Sunt multe opinii referitoare la ce era de fapt „țepușul" menționat de Pavel. Unele au la bază nevoia de a găsi suport biblic pentru rugăciunile pentru vindecare care nu primesc răspunsul așteptat, susținând că dacă Dumnezeu nu l-a vindecat pe apostolul Pavel când s-a rugat, de ce ne-ar vindeca pe noi? Indiferent care sunt opiniile și pe ce se bazează acestea, haideți să analizăm ce spune Biblia cu adevărat pe această temă. Este vorba cu adevărat de o boală fizică, sau este „un sol al Satanei”, adică un demon desemnat de acesta ca să-l persecute pe Pavel?
Termenul în greacă folosit de Pavel și tradus „țepuș” este „σκόλοψ” sau „skolops” și înseamnă, un țăruș ascuțit, țepuș, spin, ghimpe; iar în ebraică termenul este „tsanin” și înseamnă ghimpe sau spin. (conform „Strong's Concordance”)
Atât în Vechiul Testament (unde apare în mai multe instanțe) cât și în Noul Testament, „tsanin” și „skolops” sunt folosite ca reprezentând persoane și suferința cauzată de acestea și nu boli sau infirmități în sine.
Și acum să privim la ce spune Pavel de fapt despre țepușul lui.
Lui Pavel, Dumnezeu i-a dat revelații extraordinare, inclusiv convertirea lui a fost un eveniment supranatural, când Domnul Isus i s-a făcut descoperit într-o vedenie, la care au fost și alții martori, chiar dacă percepția lor a fost limitată. (Fapte 9:7 „Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.”)
Saul din Tars semăna teroare printre creștini și în afara granițelor tării. Mergea spre Damasc ca să-i prindă pe iudeii care-l urmau pe Isus, ca să-i ducă la Ierusalim. Era un fariseu foarte zelos și religios, și era convins că face voia Lui Dumnezeu capturând creștinii care în percepția lui erau doar eretici care trebuiau uciși cu pietre, ca să nu-i mai urmeze nimeni.
Dar Domnul a hotărât că e timpul să pună capăt persecuțiilor lui Saul și să-i arate adevărul despre Sine. Isus i-a vorbit dintr-o lumină atât de puternică, că a rămas orb pentru trei zile și trei nopți. Din momentul convertirii, Domnul l-a izolat de lume, luându-i vederea și a turnat adevărul despre Isus în inima lui. Trecutul lui nu a rămas fără urmări, chiar dacă a preferat să-și folosească celălalt nume, Pavel (începând din capitolul 13), probabil din dorința de a arăta că nu mai este deloc aceeași persoană. Lui Anania Domnul i-a spus:
N-a fost ușor pentru Anania să accepte ideea de a merge la Saul, după ce aflase atât de multe despre el. Atât el, cât și ceilalți creștinii din Damasc, se gândeau cum să se ferească din calea lui Saul, nicidecum să meargă să-l caute. Domnul știa ce era în inima lui și tocmai de aceea specifică în încheierea cererii Sale, că-i va arăta lui Saul „ce trebuie să sufere pentru Numele” Lui. Sunt voci care susțin că de fapt Dumnezeu l-a pedepsit pe Saul pentru persecuția creștinilor, redându-i doar parțial vederea și lăsându-i ochii bolnavi. Dar nu găsim nici un verset care să susțină această teorie.
Din cele de mai sus nu reiese că a fost lovit cu o boală de ochi, dimpotrivă, „un fel de solzi” au căzut de pe ochii lui, indicând că aceștia îl opreau să vadă, nu alte afecțiuni ale ochiului sau aparatului optic în sine. Mai citim că în acea clipă a reînceput să vadă și a fost botezat. Nimic nu sugerează că Domnul Isus care l-a trimis pe Anania, l-ar fi vindecat pe Pavel doar parțial. Nu am găsit nici o relatare biblică despre vindecări pe jumătate și nici nu găsim vreo menționare ulterioară că Pavel l-ar fi rugat pe Isus să vindece ce a rămas nevindecat. O astfel de teorie, nu e susținută de ce spune Biblia.
Din versetele următoare, aflăm că „...a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.”
Doar prin revelația dată de Duhul Sfânt putea cunoaște deja adevărul Evangheliei atât de bine, ca să-l poată predica în sinagogă.
Mi se pare ciudat că atât de ușor se trage concluzia că Pavel suferea de o boală de ochi, când tocmai restaurarea funcțiilor ochilor a fost prima minune de care Pavel a avut parte.
Sunt foarte multe versete prin care Pavel ne spune care este sursa celor scrise și predicate de el. El a primit atât de multă revelație de la Dumnezeu, încât condus de Duhul Sfânt a scris 14 cărți (sau 13, dacă nu este el autorul epistolei către Evrei) din cele 27 ale Noului Testament.
Pavel nu a avut privilegiul de a învăța Evanghelia prin umblarea cu Isus în cei trei ani și jumătate cât Domnul nostru a făcut ucenici. În acea perioadă el era total împotriva adevărului că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Mesia cel așteptat de evrei. Dar pentru că a fost „un vas ales”, așa cum îi spune Dumnezeu lui Anania din Damasc, Duhul Sfânt l-a învățat și l-a condus în tot adevărul, prin viziuni, revelații și chiar fiind răpit la Cer, cel puțin o dată.(2 Corinteni 12:1-5). Mulți istorici și învățați evrei spun că după convertire, Pavel ar fi petrecut aproape trei ani în deșert, în prezența Domnului, care l-a învățat și l-a făcut să fie unul dintre cei mai prolifici creștini din toate timpurile.
După cum, el însuși mărturisește, Pavel a studiat la școala lui Gamaliel, care era cea mai înaltă școală din Israel în acele timpuri și era foarte legalist și religios, cunoscând foarte bine Vechiul Testament. A avut nevoie de timp și de revelațiile oferite de Duhul Sfânt ca să pună în armonie ce știa deja, cu faptul că Isus era Mesia, Salvatorul promis. Și noi avem nevoie de timp, dedicare și studiu serios al Scripturii ca să devenim tot mai mult asemeni lui Cristos și să putem împlini destinul pentru care am fost creați. Pavel a fost foarte persecutat pe parcursul slujirii lui, dar și foarte prolific.
Prin Pavel, Dumnezeu a făcut nenumărate minuni, vindecări, învieri din morți, a înființat cel puțin 14 biserici din care s-au format multe altele, în locații unde până la venirea lui, locuitorii nu știau nimic despre Isus, dimpotrivă erau păgâni și periculoși.
Ne mai miră faptul că diavolul lupta contra lui?
Al cui sol era „țepușul din carne”? Cel care a cauzat suferința lui Pavel, nu era Dumnezeu, ci Satan. Când analizăm cu câtă putere slujea Pavel, și ce mult rău a cauzat împărăției întunericului, nu ne mai mirăm că diavolul a desemnat pe unul din demonii săi, ca să-i facă rău.
Cuvântul folosit de Pavel, în limba originală, greacă pentru „pălmuiască” , este „kolaphizó”, care înseamnă a lovi pe cineva cu pumnul cu violență, cu cruditate. (conform „Strong's Concordance”). Iar în „ HELPS Word-studies”, definiția este mai amplă: a lovi cu pumnul strâns, ca să rămână urme și să zdrobească. În 2 Corinteni 12:7, semnificația este de „a lovi cu ceva ascuțit care să pătrundă în carne și să rămână acolo.” Ambele explicații arată clar că Pavel se referea la persecuții dure care răneau și nicidecum la o boală fizică.
Deci „țepușul” avea rolul să-l chinuie pe Pavel lăsând răni adânci și să-l împiedice să fie mândru. Niciodată nu a fost o mândrie să ajungi după gratiile închisorii. La fel era și în vremea lui Pavel. Și el a ajuns închis de multe ori, pe perioade diferite de timp. Din cei 32 de ani de slujire (din anul 36 d.Hr. când s-a întors la Cristos și până în 68 d.Hr. când a fost decapitat la ordinele împăratului roman, Nero), Pavel a petrecut aproape 6 ani în închisoare. De la perioade de o noapte la aproximativ 2 ani (în Iudea și apoi în Roma).
Pavel a fost răsfățat din plin cu „daruri cerești”, dar a și plătit scump. Demonul trimis să-l chinuie și-a făcut bine treaba. A stârnit autoritățile aproape în fiecare cetate unde Pavel predica Evanghelia, și punea bazele unei noi biserici. Scopul era foarte clar. Pentru că dușmanul nu-i putea strecura îndoiala în inimă (Pavel a primit prea multe revelații divine ca dovezi de necontestat despre cine este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ca să se mai lase mințit) și nici nu-i putea lua puterea ungerii Duhului Sfânt care era peste viața lui, alternativa era să-i facă pe cei care auzeau Vestea Bună, să se teamă s-o primească, ca nu cumva să ajungă și ei la închisoare, bătuți cu nuiele sau prigoniți, așa cum era cel care îi evangheliza. Dar nu funcționa, odată ce vedeau minunile făcute prin Pavel și Duhul Sfânt îi convingea de adevărul pe care îl auzeau prin el, oamenii se întorceau al Cristos indiferent de repercusiuni.
Domnul Isus a spus: „...Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48b)
Pavel a fost unul dintre aceștia și s-a achitat cu prisosință de tot ce i s-a cerut. De asemenea Isus le spunea ucenicilor că „vor bea paharul” pe care urma El să-l bea. Se referea la suferințe, torturi, persecuții. Jertfa Lui Isus la cruce, ne-a răscumpărat din blestemul legii, dar nu ne-a privat de persecuții. Primii care au testat acest adevăr, au fost chiar cei care au fost cei mai apropiați de Domnul în anii slujirii Sale pe Pământ.
Dumnezeu nu i-a răspuns primelor două rugăciuni în care a cerut să fie eliberat, dar la a treia îi spune de ce nu o face. Dacă acest răspuns era referitor la o boală fizică, s-ar fi contrazis cu versetele în care Dumnezeu spune că prin rănile lui Isus am fost deja vindecați (Isaia 53:5, 1 Petru 2:24). Fiul Lui Dumnezeu a făcut deja tot ce trebuia făcut pentru vindecarea noastră. Ca să intrăm în posesia ei, ține de noi. Dar dacă „țepușul” reprezintă persecuțiile și prigonirea, atunci răspunsul este valabil și pentru noi. În jertfa de la cruce Isus nu ne-a scăpat de prigoniri nici de persecuții, iar în cazul lui Pavel, Domnul le-a folosit ca să-l țină smerit. Doar în încercări ni se formează caracterul. Doar când nu ne putem baza pe noi înșine, dovedim că ne bazăm pe Dumnezeu și pe promisiunile Scripturii. Domnul ne ține pe acest Pământ, ca să ne pregătească pentru cer. Ne dorește cu El, pentru eternitate și pentru a ajunge acolo, trecem prin teste în fiecare zi.
Pavel era obișnuit să primească răspuns la rugăciunile sale, de la primul enunț. Nu citim că ar fi fost nevoie să ceară ceva de mai multe ori, cu excepția îndepărtării țepușului. Credința lui Pavel era fermă și neclintită și după ce a înțeles că trebuie să treacă prin persecuții n-a mai lăsat nimic să-l tulbure. Timpul petrecut în închisoare, l-a privit ca pe o oportunitate de a predica Evanghelia și a ajuta alți deținuți să se fie mântuiți. Când era închis pe perioade mai lungi, a folosit acel timp pentru a se concentra pe scrierea epistolelor , sub conducerea Duhului Sfânt. Scrierile lui continuă să învețe creștinii de generații cum să trăiască pentru Cristos.
În a doua parte a versetului 8, spune că: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.”
Dar care erau aceste slăbiciuni?
În original, în limba greacă, cuvântul tradus de Cornilescu prin slăbiciune este „ἀσθένεια” (astheneia) și înseamnă: lipsă de putere, slăbiciune, boală, suferință, calamitate, fragilitate (769, Strong's Concordance).
Nu găsim menționată nici o boală fizică în lista slăbiciunilor lui Pavel și această listă a scris-o în versetele anterioare celor în care menționează „țepușul”. Dacă acesta era o boală fizică, ar fi menționat-o. N-a uitat să scrie nici despre prima sa salvare din Damasc, când a scăpat lăsat în jos pe zidul cetății într-o coșniță (11:33)... Tot ce citim în versetele de mai sus se încadrează la persecuții și prigoniri. Urmările lor au fost de cele mai multe ori, dureri și răni fizice, dar nu cauzate de o boală, ci de persecutori.
A cerut Pavel bisericilor pe care le-a înființat să se roage pentru el?
În epistolele lui Pavel, găsim doar patru cereri de rugăciune către biserici, dar în nici una dintre ele, nu cere rugăciune pentru vindecarea lui nici nu se plânge că ar fi bolnav.
Galatenilor le scrie că „... în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. Să ne amintim, că cetățile Listra și Derbe sunt localizate în provincia romană Galatia, la acea vreme.
Pavel și Barnaba au plecat din Iconia, când au aflat că iudeii care nu au crezut Evanghelia au reușit să adune suficienți adepți ca să-i ucidă cu pietre. Dar acești iudei erau foarte zeloși și au venit după ei în Listra, unde au reușit să convingă mulțimea (care cu doar câteva ore în urmă erau gata să-i facă zei pe Pavel și Barnaba) să arunce cu pietre în Pavel ca să-l ucidă. Când l-au considerat mort, l-au târât afară din cetate.
Cum credeți că arăta Pavel, a doua zi după ce a fost lovit de mulțimea pietrelor aruncate cu furie cu scopul de a-l ucide? E foarte probabil să fi avut ochii umflați și multe alte vânătăi și răni deschise... Nu putea fi ceva plăcut la vedere. Dar Pavel spune că galatenii l-au primit cu multă dragoste ca pe Domnul. Apoi urmează fraza pe care mulți o interpretează ca dovadă a bolii de ochi de care ar fi suferit Pavel. De fapt Pavel spune că atât de mult l-au apreciat și iubit încât i-ar fi dat ce aveau mai scump: ochii lor.
Așa cum în limba română avem expresii care compară „lumina ochilor” cu ce e mai valoros pentru cineva, și în ebraică era la fel, fără să însemne că Pavel avea nevoie de ochii lor, pentru că ai lui ar fi fost bolnavi incurabili (considerând că la această boală s-ar fi referit Pavel ca fiind țepușul pe care Dumnezeu nu vroia să îl ia). Expresiile de acest gen arată dragostea și aprecierea pentru o persoană specială. Pavel scrie că l-au primit „ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Cristos Isus.” Nu văd cu cine ar putea fi comparat cineva ca să fie mai special de atât!
În capitolul 16 din Faptele Apostolilor, citim că Pavel vizitează din nou bisericile Galatiei, totuși el spune clar că doar prima dată avea o problemă fizică. Această vizită o face la un interval între unul și trei ani, de la prima vizită și nu avea nici o „neputință a trupului”, deci era sănătos.
A treia referință biblică folosită ca dovadă pentru boala de ochi a lui Pavel este versetul de mai sus. Pavel obișnuia să plătească scribi care să scrie ce le dicta el. Prefera să se concentreze pe auzirea indicațiilor Duhului Sfânt, decât pe ortografie. Faptul că în această epistolă a scris ultima parte cu propria lui mână, arată cât de important era mesajul acestei epistole.
Părerile sunt împărțite asupra traducerii termenului din greacă pentru „slove” care poate fi tradus în egală măsură ca literă sau ca epistolă. Poate spunea de fapt că le-a scris o scrisoare mare, sau dacă se referea la mărimea literelor, probabil dorea să scoată în evidență importanța a ceea ce le scria și să se asigure că cititorii vor acorda atenția cuvenită avertismentelor sale.
Să ne mai amintim ce îi scria Pavel lui Timotei, spre sfârșitul vieții sale, când problemele de vedere, dacă ar fi fost reale ar fi trebuit să i se agraveze...
Pavel îl ruga pe Timotei să-i aducă cărțile și probabil pentru că erau multe și era posibil să nu poată să-i aducă tot ce îi cerea, a insistat să i le aducă în special pe cele de piele. Dacă Pavel avea multe cărți (era un intelectual în vremea lui) și era doritor să le aibă, cred că putea să le citească. Să nu uităm cât de greu se călătorea în acele vremuri și cât de complicat era să duci greutăți, parcurgând mare parte din călătorie, mergând pe jos. Pavel îl iubea mult pe Timotei și nu cred că l-ar fi împovărat cu greutatea cărților lui, doar pentru dorința de a le ține pe un raft sau ca să pună pe altcineva să le citească pentru el. Roger Bacon a inventat lupa, abia în secolul 13. Pe parcursul aceluiași secol au fost inventați și ochelarii pentru corecția vederii, de către o persoană cu identitate necunoscută, din Italia. Deci Pavel, care a trăit în primul secol d.Hr, nu ar fi avut acces la nici una dintre opțiuni.
Pavel își iubea frații în Cristos din toată inima, suferea și plângea pentru soarta bisericilor pe care le-a fondat și la fel suferea pentru bisericile din Galatia, unde erau probleme care puteau deveni foarte grave, dacă nu erau corectate.
Credeți că un mare om al Lui Dumnezeu, care arăta dizgrațios și stârnea mila suferind de o boală pe care n-o putea masca (ochii fiind cei mai vizibili, iar ochelarii încă nu s-au inventat), ar fi atras la el mulțimile de bolnavi care aveau nevoie de vindecare? Cine ar fi vrut să se predea Dumnezeului lui Pavel, dacă acesta era atât de suferind? Cred că știm toți răspunsul.
Deci, Pavel vorbește doar despre suferințele prigonirilor, de care au parte toți creștinii autentici, într-un fel sau altul. Numai că, la această concluzie a ajuns după ce s-a rugat Domnului să-l scape de persecuții și prigoniri, iar Domnul i-a explicat de ce le permite.
Au trecut aproximativ 10 ani de la scrierea epistolelor către Corinteni (unde scrie că s-a rugat să fie scăpat de prigoniri) până la scrierea celei de a doua epistole către Timotei (unde scrie că toți creștinii dedicați vor fi prigoniți), care a fost antepenultima scrisă. Au fost zece ani de multe persecuții care i-au întărit convingerea că nu se poate ajunge în rai, altfel.
Studierea vieții lui Pavel, așa cum o prezintă Biblia și chiar și alte scrieri ale vremii, mi-au întărit convingerea, că chiar a putut să treacă peste orice pentru că era întărit de Cristos. Prin viața lui a demonstrat că dacă suntem înrădăcinați în credința în Isus Cristos, nimic nu ne poate clătina și nici nu ne poate face să-l părăsim pe Domnul.
Pavel a trăit ce a predicat și a dovedit cu prisosință că „a trăi este Cristos și a muri e un câștig” (Filipeni 1:21)
Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său a împlinit tot ce era necesar pentru vindecarea copiilor Săi. Doamne Te rugăm ajută-ne să ne întărim credința că voia Ta este să ne vindeci și să intrăm în posesia a ceea ce Tu deja ai împlinit. Amin.
Sunt multe opinii referitoare la ce era de fapt „țepușul" menționat de Pavel. Unele au la bază nevoia de a găsi suport biblic pentru rugăciunile pentru vindecare care nu primesc răspunsul așteptat, susținând că dacă Dumnezeu nu l-a vindecat pe apostolul Pavel când s-a rugat, de ce ne-ar vindeca pe noi? Indiferent care sunt opiniile și pe ce se bazează acestea, haideți să analizăm ce spune Biblia cu adevărat pe această temă. Este vorba cu adevărat de o boală fizică, sau este „un sol al Satanei”, adică un demon desemnat de acesta ca să-l persecute pe Pavel?
- 2 Corinteni 12:7b ...mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.
Termenul în greacă folosit de Pavel și tradus „țepuș” este „σκόλοψ” sau „skolops” și înseamnă, un țăruș ascuțit, țepuș, spin, ghimpe; iar în ebraică termenul este „tsanin” și înseamnă ghimpe sau spin. (conform „Strong's Concordance”)
Atât în Vechiul Testament (unde apare în mai multe instanțe) cât și în Noul Testament, „tsanin” și „skolops” sunt folosite ca reprezentând persoane și suferința cauzată de acestea și nu boli sau infirmități în sine.
- Numeri 33:55 „Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste; vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.”
- Iosua 23:13 „să fiţi încredinţaţi că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră, ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste şi nişte spini în ochi, până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.”
- 2 Samuel 23:6 „Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci, şi nu-i iei cu mâna;”
Și acum să privim la ce spune Pavel de fapt despre țepușul lui.
- 2 Corinteni 12:7-10 Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Cristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
Lui Pavel, Dumnezeu i-a dat revelații extraordinare, inclusiv convertirea lui a fost un eveniment supranatural, când Domnul Isus i s-a făcut descoperit într-o vedenie, la care au fost și alții martori, chiar dacă percepția lor a fost limitată. (Fapte 9:7 „Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.”)
Saul din Tars semăna teroare printre creștini și în afara granițelor tării. Mergea spre Damasc ca să-i prindă pe iudeii care-l urmau pe Isus, ca să-i ducă la Ierusalim. Era un fariseu foarte zelos și religios, și era convins că face voia Lui Dumnezeu capturând creștinii care în percepția lui erau doar eretici care trebuiau uciși cu pietre, ca să nu-i mai urmeze nimeni.
Dar Domnul a hotărât că e timpul să pună capăt persecuțiilor lui Saul și să-i arate adevărul despre Sine. Isus i-a vorbit dintr-o lumină atât de puternică, că a rămas orb pentru trei zile și trei nopți. Din momentul convertirii, Domnul l-a izolat de lume, luându-i vederea și a turnat adevărul despre Isus în inima lui. Trecutul lui nu a rămas fără urmări, chiar dacă a preferat să-și folosească celălalt nume, Pavel (începând din capitolul 13), probabil din dorința de a arăta că nu mai este deloc aceeași persoană. Lui Anania Domnul i-a spus:
- „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (Faptele Apostolilor 9:15-16)
N-a fost ușor pentru Anania să accepte ideea de a merge la Saul, după ce aflase atât de multe despre el. Atât el, cât și ceilalți creștinii din Damasc, se gândeau cum să se ferească din calea lui Saul, nicidecum să meargă să-l caute. Domnul știa ce era în inima lui și tocmai de aceea specifică în încheierea cererii Sale, că-i va arăta lui Saul „ce trebuie să sufere pentru Numele” Lui. Sunt voci care susțin că de fapt Dumnezeu l-a pedepsit pe Saul pentru persecuția creștinilor, redându-i doar parțial vederea și lăsându-i ochii bolnavi. Dar nu găsim nici un verset care să susțină această teorie.
- Faptele Apostolilor 9:17-18 Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.
Din cele de mai sus nu reiese că a fost lovit cu o boală de ochi, dimpotrivă, „un fel de solzi” au căzut de pe ochii lui, indicând că aceștia îl opreau să vadă, nu alte afecțiuni ale ochiului sau aparatului optic în sine. Mai citim că în acea clipă a reînceput să vadă și a fost botezat. Nimic nu sugerează că Domnul Isus care l-a trimis pe Anania, l-ar fi vindecat pe Pavel doar parțial. Nu am găsit nici o relatare biblică despre vindecări pe jumătate și nici nu găsim vreo menționare ulterioară că Pavel l-ar fi rugat pe Isus să vindece ce a rămas nevindecat. O astfel de teorie, nu e susținută de ce spune Biblia.
Din versetele următoare, aflăm că „...a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.”
Doar prin revelația dată de Duhul Sfânt putea cunoaște deja adevărul Evangheliei atât de bine, ca să-l poată predica în sinagogă.
Mi se pare ciudat că atât de ușor se trage concluzia că Pavel suferea de o boală de ochi, când tocmai restaurarea funcțiilor ochilor a fost prima minune de care Pavel a avut parte.
- Galateni 1:11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească, pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Cristos
Sunt foarte multe versete prin care Pavel ne spune care este sursa celor scrise și predicate de el. El a primit atât de multă revelație de la Dumnezeu, încât condus de Duhul Sfânt a scris 14 cărți (sau 13, dacă nu este el autorul epistolei către Evrei) din cele 27 ale Noului Testament.
Pavel nu a avut privilegiul de a învăța Evanghelia prin umblarea cu Isus în cei trei ani și jumătate cât Domnul nostru a făcut ucenici. În acea perioadă el era total împotriva adevărului că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Mesia cel așteptat de evrei. Dar pentru că a fost „un vas ales”, așa cum îi spune Dumnezeu lui Anania din Damasc, Duhul Sfânt l-a învățat și l-a condus în tot adevărul, prin viziuni, revelații și chiar fiind răpit la Cer, cel puțin o dată.(2 Corinteni 12:1-5). Mulți istorici și învățați evrei spun că după convertire, Pavel ar fi petrecut aproape trei ani în deșert, în prezența Domnului, care l-a învățat și l-a făcut să fie unul dintre cei mai prolifici creștini din toate timpurile.
- Faptele Apostolilor 22:3-4 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;”
După cum, el însuși mărturisește, Pavel a studiat la școala lui Gamaliel, care era cea mai înaltă școală din Israel în acele timpuri și era foarte legalist și religios, cunoscând foarte bine Vechiul Testament. A avut nevoie de timp și de revelațiile oferite de Duhul Sfânt ca să pună în armonie ce știa deja, cu faptul că Isus era Mesia, Salvatorul promis. Și noi avem nevoie de timp, dedicare și studiu serios al Scripturii ca să devenim tot mai mult asemeni lui Cristos și să putem împlini destinul pentru care am fost creați. Pavel a fost foarte persecutat pe parcursul slujirii lui, dar și foarte prolific.
- Romani 15:17-21 Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Cristos, în slujirea lui Dumnezeu. Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările dimprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos. Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: „Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.”
Prin Pavel, Dumnezeu a făcut nenumărate minuni, vindecări, învieri din morți, a înființat cel puțin 14 biserici din care s-au format multe altele, în locații unde până la venirea lui, locuitorii nu știau nimic despre Isus, dimpotrivă erau păgâni și periculoși.
Ne mai miră faptul că diavolul lupta contra lui?
- 2 Corinteni 12:7 ...mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.
Al cui sol era „țepușul din carne”? Cel care a cauzat suferința lui Pavel, nu era Dumnezeu, ci Satan. Când analizăm cu câtă putere slujea Pavel, și ce mult rău a cauzat împărăției întunericului, nu ne mai mirăm că diavolul a desemnat pe unul din demonii săi, ca să-i facă rău.
Cuvântul folosit de Pavel, în limba originală, greacă pentru „pălmuiască” , este „kolaphizó”, care înseamnă a lovi pe cineva cu pumnul cu violență, cu cruditate. (conform „Strong's Concordance”). Iar în „ HELPS Word-studies”, definiția este mai amplă: a lovi cu pumnul strâns, ca să rămână urme și să zdrobească. În 2 Corinteni 12:7, semnificația este de „a lovi cu ceva ascuțit care să pătrundă în carne și să rămână acolo.” Ambele explicații arată clar că Pavel se referea la persecuții dure care răneau și nicidecum la o boală fizică.
Deci „țepușul” avea rolul să-l chinuie pe Pavel lăsând răni adânci și să-l împiedice să fie mândru. Niciodată nu a fost o mândrie să ajungi după gratiile închisorii. La fel era și în vremea lui Pavel. Și el a ajuns închis de multe ori, pe perioade diferite de timp. Din cei 32 de ani de slujire (din anul 36 d.Hr. când s-a întors la Cristos și până în 68 d.Hr. când a fost decapitat la ordinele împăratului roman, Nero), Pavel a petrecut aproape 6 ani în închisoare. De la perioade de o noapte la aproximativ 2 ani (în Iudea și apoi în Roma).
Pavel a fost răsfățat din plin cu „daruri cerești”, dar a și plătit scump. Demonul trimis să-l chinuie și-a făcut bine treaba. A stârnit autoritățile aproape în fiecare cetate unde Pavel predica Evanghelia, și punea bazele unei noi biserici. Scopul era foarte clar. Pentru că dușmanul nu-i putea strecura îndoiala în inimă (Pavel a primit prea multe revelații divine ca dovezi de necontestat despre cine este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ca să se mai lase mințit) și nici nu-i putea lua puterea ungerii Duhului Sfânt care era peste viața lui, alternativa era să-i facă pe cei care auzeau Vestea Bună, să se teamă s-o primească, ca nu cumva să ajungă și ei la închisoare, bătuți cu nuiele sau prigoniți, așa cum era cel care îi evangheliza. Dar nu funcționa, odată ce vedeau minunile făcute prin Pavel și Duhul Sfânt îi convingea de adevărul pe care îl auzeau prin el, oamenii se întorceau al Cristos indiferent de repercusiuni.
Domnul Isus a spus: „...Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48b)
Pavel a fost unul dintre aceștia și s-a achitat cu prisosință de tot ce i s-a cerut. De asemenea Isus le spunea ucenicilor că „vor bea paharul” pe care urma El să-l bea. Se referea la suferințe, torturi, persecuții. Jertfa Lui Isus la cruce, ne-a răscumpărat din blestemul legii, dar nu ne-a privat de persecuții. Primii care au testat acest adevăr, au fost chiar cei care au fost cei mai apropiați de Domnul în anii slujirii Sale pe Pământ.
- 2 Corinteni 12:8 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”
Dumnezeu nu i-a răspuns primelor două rugăciuni în care a cerut să fie eliberat, dar la a treia îi spune de ce nu o face. Dacă acest răspuns era referitor la o boală fizică, s-ar fi contrazis cu versetele în care Dumnezeu spune că prin rănile lui Isus am fost deja vindecați (Isaia 53:5, 1 Petru 2:24). Fiul Lui Dumnezeu a făcut deja tot ce trebuia făcut pentru vindecarea noastră. Ca să intrăm în posesia ei, ține de noi. Dar dacă „țepușul” reprezintă persecuțiile și prigonirea, atunci răspunsul este valabil și pentru noi. În jertfa de la cruce Isus nu ne-a scăpat de prigoniri nici de persecuții, iar în cazul lui Pavel, Domnul le-a folosit ca să-l țină smerit. Doar în încercări ni se formează caracterul. Doar când nu ne putem baza pe noi înșine, dovedim că ne bazăm pe Dumnezeu și pe promisiunile Scripturii. Domnul ne ține pe acest Pământ, ca să ne pregătească pentru cer. Ne dorește cu El, pentru eternitate și pentru a ajunge acolo, trecem prin teste în fiecare zi.
Pavel era obișnuit să primească răspuns la rugăciunile sale, de la primul enunț. Nu citim că ar fi fost nevoie să ceară ceva de mai multe ori, cu excepția îndepărtării țepușului. Credința lui Pavel era fermă și neclintită și după ce a înțeles că trebuie să treacă prin persecuții n-a mai lăsat nimic să-l tulbure. Timpul petrecut în închisoare, l-a privit ca pe o oportunitate de a predica Evanghelia și a ajuta alți deținuți să se fie mântuiți. Când era închis pe perioade mai lungi, a folosit acel timp pentru a se concentra pe scrierea epistolelor , sub conducerea Duhului Sfânt. Scrierile lui continuă să învețe creștinii de generații cum să trăiască pentru Cristos.
În a doua parte a versetului 8, spune că: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.”
Dar care erau aceste slăbiciuni?
- 2 Corinteni 11:23-30 Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard? Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.”
În original, în limba greacă, cuvântul tradus de Cornilescu prin slăbiciune este „ἀσθένεια” (astheneia) și înseamnă: lipsă de putere, slăbiciune, boală, suferință, calamitate, fragilitate (769, Strong's Concordance).
Nu găsim menționată nici o boală fizică în lista slăbiciunilor lui Pavel și această listă a scris-o în versetele anterioare celor în care menționează „țepușul”. Dacă acesta era o boală fizică, ar fi menționat-o. N-a uitat să scrie nici despre prima sa salvare din Damasc, când a scăpat lăsat în jos pe zidul cetății într-o coșniță (11:33)... Tot ce citim în versetele de mai sus se încadrează la persecuții și prigoniri. Urmările lor au fost de cele mai multe ori, dureri și răni fizice, dar nu cauzate de o boală, ci de persecutori.
A cerut Pavel bisericilor pe care le-a înființat să se roage pentru el?
- Coloseni 4:3 Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Cristos pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri:
- 1 Tesaloniceni 5:25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
- 2 Tesaloniceni 3:1 Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi,
- Evrei 13:18 Rugaţi-vă pentru noi, căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.
În epistolele lui Pavel, găsim doar patru cereri de rugăciune către biserici, dar în nici una dintre ele, nu cere rugăciune pentru vindecarea lui nici nu se plânge că ar fi bolnav.
- Galateni 4:13-15 Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată. Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Cristos Isus. Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.
Galatenilor le scrie că „... în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. Să ne amintim, că cetățile Listra și Derbe sunt localizate în provincia romană Galatia, la acea vreme.
Pavel și Barnaba au plecat din Iconia, când au aflat că iudeii care nu au crezut Evanghelia au reușit să adune suficienți adepți ca să-i ucidă cu pietre. Dar acești iudei erau foarte zeloși și au venit după ei în Listra, unde au reușit să convingă mulțimea (care cu doar câteva ore în urmă erau gata să-i facă zei pe Pavel și Barnaba) să arunce cu pietre în Pavel ca să-l ucidă. Când l-au considerat mort, l-au târât afară din cetate.
- Faptele Apostolilor 14:20-22 Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
Cum credeți că arăta Pavel, a doua zi după ce a fost lovit de mulțimea pietrelor aruncate cu furie cu scopul de a-l ucide? E foarte probabil să fi avut ochii umflați și multe alte vânătăi și răni deschise... Nu putea fi ceva plăcut la vedere. Dar Pavel spune că galatenii l-au primit cu multă dragoste ca pe Domnul. Apoi urmează fraza pe care mulți o interpretează ca dovadă a bolii de ochi de care ar fi suferit Pavel. De fapt Pavel spune că atât de mult l-au apreciat și iubit încât i-ar fi dat ce aveau mai scump: ochii lor.
Așa cum în limba română avem expresii care compară „lumina ochilor” cu ce e mai valoros pentru cineva, și în ebraică era la fel, fără să însemne că Pavel avea nevoie de ochii lor, pentru că ai lui ar fi fost bolnavi incurabili (considerând că la această boală s-ar fi referit Pavel ca fiind țepușul pe care Dumnezeu nu vroia să îl ia). Expresiile de acest gen arată dragostea și aprecierea pentru o persoană specială. Pavel scrie că l-au primit „ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Cristos Isus.” Nu văd cu cine ar putea fi comparat cineva ca să fie mai special de atât!
În capitolul 16 din Faptele Apostolilor, citim că Pavel vizitează din nou bisericile Galatiei, totuși el spune clar că doar prima dată avea o problemă fizică. Această vizită o face la un interval între unul și trei ani, de la prima vizită și nu avea nici o „neputință a trupului”, deci era sănătos.
- Galateni 6:11 Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!
A treia referință biblică folosită ca dovadă pentru boala de ochi a lui Pavel este versetul de mai sus. Pavel obișnuia să plătească scribi care să scrie ce le dicta el. Prefera să se concentreze pe auzirea indicațiilor Duhului Sfânt, decât pe ortografie. Faptul că în această epistolă a scris ultima parte cu propria lui mână, arată cât de important era mesajul acestei epistole.
Părerile sunt împărțite asupra traducerii termenului din greacă pentru „slove” care poate fi tradus în egală măsură ca literă sau ca epistolă. Poate spunea de fapt că le-a scris o scrisoare mare, sau dacă se referea la mărimea literelor, probabil dorea să scoată în evidență importanța a ceea ce le scria și să se asigure că cititorii vor acorda atenția cuvenită avertismentelor sale.
Să ne mai amintim ce îi scria Pavel lui Timotei, spre sfârșitul vieții sale, când problemele de vedere, dacă ar fi fost reale ar fi trebuit să i se agraveze...
- 2 Timotei 4:13 Când vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele.
Pavel îl ruga pe Timotei să-i aducă cărțile și probabil pentru că erau multe și era posibil să nu poată să-i aducă tot ce îi cerea, a insistat să i le aducă în special pe cele de piele. Dacă Pavel avea multe cărți (era un intelectual în vremea lui) și era doritor să le aibă, cred că putea să le citească. Să nu uităm cât de greu se călătorea în acele vremuri și cât de complicat era să duci greutăți, parcurgând mare parte din călătorie, mergând pe jos. Pavel îl iubea mult pe Timotei și nu cred că l-ar fi împovărat cu greutatea cărților lui, doar pentru dorința de a le ține pe un raft sau ca să pună pe altcineva să le citească pentru el. Roger Bacon a inventat lupa, abia în secolul 13. Pe parcursul aceluiași secol au fost inventați și ochelarii pentru corecția vederii, de către o persoană cu identitate necunoscută, din Italia. Deci Pavel, care a trăit în primul secol d.Hr, nu ar fi avut acces la nici una dintre opțiuni.
- 2 Corinteni 11:28-29 Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?
Pavel își iubea frații în Cristos din toată inima, suferea și plângea pentru soarta bisericilor pe care le-a fondat și la fel suferea pentru bisericile din Galatia, unde erau probleme care puteau deveni foarte grave, dacă nu erau corectate.
Credeți că un mare om al Lui Dumnezeu, care arăta dizgrațios și stârnea mila suferind de o boală pe care n-o putea masca (ochii fiind cei mai vizibili, iar ochelarii încă nu s-au inventat), ar fi atras la el mulțimile de bolnavi care aveau nevoie de vindecare? Cine ar fi vrut să se predea Dumnezeului lui Pavel, dacă acesta era atât de suferind? Cred că știm toți răspunsul.
- 2 Timotei 3:12 De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi prigoniţi.
Deci, Pavel vorbește doar despre suferințele prigonirilor, de care au parte toți creștinii autentici, într-un fel sau altul. Numai că, la această concluzie a ajuns după ce s-a rugat Domnului să-l scape de persecuții și prigoniri, iar Domnul i-a explicat de ce le permite.
Au trecut aproximativ 10 ani de la scrierea epistolelor către Corinteni (unde scrie că s-a rugat să fie scăpat de prigoniri) până la scrierea celei de a doua epistole către Timotei (unde scrie că toți creștinii dedicați vor fi prigoniți), care a fost antepenultima scrisă. Au fost zece ani de multe persecuții care i-au întărit convingerea că nu se poate ajunge în rai, altfel.
Studierea vieții lui Pavel, așa cum o prezintă Biblia și chiar și alte scrieri ale vremii, mi-au întărit convingerea, că chiar a putut să treacă peste orice pentru că era întărit de Cristos. Prin viața lui a demonstrat că dacă suntem înrădăcinați în credința în Isus Cristos, nimic nu ne poate clătina și nici nu ne poate face să-l părăsim pe Domnul.
Pavel a trăit ce a predicat și a dovedit cu prisosință că „a trăi este Cristos și a muri e un câștig” (Filipeni 1:21)
Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său a împlinit tot ce era necesar pentru vindecarea copiilor Săi. Doamne Te rugăm ajută-ne să ne întărim credința că voia Ta este să ne vindeci și să intrăm în posesia a ceea ce Tu deja ai împlinit. Amin.
Copyright © 2016 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ALTE ARTICOLE DESPRE VINDECARE:
VERSETE BIBLICE PERSONALIZATE PENTRU RUGĂCIUNE ȘI ÎNTĂRIREA CREDINȚEI PENTRU VINDECARE
Proclamând ce spune Biblia despre vindecare creștem în credință și alungăm îndoiala, grăbind vindecarea.
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ
Ce spune Biblia despre rugăciunea credinței pentru vindecare și voia Lui Dumnezeu
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care ne încurajează să creștem în credință, învingând negativitatea și îndoiala.
ÎNNOIREA MINȚII
Ce spun Biblia și știința despre puterea de regenerare și înnoire a minții asupra creierului.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI
Domnul Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El și face la fel și astăzi pentru noi.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI - VERSETE BIBLICE
Versetele biblice care dovedesc că Isus nu a respins pe nici unul dintre cei are au mers la El și i-a vindecat pe toți de orice boală.
MENIU PRINCIPAL- MESAJE BIBLICE
Copyright © 2016 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.