mai contează că restul vieții am fost ai Lui.
Am auzit și explicații de genul: „cei care au căzut de la credință, de fapt nu au fost niciodată mântuiți”. Total fals. Cine este de ceva timp întors la Domnul sigur cunoaște cazuri care contrazic această frază. Cu regret trebuie să spun că cunosc prea multe. Adevărul este foarte clar.
Autorul Epistolei către Evrei, condus de Duhul Sfânt, se referă aici la cei care, cu toate că au fost născuți din nou, adică au gustat darul ceresc primind atât Duhul Sfânt cât și sămânța Cuvântului și veșnicia („puterile veacului viitor”) și care „totuşi au căzut”, adică și-au pierdut calitatea de a fi mântuiți. Credincioșii care aleg să renunțe la credința lor, dau motive semenilor lor să batjocorească Numele Lui Isus și provoacă suferință „trupului lui Cristos”, biserica, precum și Capului acesteia care este Isus Domnul. Aceste persoane renunță la Isus în cunoștință de cauză. Aleg răul, cunoscând binele. Cine face asta nu mai poate fi convins de nimeni și de nimic să se întoarcă la Cristos. Cei care au gustat din realitatea existenței Lui Dumnezeu, au simțit prezența Lui prin Duhul Sfânt și totuși aleg să se întoarcă să slujească diavolului, trăind în păcat, pentru că iubesc mai mult păcatul decât neprihănirea, vor ajunge acolo unde este cel pentru care au ales să trăiască.
Aceste versete nu fac referire la cei care au păcătuit pentru că au fost amăgiți și apoi regretă păcatul, dar pentru că cred minciuna diavolului că Dumnezeu nu-i mai poate ierta, nici nu mai încearcă să-și ceară iertare. Aceste persoane se pot întoarce la Dumnezeu până în ultima clipă. Dacă au regret în inima lor și-și doresc să se întoarcă la Isus, este clar că Duhul Sfânt îi face conștienți de starea lor și tot ce au de făcut este să-și ceară iertare din toată inima Lui Dumnezeu și să-L roage să-i ajute să renunțe la stilul păcătos de viață și să vină la Lumina Lui Isus.
Nu există nici un verset biblic care să spună că Dumnezeu nu mai iartă pe cel care se pocăiește, dimpotrivă citim de nenumărate ori că Dumnezeu iartă pe cei care-și cer iertare. Iată doar câteva dintre aceste versete:
Unde ne petrecem veșnicia depinde de ce am făcut și cui am slujit înainte să părăsim acest trup de carne. Nimeni nu poate spune că știe când va fi acest moment în cazul lui. Să trăim curat pentru Cristos AZI.
Avertismentul este dat „fraților” în Cristos, celor mântuiți, adică nouă. „În fiecare zi” trebuie să fim atenți să ne păstrăm inima curată și maleabilă în mâna Domnului. Când Duhul Sfânt ne atenționează că păcătuim, să nu-L ignorăm, ci dimpotrivă, să ne oprim, să analizăm ce ne spune și să acționăm în consecință, pocăindu-ne (recunoscând, cerându-ne iertare, regretând păcatul și renunțând la el) și dorind să ne schimbăm, cerând ajutorul Domnului.
Inima devine „rea şi necredincioasă”, adică se împietrește dacă ignorăm semnalele de alarmă ale Duhului Sfânt și alegem să păcătuim, știind că e greșit ce facem și ar trebui să ne oprim. Continuarea pe acest drum, alegând să urmăm minciunile diavolului în locul adevărului, ne va face să nu mai dorim să rămânem în mâna Domnului, și atunci ne va lăsa să plecăm de la El, pentru că alegerea este a noastră.... De ce? Pentru că avem voință liberă.
Versetele următoare, explică metaforic ce am spus mai sus:
Cei care susțin că „odată ce ești mântuit, nu-ți mai poți pierde mântuirea”, ne spun că dacă cineva cade de la credință, înseamnă că n-a fost niciodată cu adevărat mântuit, pentru că cine a fost născut din nou, nu mai poate să cadă în păcat.
Iată câteva întrebări, urmate de câte un fragment din Scriptură care contrazic doctrina „odată mântuit, veșnic mântuit”. Citez doar câte un fragment din Biblie, pentru că spațiul unui mesaj este destul de limitat.
1. Nici una dintre „candelele fecioarelor” nu poate să se stingă?
Isus spune în pilda celor Zece Fecioare din
Biserica, formată din toți credincioșii care o compun, este „mireasa Lui Cristos”. Aici este reprezentată de cele zece fecioare. Cele înțelepte, au avut o relație vie cu Mirele lor Isus, fiind pline de Duhul Sfânt (aveau candelele pline) și chiar dacă au adormit așteptând, inimile lor erau total predate Domnului și au fost acceptate ca mirese. Celelalte, erau doar ceea ce numim „ocupanții de scaune” la serviciile divine de duminica dimineața, din biserică. Ce le spune Domnul celor care doar pretind că sunt ai Lui, dar nu consideră că prezența Lui Dumnezeu în viața lor este vitală? „‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’” Dumnezeu este Omniscient, știe totul, dar dacă omul decide să se ascundă de El și să-i dea doar o parte din inima și viața sa, face parte din categoria celor pe care Domnul nu-i cunoaște, adică nu au o relație intimă cu Isus, pentru că asta au ales.
2. Nici unul din robii Domnului nu poate fi găsit adormit la revenirea Sa?
Mijlocul încins face referire la a fi pregătit de acțiune. Cămășile lungi pe care le purtau bărbații în acele timpuri le limitau mișcările. De aceea trebuiau să se încingă cu un brâu de pânză sau o curea și-și ridicau poalele cămășii la brâu sub centură, ca să poată munci sau alerga. Noaptea dormeau în aceste cămăși, fără brâu, deci a avea mijlocul încins, însemna a fi treaz, pregătit de acțiune. Prezența Duhului Sfânt în omul născut din nou al inimii, omul interior, adică duhul credinciosului, este undelemnul care ține flacăra credinței aprinsă și vie. Dacă e ferice de cei care vor fi găsiți veghind la venirea Domnului, este clar că există și reversul pentru ceilalți.
3. Nici o mlădiță în Cristos nu poate ajunge să fie tăiată, dacă nu aduce roadă?
Unitatea cu Cristos, rămânerea în viță, face ca seva care curge prin viță să curgă și prin mlădiță, adică Duhul Sfânt care l-a înviat pe Isus din morți să curgă și prin cel care rămâne în Isus. Nici o mlădiță tăiată nu poate rămâne vie. La fel și credinciosul care nu caută în permanență să fie umplut de Duhul Sfânt, va ajunge să moară spiritual. Încercările prin care trecem zilnic, atacurile dușmanului, ne fac să ne golim rezervorul și trebuie să ne realimentăm, căutând să intrăm în prezența Domnului în fiecare zi. Pentru creștin, pasiunea după prezența Domnului și părtășia cu El, este un mod de viață.
4. Nici o iertare odată primită, nu poate fi pierdută?
În Matei 18:22-35 citim despre robul care-și imploră stăpânul să-i ierte datoria enormă pe care o avea la el, și este iertat, doar pentru ca ulterior, el să nu ierte o datorie infimă unui tovarăș de-al său.
Ce le spune Domnul Isus lui Petru și celorlalți ucenici (deci implicit și nouă) în versetul următor? „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.””
Deci, dacă copiii Lui Dumnezeu nu iartă sincer, își pierd iertarea propriilor păcate și implicit mântuirea.
5. Nici un nume nu poate fi scos din Cartea Lui Dumnezeu?
Dacă celui care va birui, adică va învinge păcatul până la sfârșit și va trăi curat pentru Isus, NU i se va șterge numele din cartea vieții, înseamnă că pentru cei care nu împlinesc condiția de a fi neprihăniți până la sfârșit, chiar dacă au fost odată mântuiți, li se va șterge numele din cartea vieții, adică își vor pierde mântuirea. Fraza care încheie versetul face referire la urechile omului interior, ale duhului. Doar cu simțurile omului născut din nou, putem auzi ce spune Duhul Sfânt.
6. Sarea nu-și poate pierde puterea de a săra?
În Matei 5:13, Isus le spune ucenicilor (și e valabil si pentru noi)
Dacă Isus nu mai locuiește în noi, ne-am pierdut „puterea de a săra”, Duhul Sfânt nu mai e unit cu duhul nostru, nu mai avem nici un impact în viața celorlalți și ajungem „lepădați”.
7. Nimeni nu-și poate „îngropa talantul”?
În fiecare creștin Dumnezeu a investit, dându-i darul mântuirii. Nu l-am primit ca să-l ținem secret, ci prin răspândirea veștii bune a Evangheliei să dăm și altora șansa vieții veșnice. Dumnezeu are un plan și un anumit talent pentru fiecare dintre noi, prin care să slujim în via Domnului. Cine-și „îngroapă talantul”, adică nu mărturisește altora ce a făcut Isus la cruce pentru el și pentru întreaga omenire, indiferent din ce motive și nu-și urmează chemarea la slujire prin darul primit, va ajunge să piardă și ce are, adică propria sa mântuire. În Romani 10:10 citim că „prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Dacă nu spunem altora ce a făcut Isus pentru noi, de teamă că vor râde de noi sau ne vor batjocori, vom pierde relația cu Domnul. Lumina din noi nu poate fi acoperită, pentru că s-ar stinge.
8. Nimeni nu poate sta nepăsător „faţă de o mântuire aşa de mare”?
Cu siguranță, mesajul nu face referire la cei din lume, care n-au auzit niciodată Evanghelia, ci la cei care au primit-o, autorul epistolei incluzându-se pe el și biserica căreia îi adresează epistola, între cei care au primit Cuvântul. Deci cei mântuiți, dacă ajung nepăsători față de tot ce implică mântuirea, vor plăti prin pierderea acesteia.
9. Nimeni nu poate „privi înapoi” după ce a pus mâna pe plugul evangheliei?
Privirea înapoi, simbolizează regretul după ceea ce era în trecut, și-n consecință, înseamnă nemulțumire față de ceea ce este în prezent. Creștinul care face asta, nu este împlinit în viața cu Cristos și tânjește după plăcerile păcatului în care trăia în trecut. Ca urmare, va ajunge acolo unde îi este inima.
10. Nimeni nu poate „întrista Duhul Sfânt” până să ajungă să se stingă și să nu mai lucreze în inima lui?
Îl întristăm pe Duhul Sfânt dacă păcătuim și nu ascultăm de îndemnurile Sale. El este Cel care ne convinge de păcat. Dacă persistăm în păcat, Duhul Sfânt va pleca de la noi. Ca urmare, Dumnezeu nu va mai locui în inima care a ales păcatul.
11. Nimeni nu se poate „lepăda de Stăpânul care l-a răscumpărat”?
De credincios depinde să rămână cu Dumnezeu fiind recunoscător pentru prețul plătit de Isus pentru răscumpărarea sa.
12. Nimeni nu poate aduce asupra sa „o pierzare năprasnică”?
Păcatul personal are un preț, dar păcatul de a induce pe alții în eroare și a le da învățături false este mult mai grav și este pedepsit ca atare.
13. Nimeni sau nici un grup de credincioși, nu poate ajunge atât de căldicel încât Isus să-i scuipe din gura Sa?
Cui se adresează Domnul Isus? Bisericii, adică celor care au fost odată născuți din nou.Toți suntem în pericol dacă ajungem indiferenți și nu mai avem dragoste și pasiune pentru Isus și urmarea căilor Lui.
14. Nici o oaie nu poate să se rătăcească, pentru că dacă s-a rătăcit, înseamnă că n-a fost niciodată găsită?
Putea oaia să se rătăcească de o turmă, dacă nu i-a aparținut niciodată? Poate creștinul să o ia pe altă cale, dacă până la momentul schimbării direcției nu ar merge pe calea dreaptă?
15. Dacă cineva cade de la credință, înseamnă că n-a „stat în picioare, prin credintă” niciodată?
16. Dacă cineva se usucă, înseamnă că n-a fost verde niciodată?
17. Dacă cineva „dă înapoi”, înseamnă că n-a avut niciodată de la ce să dea înapoi?
18. Dacă te „încurci din nou în intinăciunile lumii”, înseamnă că n-ai scăpat niciodată de ele?
19. Dacă cazi de la credință, înseamnă că n-ai avut de la ce să cazi?
Ce spune Pavel de fapt? Imeneu și Alexandru erau copiii Lui Dumnezeu, dar au respins credința și un cuget curat și s-au întors să trăiască în păcat, hulind Numele Domnului. A „fi dat pe mâna Satanei”, este mai bine explicat în 1 Corinteni 5:5 „am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.” Omul la care se referea Pavel în Epistola către Corinteni, a fost dat afară din biserică, deci a ajunge părăsit de Duhul Sfânt (prin alegerea păcatului în locul Lui Isus) și pierderea „protecției” oferite de apartenența la trupul lui Cristos și de rugăciunile fraților de credință, deschid ușa atacurilor diavolului cu boli și suferințe. Scopul este trezirea persoanei care a căzut de la credință și întoarcerea acesteia la Cristos prin pocăință sinceră și trăire curată, renunțând la practicarea deliberată a păcatului. Acesta este și un avertisment serios pentru restul bisericii!
20. Nu-ți face griji că ți se poate fura cununa, pentru că n-o poți pierde?
Această doctrină este o mare înșelăciune și se poate rezuma la: Dacă ai mântuirea, n-o poți pierde; și dacă ai pierdut-o înseamnă că n-ai avut-o niciodată.
Am enumerat doar câteva dintre pasajele biblice care ne avertizează să nu cedăm înaintea minciunilor diavolului, prin care încearcă să ne ademenească să păcătuim. Această minciună a Satanei, a dus multe suflete în iad, pentru că erau convinși că harul Lui Dumnezeu le acoperea păcatele, indiferent cât de grave erau. Acesta este un exemplu tipic de doctrină falsă, bazată pe câteva versete și ignorarea a mult mai multe. Dacă nu se iau în considerare „toate versetele” care sunt pe „o anumită temă”, „în contextul” în care sunt scrise, se poate foarte ușor crea o doctrină falsă care va face foarte mult rău, celor care o îmbrățișează.
Ca să fim siguri că vom ajunge în Rai, că vom fi cu Domnul pentru veșnicie, tot ce trebuie să facem este să-L iubim pe Isus, să trăim pentru a-i face pe plac, să studiem Cuvântul Lui ca să-L cunoaștem mai mult pe El și voia Tatălui Ceresc și să dorim să rămânem în El tot timpul. Dacă continuăm să-L rugăm să ne ajute să trăim curat și să creștem spiritual, Domnul ne ajută. Voia Lui Dumnezeu este ca toți să fim mântuiți, dar nu va trece peste voia nici unuia dintre noi.
Suntem mântuiți prin har, nu prin fapte, dar păcătuim pentru că iubim păcatul mai mult decât pe Dumnezeu, sau pentru că uneori suntem copleșiți de situație și accidental spunem, gândim sau acționăm cum n-ar trebui și apoi regretăm sincer și ne cerem iertare?
Ca să credem adevărul pe orice temă, este esențial să studiem toate referințele biblice pe tema respectivă, nu doar unele versete și pe acelea scoase din context.
Este la fel și în cazul acestei doctrine, care îi face pe mulți creștini să creadă că pot păcătui, pentru că Dumnezeu e bun și îi iartă și oricum ei nu-și pot pierde mântuirea. Este foarte trist să vezi persoane care se cred „creștini” în timp ce continuă să trăiască în păcat și sunt liniștiți că vor ajunge în Rai. De fapt a fi creștin, înseamnă a fi urmașul Lui Cristos, adică a face totul pentru a trăi după modelul Lui. Isus nu a păcătuit, deci nici creștinul nu alege să păcătuiască și să persiste în păcat. Creștinul nu are relații intime în afara căsătoriei, nu este dependent de alcool, droguri, pornografie sau orice altceva, nu minte, nu înșală... pe scurt, nu face nimic din ceea ce Isus nu ar face. Dacă vreunul dintre aceste păcate vă țin legați și încă nu ați fost complet eliberați, vreau să vă încurajez să nu vă dați bătuți. Când urâm păcatul care ne face să credem că ne controlează și ne domină viața și ne rugăm cu sinceritate Domnului să ne elibereze, vom deveni liberi. Puteți citi mai multe despre a fi liberi de păcat în articolul „Romani 6 - Harul ne eliberează de sub stăpânirea păcatului”.
Este adevărat că Domnul Isus ne spune despre „oile Sale”: „„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.”” (Ioan 10: 28-30)
Dar ce spune înainte de asta? „„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.”” (Ioan 10:27) Nu este suficient să credem în faptul că Isus este Dumnezeu și s-a jertfit pentru noi ca să ne calificăm la titlul de „oile Domnului”. E nevoie să avem o relație cu El atât de vie și reală, încât duhul nostru născut din nou prin unirea cu Duhul Sfânt, după ce am primit sămânța Cuvântului Scripturii, să audă și să recunoască vocea Domnului... și nu doar s-o audă ci să și asculte de ea. Doar după ce renunțăm la a lua decizii conduși de fire și suflet (voință, emoții și minte) și cerem sfatul Domnului și apoi îl urmăm, trăind în ascultare, devenim „transparenți înaintea Domnului” (Dumnezeu știe totul despre noi, nimic nu se poate ascunde de El, dar ne „cunoaște” după ce-i spunem tot ce țineam „secret”, și-i dăm acces în toate ariile vieții noastre).
- Ioan 6:37-40 „„Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.””
Isus spune că nici o altă persoană, nici chiar cel rău, nici o cauză exterioară nu ne pot smulge din mâna Lui sau a Tatălui ceresc, dar nu spune nimic despre voința noastră. Cu alte cuvinte, atât timp cât dorim să stăm lângă Domnul, nimeni nu-L poate convinge pe Dumnezeu să renunțe la noi. Ce adevăr minunat! Iar Voia Domnului este să fim ai Lui pentru eternitate. De fapt pentru acest scop a creat omul. Trăim pe Pământ pentru a ne pregăti pentru Cer. Întreaga noastră existență este un lung șir de teste și încercări, pentru a ne dovedi dragostea pentru Domnul și dorința de a fi cu El; trecând prin încercări, încrezându-ne în Dumnezeu și făcând voia Lui, devenim tot mai mult asemeni Lui Isus. Dacă cineva iubește lumea și păcatul mai mult decât pe Cristos, nu este vrednic să ajungă în Rai.
De ce ar forța Dumnezeu pe cineva care nu-L iubește și nu dorește părtășia cu El să-și petreacă veșnicia în Rai, în prezența Lui?
Și atunci putem fi siguri că suntem mântuiți? Da, suntem mântuiți, atât timp cât trăim în ascultare de Domnul și ne dorim să fim ai Lui.
Sinceritatea, ascultarea, dragostea neprefăcută, teama sfântă de Dumnezeul Atotputernic, pasiunea pentru Cuvântul Lui Dumnezeu, rugăciune, închinare sunt toate chei esențiale în păstrarea mântuirii până la sfârșit.
Dacă nu ne încheiem viața într-o relație corectă cu Isus, nu mai contează că restul vieții am fost ai Lui.
Am auzit și explicații de genul: „cei care au căzut de la credință, de fapt nu au fost niciodată mântuiți”. Total fals. Cine este de ceva timp întors la Domnul sigur cunoaște cazuri care contrazic această frază. Cu regret trebuie să spun că cunosc prea multe. Adevărul este foarte clar.
- Evrei 6: 4-6 „Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.”
Autorul Epistolei către Evrei, condus de Duhul Sfânt, se referă aici la cei care, cu toate că au fost născuți din nou, adică au gustat darul ceresc primind atât Duhul Sfânt cât și sămânța Cuvântului și veșnicia („puterile veacului viitor”) și care „totuşi au căzut”, adică și-au pierdut calitatea de a fi mântuiți. Credincioșii care aleg să renunțe la credința lor, dau motive semenilor lor să batjocorească Numele Lui Isus și provoacă suferință „trupului lui Cristos”, biserica, precum și Capului acesteia care este Isus Domnul. Aceste persoane renunță la Isus în cunoștință de cauză. Aleg răul, cunoscând binele. Cine face asta nu mai poate fi convins de nimeni și de nimic să se întoarcă la Cristos. Cei care au gustat din realitatea existenței Lui Dumnezeu, au simțit prezența Lui prin Duhul Sfânt și totuși aleg să se întoarcă să slujească diavolului, trăind în păcat, pentru că iubesc mai mult păcatul decât neprihănirea, vor ajunge acolo unde este cel pentru care au ales să trăiască.
Aceste versete nu fac referire la cei care au păcătuit pentru că au fost amăgiți și apoi regretă păcatul, dar pentru că cred minciuna diavolului că Dumnezeu nu-i mai poate ierta, nici nu mai încearcă să-și ceară iertare. Aceste persoane se pot întoarce la Dumnezeu până în ultima clipă. Dacă au regret în inima lor și-și doresc să se întoarcă la Isus, este clar că Duhul Sfânt îi face conștienți de starea lor și tot ce au de făcut este să-și ceară iertare din toată inima Lui Dumnezeu și să-L roage să-i ajute să renunțe la stilul păcătos de viață și să vină la Lumina Lui Isus.
Nu există nici un verset biblic care să spună că Dumnezeu nu mai iartă pe cel care se pocăiește, dimpotrivă citim de nenumărate ori că Dumnezeu iartă pe cei care-și cer iertare. Iată doar câteva dintre aceste versete:
- Psalmii 130:4 „Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.”
- Daniel 9:9 „La Domnul, Dumnezeul nostru, însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!”
- Luca 24:47 „Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.”
- Faptele Apostolilor 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”
- Faptele Apostolilor 26:17-18 „Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.’”
Unde ne petrecem veșnicia depinde de ce am făcut și cui am slujit înainte să părăsim acest trup de carne. Nimeni nu poate spune că știe când va fi acest moment în cazul lui. Să trăim curat pentru Cristos AZI.
- Evrei 3:12-15 „Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.”
Avertismentul este dat „fraților” în Cristos, celor mântuiți, adică nouă. „În fiecare zi” trebuie să fim atenți să ne păstrăm inima curată și maleabilă în mâna Domnului. Când Duhul Sfânt ne atenționează că păcătuim, să nu-L ignorăm, ci dimpotrivă, să ne oprim, să analizăm ce ne spune și să acționăm în consecință, pocăindu-ne (recunoscând, cerându-ne iertare, regretând păcatul și renunțând la el) și dorind să ne schimbăm, cerând ajutorul Domnului.
Inima devine „rea şi necredincioasă”, adică se împietrește dacă ignorăm semnalele de alarmă ale Duhului Sfânt și alegem să păcătuim, știind că e greșit ce facem și ar trebui să ne oprim. Continuarea pe acest drum, alegând să urmăm minciunile diavolului în locul adevărului, ne va face să nu mai dorim să rămânem în mâna Domnului, și atunci ne va lăsa să plecăm de la El, pentru că alegerea este a noastră.... De ce? Pentru că avem voință liberă.
Versetele următoare, explică metaforic ce am spus mai sus:
- Evrei 6:7-12 „Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc. Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea. Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele”
Cei care susțin că „odată ce ești mântuit, nu-ți mai poți pierde mântuirea”, ne spun că dacă cineva cade de la credință, înseamnă că n-a fost niciodată cu adevărat mântuit, pentru că cine a fost născut din nou, nu mai poate să cadă în păcat.
Iată câteva întrebări, urmate de câte un fragment din Scriptură care contrazic doctrina „odată mântuit, veșnic mântuit”. Citez doar câte un fragment din Biblie, pentru că spațiul unui mesaj este destul de limitat.
1. Nici una dintre „candelele fecioarelor” nu poate să se stingă?
Isus spune în pilda celor Zece Fecioare din
- Matei 25:3,4,10-13 „Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase... Pe când se duceau ele (fecioarele nechibzuite) să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: ‘Doamne, Doamne, deschide-ne!’ Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’ Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. ”
Biserica, formată din toți credincioșii care o compun, este „mireasa Lui Cristos”. Aici este reprezentată de cele zece fecioare. Cele înțelepte, au avut o relație vie cu Mirele lor Isus, fiind pline de Duhul Sfânt (aveau candelele pline) și chiar dacă au adormit așteptând, inimile lor erau total predate Domnului și au fost acceptate ca mirese. Celelalte, erau doar ceea ce numim „ocupanții de scaune” la serviciile divine de duminica dimineața, din biserică. Ce le spune Domnul celor care doar pretind că sunt ai Lui, dar nu consideră că prezența Lui Dumnezeu în viața lor este vitală? „‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’” Dumnezeu este Omniscient, știe totul, dar dacă omul decide să se ascundă de El și să-i dea doar o parte din inima și viața sa, face parte din categoria celor pe care Domnul nu-i cunoaște, adică nu au o relație intimă cu Isus, pentru că asta au ales.
2. Nici unul din robii Domnului nu poate fi găsit adormit la revenirea Sa?
- Luca 12:35-37,40 „„Mijlocul să vă fie încins şi făcliile, aprinse. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească... Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.””
Mijlocul încins face referire la a fi pregătit de acțiune. Cămășile lungi pe care le purtau bărbații în acele timpuri le limitau mișcările. De aceea trebuiau să se încingă cu un brâu de pânză sau o curea și-și ridicau poalele cămășii la brâu sub centură, ca să poată munci sau alerga. Noaptea dormeau în aceste cămăși, fără brâu, deci a avea mijlocul încins, însemna a fi treaz, pregătit de acțiune. Prezența Duhului Sfânt în omul născut din nou al inimii, omul interior, adică duhul credinciosului, este undelemnul care ține flacăra credinței aprinsă și vie. Dacă e ferice de cei care vor fi găsiți veghind la venirea Domnului, este clar că există și reversul pentru ceilalți.
3. Nici o mlădiță în Cristos nu poate ajunge să fie tăiată, dacă nu aduce roadă?
- Ioan 15:4-6 „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.“
Unitatea cu Cristos, rămânerea în viță, face ca seva care curge prin viță să curgă și prin mlădiță, adică Duhul Sfânt care l-a înviat pe Isus din morți să curgă și prin cel care rămâne în Isus. Nici o mlădiță tăiată nu poate rămâne vie. La fel și credinciosul care nu caută în permanență să fie umplut de Duhul Sfânt, va ajunge să moară spiritual. Încercările prin care trecem zilnic, atacurile dușmanului, ne fac să ne golim rezervorul și trebuie să ne realimentăm, căutând să intrăm în prezența Domnului în fiecare zi. Pentru creștin, pasiunea după prezența Domnului și părtășia cu El, este un mod de viață.
4. Nici o iertare odată primită, nu poate fi pierdută?
În Matei 18:22-35 citim despre robul care-și imploră stăpânul să-i ierte datoria enormă pe care o avea la el, și este iertat, doar pentru ca ulterior, el să nu ierte o datorie infimă unui tovarăș de-al său.
- Matei 18:32-34: „Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.”
Ce le spune Domnul Isus lui Petru și celorlalți ucenici (deci implicit și nouă) în versetul următor? „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.””
Deci, dacă copiii Lui Dumnezeu nu iartă sincer, își pierd iertarea propriilor păcate și implicit mântuirea.
5. Nici un nume nu poate fi scos din Cartea Lui Dumnezeu?
- Apocalipsa 3:5-6: “« ...Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.» Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.’"
Dacă celui care va birui, adică va învinge păcatul până la sfârșit și va trăi curat pentru Isus, NU i se va șterge numele din cartea vieții, înseamnă că pentru cei care nu împlinesc condiția de a fi neprihăniți până la sfârșit, chiar dacă au fost odată mântuiți, li se va șterge numele din cartea vieții, adică își vor pierde mântuirea. Fraza care încheie versetul face referire la urechile omului interior, ale duhului. Doar cu simțurile omului născut din nou, putem auzi ce spune Duhul Sfânt.
6. Sarea nu-și poate pierde puterea de a săra?
În Matei 5:13, Isus le spune ucenicilor (și e valabil si pentru noi)
- Matei 5:13 „Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.”
Dacă Isus nu mai locuiește în noi, ne-am pierdut „puterea de a săra”, Duhul Sfânt nu mai e unit cu duhul nostru, nu mai avem nici un impact în viața celorlalți și ajungem „lepădați”.
7. Nimeni nu-și poate „îngropa talantul”?
- Matei 25:24-30 „Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’ Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat, prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.’”
În fiecare creștin Dumnezeu a investit, dându-i darul mântuirii. Nu l-am primit ca să-l ținem secret, ci prin răspândirea veștii bune a Evangheliei să dăm și altora șansa vieții veșnice. Dumnezeu are un plan și un anumit talent pentru fiecare dintre noi, prin care să slujim în via Domnului. Cine-și „îngroapă talantul”, adică nu mărturisește altora ce a făcut Isus la cruce pentru el și pentru întreaga omenire, indiferent din ce motive și nu-și urmează chemarea la slujire prin darul primit, va ajunge să piardă și ce are, adică propria sa mântuire. În Romani 10:10 citim că „prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. Dacă nu spunem altora ce a făcut Isus pentru noi, de teamă că vor râde de noi sau ne vor batjocori, vom pierde relația cu Domnul. Lumina din noi nu poate fi acoperită, pentru că s-ar stinge.
8. Nimeni nu poate sta nepăsător „faţă de o mântuire aşa de mare”?
- Evrei 2:1-3 „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o,”
Cu siguranță, mesajul nu face referire la cei din lume, care n-au auzit niciodată Evanghelia, ci la cei care au primit-o, autorul epistolei incluzându-se pe el și biserica căreia îi adresează epistola, între cei care au primit Cuvântul. Deci cei mântuiți, dacă ajung nepăsători față de tot ce implică mântuirea, vor plăti prin pierderea acesteia.
9. Nimeni nu poate „privi înapoi” după ce a pus mâna pe plugul evangheliei?
- Luca 9:62 „Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.””
Privirea înapoi, simbolizează regretul după ceea ce era în trecut, și-n consecință, înseamnă nemulțumire față de ceea ce este în prezent. Creștinul care face asta, nu este împlinit în viața cu Cristos și tânjește după plăcerile păcatului în care trăia în trecut. Ca urmare, va ajunge acolo unde îi este inima.
10. Nimeni nu poate „întrista Duhul Sfânt” până să ajungă să se stingă și să nu mai lucreze în inima lui?
- Efeseni 4:30 „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”
- 1 Tesaloniceni 5:19 „Nu stingeți Duhul."
Îl întristăm pe Duhul Sfânt dacă păcătuim și nu ascultăm de îndemnurile Sale. El este Cel care ne convinge de păcat. Dacă persistăm în păcat, Duhul Sfânt va pleca de la noi. Ca urmare, Dumnezeu nu va mai locui în inima care a ales păcatul.
11. Nimeni nu se poate „lepăda de Stăpânul care l-a răscumpărat”?
- 1 Corinteni 7:23-24 „Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.”
De credincios depinde să rămână cu Dumnezeu fiind recunoscător pentru prețul plătit de Isus pentru răscumpărarea sa.
12. Nimeni nu poate aduce asupra sa „o pierzare năprasnică”?
- 2 Petru 2:1 „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.”
Păcatul personal are un preț, dar păcatul de a induce pe alții în eroare și a le da învățături false este mult mai grav și este pedepsit ca atare.
13. Nimeni sau nici un grup de credincioși, nu poate ajunge atât de căldicel încât Isus să-i scuipe din gura Sa?
- Apocalipsa 3:14-16 „Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:«Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.”
Cui se adresează Domnul Isus? Bisericii, adică celor care au fost odată născuți din nou.Toți suntem în pericol dacă ajungem indiferenți și nu mai avem dragoste și pasiune pentru Isus și urmarea căilor Lui.
14. Nici o oaie nu poate să se rătăcească, pentru că dacă s-a rătăcit, înseamnă că n-a fost niciodată găsită?
- Matei 18:12 “Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?”
Putea oaia să se rătăcească de o turmă, dacă nu i-a aparținut niciodată? Poate creștinul să o ia pe altă cale, dacă până la momentul schimbării direcției nu ar merge pe calea dreaptă?
15. Dacă cineva cade de la credință, înseamnă că n-a „stat în picioare, prin credintă” niciodată?
- Romani 11:16-22 „Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. Dar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.”
16. Dacă cineva se usucă, înseamnă că n-a fost verde niciodată?
- Ioan 15:1-6 „Eu sunt adevărata viţă şi Tatăl Meu este vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.
17. Dacă cineva „dă înapoi”, înseamnă că n-a avut niciodată de la ce să dea înapoi?
- Evrei 10:38-39 „Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”
18. Dacă te „încurci din nou în intinăciunile lumii”, înseamnă că n-ai scăpat niciodată de ele?
- 2 Petru 2:20-21 „În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.”
19. Dacă cazi de la credință, înseamnă că n-ai avut de la ce să cazi?
- 1 Timotei 1:18-20 „Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te lupţi lupta cea bună şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credinţă. Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.”
Ce spune Pavel de fapt? Imeneu și Alexandru erau copiii Lui Dumnezeu, dar au respins credința și un cuget curat și s-au întors să trăiască în păcat, hulind Numele Domnului. A „fi dat pe mâna Satanei”, este mai bine explicat în 1 Corinteni 5:5 „am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.” Omul la care se referea Pavel în Epistola către Corinteni, a fost dat afară din biserică, deci a ajunge părăsit de Duhul Sfânt (prin alegerea păcatului în locul Lui Isus) și pierderea „protecției” oferite de apartenența la trupul lui Cristos și de rugăciunile fraților de credință, deschid ușa atacurilor diavolului cu boli și suferințe. Scopul este trezirea persoanei care a căzut de la credință și întoarcerea acesteia la Cristos prin pocăință sinceră și trăire curată, renunțând la practicarea deliberată a păcatului. Acesta este și un avertisment serios pentru restul bisericii!
20. Nu-ți face griji că ți se poate fura cununa, pentru că n-o poți pierde?
- Apocalipsa 3:11 „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.”
Această doctrină este o mare înșelăciune și se poate rezuma la: Dacă ai mântuirea, n-o poți pierde; și dacă ai pierdut-o înseamnă că n-ai avut-o niciodată.
Am enumerat doar câteva dintre pasajele biblice care ne avertizează să nu cedăm înaintea minciunilor diavolului, prin care încearcă să ne ademenească să păcătuim. Această minciună a Satanei, a dus multe suflete în iad, pentru că erau convinși că harul Lui Dumnezeu le acoperea păcatele, indiferent cât de grave erau. Acesta este un exemplu tipic de doctrină falsă, bazată pe câteva versete și ignorarea a mult mai multe. Dacă nu se iau în considerare „toate versetele” care sunt pe „o anumită temă”, „în contextul” în care sunt scrise, se poate foarte ușor crea o doctrină falsă care va face foarte mult rău, celor care o îmbrățișează.
Ca să fim siguri că vom ajunge în Rai, că vom fi cu Domnul pentru veșnicie, tot ce trebuie să facem este să-L iubim pe Isus, să trăim pentru a-i face pe plac, să studiem Cuvântul Lui ca să-L cunoaștem mai mult pe El și voia Tatălui Ceresc și să dorim să rămânem în El tot timpul. Dacă continuăm să-L rugăm să ne ajute să trăim curat și să creștem spiritual, Domnul ne ajută. Voia Lui Dumnezeu este ca toți să fim mântuiți, dar nu va trece peste voia nici unuia dintre noi.
Alte versete biblice despre pierderea mântuirii
- Evrei 3:12-19 „Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Cristos dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, 15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” 16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia care ieşiseră din Egipt prin Moise? 17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19 Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.”
- Evrei 6:4-6 „Căci cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.”
De ce? Pentru că aceștia știu că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și a murit pentru păcatele lor și cu toate acestea au ales să-l slujească pe diavolul, știind foarte bine ce fac. Cine i-ar mai putea convinge să se schimbe, dacă deja știu adevărul și l-au respins? Dar dacă decid să se pocăiască și să se întoarcă la Cristos, vor fi mântuiți. Cu toate acestea, să nu ne înșelăm singuri crezând că oricând ne putem pocăi și între timp putem trăi în așa zisele plăceri ale păcatului. O inimă împietrită este o inimă împotrivitoare, insensibilă la chemarea Duhului Sfânt. Nici unul dintre noi nu știe care este ultima sa clipă în acest trup.
- Matei 7:21-23 „‘Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’”
- Ezechiel 18:24-26 „Însă, dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat, de aceea va muri în ele. Voi ziceţi: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Ascultaţi dar, casa lui Israel! Nu este calea Mea dreaptă? Oare nu mai degrabă căile voastre nu sunt drepte? Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea şi moare pentru aceasta, moare din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o.”
- 2 Petru 2:20-22 „În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă”.”
- 1 Ioan 2:1-6 „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (avocat, apărător), pe Isus Cristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.”
- 2 Timotei 2:11-12 „Adevărat este cuvântul acesta: Dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.”
- 1 Ioan 3:6-9 „Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El Însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”
În limba greacă în care a fost scris textul original, apare expresia „poiōn hamartian” care înseamnă de fapt „practicarea păcatului”, nu doar „a păcătui”. Este vorba de o repetiție deliberată a păcatului, adică cel care face asta, știe că greșeste. Apostolul Ioan, condus de Duhul Sfânt nu spune că creștinul nu mai păcătuiește absolut niciodată, ci că nu mai poate continua stilul de viață păcătos dinaintea nașterii din nou. Când Îl iubim pe Isus, iubim ce iubește El, adică faptele drepte, curate și căutăm să-L imităm pe Domnul nostru, trăind cum a trăit El. Cu toții știm că Isus nu a păcătuit.
- Romani 6:16 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”
- Iacov 5:19-20 „Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate.”
- Ioan 3:36 (BVA) „„Cine crede în Fiul, are viaţa eternă; dar cine nu ascultă de Fiul, nu va vedea viaţa; ci va rămâne sub ameninţarea pedepsei lui Dumnezeu.””
În limba greacă, textul original nu spune „cine nu crede”, ci „cine nu a ascultat, prin rebeliune” de Fiul, adică de Isus, nu va avea trăi veșnic, ci va fi chinuit veșnic.
- Coloseni 1:21-23 „Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum 22 prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; 23 negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”
- 2 Timotei 2:24-26 „Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.”
- Romani 11:19-24 „Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.” 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. 23 Şi chiar ei, dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?”
- Romani 2:3-12 „Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, 8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. 9 Necaz şi strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 10 Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. 12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.”
- Marcu 11:25-26 „‘Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.’”
- Matei 13:18-23 „„Ascultaţi dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20 Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, 21 dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 22 Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor. 23 Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.””
- 1 Corinteni 11:32 „Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.”
- Matei 24:12-13 „Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.”
- Galateni 5:4 „Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har.”
- 2 Petru 3:17-18 „Voi deci, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi tăria, ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin.”
- 1 Corinteni 9:24-27 „Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! 25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. 26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. 27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”
- Filipeni 3:7-14 „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Cristos. 8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Cristos 9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. 10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; 11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. 12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus. 13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.”
- Evrei 10:26-29 „Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?”
- Evrei 3:6 „Dar Cristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.”
- 1 Corinteni 15:1-2 „Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.”
- Ieremia 15:19 „De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! ”
- Apocalipsa 2:5-7 „„Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel , voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor , pe care şi Eu le urăsc.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.’””
- Apocalipsa 2:10-11 „„Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Cel ce va birui nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.’”
- Apocalipsa 2:16-17 „Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: ‘Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.’””
- Apocalipsa 2:25-29 „„Numai ţineţi cu tărie ce aveţi până voi veni! Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.””
- Apocalipsa 3:4-6 „„Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele . Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.””
- Apocalipsa 3:11-13 „„Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa. Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu şi nu va mai ieşi din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim , care are să se coboare din cer, de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.»’ Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul.””
- Apocalipsa 3:19-22 „„Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.»’ Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.”””
ALTE ARTICOLE CORELATE:
MÂNTUIREA - SALVAREA ETERNĂ A SUFLETULUI
Cine crede că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu care s-a jertfit pentru păcatele sale, a îndeplinit prima condiție ca să vină la mântuire. Puteți afla restul pașilor biblici citind acest mesaj.
ORICINE REGRETĂ PĂCATUL SE POATE ÎNTOARCE LA ISUS!
Mai există iertare pentru cine vrea să se întoarcă la Cristos!
MULȚI CHEMATI, DAR PUȚINI SUNT ALEȘI
Ce înseamnă să fii chemat și cine ajunge să fie ales, conform Scripturii.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Isus Cristos nu ne poate fi Mântuitor, dacă nu ne este Domn în primul rând.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
IERTAREA: DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SA IERTAM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării în opoziție cu puterea distrugătoare a neiertării.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
MENIU PRINCIPAL
Copyright 2016 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.