ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Ce spune Iacov, fratele născut de aceeași mamă cu Isus Cristos, primul lider al bisericii primare din Ierusalim, despre cum ar trebui să reacționăm când trecem prin felurite încercări ale vieții?
Iacov era o persoană foarte directă, spunea ce avea de spus fără să se joace cu cuvintele. Abia și-a început scrisoarea cu salutările de rigoare:„Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate!”, și a intrat direct în subiect! Și nu orice subiect...
El scrie: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări”...
E o afirmație destul de puternică. Iacov n-a spus: „să privim ca o mare bucurie” dacă trecem prin felurite încercări, ci „când” trecem prin felurite încercări.
În traducerea Bibliei în Versiune Actualizată (BVA) citim: „Fraţii mei, atunci când treceţi prin diferite încercări, să le consideraţi ca fiind (ocazia pentru) o mare bucurie” (Iacov 1:20)
Deci asta ar însemna că, dacă tocmai mi s-a defectat frigiderul, și e vară, și nu am bani pentru unul nou; sau dacă mașina îmi face probleme și nici un mecanic nu-și dă seama ce problemă are, indiferent la câte ateliere service am încercat și câți bani am cheltuit, că ar trebui să mă bucur?
Sau - a trebuit să-mi iau concediu fără plată pentru că copilul e bolnav din nou și trebuie să am grijă de el până se face bine...
Sau - la servici a fost avansată tocmai persoana care îi face șefului cel mai mult rău, pe ascuns, iar eu, care am mai multă vechime în companie și mă port cât de corect pot, am rămas tot pe vechiul post...
Deci ar trebui ca astfel de situații să le privim ca o mare bucurie? Sau ca ocazii pentru o mare bucurie?
Slavă Domnului că Iacov ne explică de ce trebuie să facem asta!
El continuă cu: „ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.”
Versiunea din limba engleză, „Good News Version Bible” traduce în felul următor aceste versete: „Prietenii mei, considerați-vă fericiți când tot felul de încercări vin pe calea voastră, pentru că știți că atunci când credința voastră reușește să facă față unor astfel de încercări, rezultatul va fi creșterea capacității voastre de a îndura.”
Dacă privim lucrurile din acest unghi, înțelegem că necazurile sunt oportunități prin care atunci când reacția imediată este una de credință, devenim mai răbdători, mai rezistenți. Care este relația dintre „capacitatea de a îndura” și „răbdare”? Dicționarul explicativ al limbii române, definește răbdarea ca fiind : „capacitatea firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente; perseverență, tenacitate, stăruință”. Este recunoscut faptul că atitudinea de calm și răbdare, este cheia pentru a îndura orice situație dificilă.
Deci, „când” trecem prin necazuri, nu „dacă ci când” - trebuie să alegem să privim la imaginea de ansamblu, așa cum vrea Dumnezeu și să vedem încercarea ceea ce este de fapt, și anume „o oportunitate de a deveni mai puternici și de a crește în capacitatea de a îndura”.
Iacov spunea că încercările, necazurile, calamitățile, circumstanțele dificile ale vieții, nu doar că nu trebuie să ne dărâme, ci dimpotrivă, le putem schimba în ceva folositor nouă, pe termen lung.
Cu ajutorul Domnului, ne putem bucura în orice situație. Putem avea pace, pentru că știm că „Dumnezeu ne va ajuta să trecem cu bine prin toate încercările”. Avem curaj să mergem mai departe pentru că știm că atunci când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să-și facă lucrarea, ne va conduce prin toate. Fiecare necaz este o oportunitate pentru Dumnezeu să-și arate puterea... sau nu.
Natura firească și metodele noastre vechi prin care rezolvam stresul și încercările nu-și mai au locul în viața noastră nouă cu Isus.
Vechea natură carnală, firească, vrea să fim nerăbdători, fără teamă de Dumnezeu și să aibă controlul. Și, ca și cum firea nu e destul de „hotărâtă”, diavolul abia așteaptă ocazia să-i vină firii în ajutor. Viața e plină de neprevăzut, de întâmplări bune sau rele. Dacă-l lăsăm pe diavol să ne facă să cădem în păcat, îi dăm putere peste viața noastră. Dacă cooperăm cu Dumnezeu ca să învingem, îl vom împuternici pe Domnul peste viața noastră, noi vom fi întăriți și Lumina Domnului va străluci peste situația respectivă. Calea dictată de natura firească este greșită și face ca răul să triumfe, pe când calea condusă de Duhul Sfânt. aduce soluția Domnului și împuternicește binele. De noi depinde ce alegem.
Dumnezeu folosește presiunile pe care le pune lumea în care trăim pe noi, pentru împlinirea scopurilor Sale.
În lumea reală, lucrurile se uzează și se strică, suntem dezamăgiți, au loc diferite accidente, fie din cauza noastră, fie a altora, sunt boli, moarte, divorțuri, probleme financiare și multe altele. Când apar problemele, multe sunt o surpriză pentru noi, dar nu și pentru Dumnezeu.
El vrea să ne ajute și să ne conducă prin timpurile grele; de noi depinde să facem alegerea corectă și să-L lăsăm să ne ajute. Dumnezeu ne-a dat manualul de instrucțiuni (Biblia), puterea de care avem nevoie și Duhul Sfânt prin care ne conduce ca să trecem victorioși prin orice încercare.
Încercările vieții, arată care este adevăratul nostru caracter, și uneori descoperă problemele pe care încă nu le-am rezolvat.
Toți semănăm de fapt cu plicurile de ceai. Dacă ne pune cineva în apă fierbinte, va ieși afară, exact ceea ce este în noi.
Chiar dacă marea majoritate a creștinilor nu ar comite adulter și nici n-ar jefui o bancă, presiunile vieții au capacitatea de a „scoate la lumină” în fiecare din noi, acele mici probleme de care poate nici nu eram conștienți că zac în noi. Cât timp totul merge bine, habar nu avem ce am fi în stare să facem dacă totul în jur se prăbușește.
Știm fără nici o urmă de îndoială, că Dumnezeu folosește „felurite încercări” ca să ne ajute să ne corectăm problemele care le avem.
De cele mai multe ori, nici măcar nu știm că încă mai sunt lucruri greșite în noi, până când ne confruntăm cu ele. Iov o ducea foarte bine până când circumstanțele i s-au schimbat. Să analizăm ce i-a răspuns Satan Lui Dumnezeu, în:
Am putea parafraza replica Satanei, în felul următor: „Vei vedea ce părere are cu adevărat despre Tine, dacă-i vei lua protecția și binecuvântările pe care i le-ai dat și îl treci prin boli și suferințe!”
Este destul de interesant, că Domnul a adus „subiectul Iov" în discuția cu diavolul. Domnul știa ce va spune diavolul. Știm că Domnul era mulțumit de Iov, dar și că în același timp El știa că circumstanțele ar aduce la suprafață lupta cu neprihănirea de sine, despre care Iov nici măcar nu știa că este în interiorul lui. Dar Dumnezeu a permis ca necazurile să vină peste Iov, pentru că știa că, atunci când se va confrunta cu noua lui problemă, va face alegerile corecte și va ieși din probleme purificat, cum este aurul trecut prin foc (așa cum a spus și Iov că s-ar întâmpla, în Iov 23:10). Și, după ce Iov a trecut cu bine prin toate, Domnul l-a binecuvântat cu mai multe bogății decât a avut la început.
Până când n-a trecut prin vremuri grele, Iov nu putea știi ce va face dacă ar fi supus la mari presiuni. A crezut în Dumnezeu și a crezut că va rămâne credincios Domnului, dar până n-a fost cu adevărat testat nu putea fi sigur că așa va face. Domnul ne supraveghează viețile și ceea ce facem, ca să scoată din noi ce este mai bun.
Domnul vrea să umblăm în victorie.
Dacă nu ne vom abate de la „instrucțiunile Domnului” când trecem prin frustrările vieții, prin situații agravante sau când vom fi răniți și dezamăgiți, atunci credința ne va fi întărită, vom ajunge să avem mai multă răbdare, iar caracterul ni se va sfinți. Fiecare rugăciune făcută sincer și cu încrederea că Dumnezeu ne ascultă va avea ca rezultat întărirea credinței noastre, și ca urmare vom vedea împlinirea a ceea ce cerem. Când stăm aproape de Domnul, fără să ne panicăm, în timpul încercării, răbdarea noastră crește. În același timp, învățăm să îndurăm cu ajutorul și puterea Domnului. Cu cât ne supunem mai mult și mai sincer Domnului, cu atât mai mult ne formăm caracterul și devenim tot mai asemănători cu Cristos. Aceasta este sfințirea.
Care este alternativa? Dacă ne pierdem răbdarea și ne lăsăm conduși de natura firească și de cel rău, vom ajunge acolo unde va trebui să ne pocăim de păcatul făcut și să trecem din nou și din nou, prin testul pe care l-am „picat”, până când îl vom trece.
Domnul are tot ce avem nevoie ca să ne ajute să trecem cu bine prin orice presiuni ale vieții; dar cum vom câștiga bătălia?
Cum putem rămâne calmi în mijlocul încercării, ca să trecem testul, să-i facem plăcere Tatălui Ceresc și să nu cedăm nici un milimetru în fața diavolului? Ca să putem face asta trebuie să vedem imaginea de ansamblu. Trebuie să realizăm că dacă ne ținem fruntea sus, rugându-ne și așteptând apoi să auzim instrucțiunile pe care ni le dă Domnul și pe urmă acționând în ascultare, VOM REUȘI. Putem reuși, fără să explodăm, fără să scoatem din gură ce nu e cazul și fără să lăsăm frustrările să ne ia în stăpânire. Ne putem păstra calmul și putem persevera. Putem trece testul și să avem o mărturie demnă despre felul în care Dumnezeu ne-a dat biruința Sa. Mărturiile despre ce face Domnul pentru noi, Îi vor aduce slavă și vor atrage oameni la El.
Cu cât învățăm mai mult să ne purtăm cum vrea Domnul, cu atât ne va fi mai ușor când vom întâmpina următoarea problemă. Fiecare trecere prin foc cu o atitudine corectă și luând deciziile corecte, va crea noi „cărări bătătorite” în creierul nostru cu felul corect în care trebuie să acționăm. Întotdeauna va exista și posibilitatea de a greși și a păcătui, dar roada acționării în mod corect, pe măsură ce învățăm căile Domnului, este atât de dulce, încât nu vom mai vrea să ne întoarcem la viața veche, trăită în păcat.
Rugăciunea și căutarea prezenței Lui Dumnezeu în timpul încercărilor, schimbă lucrurile.
Am fost creați ca să comunicăm cu Dumnezeu în continuu, în fiecare zi și mai ales când ne este greu! Domnul nu-Și va forța NICIODATĂ copiii să facă ce e bine. A spus El vreodată cuiva: „Uite aici ai Biblia cu toate instrucțiunile ca să știi ce ai de făcut, acum drum bun și mult succes”? NU!
Domnul ne-a dat prezența Sa, pe Duhul Sfânt, ca să ne umple ( dacă reușim să ne golim de orice altceva ca să-I facem Lui loc), să ne conducă, să ne învețe, să ne întărească și să lucreze prin noi. Toate acestea se întâmplă doar dacă cooperăm cu Duhul Sfânt.
Ne punem încrederea în ce ne spune Pavel în:
Dar oare despre ce fel de „bine” este vorba în acest verset? Este binele conturilor noastre bancare, a reputației, a sănătății, a confortului nostru? Nu prea pare, nu-i așa? „Binele” pentru care Dumnezeu folosește toate circumstanțele prin care trecem, este pentru a ne ajuta să devenim tot mai mult asemeni Lui Cristos!
Pentru Dumnezeu esența existenței noastre pe acest Pământ, este de a ne pregăti pentru cer! Nu suntem aici doar ca să creștem și să îmbătrânim liniștiți, ci ca să „creștem în Domnul”.
Noi suntem „răsadul Domnului” și El folosește încercările acestei vieți ca să ne dea nutrienții necesari pentru a deveni puternici în El. Dumnezeu ne iubește și ne poartă de grijă, El taie ce nu ne este de folos, cu multă înțelepciune și nu mai mult decât putem îndura fără să ne pierdem dragostea pentru El. Ne udă cu apa vieții și ne ajută să aducem rod, rămânând în vița, Isus, în ascultare de El. Deci aducem rod doar prin Domnul, care ne folosește spre Slava Sa.
În concluzie, este posibil să împlinim ce ne spune Iacov să facem?
Răspunsul este un DA răspicat! Știind că „puterea Lui Dumnezeu de a face binele” ne ajută și că El va fi glorificat prin trăirea noastră curată, iar credința noastră va crește pe măsură ce vedem mâna Domnului lucrând pentru noi în furtunile și încercările vieții, pentru că învățăm să ne încredem în El și prin această încredere, vom deveni tot mai răbdători. Graba și nerăbdarea nu fac parte din căile Domnului. Dumnezeu este calm și face totul la timpul potrivit. Când e nevoie să facă ceva repede, face, dar nu face nimic fără un scop precis. Știm bine expresia populară: „Graba strică treaba!”, dar nu i se aplică niciodată Dumnezeului nostru care este perfect în tot ce ține de El și de natura Lui!
Noi trebuie să cooperăm cu ceea ce ne spune Dumnezeu să facem. Se merită să fim ascultători. Neascultarea ne costă scump. Acest adevăr merită să fie menționat de două ori!
Se merită să fim ascultători, iar neascultarea ne costă scump!
Când ascultăm, suntem biruitori și ne așteaptă o mare răsplătire. Toate promisiunile Lui Dumnezeu de pe paginile Bibliei, sunt pentru cei supuși, care rămân în vița Cristos, în Cuvântul Lui, cei care păzesc poruncile Lui.
Ce este de făcut dacă începem bine, dar mai târziu ajungem să ne scufundăm, așa cum a pățit Petru după ce a ieșit din barcă și a început să meargă pe ape? Ne vom aținti din nou ochii pe Domnul nostru, nu ne mai uităm la valuri, nici la ploaie, tunete și fulgere, și-L rugăm pe Domnul să ne ajute. Ne rugăm mai mult și mai intens. Căutăm înțelepciunea Domnului în toate problemele, mai ales în cele grele. Domnul așteaptă plin de dragoste și bucurie să ne ajute cu toată înțelepciunea (sfaturile și puterea) de care avem nevoie.
Fără credință nu-i putem fi plăcuți Lui Dumnezeu. Domnul l-a întrebat pe tatăl copilului demonizat: „Crezi?” Iar el a răspuns: „Cred, Doamne. Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24)
Și Domnul l-a ajutat. Doamne ajută-ne să alegem să credem. Dumnezeu nu-i dezamăgește pe cei care se încred în El. Dar îi poate ajuta Domnul pe cei a căror credință e după cum bate vântul? Cei care sunt așa, sunt oameni schimbători, nehotărâți și vor secera ce au semănat.
Noi îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru.
Inima Lui este pură, iar Cuvântul Lui este Adevărul. El nu este om ca să mintă. Nu este asemeni unui tată pământesc, care este limitat de natura lui umană. El este Dumnezeu Atotputernic, El a creat tot universul și tot El îl ține. Nimic nu poate scăpa neobservat de ochiul Său, indiferent dacă se întâmplă la lumina zilei sau în întunericul nopții. El știe totul și are toată puterea în cer și pe Pământ. Și acestui Dumnezeu uimitor și minunat îi pasă de noi. El ne-a creat pe fiecare în mod unic, ne-a chemat la El din mijlocul lumii, ne-a iubit înainte ca noi să știm că există, de pe când trăiam în păcat și neascultare. Și vrea să avem succes. Dumnezeu este pentru noi și nu împotriva noastră, ne vrea binele mai mult decât ni-l dorim noi.
Așa că, atunci când vom trece prin următoarea încercare, următorul ambuteiaj în trafic, următorul șofer nepoliticos care nu conduce regulamentar, sau orice dispută cu cei din jur sau orice altceva care ne necăjește sau orice tragedie care se poate întâmpla, să fim pregătiți.
Ca să fim pregătiți:
Sunt mulți care se numesc „creștini” dar care nu trec de primul pas al primirii Domnului Isus în viața lor. A învăța să umblăm în victorie este esențial. Dacă eșuăm în această direcție, creșterea noastră spirituală va stagna. Este ca o tabără de instrucție. Dacă vrem să absolvim ciclul de instrucție, trebuie să trecem testele. Trebuie să învățăm să ne înfrânăm temperamentul. Dacă Isus este Domnul nostru, înseamnă că trebuie să trăim în ascultare și supunere față de El. Isus a venit ca să dea Slavă Tatălui, și noi trebuie să facem la fel. Domnul Isus spune: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12:32). După jertfa Sa de pe cruce, învierea și înălțarea Sa la ceruri, Isus Cristos continuă și azi să atragă oamenii la El.
Când trăim vieți de ascultare, Îi slăvim pe Isus și pe Tatăl Ceresc. Și cei din jur pot vedea slava Domnului și ce face El pentru copiii Săi. Mulțumim Doamne că Tu îi echipezi pe cei pe care îi chemi din lume și pentru că: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă" (Isaia 59: 1)
Mulțumim Doamne că Tu ne-ai dat dreptul să ne numim copiii tăi; și cu tine, toate lucrurile sunt posibile!
Versete Biblice din Epistola Lui Iacov, care sunt parte intrinsecă a acestui mesaj:
- Iacov 1:2-8 „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.”
Iacov era o persoană foarte directă, spunea ce avea de spus fără să se joace cu cuvintele. Abia și-a început scrisoarea cu salutările de rigoare:„Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate!”, și a intrat direct în subiect! Și nu orice subiect...
El scrie: „să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări”...
E o afirmație destul de puternică. Iacov n-a spus: „să privim ca o mare bucurie” dacă trecem prin felurite încercări, ci „când” trecem prin felurite încercări.
În traducerea Bibliei în Versiune Actualizată (BVA) citim: „Fraţii mei, atunci când treceţi prin diferite încercări, să le consideraţi ca fiind (ocazia pentru) o mare bucurie” (Iacov 1:20)
Deci asta ar însemna că, dacă tocmai mi s-a defectat frigiderul, și e vară, și nu am bani pentru unul nou; sau dacă mașina îmi face probleme și nici un mecanic nu-și dă seama ce problemă are, indiferent la câte ateliere service am încercat și câți bani am cheltuit, că ar trebui să mă bucur?
Sau - a trebuit să-mi iau concediu fără plată pentru că copilul e bolnav din nou și trebuie să am grijă de el până se face bine...
Sau - la servici a fost avansată tocmai persoana care îi face șefului cel mai mult rău, pe ascuns, iar eu, care am mai multă vechime în companie și mă port cât de corect pot, am rămas tot pe vechiul post...
Deci ar trebui ca astfel de situații să le privim ca o mare bucurie? Sau ca ocazii pentru o mare bucurie?
Slavă Domnului că Iacov ne explică de ce trebuie să facem asta!
El continuă cu: „ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.”
Versiunea din limba engleză, „Good News Version Bible” traduce în felul următor aceste versete: „Prietenii mei, considerați-vă fericiți când tot felul de încercări vin pe calea voastră, pentru că știți că atunci când credința voastră reușește să facă față unor astfel de încercări, rezultatul va fi creșterea capacității voastre de a îndura.”
Dacă privim lucrurile din acest unghi, înțelegem că necazurile sunt oportunități prin care atunci când reacția imediată este una de credință, devenim mai răbdători, mai rezistenți. Care este relația dintre „capacitatea de a îndura” și „răbdare”? Dicționarul explicativ al limbii române, definește răbdarea ca fiind : „capacitatea firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente; perseverență, tenacitate, stăruință”. Este recunoscut faptul că atitudinea de calm și răbdare, este cheia pentru a îndura orice situație dificilă.
Deci, „când” trecem prin necazuri, nu „dacă ci când” - trebuie să alegem să privim la imaginea de ansamblu, așa cum vrea Dumnezeu și să vedem încercarea ceea ce este de fapt, și anume „o oportunitate de a deveni mai puternici și de a crește în capacitatea de a îndura”.
Iacov spunea că încercările, necazurile, calamitățile, circumstanțele dificile ale vieții, nu doar că nu trebuie să ne dărâme, ci dimpotrivă, le putem schimba în ceva folositor nouă, pe termen lung.
Cu ajutorul Domnului, ne putem bucura în orice situație. Putem avea pace, pentru că știm că „Dumnezeu ne va ajuta să trecem cu bine prin toate încercările”. Avem curaj să mergem mai departe pentru că știm că atunci când Îl lăsăm pe Duhul Sfânt să-și facă lucrarea, ne va conduce prin toate. Fiecare necaz este o oportunitate pentru Dumnezeu să-și arate puterea... sau nu.
Natura firească și metodele noastre vechi prin care rezolvam stresul și încercările nu-și mai au locul în viața noastră nouă cu Isus.
Vechea natură carnală, firească, vrea să fim nerăbdători, fără teamă de Dumnezeu și să aibă controlul. Și, ca și cum firea nu e destul de „hotărâtă”, diavolul abia așteaptă ocazia să-i vină firii în ajutor. Viața e plină de neprevăzut, de întâmplări bune sau rele. Dacă-l lăsăm pe diavol să ne facă să cădem în păcat, îi dăm putere peste viața noastră. Dacă cooperăm cu Dumnezeu ca să învingem, îl vom împuternici pe Domnul peste viața noastră, noi vom fi întăriți și Lumina Domnului va străluci peste situația respectivă. Calea dictată de natura firească este greșită și face ca răul să triumfe, pe când calea condusă de Duhul Sfânt. aduce soluția Domnului și împuternicește binele. De noi depinde ce alegem.
Dumnezeu folosește presiunile pe care le pune lumea în care trăim pe noi, pentru împlinirea scopurilor Sale.
În lumea reală, lucrurile se uzează și se strică, suntem dezamăgiți, au loc diferite accidente, fie din cauza noastră, fie a altora, sunt boli, moarte, divorțuri, probleme financiare și multe altele. Când apar problemele, multe sunt o surpriză pentru noi, dar nu și pentru Dumnezeu.
El vrea să ne ajute și să ne conducă prin timpurile grele; de noi depinde să facem alegerea corectă și să-L lăsăm să ne ajute. Dumnezeu ne-a dat manualul de instrucțiuni (Biblia), puterea de care avem nevoie și Duhul Sfânt prin care ne conduce ca să trecem victorioși prin orice încercare.
Încercările vieții, arată care este adevăratul nostru caracter, și uneori descoperă problemele pe care încă nu le-am rezolvat.
Toți semănăm de fapt cu plicurile de ceai. Dacă ne pune cineva în apă fierbinte, va ieși afară, exact ceea ce este în noi.
Chiar dacă marea majoritate a creștinilor nu ar comite adulter și nici n-ar jefui o bancă, presiunile vieții au capacitatea de a „scoate la lumină” în fiecare din noi, acele mici probleme de care poate nici nu eram conștienți că zac în noi. Cât timp totul merge bine, habar nu avem ce am fi în stare să facem dacă totul în jur se prăbușește.
Știm fără nici o urmă de îndoială, că Dumnezeu folosește „felurite încercări” ca să ne ajute să ne corectăm problemele care le avem.
De cele mai multe ori, nici măcar nu știm că încă mai sunt lucruri greșite în noi, până când ne confruntăm cu ele. Iov o ducea foarte bine până când circumstanțele i s-au schimbat. Să analizăm ce i-a răspuns Satan Lui Dumnezeu, în:
- Iov 1:9-11 „Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”
Am putea parafraza replica Satanei, în felul următor: „Vei vedea ce părere are cu adevărat despre Tine, dacă-i vei lua protecția și binecuvântările pe care i le-ai dat și îl treci prin boli și suferințe!”
Este destul de interesant, că Domnul a adus „subiectul Iov" în discuția cu diavolul. Domnul știa ce va spune diavolul. Știm că Domnul era mulțumit de Iov, dar și că în același timp El știa că circumstanțele ar aduce la suprafață lupta cu neprihănirea de sine, despre care Iov nici măcar nu știa că este în interiorul lui. Dar Dumnezeu a permis ca necazurile să vină peste Iov, pentru că știa că, atunci când se va confrunta cu noua lui problemă, va face alegerile corecte și va ieși din probleme purificat, cum este aurul trecut prin foc (așa cum a spus și Iov că s-ar întâmpla, în Iov 23:10). Și, după ce Iov a trecut cu bine prin toate, Domnul l-a binecuvântat cu mai multe bogății decât a avut la început.
Până când n-a trecut prin vremuri grele, Iov nu putea știi ce va face dacă ar fi supus la mari presiuni. A crezut în Dumnezeu și a crezut că va rămâne credincios Domnului, dar până n-a fost cu adevărat testat nu putea fi sigur că așa va face. Domnul ne supraveghează viețile și ceea ce facem, ca să scoată din noi ce este mai bun.
Domnul vrea să umblăm în victorie.
Dacă nu ne vom abate de la „instrucțiunile Domnului” când trecem prin frustrările vieții, prin situații agravante sau când vom fi răniți și dezamăgiți, atunci credința ne va fi întărită, vom ajunge să avem mai multă răbdare, iar caracterul ni se va sfinți. Fiecare rugăciune făcută sincer și cu încrederea că Dumnezeu ne ascultă va avea ca rezultat întărirea credinței noastre, și ca urmare vom vedea împlinirea a ceea ce cerem. Când stăm aproape de Domnul, fără să ne panicăm, în timpul încercării, răbdarea noastră crește. În același timp, învățăm să îndurăm cu ajutorul și puterea Domnului. Cu cât ne supunem mai mult și mai sincer Domnului, cu atât mai mult ne formăm caracterul și devenim tot mai asemănători cu Cristos. Aceasta este sfințirea.
Care este alternativa? Dacă ne pierdem răbdarea și ne lăsăm conduși de natura firească și de cel rău, vom ajunge acolo unde va trebui să ne pocăim de păcatul făcut și să trecem din nou și din nou, prin testul pe care l-am „picat”, până când îl vom trece.
Domnul are tot ce avem nevoie ca să ne ajute să trecem cu bine prin orice presiuni ale vieții; dar cum vom câștiga bătălia?
Cum putem rămâne calmi în mijlocul încercării, ca să trecem testul, să-i facem plăcere Tatălui Ceresc și să nu cedăm nici un milimetru în fața diavolului? Ca să putem face asta trebuie să vedem imaginea de ansamblu. Trebuie să realizăm că dacă ne ținem fruntea sus, rugându-ne și așteptând apoi să auzim instrucțiunile pe care ni le dă Domnul și pe urmă acționând în ascultare, VOM REUȘI. Putem reuși, fără să explodăm, fără să scoatem din gură ce nu e cazul și fără să lăsăm frustrările să ne ia în stăpânire. Ne putem păstra calmul și putem persevera. Putem trece testul și să avem o mărturie demnă despre felul în care Dumnezeu ne-a dat biruința Sa. Mărturiile despre ce face Domnul pentru noi, Îi vor aduce slavă și vor atrage oameni la El.
Cu cât învățăm mai mult să ne purtăm cum vrea Domnul, cu atât ne va fi mai ușor când vom întâmpina următoarea problemă. Fiecare trecere prin foc cu o atitudine corectă și luând deciziile corecte, va crea noi „cărări bătătorite” în creierul nostru cu felul corect în care trebuie să acționăm. Întotdeauna va exista și posibilitatea de a greși și a păcătui, dar roada acționării în mod corect, pe măsură ce învățăm căile Domnului, este atât de dulce, încât nu vom mai vrea să ne întoarcem la viața veche, trăită în păcat.
Rugăciunea și căutarea prezenței Lui Dumnezeu în timpul încercărilor, schimbă lucrurile.
Am fost creați ca să comunicăm cu Dumnezeu în continuu, în fiecare zi și mai ales când ne este greu! Domnul nu-Și va forța NICIODATĂ copiii să facă ce e bine. A spus El vreodată cuiva: „Uite aici ai Biblia cu toate instrucțiunile ca să știi ce ai de făcut, acum drum bun și mult succes”? NU!
Domnul ne-a dat prezența Sa, pe Duhul Sfânt, ca să ne umple ( dacă reușim să ne golim de orice altceva ca să-I facem Lui loc), să ne conducă, să ne învețe, să ne întărească și să lucreze prin noi. Toate acestea se întâmplă doar dacă cooperăm cu Duhul Sfânt.
Ne punem încrederea în ce ne spune Pavel în:
- Romani 8:28 „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”
Dar oare despre ce fel de „bine” este vorba în acest verset? Este binele conturilor noastre bancare, a reputației, a sănătății, a confortului nostru? Nu prea pare, nu-i așa? „Binele” pentru care Dumnezeu folosește toate circumstanțele prin care trecem, este pentru a ne ajuta să devenim tot mai mult asemeni Lui Cristos!
Pentru Dumnezeu esența existenței noastre pe acest Pământ, este de a ne pregăti pentru cer! Nu suntem aici doar ca să creștem și să îmbătrânim liniștiți, ci ca să „creștem în Domnul”.
Noi suntem „răsadul Domnului” și El folosește încercările acestei vieți ca să ne dea nutrienții necesari pentru a deveni puternici în El. Dumnezeu ne iubește și ne poartă de grijă, El taie ce nu ne este de folos, cu multă înțelepciune și nu mai mult decât putem îndura fără să ne pierdem dragostea pentru El. Ne udă cu apa vieții și ne ajută să aducem rod, rămânând în vița, Isus, în ascultare de El. Deci aducem rod doar prin Domnul, care ne folosește spre Slava Sa.
În concluzie, este posibil să împlinim ce ne spune Iacov să facem?
- Iacov 1:2-3 „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.”
Răspunsul este un DA răspicat! Știind că „puterea Lui Dumnezeu de a face binele” ne ajută și că El va fi glorificat prin trăirea noastră curată, iar credința noastră va crește pe măsură ce vedem mâna Domnului lucrând pentru noi în furtunile și încercările vieții, pentru că învățăm să ne încredem în El și prin această încredere, vom deveni tot mai răbdători. Graba și nerăbdarea nu fac parte din căile Domnului. Dumnezeu este calm și face totul la timpul potrivit. Când e nevoie să facă ceva repede, face, dar nu face nimic fără un scop precis. Știm bine expresia populară: „Graba strică treaba!”, dar nu i se aplică niciodată Dumnezeului nostru care este perfect în tot ce ține de El și de natura Lui!
- Iacov 1:4 „Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.”
Noi trebuie să cooperăm cu ceea ce ne spune Dumnezeu să facem. Se merită să fim ascultători. Neascultarea ne costă scump. Acest adevăr merită să fie menționat de două ori!
Se merită să fim ascultători, iar neascultarea ne costă scump!
Când ascultăm, suntem biruitori și ne așteaptă o mare răsplătire. Toate promisiunile Lui Dumnezeu de pe paginile Bibliei, sunt pentru cei supuși, care rămân în vița Cristos, în Cuvântul Lui, cei care păzesc poruncile Lui.
- Iacov 1:5 „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.”
Ce este de făcut dacă începem bine, dar mai târziu ajungem să ne scufundăm, așa cum a pățit Petru după ce a ieșit din barcă și a început să meargă pe ape? Ne vom aținti din nou ochii pe Domnul nostru, nu ne mai uităm la valuri, nici la ploaie, tunete și fulgere, și-L rugăm pe Domnul să ne ajute. Ne rugăm mai mult și mai intens. Căutăm înțelepciunea Domnului în toate problemele, mai ales în cele grele. Domnul așteaptă plin de dragoste și bucurie să ne ajute cu toată înțelepciunea (sfaturile și puterea) de care avem nevoie.
- Iacov 1:6-8 „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.”
Fără credință nu-i putem fi plăcuți Lui Dumnezeu. Domnul l-a întrebat pe tatăl copilului demonizat: „Crezi?” Iar el a răspuns: „Cred, Doamne. Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24)
Și Domnul l-a ajutat. Doamne ajută-ne să alegem să credem. Dumnezeu nu-i dezamăgește pe cei care se încred în El. Dar îi poate ajuta Domnul pe cei a căror credință e după cum bate vântul? Cei care sunt așa, sunt oameni schimbători, nehotărâți și vor secera ce au semănat.
Noi îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru.
Inima Lui este pură, iar Cuvântul Lui este Adevărul. El nu este om ca să mintă. Nu este asemeni unui tată pământesc, care este limitat de natura lui umană. El este Dumnezeu Atotputernic, El a creat tot universul și tot El îl ține. Nimic nu poate scăpa neobservat de ochiul Său, indiferent dacă se întâmplă la lumina zilei sau în întunericul nopții. El știe totul și are toată puterea în cer și pe Pământ. Și acestui Dumnezeu uimitor și minunat îi pasă de noi. El ne-a creat pe fiecare în mod unic, ne-a chemat la El din mijlocul lumii, ne-a iubit înainte ca noi să știm că există, de pe când trăiam în păcat și neascultare. Și vrea să avem succes. Dumnezeu este pentru noi și nu împotriva noastră, ne vrea binele mai mult decât ni-l dorim noi.
Așa că, atunci când vom trece prin următoarea încercare, următorul ambuteiaj în trafic, următorul șofer nepoliticos care nu conduce regulamentar, sau orice dispută cu cei din jur sau orice altceva care ne necăjește sau orice tragedie care se poate întâmpla, să fim pregătiți.
Ca să fim pregătiți:
- Vom: sfida natura carnală și vom socoti toate ca o mare bucurie pentru oportunitatea de a fi victorioși.
- Vom: folosi situația prin care trecem cât mai bine și ne vom păstra pacea.
- Ne vom: ruga și-L vom întreba pe Domnul, "ce să fac acum?"
- Vom: asculta ce ne spune Domnul să facem și ne vom supune.
- Vom: păstra o atitudine de mulțumire în inima noastră.
- Îl vom: lăuda pe Domnul în ciuda a ceea ce trebuie să suferim.
- Nu vom: asculta minciunile pe care ni le șoptește diavolul.
- Vom: urmări și vom vedea cum lucrează Domnul pentru noi.
- Vom: avea o atitudine de laudă, în loc să ne plângem sau să ne enervăm.
- Vom: avea un Tată care ne va lăuda, spunând ceva de genul: ”Acesta e copilul meu!”
- Și, vom fi: mai bine pregătiți pentru data viitoare, pentru că de fiecare dată când reacționăm corect la încercări, ne va fi tot mai ușor!
Sunt mulți care se numesc „creștini” dar care nu trec de primul pas al primirii Domnului Isus în viața lor. A învăța să umblăm în victorie este esențial. Dacă eșuăm în această direcție, creșterea noastră spirituală va stagna. Este ca o tabără de instrucție. Dacă vrem să absolvim ciclul de instrucție, trebuie să trecem testele. Trebuie să învățăm să ne înfrânăm temperamentul. Dacă Isus este Domnul nostru, înseamnă că trebuie să trăim în ascultare și supunere față de El. Isus a venit ca să dea Slavă Tatălui, și noi trebuie să facem la fel. Domnul Isus spune: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12:32). După jertfa Sa de pe cruce, învierea și înălțarea Sa la ceruri, Isus Cristos continuă și azi să atragă oamenii la El.
Când trăim vieți de ascultare, Îi slăvim pe Isus și pe Tatăl Ceresc. Și cei din jur pot vedea slava Domnului și ce face El pentru copiii Săi. Mulțumim Doamne că Tu îi echipezi pe cei pe care îi chemi din lume și pentru că: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă" (Isaia 59: 1)
Mulțumim Doamne că Tu ne-ai dat dreptul să ne numim copiii tăi; și cu tine, toate lucrurile sunt posibile!
Versete Biblice din Epistola Lui Iacov, care sunt parte intrinsecă a acestui mesaj:
- Iacov 1:19-27 „Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”
- Iacov 4:7-8 „Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!”
- Iacov 5:13-16 „Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”
ALTE ARTICOLE DESPRE ÎNCERCĂRI ȘI PERICOLE
CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINILOR
Sunt diferite capcane, distrageri de la adevăr și provocări în viață, chiar și pentru cei care merg pe calea îngustă, care duce la cer.
ESTE CORECT SĂ JUDECĂM?
„A judeca” și „a ierta” sunt situații foarte similare. Dacă vrem să fim iertați trebuie să iertăm la rândul nostru.
MARELE PREȚ AL NEIERTĂRII
Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele.
PERICOLUL NEPRIHĂNIRII DE SINE
Pentru că neprihănirea de sine este de fapt o „mândrie mascată”, este un mare dușman pentru fiecare creștin.
MENIU PRINCIPAL- MESAJE BIBLICE
Copyright 2016 E Cockrell traducere și adaptare în limba română Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.