ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB STĂPÂNIREA PĂCATULUI
ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB STĂPÂNIREA PĂCATULUI
Isus Cristos a venit în lume, ca să ne arate calea către Tatăl Ceresc. A trăit exemplar, fără păcat, devenind modelul perfect de urmat. Cât timp privim la Isus, ne păstrăm pacea și bucuria. Viața de zi cu zi, în această lume tot mai depravată și mai plină de ură și răutate, este o continuă provocare. De noi depinde să alegem corect cu ce ne hrănim sufletul și duhul. Lui Pavel Dumnezeu i-a revelat cât de important este să ne înnoim mintea și să avem grijă la ce ne gândim și medităm.
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
Cred că întrebarea legitimă care se ridică aici este: „știm că am murit față de păcat?” sau „am murit cu adevărat?” Moartea Lui Isus Cristos pe cruce, a fost reală și este singura plată acceptată de Tatăl ceresc pentru păcatele fiecăruia dintre noi și ale întregii omeniri.
Botezul „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19b), este botezul în moartea Lui Isus, pentru ca, așa cum Isus a murit pentru păcatele noastre și noi să murim față de păcat. Este benefic să realizăm că vechea noastră persoană a fost îngropată, împreună cu faptele ei, cu trecutul ei și din apă ne-am ridicat curați, născuți din nou în duh. Apa botezului are putere de mântuire? Botezul în apă, fără credința sinceră în Isus Cristos Fiul Lui Dumnezeu, nu ne mântuiește. Isus ne-a poruncit să ne botezăm, după ce credem (Marcu 16:16). Botezul prin care murim față de păcat și ne ridicăm înviați pentru o viață nouă cu Isus, este cel făcut prin credința sinceră că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu, că El a murit pentru păcatele noastre. O altă condiție a mântuirii este pocăința sinceră și deplină.
Cugetul, adică conștiința omului, este definită ca fiind ”sentimentul responsabilității morale față de propria conduită”.
Apostolul Petru explică că rolul botezului nu este să ne spele de murdăria fizică, ci dovada unei inimi și gândiri (conștiințe) spălate cu sângele Lui Isus, curate prin neprihănirea Lui.
Nu putem „trăi o viață nouă”, după tiparul vechi, făcând tot ce făceam înainte de convertire. O viață nouă, chiar asta înseamnă! Este o viață diferită de cea anterioară. În loc să ne panicăm și să ne îngrijorăm de orice neajuns, ne rugăm și ne încredem că Dumnezeu ne va arăta cum să rezolvăm problema; în loc să alergăm la medic la orice junghi sau durere, prima dată ne rugăm să fim vindecați în Numele Lui Isus Cristos, pentru că așa cum spune Isaia 53:4-5, în rănile din trupul Său, suntem vindecați (puteți citi mai multe în articolul „Vindecarea prin credință”); alegem să iertăm în loc să ne răzbunăm, să facem bine în loc să răspundem cu răutate celor care ne fac rău, să binecuvântăm, nu să blestemăm etc.
Termenul din limba greacă, „dikaióō”, folosit pentru „izbăvit”, este definit ca fiind: „făcut neprihănit, îndreptățit de Domnul, achitat de toate acuzațiile și pedeapsa pentru păcate”, conform „HELPS Word-studies”. Apostolul Pavel nu spune că creștinul este perfect, ci că păcatul nu mai are putere de stăpânire asupra sa, așa cum stăpânul unui sclav nu mai are nici un drept asupra lui, după ce acesta moare. Cu cât înțelegem mai profund acest adevăr, vom putea să nu mai facem lucrurile greșit, cum le făceam în trecut, cedând tot mai puțin ispitei de a păcătui.
Când am fost născuți din nou, nu am primit un trup și un suflet (format din minte, voință, emoții) noi, ci doar duhul ne-a fost înnoit de către Duhul Sfânt, prin sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu. De noi depinde să ne transformăm prin înnoirea minții, schimbându-ne modul de gândire, dintr-o gândire conformă principiilor lumii, într-o gândire bazată pe principiile Biblice. La început n-a fost ușor să ne opunem păcatului, pentru că tiparele vechi de gândire și acțiune nu erau anulate. Nu ne putem schimba prin forțele noastre proprii, tocmai de aceea, Tatăl Ceresc ne-a trimis Duhul Sfânt, ca să fie ajutorul, ghidul și învățătorul nostru. Doar cu ajutorul Lui, ne vom putea schimba cu adevărat.
Când are loc „naștea din nou” a unei persoane, Duhul Sfânt vine să locuiască în aceasta, cu toate cele nouă roade ale Sale, trupul creștinului devenind Templul Său („Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” - 1 Corinteni 6:19).
În greacă, termenul folosit pentru „înfrânarea poftelor” este „egkrateia” și înseamnă: stăpânire de sine, auto-control, auto-înfrânare, continență, cumpătare, reținere, abstinență (Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice, etc.) - Conform „Strong's Concordance”.
„Helps Word Studies”, explică termenul „egkráteia”, ca fiind „adevărata stăpânire care vine din interior”, una dintre roadele Duhului Sfânt. Pentru creștin, auto-controlul poate fi împlinit doar prin puterea Domnului.
Prin Duhul Sfânt, suntem capabili să iubim dezinteresat, să ne bucurăm și când nu ne merge bine, să fim buni cu cine nu merită, să avem pace în mijlocul furtunii, să avem multă răbdare (atât de multă încât ne va surprinde chiar și pe noi înșine), să facem bine, chiar în detrimentul nostru, să rămânem credincioși Domnului, indiferent cât de vitrege sunt circumstanțele prin care trecem, să răspundem cu blândețe în situații care altă dată ne-ar fi făcut să fim răutăcioși sau aspri. Avem mare nevoie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, să dorim tot mai mult darurile și roadele Lui. El este partea din Dumnezeul Triunitar care vine să locuiască în noi, ne dă nașterea din nou și ne ajută să continuăm să ne transformăm pentru a deveni tot mai mult asemeni Lui Isus. Creșterea spirituală spre maturitate este un proces de durată și este posibil doar prin Duhul Sfânt. Puteți citi mai multe în articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”).
Dacă am fost transformați prin credința în Isus și am devenit copiii Lui Dumnezeu, înseamnă că ne-am răstignit firea pământească. Dacă firea noastră este moartă, nu mai putem trăi decât prin Duhul. Dar a trăi prin Duhul nu înseamnă că instantaneu și „umblăm” prin Duhul. Ca s-o putem face, depunem efort să ne schimbăm modul de gândire, care va conduce la un nou mod de reacție la tot ce ne înconjoară, la decizii diferite, dorințe și scopuri noi, care sunt conforme cu ce spune Biblia, nu cu logica lumii în care trăim. Aplicarea noului mod de gândire va duce la un nou stil de viață și la schimbarea „sistemului de valori”. Nu mai căutăm succes personal, popularitate cu orice cost, realizări profesionale și materiale cu orice preț, răzbunare și plăceri ieftine, indiferent de urmări.
Sistemul de valori creștine are la bază dragostea pentru Dumnezeu și dragostea față de oameni. Asta înseamnă că ne vom trata semenii așa cum ne-am dori să ne trateze ei pe noi, îi vom ajuta pe cei în nevoie, chiar dacă ne-au făcut rău în trecut sau chiar dacă nu-i cunoaștem, căutăm să spunem oricui avem ocazia, cât de mult îi iubește Isus și cum pot fi mântuiți. Căutăm să împlinim chemarea pe care Dumnezeu a pus-o peste viața noastră și să ne formăm profesional conform talentelor cu care am fost înzestrați. Fiecare avem locul nostru și destinul nostru unic și este minunat dacă ajungem să-l împlinim.
Poate ați auzit povestea vulturului care a învățat să zboare legat cu o sfoară de un stâlp și așa a trăit ani de zile. Putea zbura doar cât îi permitea lungimea sforii cu care era legat. După ce a fost dezlegat, a continuat să zboare la fel cum a făcut dintotdeauna, pentru că nu înțelegea că este liber și că putea zbura în orice direcție și-ar fi dorit.
Mulți creștini, continuă să cadă în vechile păcate, pentru că nu știu că sunt liberi și pot să li se opună. O persoană care obișnuia să se enerveze din orice și să ridice imediat tonul, folosind chiar un limbaj vulgar, va continua s-o facă și după convertire, pentru ca imediat după, dușmanul s-o condamne și s-o facă să se teamă că și-a pierdut mântuirea. Persoanele colerice, spun că nu se pot abține, nu au ce face, așa s-au născut. Dar dacă în mijlocul unei crize de nervi cu țipete și injurii, sună soneria sau telefonul, aceeași persoană se calmează instantaneu și răspunde musafirului sau apelului ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă față de oameni, putem să ne stăpânim și să ne calmăm urgent, înseamnă că putem schimba vechiul fel în care ne comportam, rugându-ne Domnului să ne ajute să ne liniștim și să ne arate cum să rezolvăm situația neplăcută care ne-a deranjat.
Ne este de mare folos să comunicăm în rugăciune cu Dumnezeu. Dacă alergăm la El prima dată, în orice situație dificilă, când simțim că ne pierdem cumpătul și „ne vărsăm paharul frustrării și al nervilor” înaintea Domnului, spunându-i Lui, ce am vrea să spunem persoanei care ne-a enervat, vom putea evita multe bătălii. Ne rugăm să ne ajute să ne calmăm, să ne arate cum să rezolvăm corect problema și să ajute și cealaltă persoană să se liniștească. După ce ne liniștim, vom putea discuta normal cu cealaltă persoană și să aplanăm conflictul mult mai ușor. Este posibil să nici nu mai fie nevoie de o confruntare și chiar să ne cerem noi iertare, pentru că „la rece” vedem situația corect. Casele noastre pot fi oaze de pace, liniște și bucurie, dacă trăim cu adevărat vieți noi în Cristos. Isus este cu adevărat „Prințul Păcii” și de noi depinde să trăim în pacea Lui în fiecare clipă a vieții noastre. Puteți citi mai multe despre rugăciune la click aici: „Rugăciunea.”
Odată născuți din nou prin Duhul Sfânt, cât timp dorim să aparținem Lui Dumnezeu, nu vom fi în pericolul de a muri spiritual, adică să fim separați de Dumnezeu. Când viața fizică, în acest trup se va încheia, doar trupul fizic, supus putrezirii va muri, pe când duhul și sufletul nostru vor trăi veșnic. Copiii Lui Dumnezeu nu vor fi nici o clipă separați de Dumnezeu, pe când cei care L-au respins pe Isus și au trăit în păcat toată viața lor, vor merge în iad și la Judecata de Apoi vor avea parte de „moartea a doua”, după care vor ajunge în iazul de foc unde vor fi diavolul și toți ai lui. (Puteți citi mai multe în articolul „Când va avea loc și ce este Ziua Judecății”). Isus a fost separat de Tatăl o singură dată, când pe cruce fiind, a luat asupra Sa toate păcatele omenirii. Așa cum El nu va mai fi separat de Tatăl, nici noi, copiii Săi, nu vom muri, adică nu vom fi separați de Dumnezeu!
Slăvit să fie Domnul, pentru că jertfa Lui a fost suficientă pentru plata integrală a păcatelor omenirii, trecute, prezente și viitoare. Domnul a făcut deja tot ce ținea de El pentru iertarea noastră. Când înțelegem că suntem iertați, de noi depinde să știm că suntem morți față de păcat și vii în Cristos și ca urmare să nu mai trăim pentru păcat, ci pentru Dumnezeu. Noi suntem cei care alegem să ne folosim trupurile ca unelte ale nelegiuirii, păcătuind sau ca unelte ale neprihănirii trăind o viață curată, conform principiilor biblice, aducând slavă Lui Dumnezeu.
Cât timp suntem conștienți și convinși că suntem mântuiți și iertați prin harul Lui Dumnezeu și nu prin păzirea poruncilor Legii, adică prin faptele noastre, păcatul NU va mai stăpâni asupra noastră.
Asta NU înseamnă că harul îndreptățește păcatul.
Robul este obligat să asculte de stăpânul lui, pentru că este în proprietatea acestuia. El nu mai are drepturi, are doar obligații. Dacă L-am ales pe Isus să fie Domnul nostru, înseamnă că nu mai conducem noi, ci Îl consultăm pe Isus când luăm decizii. Nu mai putem continua să ascultăm de poftele firii care ne îndeamnă să păcătuim. Acum trebuie să trăim în ascultare de Isus. Adevăratul stăpân este cel de care ascultăm. Doar dacă Îi dăruim Domnului toată inima, renunțăm la „drepturile” de stăpânire ale naturii firești și ascultăm de Duhul Sfânt, putem ajunge sfinți. De ce? Pentru că, așa cum am citit mai sus, „suntem robii aceluia de care ascultăm”.
Nu putem sluji la doi stăpâni, și Lui Dumnezeu și păcatului, așa cum ne avertiza Isus.: „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 12:13 )
Roadele se văd în viața fiecăruia. Rezultatele unei vieți trăite în ascultare de Dumnezeu sunt opusul a ceea ce produce o viață trăită în păcat. Isus este sursa păcii, liniștii, bucuriei, echilibrului, siguranței, prosperității și înțelepciunii.
Păcatul duce la degradare, distrugere, lipsă de integritate, frică, îngrijorare, neliniște, boală și tot ce vine de la cel rău. Cel care alege să fie robul păcatului, nu poate trăi curat. Sfârșitul unei vieți trăite în plăceri firești și în nelegiuiri, este moartea spirituală. Cine a ales să trăiască separat de Dumnezeu, nu va fi forțat să trăiască veșnic în Rai, în prezența Domnului, ci își va petrece eternitatea conform alegerilor făcute cât timp a trăit pe pământ. Viața veșnică, pe de altă parte, este cadoul gratuit pe care Dumnezeu ni l-a făcut prin Isus Cristos și îl primesc toți cei care aleg să renunțe la păcat și să trăiască sub domnia Lui Dumnezeu.
- Filipeni 4:8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească (la acestea să vă gândiți).
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
- Romani 6:1-4 Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
Cred că întrebarea legitimă care se ridică aici este: „știm că am murit față de păcat?” sau „am murit cu adevărat?” Moartea Lui Isus Cristos pe cruce, a fost reală și este singura plată acceptată de Tatăl ceresc pentru păcatele fiecăruia dintre noi și ale întregii omeniri.
Botezul „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19b), este botezul în moartea Lui Isus, pentru ca, așa cum Isus a murit pentru păcatele noastre și noi să murim față de păcat. Este benefic să realizăm că vechea noastră persoană a fost îngropată, împreună cu faptele ei, cu trecutul ei și din apă ne-am ridicat curați, născuți din nou în duh. Apa botezului are putere de mântuire? Botezul în apă, fără credința sinceră în Isus Cristos Fiul Lui Dumnezeu, nu ne mântuiește. Isus ne-a poruncit să ne botezăm, după ce credem (Marcu 16:16). Botezul prin care murim față de păcat și ne ridicăm înviați pentru o viață nouă cu Isus, este cel făcut prin credința sinceră că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu, că El a murit pentru păcatele noastre. O altă condiție a mântuirii este pocăința sinceră și deplină.
- 1 Petru 3:21 Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos.
Cugetul, adică conștiința omului, este definită ca fiind ”sentimentul responsabilității morale față de propria conduită”.
Apostolul Petru explică că rolul botezului nu este să ne spele de murdăria fizică, ci dovada unei inimi și gândiri (conștiințe) spălate cu sângele Lui Isus, curate prin neprihănirea Lui.
- Romani 6:4b-5 ... după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
Nu putem „trăi o viață nouă”, după tiparul vechi, făcând tot ce făceam înainte de convertire. O viață nouă, chiar asta înseamnă! Este o viață diferită de cea anterioară. În loc să ne panicăm și să ne îngrijorăm de orice neajuns, ne rugăm și ne încredem că Dumnezeu ne va arăta cum să rezolvăm problema; în loc să alergăm la medic la orice junghi sau durere, prima dată ne rugăm să fim vindecați în Numele Lui Isus Cristos, pentru că așa cum spune Isaia 53:4-5, în rănile din trupul Său, suntem vindecați (puteți citi mai multe în articolul „Vindecarea prin credință”); alegem să iertăm în loc să ne răzbunăm, să facem bine în loc să răspundem cu răutate celor care ne fac rău, să binecuvântăm, nu să blestemăm etc.
- Romani 6:6,7 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
Termenul din limba greacă, „dikaióō”, folosit pentru „izbăvit”, este definit ca fiind: „făcut neprihănit, îndreptățit de Domnul, achitat de toate acuzațiile și pedeapsa pentru păcate”, conform „HELPS Word-studies”. Apostolul Pavel nu spune că creștinul este perfect, ci că păcatul nu mai are putere de stăpânire asupra sa, așa cum stăpânul unui sclav nu mai are nici un drept asupra lui, după ce acesta moare. Cu cât înțelegem mai profund acest adevăr, vom putea să nu mai facem lucrurile greșit, cum le făceam în trecut, cedând tot mai puțin ispitei de a păcătui.
Când am fost născuți din nou, nu am primit un trup și un suflet (format din minte, voință, emoții) noi, ci doar duhul ne-a fost înnoit de către Duhul Sfânt, prin sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu. De noi depinde să ne transformăm prin înnoirea minții, schimbându-ne modul de gândire, dintr-o gândire conformă principiilor lumii, într-o gândire bazată pe principiile Biblice. La început n-a fost ușor să ne opunem păcatului, pentru că tiparele vechi de gândire și acțiune nu erau anulate. Nu ne putem schimba prin forțele noastre proprii, tocmai de aceea, Tatăl Ceresc ne-a trimis Duhul Sfânt, ca să fie ajutorul, ghidul și învățătorul nostru. Doar cu ajutorul Lui, ne vom putea schimba cu adevărat.
Când are loc „naștea din nou” a unei persoane, Duhul Sfânt vine să locuiască în aceasta, cu toate cele nouă roade ale Sale, trupul creștinului devenind Templul Său („Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” - 1 Corinteni 6:19).
- Galateni 5: 22-23 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
În greacă, termenul folosit pentru „înfrânarea poftelor” este „egkrateia” și înseamnă: stăpânire de sine, auto-control, auto-înfrânare, continență, cumpătare, reținere, abstinență (Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice, etc.) - Conform „Strong's Concordance”.
„Helps Word Studies”, explică termenul „egkráteia”, ca fiind „adevărata stăpânire care vine din interior”, una dintre roadele Duhului Sfânt. Pentru creștin, auto-controlul poate fi împlinit doar prin puterea Domnului.
Prin Duhul Sfânt, suntem capabili să iubim dezinteresat, să ne bucurăm și când nu ne merge bine, să fim buni cu cine nu merită, să avem pace în mijlocul furtunii, să avem multă răbdare (atât de multă încât ne va surprinde chiar și pe noi înșine), să facem bine, chiar în detrimentul nostru, să rămânem credincioși Domnului, indiferent cât de vitrege sunt circumstanțele prin care trecem, să răspundem cu blândețe în situații care altă dată ne-ar fi făcut să fim răutăcioși sau aspri. Avem mare nevoie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, să dorim tot mai mult darurile și roadele Lui. El este partea din Dumnezeul Triunitar care vine să locuiască în noi, ne dă nașterea din nou și ne ajută să continuăm să ne transformăm pentru a deveni tot mai mult asemeni Lui Isus. Creșterea spirituală spre maturitate este un proces de durată și este posibil doar prin Duhul Sfânt. Puteți citi mai multe în articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”).
- Galateni 5:24,25 Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
Dacă am fost transformați prin credința în Isus și am devenit copiii Lui Dumnezeu, înseamnă că ne-am răstignit firea pământească. Dacă firea noastră este moartă, nu mai putem trăi decât prin Duhul. Dar a trăi prin Duhul nu înseamnă că instantaneu și „umblăm” prin Duhul. Ca s-o putem face, depunem efort să ne schimbăm modul de gândire, care va conduce la un nou mod de reacție la tot ce ne înconjoară, la decizii diferite, dorințe și scopuri noi, care sunt conforme cu ce spune Biblia, nu cu logica lumii în care trăim. Aplicarea noului mod de gândire va duce la un nou stil de viață și la schimbarea „sistemului de valori”. Nu mai căutăm succes personal, popularitate cu orice cost, realizări profesionale și materiale cu orice preț, răzbunare și plăceri ieftine, indiferent de urmări.
Sistemul de valori creștine are la bază dragostea pentru Dumnezeu și dragostea față de oameni. Asta înseamnă că ne vom trata semenii așa cum ne-am dori să ne trateze ei pe noi, îi vom ajuta pe cei în nevoie, chiar dacă ne-au făcut rău în trecut sau chiar dacă nu-i cunoaștem, căutăm să spunem oricui avem ocazia, cât de mult îi iubește Isus și cum pot fi mântuiți. Căutăm să împlinim chemarea pe care Dumnezeu a pus-o peste viața noastră și să ne formăm profesional conform talentelor cu care am fost înzestrați. Fiecare avem locul nostru și destinul nostru unic și este minunat dacă ajungem să-l împlinim.
Poate ați auzit povestea vulturului care a învățat să zboare legat cu o sfoară de un stâlp și așa a trăit ani de zile. Putea zbura doar cât îi permitea lungimea sforii cu care era legat. După ce a fost dezlegat, a continuat să zboare la fel cum a făcut dintotdeauna, pentru că nu înțelegea că este liber și că putea zbura în orice direcție și-ar fi dorit.
Mulți creștini, continuă să cadă în vechile păcate, pentru că nu știu că sunt liberi și pot să li se opună. O persoană care obișnuia să se enerveze din orice și să ridice imediat tonul, folosind chiar un limbaj vulgar, va continua s-o facă și după convertire, pentru ca imediat după, dușmanul s-o condamne și s-o facă să se teamă că și-a pierdut mântuirea. Persoanele colerice, spun că nu se pot abține, nu au ce face, așa s-au născut. Dar dacă în mijlocul unei crize de nervi cu țipete și injurii, sună soneria sau telefonul, aceeași persoană se calmează instantaneu și răspunde musafirului sau apelului ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă față de oameni, putem să ne stăpânim și să ne calmăm urgent, înseamnă că putem schimba vechiul fel în care ne comportam, rugându-ne Domnului să ne ajute să ne liniștim și să ne arate cum să rezolvăm situația neplăcută care ne-a deranjat.
Ne este de mare folos să comunicăm în rugăciune cu Dumnezeu. Dacă alergăm la El prima dată, în orice situație dificilă, când simțim că ne pierdem cumpătul și „ne vărsăm paharul frustrării și al nervilor” înaintea Domnului, spunându-i Lui, ce am vrea să spunem persoanei care ne-a enervat, vom putea evita multe bătălii. Ne rugăm să ne ajute să ne calmăm, să ne arate cum să rezolvăm corect problema și să ajute și cealaltă persoană să se liniștească. După ce ne liniștim, vom putea discuta normal cu cealaltă persoană și să aplanăm conflictul mult mai ușor. Este posibil să nici nu mai fie nevoie de o confruntare și chiar să ne cerem noi iertare, pentru că „la rece” vedem situația corect. Casele noastre pot fi oaze de pace, liniște și bucurie, dacă trăim cu adevărat vieți noi în Cristos. Isus este cu adevărat „Prințul Păcii” și de noi depinde să trăim în pacea Lui în fiecare clipă a vieții noastre. Puteți citi mai multe despre rugăciune la click aici: „Rugăciunea.”
- Romani 6:8-9 Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.
Odată născuți din nou prin Duhul Sfânt, cât timp dorim să aparținem Lui Dumnezeu, nu vom fi în pericolul de a muri spiritual, adică să fim separați de Dumnezeu. Când viața fizică, în acest trup se va încheia, doar trupul fizic, supus putrezirii va muri, pe când duhul și sufletul nostru vor trăi veșnic. Copiii Lui Dumnezeu nu vor fi nici o clipă separați de Dumnezeu, pe când cei care L-au respins pe Isus și au trăit în păcat toată viața lor, vor merge în iad și la Judecata de Apoi vor avea parte de „moartea a doua”, după care vor ajunge în iazul de foc unde vor fi diavolul și toți ai lui. (Puteți citi mai multe în articolul „Când va avea loc și ce este Ziua Judecății”). Isus a fost separat de Tatăl o singură dată, când pe cruce fiind, a luat asupra Sa toate păcatele omenirii. Așa cum El nu va mai fi separat de Tatăl, nici noi, copiii Săi, nu vom muri, adică nu vom fi separați de Dumnezeu!
- Romani 6:10-14 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. 12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. 13 Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. 14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
Slăvit să fie Domnul, pentru că jertfa Lui a fost suficientă pentru plata integrală a păcatelor omenirii, trecute, prezente și viitoare. Domnul a făcut deja tot ce ținea de El pentru iertarea noastră. Când înțelegem că suntem iertați, de noi depinde să știm că suntem morți față de păcat și vii în Cristos și ca urmare să nu mai trăim pentru păcat, ci pentru Dumnezeu. Noi suntem cei care alegem să ne folosim trupurile ca unelte ale nelegiuirii, păcătuind sau ca unelte ale neprihănirii trăind o viață curată, conform principiilor biblice, aducând slavă Lui Dumnezeu.
Cât timp suntem conștienți și convinși că suntem mântuiți și iertați prin harul Lui Dumnezeu și nu prin păzirea poruncilor Legii, adică prin faptele noastre, păcatul NU va mai stăpâni asupra noastră.
Asta NU înseamnă că harul îndreptățește păcatul.
- Romani 6:15-19 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. 18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. 19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
Robul este obligat să asculte de stăpânul lui, pentru că este în proprietatea acestuia. El nu mai are drepturi, are doar obligații. Dacă L-am ales pe Isus să fie Domnul nostru, înseamnă că nu mai conducem noi, ci Îl consultăm pe Isus când luăm decizii. Nu mai putem continua să ascultăm de poftele firii care ne îndeamnă să păcătuim. Acum trebuie să trăim în ascultare de Isus. Adevăratul stăpân este cel de care ascultăm. Doar dacă Îi dăruim Domnului toată inima, renunțăm la „drepturile” de stăpânire ale naturii firești și ascultăm de Duhul Sfânt, putem ajunge sfinți. De ce? Pentru că, așa cum am citit mai sus, „suntem robii aceluia de care ascultăm”.
- Romani 6:20-22 Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. 21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. 22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
Nu putem sluji la doi stăpâni, și Lui Dumnezeu și păcatului, așa cum ne avertiza Isus.: „Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Luca 12:13 )
Roadele se văd în viața fiecăruia. Rezultatele unei vieți trăite în ascultare de Dumnezeu sunt opusul a ceea ce produce o viață trăită în păcat. Isus este sursa păcii, liniștii, bucuriei, echilibrului, siguranței, prosperității și înțelepciunii.
Păcatul duce la degradare, distrugere, lipsă de integritate, frică, îngrijorare, neliniște, boală și tot ce vine de la cel rău. Cel care alege să fie robul păcatului, nu poate trăi curat. Sfârșitul unei vieți trăite în plăceri firești și în nelegiuiri, este moartea spirituală. Cine a ales să trăiască separat de Dumnezeu, nu va fi forțat să trăiască veșnic în Rai, în prezența Domnului, ci își va petrece eternitatea conform alegerilor făcute cât timp a trăit pe pământ. Viața veșnică, pe de altă parte, este cadoul gratuit pe care Dumnezeu ni l-a făcut prin Isus Cristos și îl primesc toți cei care aleg să renunțe la păcat și să trăiască sub domnia Lui Dumnezeu.
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.
Romani 6:23
Copyright © 2017 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ARTICOLE CORELATE:
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ
Grația divină, bunătatea plină de milă și îndurare a Lui Dumnezeu
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre atributele harului Lui Dumnezeu pentru studiu și analiză.
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS
Ce spune Biblia despre identitatea noastră ca și creștini
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre identitatea creștinului în Isus Cristos
CINE POATE AUZI VOCEA LUI DUMNEZEU
Dumnezeu nu este părtinitor, totuși cine poate auzi ce are El de spus?
CUM AUZIM VOCEA LUI DUMNEZEU
„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.”
Ioan 10:27
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ?
Isus Cristos nu ne poate fi Mântuitor, dacă nu ne este Domn în primul rând.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - DE CE NE RUGĂM?
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i s-a arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Puterea răbdării și a păstrării calmului pentru a trăi biruitori și a ne păstra mântuirea.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
SEMNIFICAȚIA CINEI DOMNULUI ISUS
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.