CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Cum trăim pe acest Pământ, determină locul unde ne vom petrece veșnicia. Singura cale către Rai, este Isus Cristos. Doar alegându-L pe El ca Domn și Mântuitor, vom ajunge acolo unde este El. Avem nevoie de ajutorul și ghidarea pe care doar Duhul Sfânt ne-o poate oferi, ca să rămânem în Cristos în fiecare zi și El să rămână în noi.
Mântuirea nu ne-a costat nimic, pentru că Isus a plătit costul integral al păcatului nostru. Dar, păstrarea ei ne va costa totul. Este esențial să învățăm să ne predăm Lui Isus în totalitate, și să-i dăm tot ce ne aparține. Dacă inimile noastre nu sunt complet ale Lui, ce nu am predat ne poate duce înapoi, la vechea viață fără Cristos; păcate nemărturisite sau repetate, mândrie, obiceiuri rele, pofte, orice e mai important decât Dumnezeu (orice idoli), vor da dreptul legal diavolului, să ne atace și se vor interpune între noi și Dumnezeu. Pavel e foarte categoric când se adresează bisericii din Corint:
Cu cât ne pocăim mai repede, dacă păcătuim împotriva Lui Dumnezeu, primim iertarea Lui și dușmanul nu ne mai poate face rău. Când L-am invitat pe Isus să devină Domnul vieții noastre (Romani 10:9,10), omul nostru interior, duhovnicesc, s-a născut din nou, prin Duhul Sfânt. Natura veche păcătoasă nu mai trebuie să ne conducă, acum putem să ne crucificăm firea în fiecare zi și să ne opunem ispitelor, tari în credință.
Ce ne spune Pavel despre sine, ne confirmă faptul că atât timp cât trăim în aceste trupuri, nu suntem perfecți, ci va trebui să continuăm să ne înfrânăm: "Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Corinteni 9:27).
Cu cât căutăm să intrăm în prezența Lui Dumnezeu mai mult și să ne hrănim cu Cuvântul Său zi de zi, mințile noastre se vor înnoi și omul nostru fizic va fi transformat pentru a semăna tot mai mult cu Isus. Doar așa vom putea șterge „vechiul sistem de operare” al creierului nostru, reprezentat de trăirea fără Cristos.
Nu am pretenția că cunosc toți pașii care duc spre o viață de sfințenie și neprihănire, dar vreau să enumăr aici câteva idei care mi-au fost de mare folos atât mie cât și altora.
1. Primirea Cuvântului Lui Dumnezeu, atunci când îl citim, prin revelația dată de Duhul Sfânt, nu doar prin capacitatea noastră de înțelegere, va deveni un izvor de apă vie în inimile noastre. Duhul Lui Dumnezeu îl va face real și plin de viață pentru noi, revitalizându-ne duhul, și transformându-ne. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi înțeles doar cu mintea, este nevoie să ne fie „tradus” de Cel care îl aude direct de la Tatăl, ca să fie lucrător și plin de putere în viețile noastre. Biblia a fost scrisă de oamenii aleși ai Lui Dumnezeu, conduși și inspirați de Duhul Sfânt. („Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,” 2 Timotei 3:16)
De asemenea, Isus a spus:
De aceea este esențial să-L rugăm pe Duhul Sfânt să vină să ne descopere adevărul, în timp ce studiem Biblia. El va veni și ni-l va face cunoscut, tot mai profund, pe măsura nivelului spiritual la care suntem la momentul lecturii. Fiecare revenire asupra aceluiași text ne poate duce la înțelegerea tot mai adâncă a acestuia. Isus le spunea ucenicilor după cei aproximativ trei ani și jumătate petrecuți împreună, că mai avea multe să-i învețe, dar nu erau la nivelul de maturitate spirituală, la care să poată primi acele adevăruri, însă Duhul Sfânt urma să le spună restul, când vor fi pregătiți să primească.
2. Să ne „lepădăm de sine, și să ne luăm crucea zilnic, ca să-L urmăm pe Isus. Isus spune clar că aceste acțiuni trebuie să fie împlinite, zilnic, de cei care vor să-L urmeze. Dacă nu vrem să-L urmăm, Domnul nu ne obligă.
În greacă, cuvântul „lepede” este aparneomai, care înseamnă a renega complet, a se separa total de cineva. Când am venit la Isus, am renunțat la viața veche, păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, neprihănită. Deci, Isus ne spune să renunțăm la orice ar vrea firea noastră să facă și să alegem să ne supunem conducerii Duhului Sfânt și adevărului Scripturii. Cât mai suntem în aceste trupuri de carne, nu putem trăi vieți perfect sfinte, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu tot mai mult, în fiecare zi. Cu cât îl cunoaștem mai bine pe Isus și ungerea Duhului Sfânt este tot mai mare în noi, vom trăi tot mai curat și vom păcătui mai puțin.
Luarea crucii, era un act plin de semnificație pentru acele timpuri. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei condamnați la moarte să-și ducă propria cruce, ca un act de acceptare tacită a corectitudinii sentinței de condamnare la moarte. Pentru noi credincioșii, luarea zilnică a crucii proprii, înseamnă acceptarea adevărului că trebuie să ne omorâm zilnic firea proprie, ca să putem trăi în ascultare de Cristos și nu de propria noastră fire. Isus a murit în locul nostru, plătind pentru păcatele noastre, chiar dacă El nu a comis nici un păcat.
Puteți citi mai multe pe acest subiect pe pagina de blog, „Cum să-L urmăm pe Cristos”
3. Părtășia cu Domnul nostru, ca să intrăm în prezența Sa, cât de des putem. Puterea nu vine din rugăciunea către orice dumnezeu, puterea este în prezența Lui Isus în viețile noastre și o accesăm când ne rugăm prin Duhul Sfânt.
E nevoie de timp ca să putem ignora toate zgomotele, grijile, temerile, să lăsăm totul la picioarele Lui Isus și să-I predăm Duhului Sfânt controlul. Uneori, dacă ascultăm muzică de închinare, reușim mai repede să ne concentrăm pe Domnul și să uităm de toate celelalte. Dumnezeu este în noi, lângă noi, este omniprezent, dar mințile și limitările noastre nu ne lasă să intrăm în prezența Lui. Doar după ce ne liniștim mințile și inimile, vom putea să intrăm pe tărâmul Domnului, în Duhul.
Cu cât reușim să intrăm în prezența Lui mai des, timpul de așteptare va fi tot mai scurt. Când vom începe să tânjim după sfințenie, să dorim să ascultăm de Dumnezeu și să-i facem Lui pe plac și nu nouă, știm că Domnul a început să își manifeste prezența. În astfel de momente, învățăm care este voia Domnului și știm ce trebuie să schimbăm în noi, la ce să renunțăm, ce să facem altfel. Când voia noastră va ajunge să coincidă cu voia Domnului, ne vom ruga ce vrea El să ne rugăm și vom primi ceea ce cerem. Totul se întâmplă doar cu ajutorul Duhului Sfânt, așa cum ne spune Pavel în:
4. Să nu renunțăm niciodată să facem ce ne-a chemat Domnul să facem. Atât timp, cât trăim în voia și planul Lui Dumnezeu, suntem înconjurați de zidul protecției Sale; ceea ce înseamnă că diavolul nu ne va putea ataca mai mult decât îi permite Dumnezeu. Poate veți spune că nu știți încă ce chemare are Domnul pentru viața dumneavoastră. Unul dintre lucrurile la care suntem toți chemați, este să predicăm Evanghelia la orice făptură și să facem ucenici (Matei 28:19,20; Marcu 16:15).
Fiecare creștin, are acces la persoane care nu pot fi atinse de marii predicatori sau evangheliști, pentru că nu ar merge niciodată la conferințele sau bisericile lor și nici nu ar urmări emisiunile TV sau radio, sau literatura creștină. Fiecare suflet câștigat pentru Cristos este foarte valoros!
De asemenea este esențial să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o supune. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat învingerea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă. După înălțarea Sa la dreapta Tatălui, Domnul Isus L-a trimis pe Duhul Sfânt, ca prin ungerea prezenței Sale să ne învețe tot ce trebuie să știm.
5. Să punem „pietre de aducere aminte”, așa cum Domnul i-a învățat pe copiii Lui să facă.
O practică folositoare este notarea biruințelor în rugăciune și a felului în care Dumnezeu a intervenit când am trecut prin greutăți. Când trebuie să facem față altor probleme, ne va ajuta mult să ne reamintim biruințele trecutului și credincioșia Lui Dumnezeu. Recitind, vom retrăi bucuria victoriei anterioare și credința noastră va fi înviorată și întărită. Dumnezeu este același ieri, azi și în veci! Ne-a ajutat în trecut, și știm că ne va ajuta și acum! Trăind curat, pentru Domnul ne asigurăm că nu este nimic care să intervină între noi și Dumnezeu, care ar putea opri intervenția Tatălui Ceresc. Domnul nostru domnește veșnic!
Sunt sute, de promisiuni în Scriptură, prin care Dumnezeu ne asigură că nu ne lasă și nu ne părăsește. Cuvântul Lui este adevărat! Ne putem baza pe el.
De asemenea este important să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o omorî și decât declarațiile că o vrem moartă. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat omorârea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă.
Dacă pierdem ungerea Duhului Sfânt din inimile noastre, pierdem foamea de mai mult din Dumnezeu, setea de cuvântul Său, dorința de a intra în prezența Lui și de a face voia Lui.
Această condiție a „omului nostru interior”, este una foarte periculoasă. Dacă nu devenim conștienți ce se întâmplă, vom continua să coborâm pe panta auto-distrugerii. Din păcate, mulți creștini au ajuns să se rătăcească de la „calea îngustă”, pentru că n-au acordat atenție semnalelor date de „omul interior al inimii”, și încet, încet s-au întors la vechea lor viață, fără Cristos.
Să fim atenți la nivelul foamei noastre spirituale, pentru a ne feri de pericolul părăsirii „căii Domnului”. Dacă ne pierdem „foamea spirituală”, Îi putem cere ajutorul Duhului Sfânt, ca să ne înnoiască pasiunea pentru Domnul. Nu așteaptă decât să-I cerem, ca să ne poată ajuta! Mulțumim Duhule Sfânt!
Ce ne așteptăm să găsim, când Îl căutăm pe Dumnezeu?
Prezența Lui Dumnezeu este gloria Lui, natura Lui, este tot ce ține de El. Dumnezeu vine să locuiască în noi la momentul mântuirii, prin Duhul Sfânt. Din acel moment, începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și puterea prezenței Lui. Duhul Sfânt este Cel care a venit să ne convingă de păcat și de nevoia de a fi mântuiți, iar după momentul convertirii, a venit în noi și începe să ne transforme, ca să devenim tot mai mult asemeni Lui Isus, cu condiția să cooperăm. Prin laudă și închinare, rugăciune, părtășie, studierea Scripturii și scufundarea în prezența Domnului, ne vom reînnoi mințile și vom semăna tot mai mult cu Mântuitorul și Domnul nostru.
Nu putem împlini în fire, nimic din ceea ce ține de lumea spirituală. Dumnezeu ne va duce în tărâmul Ceresc, când vom reuși să ne reducem firea la tăcere; abia atunci vom putea intra în adevărata relaxare, pace, bucurie, dragoste.
Nu putem fi atinși de Duhul Sfânt, când suntem încordați, tensionați, stresați și concentrați pe problemele noastre, pe persoana noastră. Când suntem așa, nu avem loc decât pentru noi înșine.
David a înțeles că nu poate fi aproape de Dumnezeu, fără ajutorul Lui; și ne va ajuta când Îl vom lăsa s-o facă. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă.
Să privim puțin la ce ne spune Pavel în versetul următor:
Duhul nostru, a devenit una cu Duhul Sfânt. S-au unit când L-am primit pe Isus ca Domn. Adevărata pocăință are loc doar în duhul, când Isus devine mai real pentru noi decât păcatul nostru. Nu cuvintele rostite aduc pocăința care primește iertarea, ci inima cu adevărat frântă de regret. Doar când suntem frânți, putem primi ce a făcut Isus pe cruce pentru noi! Sângele Lui spală tot. Doar adevărata pocăință, experimentată în duh, ne va face să ne doară, pentru că L-a durut și pe Isus, când a plătit pentru păcatul nostru și ne va ține departe de vechea viață păcătoasă. Ne ia timp și perseverență ca să intrăm în prezența Domnului, unde să murim față de sine și să câștigăm victoria împotriva firii (1 Corinteni 9:27).
În Isus, am devenit temple în care locuiește Duhul Sfânt, ca să putem trăi liberi de păcat și conduși de Duhul. În Isus avem totul pe deplin!
Domnul Isus ne-a arătat calea spre libertatea de păcat și de orice lanțuri ale trecutului:
Dacă nu uităm cât de multe ne-a iertat Isus și ce am primit în urma deciziei de a ne supune Lui Dumnezeu și de a trăi în ascultare de El, ne vom sfârși alergarea pe acest Pământ, victorioși!
O scurtă rugăciune,„ în încheiere: Vino Iubit Duhule Sfânt, continuă să ne schimbi, ca să devenim tot mai mult ca și Isus Cristos, învață-ne și condu-ne în tot adevărul, ca să putem trăi pe placul Lui Dumnezeu Tatăl și a Fiului Său, Isus Cristos, Domnul nostru!
- Ioan 14:2-6 „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."
Mântuirea nu ne-a costat nimic, pentru că Isus a plătit costul integral al păcatului nostru. Dar, păstrarea ei ne va costa totul. Este esențial să învățăm să ne predăm Lui Isus în totalitate, și să-i dăm tot ce ne aparține. Dacă inimile noastre nu sunt complet ale Lui, ce nu am predat ne poate duce înapoi, la vechea viață fără Cristos; păcate nemărturisite sau repetate, mândrie, obiceiuri rele, pofte, orice e mai important decât Dumnezeu (orice idoli), vor da dreptul legal diavolului, să ne atace și se vor interpune între noi și Dumnezeu. Pavel e foarte categoric când se adresează bisericii din Corint:
- 1 Corinteni 5:6-8 Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Cristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
Cu cât ne pocăim mai repede, dacă păcătuim împotriva Lui Dumnezeu, primim iertarea Lui și dușmanul nu ne mai poate face rău. Când L-am invitat pe Isus să devină Domnul vieții noastre (Romani 10:9,10), omul nostru interior, duhovnicesc, s-a născut din nou, prin Duhul Sfânt. Natura veche păcătoasă nu mai trebuie să ne conducă, acum putem să ne crucificăm firea în fiecare zi și să ne opunem ispitelor, tari în credință.
Ce ne spune Pavel despre sine, ne confirmă faptul că atât timp cât trăim în aceste trupuri, nu suntem perfecți, ci va trebui să continuăm să ne înfrânăm: "Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Corinteni 9:27).
Cu cât căutăm să intrăm în prezența Lui Dumnezeu mai mult și să ne hrănim cu Cuvântul Său zi de zi, mințile noastre se vor înnoi și omul nostru fizic va fi transformat pentru a semăna tot mai mult cu Isus. Doar așa vom putea șterge „vechiul sistem de operare” al creierului nostru, reprezentat de trăirea fără Cristos.
Nu am pretenția că cunosc toți pașii care duc spre o viață de sfințenie și neprihănire, dar vreau să enumăr aici câteva idei care mi-au fost de mare folos atât mie cât și altora.
1. Primirea Cuvântului Lui Dumnezeu, atunci când îl citim, prin revelația dată de Duhul Sfânt, nu doar prin capacitatea noastră de înțelegere, va deveni un izvor de apă vie în inimile noastre. Duhul Lui Dumnezeu îl va face real și plin de viață pentru noi, revitalizându-ne duhul, și transformându-ne. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi înțeles doar cu mintea, este nevoie să ne fie „tradus” de Cel care îl aude direct de la Tatăl, ca să fie lucrător și plin de putere în viețile noastre. Biblia a fost scrisă de oamenii aleși ai Lui Dumnezeu, conduși și inspirați de Duhul Sfânt. („Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,” 2 Timotei 3:16)
De asemenea, Isus a spus:
- Ioan 16:12-15 „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”
De aceea este esențial să-L rugăm pe Duhul Sfânt să vină să ne descopere adevărul, în timp ce studiem Biblia. El va veni și ni-l va face cunoscut, tot mai profund, pe măsura nivelului spiritual la care suntem la momentul lecturii. Fiecare revenire asupra aceluiași text ne poate duce la înțelegerea tot mai adâncă a acestuia. Isus le spunea ucenicilor după cei aproximativ trei ani și jumătate petrecuți împreună, că mai avea multe să-i învețe, dar nu erau la nivelul de maturitate spirituală, la care să poată primi acele adevăruri, însă Duhul Sfânt urma să le spună restul, când vor fi pregătiți să primească.
2. Să ne „lepădăm de sine, și să ne luăm crucea zilnic, ca să-L urmăm pe Isus. Isus spune clar că aceste acțiuni trebuie să fie împlinite, zilnic, de cei care vor să-L urmeze. Dacă nu vrem să-L urmăm, Domnul nu ne obligă.
- Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze."
În greacă, cuvântul „lepede” este aparneomai, care înseamnă a renega complet, a se separa total de cineva. Când am venit la Isus, am renunțat la viața veche, păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, neprihănită. Deci, Isus ne spune să renunțăm la orice ar vrea firea noastră să facă și să alegem să ne supunem conducerii Duhului Sfânt și adevărului Scripturii. Cât mai suntem în aceste trupuri de carne, nu putem trăi vieți perfect sfinte, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu tot mai mult, în fiecare zi. Cu cât îl cunoaștem mai bine pe Isus și ungerea Duhului Sfânt este tot mai mare în noi, vom trăi tot mai curat și vom păcătui mai puțin.
Luarea crucii, era un act plin de semnificație pentru acele timpuri. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei condamnați la moarte să-și ducă propria cruce, ca un act de acceptare tacită a corectitudinii sentinței de condamnare la moarte. Pentru noi credincioșii, luarea zilnică a crucii proprii, înseamnă acceptarea adevărului că trebuie să ne omorâm zilnic firea proprie, ca să putem trăi în ascultare de Cristos și nu de propria noastră fire. Isus a murit în locul nostru, plătind pentru păcatele noastre, chiar dacă El nu a comis nici un păcat.
Puteți citi mai multe pe acest subiect pe pagina de blog, „Cum să-L urmăm pe Cristos”
3. Părtășia cu Domnul nostru, ca să intrăm în prezența Sa, cât de des putem. Puterea nu vine din rugăciunea către orice dumnezeu, puterea este în prezența Lui Isus în viețile noastre și o accesăm când ne rugăm prin Duhul Sfânt.
- Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii (toți copiii Lui Dumnezeu - "Good News Bible Translation").
- Iuda 1:20 Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,
E nevoie de timp ca să putem ignora toate zgomotele, grijile, temerile, să lăsăm totul la picioarele Lui Isus și să-I predăm Duhului Sfânt controlul. Uneori, dacă ascultăm muzică de închinare, reușim mai repede să ne concentrăm pe Domnul și să uităm de toate celelalte. Dumnezeu este în noi, lângă noi, este omniprezent, dar mințile și limitările noastre nu ne lasă să intrăm în prezența Lui. Doar după ce ne liniștim mințile și inimile, vom putea să intrăm pe tărâmul Domnului, în Duhul.
Cu cât reușim să intrăm în prezența Lui mai des, timpul de așteptare va fi tot mai scurt. Când vom începe să tânjim după sfințenie, să dorim să ascultăm de Dumnezeu și să-i facem Lui pe plac și nu nouă, știm că Domnul a început să își manifeste prezența. În astfel de momente, învățăm care este voia Domnului și știm ce trebuie să schimbăm în noi, la ce să renunțăm, ce să facem altfel. Când voia noastră va ajunge să coincidă cu voia Domnului, ne vom ruga ce vrea El să ne rugăm și vom primi ceea ce cerem. Totul se întâmplă doar cu ajutorul Duhului Sfânt, așa cum ne spune Pavel în:
- Romani 8:26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
4. Să nu renunțăm niciodată să facem ce ne-a chemat Domnul să facem. Atât timp, cât trăim în voia și planul Lui Dumnezeu, suntem înconjurați de zidul protecției Sale; ceea ce înseamnă că diavolul nu ne va putea ataca mai mult decât îi permite Dumnezeu. Poate veți spune că nu știți încă ce chemare are Domnul pentru viața dumneavoastră. Unul dintre lucrurile la care suntem toți chemați, este să predicăm Evanghelia la orice făptură și să facem ucenici (Matei 28:19,20; Marcu 16:15).
Fiecare creștin, are acces la persoane care nu pot fi atinse de marii predicatori sau evangheliști, pentru că nu ar merge niciodată la conferințele sau bisericile lor și nici nu ar urmări emisiunile TV sau radio, sau literatura creștină. Fiecare suflet câștigat pentru Cristos este foarte valoros!
De asemenea este esențial să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o supune. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat învingerea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă. După înălțarea Sa la dreapta Tatălui, Domnul Isus L-a trimis pe Duhul Sfânt, ca prin ungerea prezenței Sale să ne învețe tot ce trebuie să știm.
- 1 Ioan 2:27 Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adev ărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.
5. Să punem „pietre de aducere aminte”, așa cum Domnul i-a învățat pe copiii Lui să facă.
- Iosua 4:4-7 Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie, şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere-aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voştri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’, să le spuneţi: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru copiii lui Israel.”
O practică folositoare este notarea biruințelor în rugăciune și a felului în care Dumnezeu a intervenit când am trecut prin greutăți. Când trebuie să facem față altor probleme, ne va ajuta mult să ne reamintim biruințele trecutului și credincioșia Lui Dumnezeu. Recitind, vom retrăi bucuria victoriei anterioare și credința noastră va fi înviorată și întărită. Dumnezeu este același ieri, azi și în veci! Ne-a ajutat în trecut, și știm că ne va ajuta și acum! Trăind curat, pentru Domnul ne asigurăm că nu este nimic care să intervină între noi și Dumnezeu, care ar putea opri intervenția Tatălui Ceresc. Domnul nostru domnește veșnic!
Sunt sute, de promisiuni în Scriptură, prin care Dumnezeu ne asigură că nu ne lasă și nu ne părăsește. Cuvântul Lui este adevărat! Ne putem baza pe el.
De asemenea este important să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o omorî și decât declarațiile că o vrem moartă. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat omorârea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă.
Dacă pierdem ungerea Duhului Sfânt din inimile noastre, pierdem foamea de mai mult din Dumnezeu, setea de cuvântul Său, dorința de a intra în prezența Lui și de a face voia Lui.
Această condiție a „omului nostru interior”, este una foarte periculoasă. Dacă nu devenim conștienți ce se întâmplă, vom continua să coborâm pe panta auto-distrugerii. Din păcate, mulți creștini au ajuns să se rătăcească de la „calea îngustă”, pentru că n-au acordat atenție semnalelor date de „omul interior al inimii”, și încet, încet s-au întors la vechea lor viață, fără Cristos.
Să fim atenți la nivelul foamei noastre spirituale, pentru a ne feri de pericolul părăsirii „căii Domnului”. Dacă ne pierdem „foamea spirituală”, Îi putem cere ajutorul Duhului Sfânt, ca să ne înnoiască pasiunea pentru Domnul. Nu așteaptă decât să-I cerem, ca să ne poată ajuta! Mulțumim Duhule Sfânt!
Ce ne așteptăm să găsim, când Îl căutăm pe Dumnezeu?
Prezența Lui Dumnezeu este gloria Lui, natura Lui, este tot ce ține de El. Dumnezeu vine să locuiască în noi la momentul mântuirii, prin Duhul Sfânt. Din acel moment, începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și puterea prezenței Lui. Duhul Sfânt este Cel care a venit să ne convingă de păcat și de nevoia de a fi mântuiți, iar după momentul convertirii, a venit în noi și începe să ne transforme, ca să devenim tot mai mult asemeni Lui Isus, cu condiția să cooperăm. Prin laudă și închinare, rugăciune, părtășie, studierea Scripturii și scufundarea în prezența Domnului, ne vom reînnoi mințile și vom semăna tot mai mult cu Mântuitorul și Domnul nostru.
Nu putem împlini în fire, nimic din ceea ce ține de lumea spirituală. Dumnezeu ne va duce în tărâmul Ceresc, când vom reuși să ne reducem firea la tăcere; abia atunci vom putea intra în adevărata relaxare, pace, bucurie, dragoste.
Nu putem fi atinși de Duhul Sfânt, când suntem încordați, tensionați, stresați și concentrați pe problemele noastre, pe persoana noastră. Când suntem așa, nu avem loc decât pentru noi înșine.
David a înțeles că nu poate fi aproape de Dumnezeu, fără ajutorul Lui; și ne va ajuta când Îl vom lăsa s-o facă. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă.
- Psalmii 80:18-19 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău. Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
Să privim puțin la ce ne spune Pavel în versetul următor:
- 1 Corinteni 6:17 Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.
Duhul nostru, a devenit una cu Duhul Sfânt. S-au unit când L-am primit pe Isus ca Domn. Adevărata pocăință are loc doar în duhul, când Isus devine mai real pentru noi decât păcatul nostru. Nu cuvintele rostite aduc pocăința care primește iertarea, ci inima cu adevărat frântă de regret. Doar când suntem frânți, putem primi ce a făcut Isus pe cruce pentru noi! Sângele Lui spală tot. Doar adevărata pocăință, experimentată în duh, ne va face să ne doară, pentru că L-a durut și pe Isus, când a plătit pentru păcatul nostru și ne va ține departe de vechea viață păcătoasă. Ne ia timp și perseverență ca să intrăm în prezența Domnului, unde să murim față de sine și să câștigăm victoria împotriva firii (1 Corinteni 9:27).
În Isus, am devenit temple în care locuiește Duhul Sfânt, ca să putem trăi liberi de păcat și conduși de Duhul. În Isus avem totul pe deplin!
Domnul Isus ne-a arătat calea spre libertatea de păcat și de orice lanțuri ale trecutului:
- Ioan 8:31,32 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
Dacă nu uităm cât de multe ne-a iertat Isus și ce am primit în urma deciziei de a ne supune Lui Dumnezeu și de a trăi în ascultare de El, ne vom sfârși alergarea pe acest Pământ, victorioși!
- Romani 6:22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
O scurtă rugăciune,„ în încheiere: Vino Iubit Duhule Sfânt, continuă să ne schimbi, ca să devenim tot mai mult ca și Isus Cristos, învață-ne și condu-ne în tot adevărul, ca să putem trăi pe placul Lui Dumnezeu Tatăl și a Fiului Său, Isus Cristos, Domnul nostru!