SĂ NE ÎNCREDEM ÎN DOMNUL DUMNEZEU
Problemele, încercările, frustrările, ofensele, nemulțumirile, bolile, stresul, grijile și îngrijorările nu ne sunt străine nici unuia dintre noi, nu-i așa? Domnul Isus ne spune în ultima parte a versetului 33 din Ioan 16: „...În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Înainte să le spună ucenicilor (și implicit nouă azi) despre inerența trecerii prin necazuri în această lume, a spus: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine.” Putem avea pace în Domnul nostru, în mijlocul furtunilor vieții, cu condiția să ne punem încrederea în El și numai în El. Din păcate nu toate furtunile vieții sunt „prognozate”, nu toate apar pe „radarul” planurilor noastre. De fapt, cele mai multe ne iau prin surprindere. Ca să trecem cu bine prin ele, fără răni și dureri de durată, este important să fim pregătiți. Suntem obișnuiți să răsucim problemele prin care trecem pe toate părțile, să ne gândim la ele non-stop, să le repetăm la nesfârșit oricui vrea (sau care nu poate evita) să ne asculte și în tot acest timp să uităm că putem avea pace și chiar bucurie în Cristos. Ați observat că această abordare, nu numai că nu ne rezolvă problemele, dar de cele mai multe ori le agravează și îi face pe rude și prieteni să ne evite și poate chiar să renunțe la relația cu noi?
Ne face mai multă plăcere să ne întâlnim cu persoane calde, simpatice, vesele, mulțumite, care au totdeauna ceva frumos și încurajator de spus, decât cu cei nemulțumiți, care totdeauna se plâng și nu au decât aprecieri negative la adresa oricui sau pe orice temă.
Am înțeles cu ceva ani în urmă, că a fi triști și abătuți din motive pe care nu le putem schimba sau nici măcar influența, nu schimbă lucrurile în bine. Petrecem prea mult timp nefericiți și nemulțumiți, fără să ne ajute cu nimic, dimpotrivă ne putem îmbolnăvi fizic și psihic. De fapt felul în care abordăm viața cu bune și rele, ține de atitudinea inimii și de gândurile pe care le acceptăm și cărora le dăm amploare meditând asupra lor. Cu cât identificăm mai corect sursa gândurilor care ne trec prin minte și ne opunem celor care vin de la cel rău, cu atât mai fericiți vom fi, ne vom simți mai bine cu noi înșine și vom putea fi închinătorii adevărați în duh și adevăr, pe care-i caută Tatăl Ceresc (Ioan 4:23). Mulți oameni nu sunt fericiți când sunt singuri și au nevoie permanent să audă un zgomot de fundal (televizor, radio...) pentru că sunt nefericiți cu gândurile care le ocupă propria minte. Înnoirea minții, a modului de gândire, după nașterea din nou prin Duhul Sfânt, este esențială, pentru a putea rămâne pe Calea Domnului. (Puteți citi mai multe pe acest subiect la click aici: „Înnoirea minții”)
- Marcu 10:27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
Decât să ne plângem celorlalți, care oricum nu pot face nimic, mai bine ne plângem Domnului, pentru că doar El are soluții la orice problemă sau situație imposibilă. Rugăciunea sinceră, făcută cu credință este rezolvarea a ceea ce pare de nerezolvat.
În ce ne încredem? Ce ni se pare cu adevărat stabil și sigur? Oamenii ne vor dezamăgi, indiferent cât de mult ne iubesc și ne vor binele, pentru simplul motiv că și ei sunt supuși acelorași slăbiciuni și neputințe ca și noi. Nicio persoană nu poate anticipa și împlini toate nevoile altei persoane. Nimeni nu poate ști ce se așteaptă altcineva să facă sau să simtă. Singurul care este Omniscient (știe totul), Omnipotent (poate totul), Omniprezent (este prezent în fiecare clipă peste tot) este Dumnezeu. Familia, prietenii, politicienii, guvernele, chiar frații în credință ne vor înșela încrederea la un moment dat, numai Dumnezeu nu ne dezamăgește și nu ne lasă niciodată! Dacă doriți să citiți mai multe pe acest subiect, puteți la click aici: „Dumnezeu nu ne părăsește”.
- 2 Împărați 18:3,5-7 Ezechia a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David [...] 5 El şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel şi, dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el. 6 El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul. 7 Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut...
Împăratul Ezechia, nu a urmat exemplul tatălui său, Ahaz, care a schimbat felul de închinare și a modificat templul pe gustul împăratului Asiriei, în care a ales să se încreadă și nu în Dumnezeu și chiar și-a jertfit unul dintre fii, dumnezeilor străini (2 Împărați 16).
- 2 Cronici 32:8 „Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.”
Credința și exemplul împăratului au întărit inima poporului și n-au crezut minciunile slujitorilor lui Sanherib, împăratul Asiriei, care încercau să-i îngrozească, ca să le cucerească cetatea. Era o situație disperată pentru locuitorii Ierusalimului. Ezechia a ales să se încreadă în Domnul și să se roage împreună cu prorocul Isaia, în loc să renunțe la cetate, predându-se asirienilor. Alegerea corectă a împăratului, a salvat întregul popor.
- 2 Cronici 32:20 -22 Împăratul Ezechia şi prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. 21 Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile. Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22 Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau.
Dumnezeu are toată puterea, și ne poate scăpa din mâna celor care par mai tari decât noi. Tot de la Domnul vine și soluția pentru cele mai disperate situații. Oricât de bine pregătiți ar fi fost soldații evrei, n-ar fi putut face o treabă mai bună și mai rapidă decât îngerul Domnului. Nu a fost nicio victimă din poporul al cărui împărat a ales să-și pună încrederea în Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, iar din tabăra celui care l-a batjocorit pe Domnul (2 Cronici 32:17) au murit toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Însuși împăratul a ajuns ucis de proprii săi fii. Sanherib și-a pus încrederea în dumnezeul lui de aur, care n-a putut face nimic pentru el, dimpotrivă, faptul că L-a batjocorit pe Domnul Dumnezeu, l-a costat pierderea armatei, a luptei și a propriei sale vieți.
- Psalmii 28:7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.
- Psalmii 32:10 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
- Psalmii 34:8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
- Psalmii 37:5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
Sunt nenumărate versete prin care suntem îndemnați să ne punem încrederea în Domnul, ceea ce ne arată că depinde de noi s-o facem. Le puteți citi la click aici: „Încrede-te în Domnul și nu renunța - versete biblice”.
Dumnezeu nu trece peste voința noastră și nu ne forțează să ne încredem în El și să beneficiem de binecuvântările care decurg din această încredere.
- Psalmii 37:3 Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
Când trecem prin situații grele, suntem tentați să fim foarte egoiști și să nu ne mai gândim la altceva decât la necazul nostru. De-a lungul anilor am învățat că oricât de grea ar fi situația prin care trec, este altcineva care trece prin ceva mai greu decât mine și pentru care aș putea face ceva. Este o mare binecuvântare să poți face bine altcuiva, când totul pare pierdut pentru tine. Bucuria care vine din ajutorul acordat altcuiva ne ajută să trecem mai ușor peste problema noastră și chiar să o vedem mai puțin gravă decât până atunci. Uneori un zâmbet, un cuvânt de încurajare, o îmbrățișare sau doar a da șansa persoanei să spună prin ce trece, pot valora enorm pentru cineva care trece printr-o mare suferință. Binele făcut altora, nu trebuie să coste bani ca să fie cu adevărat valoros.
Răzbunarea este a Domnului (Romani 12:19) și noi suntem îndemnați să nu ne lăsăm biruiți de rău, ci să învingem răul prin bine. (Romani 12:21)
- Matei 5:44, 45a „Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri;...”
Ni se pare imposibil de aplicat sfatul Domnului Isus, dar este cel mai bun tratament când suntem răniți, ofensați sau nedreptățiți și este singura cale spre iertare. Iertarea ne face nouă bine în primul rând și ne aduce eliberare. Când iertăm persoana care ne-a rănit, nu înseamnă că vina acesteia a dispărut. Fiecare dă socoteală înaintea Lui Dumnezeu de faptele sale. Puteți citi mai multe despre iertare la click aici: „De ce ne cere Domnul Isus să iertăm?”.
- Psalmii 62:5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.
- Psalmii 62:8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.
Din păcate, nu sunt mulți cei care pot spune că au prieteni de încredere cu care să poată vorbi despre necazurile lor în siguranță. Ca și creștini, avem mai mult decât atât! Avem Cel mai perfect și mai demn de încredere Tată, care ne vrea binele mai mult decât ni-l vrem noi înșine și care poate rezolva orice situație imposibilă pentru noi, fără să ne spună la nimeni sau să ne facă rău.
- Proverbele 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Când credem că suntem înțelepți și că putem rezolva totul singuri, de fapt nu ne încredem în Domnul, ci în noi înșine. Nu este Isus Domn, ci eul nostru conduce și decide. Și știm deja de câte ori am eșuat lamentabil. Adevărata smerenie este ascultarea de Domnul. Petrecând timp cu Domnul în rugăciune, căutând să aflăm părerea Lui și acționând conform acesteia, vom lua decizia cea mai bună, chiar dacă aceasta este contrară logicii noastre.
Întotdeauna, soluția Domnului este cea mai bună pe termen lung și are implicații veșnice.
- Proverbele 16:20 Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea şi cine se încrede în Domnul este fericit.
- Proverbele 16:3 Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.
- Proverbele 28:25 Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug.
Ca să ajungem să ne încredem în Domnul nu este suficient doar să lecturăm Scriptura. E nevoie să medităm la mesajul versetelor, să le studiem în context, coroborat cu alte versete în care este tratat același subiect. Când disecăm ceea ce spune Duhul Sfânt pe paginile Bibliei, ajungem să creștem în cunoașterea Lui Dumnezeu, a voii Sale, a promisiunilor pe care ni le face și să ne întărim credința în El. Cu cât ne încredem mai mult în Domnul cu atât devenim mai calmi, mai liniștiți și mai fericiți. Nu mai lăsăm loc îngrijorării să se dezvolte în mintea noastră, pentru că ne umplem mintea cu Cuvântul Lui Dumnezeu și alegem să medităm asupra lui și nu a problemelor. Planurile făcute cu Domnul și pentru care ne încredem în El, vor avea succes garantat. Lăcomia vine însoțită de stres, nervi, situații tensionate și nemulțumire constantă. Încrederea în Dumnezeu, aduce belșugul și binecuvântarea.
- Proverbele 29:25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
- Isaia 12:2 Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.
- Isaia 26:4 Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.
Siguranța și protecția reală le găsim doar sub adăpostul „aripilor” Domnului. Dacă ne temem de oameni și ne luptăm să le facem pe plac, nu vom reuși să-i mulțumim niciodată, dimpotrivă, cădem noi înșine în capcana dușmanului. Una dintre cele mai comune tactici ale diavolului este să ne facă să ne temem de oameni și nu de Dumnezeu și să facem totul ca să-i facem pe ceilalți să ne placă. Când facem oamenilor pe plac, nu putem face ce-i place Domnului. Pavel scria despre sine în:
- Galateni 1:10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Cristos.
Nu putem avea doi stăpâni, așa cum spune și Domnul Isus în:
- Matei 6:24 „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
Cui căutăm să-i facem pe plac, ne conduce viața. Vom lua decizii care nu ne încântă, poate chiar ne displac profund, dar știm că asta dorește cealaltă persoană, deci nu numai că nu căutăm să împlinim voia Domnului, dar nu mai facem nici ce vrem noi. Este o robie perfidă și nu este ușor de identificat, pentru că ne pierdem identitatea încercând să apreciem ce apreciază cealaltă persoană, ajungând să nu mai știm ce ne place nouă personal și ce nu. Căutând să plăcem oamenilor ne îndepărtăm de Dumnezeu și nu vom reuși niciodată să le facem tuturor pe plac. Deci nu vom avea nici măcar falsa satisfacție că cei din jur sunt încântați de noi și de acțiunile (uneori chiar sacrificiile) noastre. Dar atunci când avem o relație corectă pe verticală cu Dumnezeu, iubind ascultarea de El și căutând să-i facem Lui pe plac, vom avea relații corecte și pe orizontală, cu semenii noștri și sentimentul împlinirii și al mulțumirii vor deveni normale în viața noastră. Isus nu are emoții și stări fluctuante, este corect și drept în aprecieri la orice oră. Dragostea, bunătatea, credincioșia și sprijinul Domnului pentru noi sunt perfecte, totale și neschimbătoare, chiar dacă noi nu suntem convinși că le merităm.
- Isaia 41:10 „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
- Ieremia 39:18 „Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine", zice Domnul.
- Daniel 6:22-23 Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” Atunci, împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă, şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.
Sunt atât de multe exemple în Biblie care atestă credincioșia Lui Dumnezeu și felul minunat în care îi ajută și îi scapă pe copiii Săi. Nici măcar o mulțime de lei flămânzi, nu pot face rău celui care se încrede în Domnul și trăiește în ascultare de El. Nu știm dacă lui Daniel i-a fost frică sau nu, dar cu siguranță, credința i-a fost mai mare decât frica, pentru că știa ce mare este Dumnezeul Lui. Daniel nu a uitat cât de minunat i-a salvat Domnul pe prietenii lui din cuptorul de foc al lui Nebucadnețar și tot ce a făcut Dumnezeu pentru el de-a lungul vieții. Ne este de mare ajutor când trecem prin greutăți, să ne amintim de alte situații critice în care Domnul a intervenit și ne-a ajutat.
- Daniel 3:16-18 Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”
Credința tinerilor evrei era atât de fermă, încât au preferat să fie arși de vii, decât să păcătuiască. Știau că Dumnezeu putea să le scape viața, dar și dacă urma să nu-i salveze, știau că e mai bine să moară fizic, decât spiritual, păcătuind prin închinarea la un idol. Fiecare dintre noi am trecut și continuăm să trecem printr-un lung șir de situații grele și dureri în această viață. Știm că Dumnezeu ne vrea binele, dar nu înseamnă că ceea ce considerăm noi ca fiind bine pentru noi, sau soluția potrivită, este la fel și în ochii Lui Dumnezeu. El poate alege să răspundă surprinzător la rugăciunile noastre. Când ajungem acolo unde continuăm să-L iubim pe Domnul și să ascultăm de El, chiar dacă nu ne place prin ce trecem, sau dacă Dumnezeu nu face pentru noi ce credem noi că ar trebui să facă, vom avea pace încrezându-ne în faptul că răspunsul Domnului este cel mai bun. Până la urmă ce căutăm: mâna sau fața Domnului? Dacă-L căutăm pe Dumnezeu, doar când dăm de greu sau avem o nevoie și așteptăm să facă tot ce Îi cerem, căutăm doar mâna Lui. Dar atunci când tot ce ne dorim, este să-i facem pe plac Domnului, așa cum făcea Isus, înseamnă că suntem interesați de fața Lui. Prorocul Isaia, inspirat de Duhul Sfânt, scria despre Isus în versetul 3 din capitolul 11 al cărții sale: „Plăcerea Lui va fi frica de Domnul;” Aceasta este ținta creștinului, să ajungă cu adevărat fericit când împlinește voia Lui Dumnezeu.
- 2 Corinteni 5:6 Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul,
- Efeseni 3:12 În El (Isus) avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.
- Filipeni 3:3 Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Cristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.
Trăirea sub conducerea firii, căutând să împlinim poftele trupului fizic, ne face să ne concentrăm pe problemele inerente vieții de zi cu zi, ceea ce inevitabil ne îndepărtează de Dumnezeu. Apropierea de Domnul se produce pe măsură ce ne concentrăm mai mult pe Cer, pe înnoirea minții, gândind conform standardelor Bibliei, apreciind valorile spirituale și nu pe cele firești. Doar așa ajungem cu adevărat liberi de tot ce ne leagă, pentru că doar cunoscând adevărul Scripturii nu mai putem fi legați de minciunile dușmanului și ale firii. Cu cât ne încredem mai mult în Domnul, ne vom baza tot mai puțin pe tot ce este pământesc.
După ce apostolul Pavel a poruncit în Numele Lui Isus Cristos duhului de ghicire să iasă din roaba care-i urmărea strigând că el și Sila sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și vestesc calea mântuirii (Faptele Apostolilor 16:18-22), a ajuns să fie bătut cu nuiele și întemnițat, împreună cu Sila. Stăpânul roabei era foarte supărat că aceasta nu-i mai câștiga bani practicând ghicitoria, și nici nu-i trecea prin cap să se bucure că sclava lui acum era eliberată de demonul care o stăpânea. Pentru el conta doar câștigul. Ce diferență între acesta și apostoli! Pavel și Sila, care chiar dacă erau plini de sânge în urma torturii și legați în lanțuri, au ales să cânte în loc să dispere sau să-și plângă de milă. Eliberarea și foarte probabil, mântuirea fostei ghicitoare a compensat suferința celor doi apostoli. Ei au ales să privească la Domnul și nu la circumstanțele în care se aflau și nici măcar la durerea provocată de răni, doar așa puteau cânta spre slava Lui Dumnezeu!
- Faptele Apostolilor 16:25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.
Au ales să se încreadă în Domnul și să cânte laude la adresa Lui, fiind o bună mărturie pentru ceilalți prizonieri. Atitudinea lor a primit răsplata eliberării. Dumnezeu a cutremurat temeliile temniței și a deschis ușile. A atins inima temnicerului și ca urmare toată casa lui a ajuns mântuită. Ceea ce a început tragic pentru Pavel și Sila, Dumnezeu a schimbat spre mântuirea temnicerului, a familiei sale și probabil a multor altor suflete. Dacă Dumnezeu i-ar fi scutit pe copiii Săi să ajungă închiși, temnicerul nu s-ar fi întors la Cristos. Disperat la gândul că urma să fie ucis de superiori, pentru că deținuții aflați sub paza lui ar fi evadat, era gata să se sinucidă. În apogeul disperării, a ajuns să recunoască că avea nevoie de mântuire. Mi se pare uimitor faptul că, după chinurile din Filipi, Pavel ajunge la Tesalonic și acolo spune:
- 1 Tesaloniceni 2:2 După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
Pavel a continuat să fie plin de încredere în Dumnezeu, după ce a suferit atât de mult în aproape toate cetățile în care a predicat Evanghelia. Ne pune într-o lumină foarte proastă un astfel de exemplu de devotament, pe noi creștinii acestei generații. Cât de diferiți suntem față de generația apostolilor! Ni se pare că ni se cuvine tot ce e mai bun, căutăm prosperitatea și confortul personal și cârtim la cele mai mici neajunsuri. Când vom părăsi această lume vom lua cu noi doar faptele făcute din motive pure, din dorința de a asculta de Domnul și a-i face Lui plăcere; nimic altceva nu va conta și nu ne va fi de folos pentru veșnicie. Faptele bune făcute din motive egoiste, izvorâte din mândrie sau orice altă motivație, nu vor trece proba focului. Pavel și Sila, precum și ceilalți mari oameni ai Lui Dumnezeu, au înțeles acest adevăr și l-au aplicat.