CÂND RĂSPUNSUL LA RUGĂCIUNE NU ESTE CEL PE CARE ÎL AȘTEPTAM
CÂND RĂSPUNSUL LA RUGĂCIUNE NU ESTE CEL PE CARE ÎL AȘTEPTAM
Rugăciunea creștinului definește nivelul comuniunii cu Domnul său. Puterea rugăciunii este direct proporțională cu profunzimea relației cu Isus. Cu cât suntem mai adânc înrădăcinați în El, mai plini de Duhul Sfânt și de cunoștința Cuvântului Lui Dumnezeu, cu atât vom cunoaște mai bine Voia Lui Dumnezeu, ne vom ruga pe placul Lui și vom vedea minunile întâmplându-se.
De prea multe ori, oamenii cer ajutorul Domnului și își doresc să creadă că există, doar când sunt disperați și recunosc că nu se pot salva singuri. Dar Dumnezeu vrea să fie cu noi în toate lucrurile mari sau mici, vrea să ne revoluționeze viețile, să ne ajute să ne reînnoim mințile, ca să înlocuim învățăturile și prejudecățile nebiblice, cu adevărul Scripturii și să putem deveni ceea ce El vrea să fim în Cristos. El intervine când îi cerem s-o facă, nu ne schimbă fără acordul nostru.
Tatăl Ceresc vrea să fim gata să ne dedicăm lucrării Lui, să ne poată folosi ca lucrători în „via Lui”. Prin Duhul Sfânt, ne curăță mințile de lucrurile înțelese greșit, revelându-ne adevărul. El suflă Duh proaspăt peste toți care suntem gata să ne golim de „Eul” nostru, ca să-i facem loc Duhului Sfânt să ne umple. Cheia acestor transformări, este o viață de rugăciune și închinare constantă și dedicată, condusă de Duhul Sfânt.
DEX-ul definește rugăciunea ca fiind: Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; (2) Rugăminte, insistență, rugă.
De fapt, și adepții religiilor păgâne se roagă, poate chiar mult mai fervent și cu mai multă credință decât mulți creștini, și diavolul, domnul lor, le răspunde întărindu-le convingerea că religia lor este bună, orbindu-i și mai mult. Este trist că atât de mulți creștini nu înțeleg ce mare putere are „rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5:16b), făcută în Numele Lui Isus.
Creștinul fără o viață reală de rugăciune, este lipsit de putere, de protecție, de consilierea pe care o oferă Duhul Sfânt, de lumina Lui Isus (care aduce claritate în orice problemă), de înțelepciunea care vine de la Domnul și este o țintă ușoară pentru atacurile celui rău.
Prin rugăciune comunicăm cu Dumnezeu, accesăm puterea Lui, inima ni se umple cu bucuria și cu pacea Sa, care depășește puterea umană de înțelegere, întărindu-ne în Domnul și în puterea tăriei Lui, cum ne sfătuiește Pavel să facem în Efeseni 6:10.
Dumnezeu ne spune prin prorocul Ieremia că El este Cel care face planurile și le duce la îndeplinire, și dacă vrem să ne răspundă, trebuie să-L chemăm. Oare este vorba de o chemare doar de formă? Știm cu toții că nu este așa. Dumnezeu răspunde celor care sunt sinceri și-L cheamă cu dorința să primească răspuns. Dorința Lui este să comunice cu noi, să ne întărească pașii de drumul credinței, descoperindu-ne lucruri pe care nu le putem afla din altă sursă sau în alt fel. Bineînțeles că vrea să avem credință, să primim ceea ce ne descopere și să acționăm în consecință.
„Nașterea din nou” din sămânța nepieritoare a Duhului Sfânt, face ca „omul nostru interior”, duhul nostru să fie complet transformat, devenind una cu Duhul Lui Dumnezeu. Dar nu-l vom putea ține „viu”, fără o viață constantă și dedicată de rugăciune.
David ne arată soluția pentru momentele de disperare, în Psalmul 40. Mulți teologi spun că este un psalm profetic al lui David, făcând referire la Domnul Isus în momentele de disperare din grădina Ghețimani. Fie că e vorba despre David, fie că este vorba de Isus Cristos mesajul este același: când îi este greu copilului Lui Dumnezeu, și el își pune toată încrederea în Domnul, strigătul lui disperat de ajutor primește răspuns.
Tatăl Ceresc are toată puterea în cer și pe Pământ și intervine ca să ne scape, indiferent cât de gravă este situația în care ne aflăm. Poate veți spune că Domnul tot a trebuit să treacă prin chinul arestării, batjocurilor, biciuirii, crucificării pentru păcatele omenirii, chiar dacă s-a rugat. Da, numai că Domnul și-a încheiat rugăciunea cu: „„Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”” (Luca 22:42).
Isus știa că acesta era scopul venirii Sale pe Pământ, dar Tatăl I-a auzit strigătul („deesis” în original, în limba greacă = rugăminte, implorare, nevoie, cerere) și i-a dat putere să treacă prin chinul suprem. La fel face pentru toți copiii Săi, nu ne lasă singuri niciodată și totdeauna alege varianta cea mai benefică pentru noi, chiar dacă de multe ori credem că noi aveam o soluție mai bună. Domnul Isus, nu a păcătuit și nu a greșit niciodată, era desăvârșit în trăirea Lui, și cu toate acestea a avut o viață constantă și dedicată de rugăciune și petrecea timp zilnic în prezența Tatălui ca să se reumple cu Duhul Sfânt.
Noi avem nevoie mult mai mare decât Domnul Isus, să ne rugăm cu credință, să cerem ajutorul Domnului în toate aspectele vieții noastre și să căutăm să intrăm în prezența Domnului cât mai des, dacă dorim să vedem împlinindu-se promisiunile Bibliei, în viețile noastre.
sau, traducerea Biblia Versiunea Actualizată:
Rugăciunea (strigătul) celui care trăiește fără păcat și care-L caută pe Domnul, este ascultată și îi asigură protecția și rezolvarea problemelor pentru care a cerut ajutor. Dumnezeu ne scapă de temeri, de necazuri, de boli, de nenorociri. Domnul e lângă cei care au renunțat la mândrie și au un duh zdrobit. El îi mângâie pe cei răniți și îndurerați.
În cartea 2 Împărați, capitolul 6, citim despre tentativa sirienilor de a-l prinde pe prorocul Elisei, pentru că le dejuca planurile de cucerire a Israelului. Duhul Sfânt i-a arătat lui Elisei, că oastea de îngeri care era pregătită ca să-l apere pe el și pe slujitorul lui, era mai mare decât oștirea sirienilor veniți să-i prindă. Elisei s-a rugat cu credință ca Dumnezeu să deschidă ochii spirituali ai servitorului său, ca să vadă că nu au de ce să se teamă. Următoarea lui rugăciune a fost ca Dumnezeu să ia vederea celor din armata inamică.
În versetul 20, după ce i-a dus în Samaria, Elisei s-a rugat ca Dumnezeu să le deschidă ochii, și Domnul l-a ascultat. Rezultatul a acestor pași spre victorie, conduși de Duhul Sfânt, a fost chiar mai mare de atât. La sfatul lui Elisei, împăratul lui Israel nu i-a ucis pe soldații sirieni, ci s-a purtat cu ei cu bunătate, dându-le „un prânz mare” și apoi i-a trimis înapoi la împăratul lor. Ca urmare, „oştile sirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel” (2 Împărați 6:23) și războiul cu sirienii s-a încheiat. Domnul răspunde peste așteptările noastre, rugăciunilor făcute cu credință!
Rugăciunea copiilor Lui Dumnezeu, poate schimba și transforma țara în care locuiesc, în întregul ei. Rugăciunea care primește răspuns este condiționată de smerenie, de intrarea în prezența Domnului și trăirea unei vieți curate, fără păcat.
Venim înaintea Lui Dumnezeu în rugăciune, pentru că știm că ne ascultă și nu rămâne insensibil la nevoile și lacrimile noastre. Dragostea „agape” a Lui Dumnezeu pentru noi, este cu adevărat altruistă, gata de sacrificiu personal, necondiționată, dezinteresată. Este motivația din spatele jertfei Lui Isus Cristos, care a plătit pentru toate păcatele omenirii, pentru ca cei care cred în El să poată ajunge la mântuire.
Dacă ne păstrăm inimile curate, trăind în ascultare, Scriptura ne promite că Dumnezeu ne ascultă rugăciunile. De asemenea, Dumnezeu așteaptă predarea totală a credinciosului. Vrea să-L căutăm din toată inima, să-L iubim din toată inima, să ne smerim trăind în ascultare de El și prin rugăciune să-i spunem care sunt cererile și problemele noastre. Dumnezeu este omniscient, ȘTIE TOTUL. Dar așteaptă să-i cerem ajutorul ca să intervină. De ce? Pentru că ne-a creat cu voință liberă și în consecință nu ne forțează, nu trece peste voia noastră. Domnul intervine când Îi cerem s-o facă.
Ca Dumnezeu să ne asculte, e nevoie să ne adresăm Lui. Ne putem adresa Lui, dacă-L căutăm din toată inima chiar și atunci când ne cere să renunțăm la relații, lucruri sau obiceiuri care sunt importante pentru noi.
Când prin rugăciune, reușim să intrăm în prezența Domnului, deschidem ușa supranaturalului. Dumnezeu ne deschide ochii spirituali, ne arată vedenii sau viziuni, sau chiar îi trimite pe îngerii Săi să ne vorbească sau să ne ajute.
Domnul Isus ne dă mai multe sfaturi în legătură cu felul în care trebuie să ne rugăm. În primul rând ne spune să fim sinceri, să nu facem spectacol din rugăciunile noastre, doar ca să părem spirituali în ochii oamenilor, nici să nu credem că multitudinea cuvintelor rostite va face ca rugăciunile noastre să fie ascultate. Dimpotrivă, rugăciunea făcută în intimitate cu Domnul, căutând să intrăm în prezența Sa este cea care primește răspuns. În schimb, ne spune cât de esențială este „stăruința” în rugăciune.
În Luca 11:5-13, Domnul Isus compară insistența prietenului disperat pentru a primi ajutor, cu felul în care ar trebui noi să insistăm înaintea Tatălui ceresc pentru a ne răspunde la rugăciuni. Apoi în capitolul 18:1 „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.” Și continuă cu pilda judecătorului nedrept, care în urma insistenței văduvei, îi face dreptate, chiar dacă inițial nu avea de gând s-o facă.
Rugăciunea făcută cu credința pusă în acord cu voia Lui Dumnezeu, primește răspuns. Nu este vorba despre a crede, pentru că ne impunem să credem că Domnul ne va împlini o anumită cerere, pentru că așa vrem noi, ci despre credința primită prin Duhul Sfânt, care face ca promisiunea Scripturii aplicabilă situației sau nevoii noastre să devină vie în inima noastră. Atât de vie și reală, încât nimeni și nimic nu ne poate face să ne îndoim că vom primi ceea ce cerem. Știm că avem credință pentru a primi ceea cerem, când Domnul devine mai real pentru noi, decât problema pe care o avem. Și ca urmare a credinței ferme, „vom fi stăpâni pe lucrul cerut”. Credința bazată pe voia noastră, oricât de fermă și neclintită ar fi, nu-L schimbă pe Dumnezeu și nici Voia și planul Lui pentru ceea ce noi ne rugăm. Credința primită prin revelația Duhului Sfânt ne dezvăluie Voia Lui Dumnezeu și ne conduce la rugăciuni care primesc răspunsul cerut.
Rugăciunea la nivelul cererii, de tipul: „Doamne dă-mi..., Doamne binecuvintează-mă și ajută-mă. Amin!” poate primi răspuns peste ani de zile, sau poate niciodată. De ce? Pentru că nu petrecem suficient timp în rugăciune ca să ajungem la a „căuta și a găsi” ușa dincolo de care este lumea supranaturalului la care să „batem ca să ni se deschidă” pentru ca mai apoi să pătrundem în prezența lui Dumnezeu. Dacă nu ajungem în prezența Sa, nu putem știi care este voia Lui ca să ne rugăm corect și să primim ce cerem.
Pătrunderea în prezența Domnului, ne întărește credința că rugăciunea ne este ascultată și vom primi răspuns la ea.
În Numele Lui Isus Cristos este putere! Când cerem ceva în Numele care este peste orice alt nume, primim. Dorința Lui Dumnezeu este să avem bucurie deplină. El a făcut tot ce trebuia să facă și ne învață tot ce trebuie să facem noi, ca să trăim în această bucurie totală! Slăvit să fie Domnul!
Suntem chemați să ne rugăm sincer, conduși de Duhul Sfânt, nu pentru a părea „spirituali" în ochii oamenilor, ci pentru că aceasta este noua noastră natură duhovnicească. Dacă cerem ajutorul Duhului Sfânt să ne învețe să ne rugăm, să ne conducă în rugăciune, știm că ne vom ruga după voia Lui Dumnezeu. Nimeni nu cunoaște mai bine voia Domnului, decât Duhul Sfânt, care este Dumnezeu. Domnul Isus ne spune să Duhul ne va învăța toate lucrurile și tot El ni le va aduce aminte când vom avea nevoie de ele. Ucenicii au auzit învățăturile direct de la Domnul Isus, noi le avem în Biblie și le putem înțelege doar cu ajutorul Duhului Sfânt și apoi tot El ni le va aduce aminte, când vom avea nevoie să le aplicăm, sau să fim încurajați.
Umplerea cu Duhul Sfânt e urmarea rugăciunii fierbinți, făcută cu credință. Cel mai bun dar pe care Îl are Dumnezeu pentru copiii Săi, este Duhul Sfânt. Cine dorește cu adevărat, să fie umplut și să opereze în darurile Duhului Sfânt, în urma rugăciunii, va fi umplut. Duhul Sfânt este partenerul loial al creștinului fervent. Când Îl chemăm vine, când Îi cerem ajutorul, ni-l acordă, când dorim să avem părtășie cu Tatăl Ceresc, Duhul Sfânt ne duce în prezența Lui.
Fără Duhul Sfânt nu putem înțelege Scriptura, nu putem convinge pe nimeni că are nevoie de mântuire, nu putem face nici o lucrare pentru Domnul și nici nu putem deveni ce ne-a creat Dumnezeu să fim, adică să fim după chipul și asemănarea Lui. Dacă doriți să aflați mai multe despre Duhul Sfânt, puteți citi articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”.
Iertarea oricui ne-a greșit este esențială, pentru ca rugăciunile noastre să fie primite. („Iertarea: De Ce Ne Cere Domnul Isus să Iertăm")
Rugăciunea credinței, condusă de Duhul Sfânt, învie morții (Faptele Apostolilor 9:40), trimite persoanele potrivite care să-i conducă la Cristos pe cei care-L caută (Faptele Apostolilor 11), deschide porțile închisorilor (Faptele apostolilor 12:5-12; 16:25-26), pregătește lucrătorii în via Domnului (Faptele apostolilor 13:3), deschide porțile supranaturalului, prin viziuni, profeții, vizite angelice (Faptele Apostolilor 11;12:7,22:17) vindecă bolile (Iacov 5:14-15; Faptele Apostolilor 28:8; Marcu 16:18, etc.), ne dă putere să rămânem verticali în credință, indiferent cât de mare e necazul care vine peste noi (Luca 21:36), ne dă îndrăzneală în predicarea Evangheliei (Faptele Apostolilor 4:31), ne dă curaj în fața morții (Faptele Apostolilor 7:59), ne ajută să nu ne îngrijorăm, rugându-ne pentru tot ce avem nevoie (Filipeni 4:6), sfințește totul (1 Timotei 4:4-5).
Dumnezeu acordă o foarte mare importanță rugăciunii. Cuvântul „rugăciune/rugăciuni” apare de 178 ori în Biblie, iar rădăcina acestuia „ruga” apare de 396 de ori.
Ne putem permite să ignorăm nevoia de a ne ruga? Cum am putea dialoga cu Domnul nostru fără să ne rugăm? Cum i-am putea spune ce avem nevoie, ce ne doare, ce ne bucură și ce ne supără? Cum i-am putea mulțumi? Cum am putea spune că suntem copiii Lu Dumnezeu, dacă nu petrecem timp cu El și cum am putea intra în prezența Lui fără să ne rugăm?
Apostolul Ioan scrie în ultima carte a Bibliei, că în cer sunt „potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 5:8) și în capitolul 8:
Dacă vrem să intrăm în posesia binecuvântărilor duhovnicești pregătite pentru noi în locurile cerești (Efeseni 1:3) și să trăim urmând exemplul Lui Isus Cristos, este imperios necesar să ne rugăm sincer, cu credință, cu dedicare și pasiune. Sf. Augustin spunea că rugăciunea este „respirația sufletului”. Eu aș spune chiar mai mult, creștinul care nu se roagă, rămâne fără viața Duhului Sfânt și deschide ușa dușmanului ca să-l atace nestingherit.
Pavel ne-a lăsat prin scrisoarea scrisă către bisericile din Efes, două rugăciuni pline de putere, pe care le putem personaliza, ca fiind pentru noi înșine sau pentru cei dragi nouă. Rugăciunea bazată pe promisiunile Scripturii este cea mai corectă. Când Duhul Sfânt face ca cuvântul scris al Lui Dumnezeu să devină „VIU și LUCRĂTOR” în duhurile noastre, știm că ceea ce cerem în rugăciune, vom primi.
Domnul nostru așteaptă să ne deschidem inimile înaintea Lui și să ne rugăm sincer, cu smerenie și dorința de a asculta ce are să ne spună, ca mai apoi, să punem în aplicare. Dumnezeu știe ce nevoi avem, dar nu ne forțează să ne dea ce nu-i cerem, nici nu ne schimbă forțat, dacă nu-i cerem ajutorul să ne schimbe. Când venim în rugăciune înaintea Domnului, rugându-L pe Duhul Sfânt să ne învețe să ne rugăm, recunoaștem domnia Lui Dumnezeu peste viața noastră. Rugăciunea dedicată, este o dovadă a smereniei și dependenței sincere de Dumnezeu.
O relație vie cu Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre, se materializează printr-o viața constantă de rugăciune (cu cereri și mulțumiri), laudă și închinare sincere și pline de pasiune. Știm că suntem copiii Lui Dumnezeu, dacă în momentele de emoții puternice (bucurie său durere), primul gând care ne vine este la adresa Lui Isus, pentru mulțumire sau ajutor.
Doamne Dumnezeule Mare și Atotputernic, te rog să pui în noi pasiune și dorință tot mai mare pentru rugăciune, să ne umpli cu Duhul Tău Cel Sfânt, ca să ne cunoaștem voia Ta și să ne rugăm pe placul Tău. În Numele Lui Isus Cristos m-am rugat, amin!
De prea multe ori, oamenii cer ajutorul Domnului și își doresc să creadă că există, doar când sunt disperați și recunosc că nu se pot salva singuri. Dar Dumnezeu vrea să fie cu noi în toate lucrurile mari sau mici, vrea să ne revoluționeze viețile, să ne ajute să ne reînnoim mințile, ca să înlocuim învățăturile și prejudecățile nebiblice, cu adevărul Scripturii și să putem deveni ceea ce El vrea să fim în Cristos. El intervine când îi cerem s-o facă, nu ne schimbă fără acordul nostru.
Tatăl Ceresc vrea să fim gata să ne dedicăm lucrării Lui, să ne poată folosi ca lucrători în „via Lui”. Prin Duhul Sfânt, ne curăță mințile de lucrurile înțelese greșit, revelându-ne adevărul. El suflă Duh proaspăt peste toți care suntem gata să ne golim de „Eul” nostru, ca să-i facem loc Duhului Sfânt să ne umple. Cheia acestor transformări, este o viață de rugăciune și închinare constantă și dedicată, condusă de Duhul Sfânt.
DEX-ul definește rugăciunea ca fiind: Cerere, mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității; (2) Rugăminte, insistență, rugă.
De fapt, și adepții religiilor păgâne se roagă, poate chiar mult mai fervent și cu mai multă credință decât mulți creștini, și diavolul, domnul lor, le răspunde întărindu-le convingerea că religia lor este bună, orbindu-i și mai mult. Este trist că atât de mulți creștini nu înțeleg ce mare putere are „rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5:16b), făcută în Numele Lui Isus.
Creștinul fără o viață reală de rugăciune, este lipsit de putere, de protecție, de consilierea pe care o oferă Duhul Sfânt, de lumina Lui Isus (care aduce claritate în orice problemă), de înțelepciunea care vine de la Domnul și este o țintă ușoară pentru atacurile celui rău.
Prin rugăciune comunicăm cu Dumnezeu, accesăm puterea Lui, inima ni se umple cu bucuria și cu pacea Sa, care depășește puterea umană de înțelegere, întărindu-ne în Domnul și în puterea tăriei Lui, cum ne sfătuiește Pavel să facem în Efeseni 6:10.
Dumnezeu ne spune prin prorocul Ieremia că El este Cel care face planurile și le duce la îndeplinire, și dacă vrem să ne răspundă, trebuie să-L chemăm. Oare este vorba de o chemare doar de formă? Știm cu toții că nu este așa. Dumnezeu răspunde celor care sunt sinceri și-L cheamă cu dorința să primească răspuns. Dorința Lui este să comunice cu noi, să ne întărească pașii de drumul credinței, descoperindu-ne lucruri pe care nu le putem afla din altă sursă sau în alt fel. Bineînțeles că vrea să avem credință, să primim ceea ce ne descopere și să acționăm în consecință.
- Ieremia 33:3 Aşa vorbeşte Domnul care face aceste lucruri, Domnul care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui nume este Domnul:„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.”
„Nașterea din nou” din sămânța nepieritoare a Duhului Sfânt, face ca „omul nostru interior”, duhul nostru să fie complet transformat, devenind una cu Duhul Lui Dumnezeu. Dar nu-l vom putea ține „viu”, fără o viață constantă și dedicată de rugăciune.
David ne arată soluția pentru momentele de disperare, în Psalmul 40. Mulți teologi spun că este un psalm profetic al lui David, făcând referire la Domnul Isus în momentele de disperare din grădina Ghețimani. Fie că e vorba despre David, fie că este vorba de Isus Cristos mesajul este același: când îi este greu copilului Lui Dumnezeu, și el își pune toată încrederea în Domnul, strigătul lui disperat de ajutor primește răspuns.
Tatăl Ceresc are toată puterea în cer și pe Pământ și intervine ca să ne scape, indiferent cât de gravă este situația în care ne aflăm. Poate veți spune că Domnul tot a trebuit să treacă prin chinul arestării, batjocurilor, biciuirii, crucificării pentru păcatele omenirii, chiar dacă s-a rugat. Da, numai că Domnul și-a încheiat rugăciunea cu: „„Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”” (Luca 22:42).
Isus știa că acesta era scopul venirii Sale pe Pământ, dar Tatăl I-a auzit strigătul („deesis” în original, în limba greacă = rugăminte, implorare, nevoie, cerere) și i-a dat putere să treacă prin chinul suprem. La fel face pentru toți copiii Săi, nu ne lasă singuri niciodată și totdeauna alege varianta cea mai benefică pentru noi, chiar dacă de multe ori credem că noi aveam o soluție mai bună. Domnul Isus, nu a păcătuit și nu a greșit niciodată, era desăvârșit în trăirea Lui, și cu toate acestea a avut o viață constantă și dedicată de rugăciune și petrecea timp zilnic în prezența Tatălui ca să se reumple cu Duhul Sfânt.
Noi avem nevoie mult mai mare decât Domnul Isus, să ne rugăm cu credință, să cerem ajutorul Domnului în toate aspectele vieții noastre și să căutăm să intrăm în prezența Domnului cât mai des, dacă dorim să vedem împlinindu-se promisiunile Bibliei, în viețile noastre.
- Psalmii 40:1-4 Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul. Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
sau, traducerea Biblia Versiunea Actualizată:
- „Am sperat în (intervenţia lui) Iahve; iar El S-a aplecat spre mine şi a luat în considerare ce am cerut când am strigat (implorând ajutorul Lui). M-a scos din groapa morţii şi din mlaştină. Mi-a pus piciorul pe stâncă şi mi-a consolidat paşii. Mi-a pus în gură un cântec nou – o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi vor vedea, se vor teme de Iahve şi se vor încrede în El. Acela care se încrede în Iahve şi al cărui drum nu deviază spre cei aroganţi şi nici spre cei care se închină la idoli, este un om fericit!”
Rugăciunea (strigătul) celui care trăiește fără păcat și care-L caută pe Domnul, este ascultată și îi asigură protecția și rezolvarea problemelor pentru care a cerut ajutor. Dumnezeu ne scapă de temeri, de necazuri, de boli, de nenorociri. Domnul e lângă cei care au renunțat la mândrie și au un duh zdrobit. El îi mângâie pe cei răniți și îndurerați.
- Psalmii 34:4,17-19 Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.... 17 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.
În cartea 2 Împărați, capitolul 6, citim despre tentativa sirienilor de a-l prinde pe prorocul Elisei, pentru că le dejuca planurile de cucerire a Israelului. Duhul Sfânt i-a arătat lui Elisei, că oastea de îngeri care era pregătită ca să-l apere pe el și pe slujitorul lui, era mai mare decât oștirea sirienilor veniți să-i prindă. Elisei s-a rugat cu credință ca Dumnezeu să deschidă ochii spirituali ai servitorului său, ca să vadă că nu au de ce să se teamă. Următoarea lui rugăciune a fost ca Dumnezeu să ia vederea celor din armata inamică.
- 2 Împărați 6:17,18 Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au coborât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.
În versetul 20, după ce i-a dus în Samaria, Elisei s-a rugat ca Dumnezeu să le deschidă ochii, și Domnul l-a ascultat. Rezultatul a acestor pași spre victorie, conduși de Duhul Sfânt, a fost chiar mai mare de atât. La sfatul lui Elisei, împăratul lui Israel nu i-a ucis pe soldații sirieni, ci s-a purtat cu ei cu bunătate, dându-le „un prânz mare” și apoi i-a trimis înapoi la împăratul lor. Ca urmare, „oştile sirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel” (2 Împărați 6:23) și războiul cu sirienii s-a încheiat. Domnul răspunde peste așteptările noastre, rugăciunilor făcute cu credință!
Rugăciunea copiilor Lui Dumnezeu, poate schimba și transforma țara în care locuiesc, în întregul ei. Rugăciunea care primește răspuns este condiționată de smerenie, de intrarea în prezența Domnului și trăirea unei vieți curate, fără păcat.
- 2 Cronici 7:14 „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.”
Venim înaintea Lui Dumnezeu în rugăciune, pentru că știm că ne ascultă și nu rămâne insensibil la nevoile și lacrimile noastre. Dragostea „agape” a Lui Dumnezeu pentru noi, este cu adevărat altruistă, gata de sacrificiu personal, necondiționată, dezinteresată. Este motivația din spatele jertfei Lui Isus Cristos, care a plătit pentru toate păcatele omenirii, pentru ca cei care cred în El să poată ajunge la mântuire.
- Psalmii 10:17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
- Psalmii 65:2 Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
- Psalmii 66:19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
- Psalmii 102:17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
Dacă ne păstrăm inimile curate, trăind în ascultare, Scriptura ne promite că Dumnezeu ne ascultă rugăciunile. De asemenea, Dumnezeu așteaptă predarea totală a credinciosului. Vrea să-L căutăm din toată inima, să-L iubim din toată inima, să ne smerim trăind în ascultare de El și prin rugăciune să-i spunem care sunt cererile și problemele noastre. Dumnezeu este omniscient, ȘTIE TOTUL. Dar așteaptă să-i cerem ajutorul ca să intervină. De ce? Pentru că ne-a creat cu voință liberă și în consecință nu ne forțează, nu trece peste voia noastră. Domnul intervine când Îi cerem s-o facă.
- Proverbele 15:8 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
- Proverbele 15:29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi.
Ca Dumnezeu să ne asculte, e nevoie să ne adresăm Lui. Ne putem adresa Lui, dacă-L căutăm din toată inima chiar și atunci când ne cere să renunțăm la relații, lucruri sau obiceiuri care sunt importante pentru noi.
- Ieremia 29:11,12 „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”
Când prin rugăciune, reușim să intrăm în prezența Domnului, deschidem ușa supranaturalului. Dumnezeu ne deschide ochii spirituali, ne arată vedenii sau viziuni, sau chiar îi trimite pe îngerii Săi să ne vorbească sau să ne ajute.
- Daniel 9:21 Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: ‘Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!”
- Faptele apostolilor 10:30,31 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare şi a zis: ‘Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.”
- Faptele apostolilor 11:5 Eram în cetatea Iope şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească şi am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer şi a venit până la mine.
Domnul Isus ne dă mai multe sfaturi în legătură cu felul în care trebuie să ne rugăm. În primul rând ne spune să fim sinceri, să nu facem spectacol din rugăciunile noastre, doar ca să părem spirituali în ochii oamenilor, nici să nu credem că multitudinea cuvintelor rostite va face ca rugăciunile noastre să fie ascultate. Dimpotrivă, rugăciunea făcută în intimitate cu Domnul, căutând să intrăm în prezența Sa este cea care primește răspuns. În schimb, ne spune cât de esențială este „stăruința” în rugăciune.
- Matei 6:7 „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.”
- Matei 7:7-11 „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!”
În Luca 11:5-13, Domnul Isus compară insistența prietenului disperat pentru a primi ajutor, cu felul în care ar trebui noi să insistăm înaintea Tatălui ceresc pentru a ne răspunde la rugăciuni. Apoi în capitolul 18:1 „Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.” Și continuă cu pilda judecătorului nedrept, care în urma insistenței văduvei, îi face dreptate, chiar dacă inițial nu avea de gând s-o facă.
- Luca 18:6,7 Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?”
- Matei 6:5 „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.”
Rugăciunea făcută cu credința pusă în acord cu voia Lui Dumnezeu, primește răspuns. Nu este vorba despre a crede, pentru că ne impunem să credem că Domnul ne va împlini o anumită cerere, pentru că așa vrem noi, ci despre credința primită prin Duhul Sfânt, care face ca promisiunea Scripturii aplicabilă situației sau nevoii noastre să devină vie în inima noastră. Atât de vie și reală, încât nimeni și nimic nu ne poate face să ne îndoim că vom primi ceea ce cerem. Știm că avem credință pentru a primi ceea cerem, când Domnul devine mai real pentru noi, decât problema pe care o avem. Și ca urmare a credinței ferme, „vom fi stăpâni pe lucrul cerut”. Credința bazată pe voia noastră, oricât de fermă și neclintită ar fi, nu-L schimbă pe Dumnezeu și nici Voia și planul Lui pentru ceea ce noi ne rugăm. Credința primită prin revelația Duhului Sfânt ne dezvăluie Voia Lui Dumnezeu și ne conduce la rugăciuni care primesc răspunsul cerut.
Rugăciunea la nivelul cererii, de tipul: „Doamne dă-mi..., Doamne binecuvintează-mă și ajută-mă. Amin!” poate primi răspuns peste ani de zile, sau poate niciodată. De ce? Pentru că nu petrecem suficient timp în rugăciune ca să ajungem la a „căuta și a găsi” ușa dincolo de care este lumea supranaturalului la care să „batem ca să ni se deschidă” pentru ca mai apoi să pătrundem în prezența lui Dumnezeu. Dacă nu ajungem în prezența Sa, nu putem știi care este voia Lui ca să ne rugăm corect și să primim ce cerem.
Pătrunderea în prezența Domnului, ne întărește credința că rugăciunea ne este ascultată și vom primi răspuns la ea.
- Matei 21:21-22 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
- Marcu 11:24 „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”
- 1 Ioan 5:14,15 Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.
În Numele Lui Isus Cristos este putere! Când cerem ceva în Numele care este peste orice alt nume, primim. Dorința Lui Dumnezeu este să avem bucurie deplină. El a făcut tot ce trebuia să facă și ne învață tot ce trebuie să facem noi, ca să trăim în această bucurie totală! Slăvit să fie Domnul!
- Ioan 16:24 „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”
Suntem chemați să ne rugăm sincer, conduși de Duhul Sfânt, nu pentru a părea „spirituali" în ochii oamenilor, ci pentru că aceasta este noua noastră natură duhovnicească. Dacă cerem ajutorul Duhului Sfânt să ne învețe să ne rugăm, să ne conducă în rugăciune, știm că ne vom ruga după voia Lui Dumnezeu. Nimeni nu cunoaște mai bine voia Domnului, decât Duhul Sfânt, care este Dumnezeu. Domnul Isus ne spune să Duhul ne va învăța toate lucrurile și tot El ni le va aduce aminte când vom avea nevoie de ele. Ucenicii au auzit învățăturile direct de la Domnul Isus, noi le avem în Biblie și le putem înțelege doar cu ajutorul Duhului Sfânt și apoi tot El ni le va aduce aminte, când vom avea nevoie să le aplicăm, sau să fim încurajați.
- Ioan 14: 26 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”
- Iuda 1:20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,
- Romani 8:26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
- Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii
- Faptele apostolilor 4:31 După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Umplerea cu Duhul Sfânt e urmarea rugăciunii fierbinți, făcută cu credință. Cel mai bun dar pe care Îl are Dumnezeu pentru copiii Săi, este Duhul Sfânt. Cine dorește cu adevărat, să fie umplut și să opereze în darurile Duhului Sfânt, în urma rugăciunii, va fi umplut. Duhul Sfânt este partenerul loial al creștinului fervent. Când Îl chemăm vine, când Îi cerem ajutorul, ni-l acordă, când dorim să avem părtășie cu Tatăl Ceresc, Duhul Sfânt ne duce în prezența Lui.
Fără Duhul Sfânt nu putem înțelege Scriptura, nu putem convinge pe nimeni că are nevoie de mântuire, nu putem face nici o lucrare pentru Domnul și nici nu putem deveni ce ne-a creat Dumnezeu să fim, adică să fim după chipul și asemănarea Lui. Dacă doriți să aflați mai multe despre Duhul Sfânt, puteți citi articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”.
- Faptele apostolilor 8:15 Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
- Luca 11:13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”
Iertarea oricui ne-a greșit este esențială, pentru ca rugăciunile noastre să fie primite. („Iertarea: De Ce Ne Cere Domnul Isus să Iertăm")
- Marcu 11:25 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.”
Rugăciunea credinței, condusă de Duhul Sfânt, învie morții (Faptele Apostolilor 9:40), trimite persoanele potrivite care să-i conducă la Cristos pe cei care-L caută (Faptele Apostolilor 11), deschide porțile închisorilor (Faptele apostolilor 12:5-12; 16:25-26), pregătește lucrătorii în via Domnului (Faptele apostolilor 13:3), deschide porțile supranaturalului, prin viziuni, profeții, vizite angelice (Faptele Apostolilor 11;12:7,22:17) vindecă bolile (Iacov 5:14-15; Faptele Apostolilor 28:8; Marcu 16:18, etc.), ne dă putere să rămânem verticali în credință, indiferent cât de mare e necazul care vine peste noi (Luca 21:36), ne dă îndrăzneală în predicarea Evangheliei (Faptele Apostolilor 4:31), ne dă curaj în fața morții (Faptele Apostolilor 7:59), ne ajută să nu ne îngrijorăm, rugându-ne pentru tot ce avem nevoie (Filipeni 4:6), sfințește totul (1 Timotei 4:4-5).
Dumnezeu acordă o foarte mare importanță rugăciunii. Cuvântul „rugăciune/rugăciuni” apare de 178 ori în Biblie, iar rădăcina acestuia „ruga” apare de 396 de ori.
Ne putem permite să ignorăm nevoia de a ne ruga? Cum am putea dialoga cu Domnul nostru fără să ne rugăm? Cum i-am putea spune ce avem nevoie, ce ne doare, ce ne bucură și ce ne supără? Cum i-am putea mulțumi? Cum am putea spune că suntem copiii Lu Dumnezeu, dacă nu petrecem timp cu El și cum am putea intra în prezența Lui fără să ne rugăm?
Apostolul Ioan scrie în ultima carte a Bibliei, că în cer sunt „potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.” (Apocalipsa 5:8) și în capitolul 8:
- Apocalipsa 8:3-4 Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.
Dacă vrem să intrăm în posesia binecuvântărilor duhovnicești pregătite pentru noi în locurile cerești (Efeseni 1:3) și să trăim urmând exemplul Lui Isus Cristos, este imperios necesar să ne rugăm sincer, cu credință, cu dedicare și pasiune. Sf. Augustin spunea că rugăciunea este „respirația sufletului”. Eu aș spune chiar mai mult, creștinul care nu se roagă, rămâne fără viața Duhului Sfânt și deschide ușa dușmanului ca să-l atace nestingherit.
Pavel ne-a lăsat prin scrisoarea scrisă către bisericile din Efes, două rugăciuni pline de putere, pe care le putem personaliza, ca fiind pentru noi înșine sau pentru cei dragi nouă. Rugăciunea bazată pe promisiunile Scripturii este cea mai corectă. Când Duhul Sfânt face ca cuvântul scris al Lui Dumnezeu să devină „VIU și LUCRĂTOR” în duhurile noastre, știm că ceea ce cerem în rugăciune, vom primi.
- Efeseni 1:16-23 Nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Cristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.
- Efeseni 3:14-21 …Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.
Domnul nostru așteaptă să ne deschidem inimile înaintea Lui și să ne rugăm sincer, cu smerenie și dorința de a asculta ce are să ne spună, ca mai apoi, să punem în aplicare. Dumnezeu știe ce nevoi avem, dar nu ne forțează să ne dea ce nu-i cerem, nici nu ne schimbă forțat, dacă nu-i cerem ajutorul să ne schimbe. Când venim în rugăciune înaintea Domnului, rugându-L pe Duhul Sfânt să ne învețe să ne rugăm, recunoaștem domnia Lui Dumnezeu peste viața noastră. Rugăciunea dedicată, este o dovadă a smereniei și dependenței sincere de Dumnezeu.
O relație vie cu Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre, se materializează printr-o viața constantă de rugăciune (cu cereri și mulțumiri), laudă și închinare sincere și pline de pasiune. Știm că suntem copiii Lui Dumnezeu, dacă în momentele de emoții puternice (bucurie său durere), primul gând care ne vine este la adresa Lui Isus, pentru mulțumire sau ajutor.
Doamne Dumnezeule Mare și Atotputernic, te rog să pui în noi pasiune și dorință tot mai mare pentru rugăciune, să ne umpli cu Duhul Tău Cel Sfânt, ca să ne cunoaștem voia Ta și să ne rugăm pe placul Tău. În Numele Lui Isus Cristos m-am rugat, amin!
Copyright © 2021 Eli Cockrell. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ALTE ARTICOLE DESPRE RUGĂCIUNE:
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - DE CE NE RUGĂM?
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre rugăciune, pentru studiu și analiză.
RUGĂCIUNEA LUI AVRAAM ȘI SALVAREA LUI LOT
Rugăciunea fierbinte are putere de mijlocire, și poate salva pe cel care este subiectul rugăciunii.
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS
Ce spune Biblia despre identitatea noastră ca și creștini
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre identitatea creștinului în Isus Cristos
CINE POATE AUZI VOCEA LUI DUMNEZEU
Dumnezeu nu este părtinitor, totuși cine poate auzi ce are El de spus?
CUM AUZIM VOCEA LUI DUMNEZEU
„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.”
Ioan 10:27
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ
Un studiu al atributelor harului Lui Dumnezeu, așa cum le prezintă biblia.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ?
Isus Cristos nu ne poate fi Mântuitor, dacă nu ne este Domn în primul rând.
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre atributele harului Lui Dumnezeu pentru studiu și analiză.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Puterea răbdării și a păstrării calmului pentru a trăi biruitori și a ne păstra mântuirea.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și
conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
ROMANI 6 - HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului
SEMNIFICAȚIA CINEI DOMNULUI ISUS
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2021 Eli Cockrell. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.