LAZĂR ȘI BOGATUL ANONIM

 
În povestirea despre omul bogat și săracul Lazăr, sunt multe aspecte demne de luat în seamă. Când Isus învăța mulțimile sau pe ucenici, a folosit deseori pilde. Mulți consideră că povestea lui Lazăr și a omului bogat, al cărui nume nu este menționat, este o ficțiune, cu personaje imaginare, create doar pentru această lecție. Ei bine, adevărul este că Isus nu a spus niciodată că este o pildă, parabolă sau poveste inventată. În Luca 16:19-20 citim că Isus a spus că „era un om bogat” și că „la uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr”. Deci, cele două personaje par foarte reale, dar, indiferent dacă erau sau nu, Isus ne-a vorbit despre ei dintr-un motiv anume. Ceea ce contează este mesajul pe care l-a transmis și mă rog să nu-l ratăm.
 
De multe ori este important să citim ce este scris anterior versetelor pe care le studiem din Biblie, pentru a înțelege pe deplin sensul celor relatate. Acest lucru este valabil și în cazul istorisirii despre Lazăr și bogatul fără nume, care apare relatată doar o dată în Evanghelii, și anume în Evanghelia după Luca. Domnul împărtășise anterior în fața unei mulțimi mixte (erau vameși, păcătoși, farisei, cărturari, ucenici și alții) despre valoarea și importanța oamenilor, înaintea Lui Dumnezeu. El a vorbit despre oaia rătăcită (Luca 15:4-7), moneda pierdută (Luca 15:8-10) și fiul risipitor (Luca 16:1-13). Apoi le-a spus ucenicilor, în timp ce ceilalți puteau și ei să audă, despre ispravnicul sau administratorul nedrept (Luca 16:1-13). Când stăpânul lui a aflat că nu-și făcea corect treaba, administratorul necinstit i-a chemat repede pe mulți dintre cei care erau datori stăpânului său și le-a redus din datorii, în speranța că va găsi favoare înaintea lor când își va pierde slujba. Chiar dacă stăpânul a dezaprobat felul în care și-a făcut treaba administratorul lui, i-a lăudat înțelepciunea cu care a acționat după ce i s-a cerut socoteală de faptele sale. Apoi, Domnul a spus că fiii lumii sunt mai înțelepți față de semenii lor, decât noi, fiii luminii. Isus a spus: „Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (Luca 16:8). Apoi i-a sfătuit să folosească bogățiile acestei lumi pentru a-și face comori în cer. A spus-o într-un mod unic, dar cred că acesta era de fapt mesajul cuvintelor Sale. Apoi a spus următoarele:

• Luca 16:10-13 „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji Lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

 
Fariseii au fost foarte deranjați de ce auzeau, dar cu toate acestea, Domnul a continuat să le spună ce trebuiau să audă.

• Luca 16:14-18 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El. Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea Lui Dumnezeu. Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei Lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.”

 
De asemenea, trebuie remarcat faptul că sunt mulți care vor să minimalizeze istorisirea despre săracul Lazăr și omul bogat, al cărui nume nu este menționat, pentru că contravine cu ceea ce cred. Pentru cei care cred în purgatoriu, anihilare, somnul sufletului sau reîncarnare, această pildă este supărătoare. În această relatare, există doar două destinații pentru cineva care moare: viața veșnică, sau chinul etern și despărțirea de Dumnezeu, cunoscută și sub numele de moartea veșnică.
 
Și acum versetele cu comentarii.

• Luca 16:19 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.”

 
Să vedem care era statutul financiar al bogatului. Citim că bogatul se îmbrăca extrem de elegant și viața lui era zilnic „plină de veselie și strălucire”. Versiunea Biblia Amplificată spune că „Era un om bogat care [în mod obișnuit] se îmbrăca în purpură și in subțire, și care se bucura și savura viața în toată splendoarea ei în fiecare zi”. A spune că bogatul avea avere și Lazăr era sărac este o subevaluare a situației celor doi. Omul bogat era extrem de înstărit. Probabil că făcea parte din clasa celor mai bogați oameni ai vremii. Purta în mod regulat haine incredibil de scumpe, deoarece culoarea purpurie era de obicei purtată de cei din clasele superioare. În acea vreme, o tunică din in, țesută fin, era considerată culmea luxului. „Inul subțire” face referire la țesătura albă strălucitoare realizată printr-un proces laborios și costisitor. Cine purta porfiră sau haine purpurii și in subțire, făcea parte din clasa superioară a societății. Termenul original din limba greacă, tradus prin „ușă” de Cornilescu, este „pylōn”, și înseamnă „poartă sau intrare”. Acest cuvânt este folosit în special pentru porțile mari, impresionante de la intrarea templelor și palatelor. Poarta omului bogat nu era o simplă „ușă”.
 
Care era rangul lui social și cum era perceput de cei din jur? Oamenii din acele vremuri considerau deseori bogăția ca fiind un semn al favorii Lui Dumnezeu. Deși Isus nu menționează nimic în acest moment, despre caracterul omului bogat, contemporanii lui ar fi presupus că este un om drept, care a ajuns bogat pentru că Dumnezeu l-a ajutat.
 
Care este legătura dintre statutul social al bogatului și destinul lui veșnic? Deși era bogat, știm că bogăția nu oprește pe nimeni să ajungă în ceruri. Isus a spus că este greu pentru un om bogat să ajungă în cer, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile (Marcu 10:27). Avraam, Isac, Iacov, Iosif, David (un om după inima Lui Dumnezeu), erau toți bogați. Iov a fost cel mai bogat om din tot Răsăritul (Iov 1:3). Deci, care a fost păcatul omului bogat? Este păcatul lui scopul acestei povestiri?

• Luca 16:20-21 „La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.”

 
Acum să considerăm statutul financiar și starea de sănătate a săracului. Aflăm că un om sărac pe nume Lazăr, plin de răni, zăcea la poarta bogatului, în speranța că va primi firimiturile de sub masa acestuia. Câinii veneau și îi lingeau rănile acestui om sărman. Versiunea amplificată spune că, la poarta omului bogat, era „un anume om complet lipsit de mijloace de trai, pe nume Lazăr, [trăia doar din pomana pe care o cerșea] plin de răni [ulcerate]”. Și în plus, mai aflăm că  „până și câinii veneau și-i lingeau bubele”.
 
Lazăr este descris ca un cerșetor. În limba greacă originală, cuvântul tradus prin „sărac” înseamnă „cel mai sărac dintre cei săraci”. Este foarte posibil ca Lazăr să fi fost și handicapat, deoarece în original scrie că a fost lăsat, poate chiar aruncat, la poarta bogatului. Mai știm că era și flămând, pentru că dorea mult să mănânce chiar și pâinea care urma să cadă de pe masa bogatului. Aceste „firimituri” nu era ce rămânea după ce terminau mesenii de mâncat. În acele vremuri, oamenii înstăriți foloseau pâinea în loc de șervețele și apoi aruncau pâinea murdară sub masă. Lazăr era atât de flămând, încât dorea să mănânce „șervețelele de pâine” folosite, de sub masa bogatului.
 
Cum era perceput Lazăr de concetățeni? Mulți ar fi putut să-l vadă pe cerșetor, ca pe unul care nu numai că era bolnav, dar care era și disprețuit de Dumnezeu. Ei priveau sărăcia și boala ca fiind pedepse de la Dumnezeu. S-ar putea ca oamenii să se fi uitat la el și să se întrebe ce păcat a făcut și  de ce nu-l ajuta familia lui. Chiar și astăzi, oamenii au adesea atitudini de acest gen cu privire la cei săraci sau nevoiași care sunt pe drumuri.
 
Este deosebit de interesant faptul că acest cerșetor avea un nume, pe când omul bogat, care, fără îndoială, a fost o persoană renumită în timpul vieții sale, a fost menționat anonim de Isus. Omul sărac, care probabil era un nimeni pentru mulți, are un nume în această poveste. „Lazăr”, este versiunea greacă a numelui ebraic, „Eleazar”, care înseamnă „pe cine sprijină sau ajută Dumnezeu”.
 
Care este legătura dintre statutul social al săracului și destinul lui veșnic? Cerșetorul, care era bolnav, lipsit de mijloace de trai și părea părăsit de Dumnezeu, la final s-a dovedit a fi un fiu favorizat al lui Avraam. Sărăcia și boala nu indică neapărat pedeapsa Lui Dumnezeu.

• Luca 16:22 „Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat.”

 
Vedem că ambii bărbați au murit. Bogatul fără nume a fost îngropat (probabil cu o înmormântare fastuoasă), dar nu s-a spus niciun cuvânt despre înmormântarea lui Lazăr. Poate a fost aruncat în groapa comună a săracilor, dar indiferent ce s-a întâmplat cu trupul său după moarte, știm că duhul lui a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.

• Luca 16:23 „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.”

 
Aflăm că omul bogat a ajuns în Locuința morților sau Hades. Evident, murise, dar într-un fel trăia și era chinuit. El putea vedea și chiar îi putea vedea pe Avraam și pe Lazăr care erau „departe”. El l-a recunoscut pe Lazăr și pe Avraam, care chiar dacă era mort de mai bine de 1500 de ani, „știa” că era Avraam.
 
Aceasta confirmă faptul că moartea este o „continuare a alegerilor noastre de viață, dar într-o măsură mai mare”. Dacă L-am ales pe Dumnezeu când suntem în viață, suntem cu El și după aceea, și încă mult mai aproape, având viața veșnică. Dacă am ales separarea de Dumnezeu în viață, atunci suntem și mai separați de El după aceea, în moartea veșnică. Isus este viața și când venim la El, este doar începutul adevăratei vieți. Fiecare om se naște în păcat și întuneric, cu o natură păcătoasă. Pentru cei care nu Îl aleg pe Isus (care este Calea, Adevărul și Viața), după moarte, întunericul continuă, la intensitate maximă, împreună cu pedeapsa pentru păcate, ca urmare a respingerii iertării Domnului.

• Luca 16:24 „şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.'”

 
Cel care a fost bogat și avea totul a ajuns să cerșească milă. Evident, era evreu, pentru că îl numea „părintele Avraam”. Încă o dată, vedem că, deși corpul său fizic a fost mort și îngropat, omul bogat avea încă un fel de formă, care putea simți durerea cauzată de flăcări, precum și căldura și setea. Este uimitor că nu i-a cerut ajutorul lui Lazăr în mod direct, ci i-a cerut lui Avraam să-l trimită pe Lazăr să îi aducă puțină apă.

• Luca 16:25 „‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.’”

 
Versiunea Biblia în variantă actualizată spune: „«Fiule, amintește-ți că în timpul vieții, tu ai primit lucrurile bune, iar Lazăr pe cele rele. Acum, el este într-un loc confortabil, iar tu în agonie!»”. Este interesant faptul că în timpul vieții pământești, omul bogat ar fi putut să-i schimbe în bine viața lui Lazăr, dar după moarte nu a mai putut schimba nimic pentru nimeni, nici chiar pentru el.
 
Atitudinea lipsită de pocăință a omului bogat și nemilos este clară. În chinul său, bogatul a dovedit că nu a învățat nimic nici cât a fost în viață, nici după moarte. Încă credea că lui Lazăr i se putea porunci să-l slujească, ca să-i răcorească limba.

• Luca 16:26 „’Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’”

 
Din aceste versete, vedem că „nu puteau trece dintr-un loc în altul”. Locuința morților este o închisoare, nu un loc în care se poate intra și ieși după bunul plac. Erau două tărâmuri ale morților, cu o prăpastie mare între ele.
 
Unii sunt de părere că oamenii pot veni și pleca din rai și iad și ca urmare pot fi păcăliți că au fost vizitați de cei decedați. Dar acest lucru nu este posibil. Nu spun că Dumnezeu nu dă vise cu cei dragi, prin care îi mângâie și îi încurajează pe cei îndoliați, dar trebuie să realizăm că există demoni care imită morții. Ei cunosc istoria personală a oamenilor și îi păcălesc cu ușurință pe cei care nu știu adevărul (de aici termenul de „spirite familiare” pentru demonii cu care lucrează vrăjitorii). Dumnezeu ne spune în mod categoric să nu încercăm să comunicăm cu morții (Deuteronomul 18:10-11, Leviticul 19:31, 20:5-7, Isaia 8:19-20).

• Luca 16:27-28 „Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’”

 
Aceste versete ne dau multe informații. Bogatul fără nume continua să știe cine făcea parte din familia lui și avea sentimente. Își trăia soarta și nu voia ca și frații lui să ajungă în „locul de chin”. A avut o viață de huzur, dar acum el era cel care cerșea. Și era prea târziu. Era foarte mort și totuși foarte viu. Fără somn și fără petreceri cu prietenii, așa cum își imaginează unii că va fi viața de apoi. Era nenorocit și chinuit. Pe cei care nu cred că oamenii merg în iad sau că iadul este real și un loc de chin, aceste versete îi tulbură cu adevărat.

• Luca 16:29 „Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’”

 
Dumnezeu le-a vorbit prin proroci și prin Cuvântul Lui și toți cei care-L caută pe Domnul Îl vor găsi.

• Luca 16:30 „‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’”

 
În versetul 30, omul bogat a încercat să se certe cu Avraam. Nu există nicio îndoială că a fost obișnuit ca toți să facă ce dorea el, când era pe Pământ. Unii oameni cred că pot face întotdeauna ce vor. Cred că nu a acceptat că Avraam l-a refuzat, pentru că nu accepta refuzuri nici când făcea afaceri pe pământ. Adevărul este că avem doar de pierdut dacă ne certăm cu Dumnezeu sau dacă nu acceptăm voia Lui.

• Luca 16:31 „Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”

 
Omul bogat a iubit întunericul mai mult decât lumina, iar Avraam a spus că, pentru cei care „‘nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi’”. Observați că nu a spus că nimeni nu va fi vreodată convins de cineva care a înviat din morți. Când părintele Avraam a spus că, dacă „nu vor asculta pe Moise și pe proroci”, el spunea de fapt că, dacă refuzau să-i asculte pe cei pe care Dumnezeu i-a trimis deja să le vorbească, atunci vor refuza să creadă chiar și pe unul care a înviat din morți.
 
În concluzie, care este mesajul pe care a dorit Domnul să-l transmită prin povestea lui Lazăr și a omului bogat, fără nume?
 
Cred că atunci când Isus a spus: „ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu”, în Luca 16:15, ne-a învățat un adevăr profund și, de asemenea, pregătea inimile celor care-L ascultau, pentru mesajul pildei care urma. Dumnezeu nu oferă mântuirea celor care au bogății și putere, ci celor care sunt săraci în duh și smeriți. Dumnezeu nu îi răsplătește pe cei care își caută propriul câștig, ci pe cei care caută câștigul altora. Bogăția și puterea nu sunt o dovadă că cineva este mântuit și binecuvântat de Dumnezeu, așa cum nici suferința nu indică faptul că cineva este condamnat de Dumnezeu. Domnul răsplătește smerenia și pocăința.
 
Bogăția, fără a avea milă de săraci, produce mult rău. Bogăția, are capacitatea de a „ne împietri inimile”, prin urmare, trebuie să ne verificăm permanent inimile și să facem ce Îi place Lui Dumnezeu.

• 1 Timotei 6:17-19 Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.

 
Cu siguranță, multe dintre comorile care ne așteaptă în ceruri vor fi răsplata pentru ce vom fi dăruit dintr-o inimă sinceră. Și cei care dăruiesc mult, cu inimă curată, cu siguranță vor fi răsplătiți în consecință. Isus nu a spus că Lazăr a primit măcar o firimitură de la masa bogatului.
 
Domnul a folosit această învățătură, pentru a arăta că valorile lumii sunt opusul împărăției Lui Dumnezeu și pentru a-și îndemna poporul, să renunțe la modurile lumești de gândire și judecată.
 
Am primit gratuit harul și mila Lui Dumnezeu și tot gratuit trebuie să le acordăm și noi semenilor noștri.
 
Putem vedea, de asemenea, că toți oamenii sunt cu adevărat veșnici. Oamenii sunt creați de Dumnezeu, ca ființe veșnice. Când viața de pe Pământ se încheie, viața fiecăruia continuă, „cu Dumnezeu” sau „separat de Dumnezeu”. Putem vedea, de asemenea, că niciun fel de regret pe care îl are o persoană după ce a ajuns în iad nu îi mai poate schimba circumstanțele. Timpul pentru a se întoarce la Dumnezeu și a rămâne împăcat cu El este limitat la perioada dintre naștere și moarte.
 
 
Versetele Biblice despre Lazăr și omul bogat
 
Luca 16:19-31 „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea, săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ‘Fiule’, i-a răspuns Avraam, ‘adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’ Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: ‘Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.’ ‘Nu, părinte Avraame’, a zis el, ‘ci, dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.’”

Copyright © 2020 E Cockrell , traducere  și adaptare în limba română Carmen Pușcaș.  Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.


​ALTE MESAJE PE TEME DIVERSE:
​
CE NE SPUNE ISUS PRIN PILDA SEMĂNĂTORULUI
Un studiu mai profund bazat pe cele trei relatări ale pildei și a explicațiilor date de Isus în cele trei Evanghelii.
CREAȚI DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA LUI DUMNEZEU
La început omul a fost creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu dar ce s-a întîmplat după căderea lui Adam și Eva în păcat?
ESTE POSIBIL CA IUDA SĂ SE FI POCĂIT ȘI SĂ FI AJUNS ÎN RAI?
Pentru că doar Dumnezeu decide cine ajunge sau nu ajunge în Rai, putem încă lua în considerare această posibilitate.
OAMENII SUNT BUNI SAU RĂI ÎN ESENȚA LOR?​
Cum a trecut omenirea de la a fi creată după chipul Lui Dumnezeu la natura firească și egoistă.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
​MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.​
​ÎNSEMNAREA SCRISĂ PE CRUCEA LUI ISUS
Ce înseamnă inscripția de pe crucea Lui Isus, INRI în Latină, YHWH sau JHVH în Ebraică. Care sunt obiceiurile evreiești de Paști și ce rol aveau plăcuțele de bronz de la gâtul mieilor sacrificați.

MENIU PRINCIPAL - MESAJE BIBLICE

Copyright © 2016 E Cockrell , traducere  și adaptare în limba română Carmen Pușcaș.  Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.