CUM AUZIM VOCEA LUI DUMNEZEU
În mii de instanțe, de-a lungul întregii Biblii, citim despre felul în care Dumnezeu a vorbit și continuă să vorbească atât copiilor Săi cât și celor pe care îi cheamă la El. Pentru fiecare creștin, „auzirea vocii Lui Dumnezeu” este cheia trăirii unei vieți victorioase și fructuoase. Fără conducerea pe care ne-o oferă Duhul Sfânt, nu putem ști ce chemare și ce plan are Dumnezeu pentru viețile noastre și cu atât mai puțin le-am putea împlini.
Când Adam și Eva au ales să mănânce din fructul oprit, au încălcat singura poruncă pe care le-a dat-o Dumnezeu și prin păcatul comis au pierdut relația de comunicare perfectă cu Dumnezeul cel Viu și Adevărat. După ce au mâncat din „rodul pomului din mijlocul grădinii”, au ajuns să cunoască binele și răul (Geneza 3:3-5). De atunci, conștiința ne ajută să deosebim binele de rău indiferent dacă suntem creștini născuți din nou sau nu. Nimeni nu poate spune că nu face diferența dintre bine și rău, decât dacă în mod continuu alege să se opună atenționării propriei conștiințe până când o reduce la tăcere.
Poate că vă doriți de mult timp să auziți vocea Lui Dumnezeu și oricât ați încercat n-ați auzit nimic. În primii ani de credință și eu credeam că trebuie să aud o voce „gravă, ca un tunet” care-mi vorbește și pentru că nu auzeam nimic care să mă facă să cred că este vocea audibilă a Domnului, credeam că nu merit să-mi vorbească sau că acest privilegiu este doar pentru creștinii maturi și cu merite deosebite. Mi-a luat ceva timp până am înțeles că Dumnezeu vorbește în mai multe moduri și că comunică cu noi tot timpul, dar de noi depinde să realizăm că acel gând spontan, acea impresie, acel „susur blând”, acea șoaptă, vis sau viziune sunt de la Domnul.
Pe măsură ce pătrundem mai adânc în înțelegerea Scripturii, dorim mai mult din prezența Duhului Sfânt și-L rugăm să ne descopere ce vrea să ne spună Domnul prin versetele care le citim, devenim mai sensibili la vocea Duhului Sfânt, „auzindu-L” tot mai clar.
„Auzirea vocii Lui Dumnezeu” este de fapt un termen larg care face referire la „auzirea cu urechile spirituale”, ale duhului și nu cu cele ale trupului fizic. Auzim cu „duhul” sau cu „inima” numită de Pavel și „omul dinăuntru”, iar de Petru „omul ascuns al inimii”. În duh avem toate simțurile pe care le avem în trupul fizic și pe măsură ce ne maturizăm spiritual, învățăm să le identificăm și să beneficiem de pe urma lor. Când Domnul ne arată viziuni, le vedem cu „ochii inimii”. Iar când ne vorbește prin vise, le percepem de asemenea în duhurile noastre. Dumnezeu ne-a creat să funcționăm perfect, conduși de Duhul Lui unit cu duhul nostru. Prin căderea în păcat, omul a pierdut această uniune și conducere a Duhului Sfânt și a ales să fie condus de propria minte, voință și emoții. Dar Isus Cristos a venit tocmai ca să restaureze această relație. Prin acceptarea Lui Isus ca Domn și pocăința de păcate, omul se naște din nou, prin unirea Duhului Sfânt cu duhul omului (Dacă nu ați avut încă această experiență și v-o doriți, puteți citi mai multe în articolul: „Mântuirea - Salvarea eternă a sufletului”).
Duhul Sfânt nu ne vorbește de obicei ca o voce exterioară, care ni se adresează la persoana a doua și tocmai de aceea o confundăm ușor cu propriile noastre gânduri și idei. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl și Isus locuiesc în noi. În 1 Corinteni 6:19, Pavel scrie că suntem „temple ale Duhului Sfânt”. Tocmai de aceea, ne vorbește din interior, în duhul nostru, la persoana întâi și avem nevoie de exercițiu ca să știm de unde vine gândul spontan sau impresia primită. Dacă supunem ceea ce „auzim” la „testele biblice” (prezentate mai jos în acest articol), învățăm să identificăm mai bine sursa, devenim tot mai sensibili la vocea Domnului și creștem în ascultarea de El.
Cel mai comun mod prin care ne vorbește Dumnezeu, este prin Cuvântul Său. Nu de puține ori, pe măsură ce ne-am adâncit în studiul Scripturii, deconectându-ne de stresul cotidian, liniștindu-ne mintea și dorind să ne hrănim duhul, anumite versete parcă deveneau vii și reale, aducând lumină în situația sau problema cu care ne confruntam la acel moment și întărindu-ne credința.
Cuvântul Lui Dumnezeu lucrează în noi sfințirea, transformarea și schimbarea. Până când Duhul Sfânt nu aduce „la viață” în inimile noastre, cuvintele pe care le citim, acestea rămân cuvinte pe care le înțelegem la nivelul de noțiune și atât. Dar când cerem ajutorul Celui care a fost trimis de Tatăl Ceresc ca să „ne conducă în tot adevărul” versetele pe care le citim ne vorbesc nouă, devin ale noastre, personale, iar promisiunile Scripturii nu mai sunt doar generale ci le primim ca pe ceva ce deja ne aparține. De multe ori, când trebuia să iau o decizie importantă, venind în rugăciune cu dorința profundă de a auzi ce vrea Domnul să fac, mi-a arătat anumite versete care mi-au dat soluția. Alteori, în timp ce studiam Scriptura, cuvintele parcă prindeau viață și pe măsură ce înțelegeam că acestea se aplicau situației mele, pacea și căldura prezenței Duhului Sfânt îmi umplea inima și știam cu certitudine că am răspunsul Domnului la problema mea.
Apostolul Ioan este cel care se numește pe sine, „ucenicul pe care-l iubea Isus”. Domnul ne iubește pe toți la fel, cu dragostea maximă posibilă, dar câți dintre noi chiar credem acest adevăr? „Apostolul dragostei”, cum mai este numit Ioan, a înțeles cât de mare era dragostea Domnului pentru el și a trăit conștient de acest adevăr. Nu i-a fost greu să scrie despre dragoste, pentru că era plin de dragostea Domnului și știa că Domnul îi vorbește, este alături de el și nimeni nu-l poate smulge din mâna Domnului!
După înviere, Isus s-a arătat ucenicilor în diferite instanțe, una dintre acestea fiind pe drumul spre Emaus, când Domnul s-a apropiat de doi ucenici și le-a explicat versetele care profețeau despre El.
Isus le-a vorbit lor, explicându-le scripturile și ne vorbește și nouă, explicându-ne mesajul versetelor din Cuvânt, prin Duhul Sfânt, prin care locuiește în noi. El ne deschide ochii spirituali, ai inimii ca să-L putem cunoaște și ne face să-nțelegem Cuvântul Scripturii, când ne vorbește în „inimile” noastre, adică în duhul unit cu Duhul Sfânt. Când Domnul aduce la viață Cuvântul Scripturii, simțim căldura focului Lui în „omul interior al inimii” și înțelegem de ce ucenicii spuneau că-i „ardea inima în ei când le vorbea” și le „deschidea Scripturile”, explicându-le semnificația acestora. Versetele pe care ni le luminează și ni le descifrează Domnul, devin cu adevărat vii și lucrătoare în noi și ne dau putere și încredere să împlinim ce ne cere Domnul, chiar dacă pentru logica umană pare imposibil. La acest fel de cuvânt revelat de Duhul Sfânt, face referire versetul Evrei 4:12, citat mai sus. Versetele pe care mi le-a descoperit Domnul, în acest fel, sunt cele care mi-au transformat viața și m-au ajutat să cresc în credință și în asemănarea cu Isus. Bucuria și entuziasmul care însoțesc acest tip de revelații depășește orice fel de „fericire lumească” și ne fac să dorim să studiem tot mai mult Biblia, pentru ca Duhul Sfânt să ne învețe tot mai mult. Foamea și pasiunea pentru Cuvânt, își au izvorul în astfel de descoperiri primite în timpul de părtășie cu Domnul nostru.
Care este mesajul real al acestor versete? Versetul 9 este citat de cei care cred că toate darurile spirituale au încetat odată cu moartea apostolilor, pentru a demonstra că Dumnezeu nu ne mai vorbește, pentru că acum, avem Noul Testament în formă scrisă. Dar versetele următoare demonstrează tocmai contrariul. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu le-a descoperit celor din biserica primară și ne descoperă și nouă astăzi tainele lumii spirituale. Același Duh Sfânt care a coborât peste ei începând cu sărbătoarea Cincizecimii, locuiește și în inimile noastre azi și nicăieri în Biblie nu găsim ceva care să confirme că lucrarea și darurile Sale urmau să fie limitate în vreun fel. În articolul „Botezul cu Duhul Sfânt” dezbat mai pe larg și versetul din 1 Corinteni 13:8, care face referire la revenirea Lui Isus pe nori, la Răpirea Bisericii (vs. 10), când Duhul Sfânt va părăsi Pământul împreună cu Biserica și manifestarea darurilor Sale vor înceta. Avem nenumărate dovezi în Biserica contemporană despre felul minunat în care Duhul Sfânt continuă să facă minuni și să vorbească copiilor Lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne-a lăsat Cuvântul Lui ca să avem ce lectura sau cu ce să-i corectăm pe ceilalți și nici ca să avem o carte frumoasă în bibliotecă pe care să se aștearnă praful. Suntem chemați nu doar să citim Biblia ci s-o și împlinim.
Dacă nu ne interesează ce scrie în Biblie și nici nu ne trece prin cap să ne supunem la ceea ce ne cere Scriptura, nu avem de ce să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne vorbească personal pe subiecte specifice.
Primul pas al auzirii este cunoașterea și împlinirea Cuvântului scris al Lui Dumnezeu. Isus a ascultat deplin de Tatăl și a împlinit tot ce spunea Vechiul Testament despre El, așa cum găsim scris în mai multe versete: „Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.” (Ioan 12:49, precum și în Ioan 5:30, Ioan 8:28, Ioan 14:10 s.a.)
Când a fost ispitit de diavolul în pustie, Isus a arătat că hrana creștinului este „orice cuvânt rostit de Dumnezeu”, („rhema” în limba greacă). Fără această hrană, „omul inimii” moare de inaniție.
Biblia este îndrumarul de viață perfect pentru fiecare dintre noi. Aceasta conține principiile esențiale de trăire creștină și dacă le respectăm, ne ferim de multe dureri și eșecuri. Dar nu putem ignora auzirea „vocii” Lui Dumnezeu pentru situațiile specifice cu care ne confruntăm și pentru care nu găsim detalii în Scriptură. De exemplu, Biblia ne spune să „nu ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” (2 Corinteni 6:14) și ne dă și alte indicații despre cum ar trebui să fie persoana cu care să ne căsătorim, dar nu găsim scris și numele acelei persoane. Ca să fim convinși că facem alegerea corectă, este esențial să auzim ce are să ne spună Domnul. Acest adevăr este valabil pentru orice decizie importantă sau mai puțin importantă. În familia noastră, de când am învățat să-L întrebăm pe Domnul ce anume să cumpărăm, de unde și în ce cantitate, n-am mai fost nevoiți să aruncăm nimic ca fiind de proastă calitate sau fără gust și ne folosim banii mult mai eficient. Da, Duhul Sfânt vrea să ne spună tot ce avem nevoie să știm și să ne ajute să nu greșim în nici o decizie. Isus face o sinteză minunată a lucrării Duhului Sfânt, în capitolele 14 și 16 din Evanghelia după Ioan. Să privim trei dintre aceste versete:
„Tot adevărul” și „tot ce are Tatăl”, cuprinde tot, nu lasă nimic pe dinafară. Cu alte cuvinte Domnul vrea să ne spună tot ce avem nevoie să știm, de aceea putem îndrăzni să-L întrebăm și să ne așteptăm să primim răspuns. Sunt nenumărate versete în întreaga Biblie care vorbesc despre felul în care Dumnezeu Își călăuzește copiii și continuă s-o facă și pentru noi, dacă ascultăm și împlinim ceea ce ne spune să facem.
Ce ne-am putea dori mai mult? Dacă trăim pentru Domnul, care ne-a răscumpărat cu cel mai mare preț, cu însăși viața Lui și urmăm ghidarea Lui, izvorul Duhului Sfânt din inimile noastre nu va seca niciodată, ne va înnoi puterile de câte ori va fi nevoie și ne va hrăni sufletele, chiar dacă condițiile din jurul nostru vor fi vitrege.
Viața de creștin este o viață condusă de Duhul Sfânt, nu de Lege. Este o relație vie și reală cu Domnul nostru, care ne vrea binele mai mult decât ni-l dorim chiar noi înșine și în dragostea Sa perfectă ne vorbește neîncetat, ne îndrumă, ne sfătuiește, ne avertizează de pericole, ne arată care este decizia corectă, indiferent cât de importantă sau minoră este. Dumnezeu este Tatăl perfect care-și iubește copiii din toată inima. Ne dorește să fim cu El în Rai, pentru eternitate, iar pe parcursul vieții pe acest Pământ ne pregătește pentru Cer. Aici suntem testați în permanență și scopul nu este să prosperăm material, ci spiritual; să semănăm tot mai mult cu Isus, caracterul Lui să ia locul caracterului nostru; dragostea și neprihănirea Lui să ne sfințească ca să ne încheiem alergarea în brațele Tatălui Ceresc. Pentru ca să trăim pe placul Domnul este esențial să auzim ce ne spune și apoi să împlinim ce ne cere.
Prin Duhul Sfânt, avem acces la înțelepciunea nelimitată a Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt vrea să ne comunice tot ce avem nevoie să știm ca să putem trăi cum vrea Domnul și să împlinim planul și chemarea pe care le are pentru noi.
Versetele următoare ne arată clar că Dumnezeu vorbește și prin vise și vedenii de noapte:
Pe parcursul întregii Biblii găsim prezentate în jur de patruzeci de vise profetice și viziuni, prin care Dumnezeu le-a vorbit atât copiilor Săi cât și celor care nu-L recunoșteau ca Domn al lor. Toți ne amintim de visele lui Faraon, pentru care Dumnezeu i-a dat lui Iosif interpretarea. Ca urmare a acurateții interpretării viselor, Iosif a fost promovat pe cea mai înaltă poziție, după Faraon, în conducerea Egiptului (Geneza 41:9-49) și Dumnezeu i-a binecuvântat prin el, atât pe egipteni cât și pe casa lui Iacov. Domnul nu a încetat niciodată să ne vorbească prin vise și viziuni, dar nu ne forțează să le acceptăm și să acționăm conform mesajului pe care ni-l transmite.
Prin vise, Duhul Sfânt ne vorbește în funcție de ce avem nevoie să auzim. Astfel, visele ne pot avertiza, ne pot pregăti pentru o perioadă grea care urmează, pot fi explicații pentru situații prin care am trecut sau încă trecem, ne pot revela detalii despre planul Lui Dumnezeu pentru viața noastră etc. Ca orice metodă prin care ne vorbește Domnul și visele trebuie să treacă testele de veridicitate, ca să știm dacă sunt cu adevărat inspirate de Duhul Sfânt sau nu. Spre finalul acestui articol, găsiți enumerate principalele teste, care sunt conforme cu Scriptura și care ne ajută să facem diferența dintre ce ne vorbește Dumnezeu, propria minte sau cel rău. Nu mai este o noutate pentru nimeni că diavolul încearcă să copieze ce face Domnul, ca să ne înșele și să ne facă rău. Tot ce vine de la cel rău induce opusul roadei Duhului Sfânt. Teama, anxietatea, groaza, ura, dezbinarea, condamnarea, cearta și orice alte răutăți și păcate nu-și au niciodată sursa în Duhul Sfânt, ci întotdeauna vin de la diavolul sau din natura noastră firească.
În primii paisprezece ani de credință, am avut doar câteva vise, separate de intervale lungi de timp, care au avut un mare impact și am știut că erau de la Domnul. De aceea, când nopți la rând, am început să am vise profetice, am știut că urma o mare schimbare în viața mea. Pentru că nu voiam să aud ce-mi spunea Duhul Sfânt în duh, mi-a vorbit prin mai multe vise ca să accept că urma „să ies din barcă” și să știu că acest pas era voia Domnului. Era foarte greu să accept schimbarea și provocările care mi-erau puse în față, deși știam că nu mai puteam continua unde eram. Visele au avut un rol foarte important în pregătirea inimii mele și a celor apropiați pentru ce a urmat și chiar dacă nu-mi convenea schimbarea care urma, în adâncul inimii aveam o pace pe care doar Duhul Sfânt mi-o putea da.
Când suntem încăpățânați, Duhul Sfânt ne vorbește prin vise, pentru că în timpul somnului, mintea și logica noastră nu i se pot opune. Astfel Duhul Sfânt pune în duhurile noastre „înștiințări și ne întipărește învățăturile Lui”, pe care treji fiind le ignorăm și nu le acceptăm ca fiind de la Domnul.
În orice vis, contează ce se întâmplă, care este subiectul, dacă există o localizare în timp și spațiu și dacă da, cât de familiare ne sunt toate acestea. Apoi este important ce emoții ne provoacă visul pe parcursul său dar și după ce ne trezim. De cele mai multe ori, dacă suntem prezenți în vis ca persoană activă, visul este despre noi. Dacă suntem doar observatori este foarte probabil ca visul să fie despre altcineva. Dacă atunci când ne trezim, notăm detaliile visului, avem mai mari șanse să-l interpretăm corect, cerând ajutorul Duhului Sfânt. Uneori primim interpretarea în scurt timp, alteori poate trece ceva timp. Oricum, când Domnul ne vorbește prin vise, dorința Lui este să le înțelegem și dacă-i cerem cu sinceritate să ne explice ce vrea să ne spună, o va face, uneori chiar cu ajutorul altor vise sau al altor creștini.
Putem auzi ce are Domnul să ne spună, când dorim să-L auzim din toată inima? Cu siguranță, da. Auzirea vocii Lui Dumnezeu este cea mai frumoasă parte a relației noastre cu El și cel mai minunat privilegiu al vieții de credință. Prorocul Habacuc, condus de Duhul Sfânt, face o sinteză a pașilor ascultării vocii Lui Dumnezeu:
Primul pas, este liniștirea minții, reducerea propriilor gânduri la tăcere prin retragerea într-un loc liniștit, unde nu ne deranjează nimeni și nu ne distrage nimic atenția, dorind să auzim ce are „Domnul să ne spună”. Când avem mintea ocupată cu o mulțime de gânduri, griji, planuri etc., nu putem auzi „șoapta fină” a Duhului Sfânt.
Când căutăm să intrăm în prezența Domnului și să ne liniștim gândurile, diavolul va avea grijă să ne aducă aminte tot ce avem de făcut și dintr-o dată toate sunt foarte urgente. Dacă le notăm, ne vom asigura că nu le vom uita, ne va fi mai ușor să ne opunem atacurilor celui rău, să nu ne mai gândim la ele și să ne concentrăm pe Domnul și pe ceea ce are El pentru noi.
Termenul în ebraică, tradus prin „opriți-vă” de Cornilescu și „liniștiți-vă” de traducătorii versiunii „Biblia Traducerea Fidelă”, este „raphah” și poate fi tradus în ambele variante. Este important să ne facem timp, să ne oprim și să ne liniștim, recunoscând supremația, suveranitatea și domnia Lui Dumnezeu peste viețile noastre, ca să putem auzi ce are să ne spună.
De cele mai multe ori, ne este mai ușor să intrăm în prezența Domnului ascultând muzică instrumentală de închinare. Tot ce învățăm să facem cere timp și efort până câștigăm experiență și ne formăm o memorie permanentă în mintea subconștientă, prin care procesul învățat devine ușor și natural când îl repetăm. Este la fel și cu oprirea propriilor gânduri, ca să putem identifica gândurile sau viziunile care vin de la Duhul Sfânt. Cu cât exersăm mai mult și cu cât intrăm mai des în prezența Domnului, cu atât ne va lua mai puțin timp. Dacă ați fost botezați cu Duhul Sfânt și ați primit darul vorbirii în limbi, deja știți că prin rugăciunea în limbi, prin care Duhul Sfânt se roagă, iar „mintea este fără rod” (1 Corinteni 14:14), ne liniștim mintea cel mai ușor și intrăm în prezența Domnului (Puteți afla mai multe, dacă doriți, citind articolele „Botezul cu Duhul Sfânt” și „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”) .
Nașterea din nou, a făcut ca duhul nostru să devină total nou, perfect, pe placul Domnului, prin unirea cu Duhul Sfânt. În duh am devenit desăvârșiți, dar trupul, mintea, voința, emoțiile au rămas aceleași. De aceea spune Domnul Isus că pentru a putea să-L urmăm trebuie să ne „crucificăm firea zilnic”. Doar murind față de vechiul stil de viață și înnoindu-ne mințile, înlocuind sistemul de valori și principiile după care ne ghidam, cu ce spune Biblia, putem fi cu adevărat copiii Lui Dumnezeu. Cum putem accesa „mintea Lui Cristos”, pe care o avem în duhul nostru? Rugăciunea în limbi, este rugăciunea făcută de Duhul Sfânt prin noi, „mintea noastră fiind fără rod”, adică inactivă. Deci ne rugăm cu mintea Lui Cristos, care știe totul și este în acord perfect cu Tatăl Ceresc. De aceea, Pavel ne îndeamnă să cerem și darul tălmăcirii limbilor, pentru ca prin Duhul Sfânt să putem traduce ce rostim în limbi și să înțelegem cu mintea noastră fizică ceea ce deja știam în duh. În urma rugăciunii perfecte, în limbi, de multe ori primim răspunsul la problema noastră, fără să traducem mesajul rugăciunii, printr-un gând pe care ni-L pune Duhul Sfânt în minte și astfel știm ce avem de făcut.
Pacea și liniștea pe care le găsim în prezența Domnului, sunt inestimabile și nu le putem găsi în nici un alt mod în lumea agitată în care trăim. Dar acestea nu sunt singurele beneficii ale părtășiei cu Duhul Sfânt.
Al doilea pas este ascultarea. Nimeni nu poate auzi vocea Domnului dacă nu-și face timp să asculte. Domnul ne vorbește tot timpul, dar de noi depinde să identificăm gândurile spontane sau impresiile fine pe care ni le transmite.
Cuvântul tradus de Cornilescu prin „ascultă”, este “akouó”, în limba greacă orginală și înseamnă „a da ascultare vocii” (conform “Thayer's Greek Lexicon”), deci noi creștinii, nu doar auzim vocea Lui Isus, ci și ascultăm de ea, împlinind ceea ce spune.
Dacă nu intrăm pe „lungimea de undă” a Duhului Sfânt, și nu-i acordăm atenție, nu putem auzi ce are să ne spună. Domnul răspunde celor care-L întreabă și se așteaptă să primească răspuns. Alteori ne avertizează de un pericol iminent sau ne sfătuiește în ce privește următorul pas pe care urmează să-l facem, dar depinde de noi să recunoaștem că acel gând spontan este de la Domnul. Tuturor ni s-a întâmplat să avem un gând, pe care l-am ignorat, crezând că e rodul propriei noastre minți, iar când s-a împlinit să regretăm că nu i-am acordat atenție. Duhul Sfânt voia să ne scutească de eșecul sau durerea respectivă, dar pentru că nu L-am ascultat, am plătit prețul.
Al treilea pas este să scriem ce auzim. Chiar dacă nu vă place să scrieți, este important să notați ce auziți pe orice suport vă este mai comod (hârtie, calculator, telefon, tabletă...). Dacă avem mesajul „negru pe alb”, putem verifica dacă ceea ce am auzit este de la Domnul și de asemenea, vom putea reciti și aprofunda ceea ce am primit și vom putea cere părerea altor creștini maturi referitor la autenticitatea sursei mesajului. Așa cum cărțile Bibliei, au fost inspirate de Duhul Sfânt autorilor și fiecare în parte, reflectă din personalitatea celui prin care a fost primit Cuvântul Domnului, fără a-i știrbi autenticitatea și sursa, tot așa, pentru că Duhul Sfânt vorbește prin persoana fiecăruia dintre noi, acest lucru va fi inevitabil vizibil în structura mesajului primit.
Al patrulea pas este să ne asigurăm că ceea ce am auzit vine de la Dumnezeu, nu de la noi sau de la cel rău. Sunt mai multe principii biblice care ne ajută să identificăm sursa mesajului primit și dacă trece cu bine toate aceste teste, putem ști că ne-a vorbit Dumnezeu.
Orice mesaj (gând, viziune, vis, cuvânt de cunoștință sau înțelepciune, profeție) pe care-L primim prin Duhul Sfânt, trebuie să fie în acord cu ceea ce spune Biblia și să respecte principiile biblice. Știm fără umbră de îndoială că Dumnezeu este același ieri, azi și în veci și nu se contrazice pe Sine niciodată („Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârșit sunt de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” - Iacov 1:17b). Nici un mesaj de răzbunare, lipsă de integritate, răutate, ură sau care să conducă la orice fel de păcat, nu-și are originea în Domnul. Tot ce vine de la Dumnezeu respectă atributele Sale, reflectând dragoste, bunătate, milă, compasiune, răbdare, pace, bună înțelegere, armonie, unitate, auto-control, bucurie, facere de bine, credincioșie. Puteți citi mai multe în articolele „Cine este Dumnezeu” și „Cine este și ce face Duhul Sfânt”.
Contează enorm să strângem Cuvântul Lui Dumnezeu în inimile noastre, ca să nu păcătuim (Psalmii 119:11). Cu cât cunoaștem mai bine Scriptura, cu atât ne va fi mai ușor să identificăm dacă ceea ce am auzit este de la Domnul sau nu. Dacă mintea ne este tot timpul ocupată cu Cuvântul și medităm la mesajul lui, ne vom găsi plăcerea în Domnul, fără să ne plictisim și să căutăm plăcere în păcatele acestei lumi. Psalmul 119 are 176 de versete și toate fac referire la valoarea Scripturii și la avantajele care decurg din cunoașterea cât mai profundă a acesteia.
Dacă doriți, puteți citi mai mult în articolul „Puterea Cuvântului Lui Dumnezeu.”
Mesajul primit ne face să semănăm mai mult cu Isus Cristos? Domnul nu ne spune niciodată să fim sau să facem ceva care să ne schimbe în rău, dimpotrivă, dorința Lui este să formeze în noi tot mai mult caracterul Lui Cristos. Așa cum citim în Epistola lui Iacov, când Dumnezeu este sursa, primim o înțelepciune curată, care conduce la pace, unitate, blândețe, supunere, milă, corectitudine, obiectivitate, sinceritate și roade bune.
Putem împărtăși cu frații și surorile în credință mesajul primit? Când ceea ce am auzit este de la Domnul, nu ne temem că nu ne va crede nimeni și nici că ne vor corecta. Biblia ne îndeamnă să confirmăm ceea ce credem cu doi sau trei martori. Acest adevăr este valabil și-n cazul mesajelor primite de la Dumnezeu. Nu mă refer aici să căutăm confirmare de la cei care nu cred că Dumnezeu vorbește și azi copiilor Săi, ci de la cei care cred că darurile Duhului Sfânt sunt în continuare active în trupul Lui Cristos și care au experiență în discernerea vocii lui Dumnezeu.
Dacă avem teamă că nimeni nu va crede că ceea ce am primit este de la Domnul, atunci trebuie să avem mare grijă și să verificăm serios acel mesaj înainte de a-l pune în aplicare. Este de mare folos pentru fiecare dintre noi să facem parte dintr-un grup mai mic de studiu biblic și rugăciune, format din persoane integre și sincere, sau măcar să avem doi sau trei creștini maturi care să ne ajute în testarea a ceea ce primim de la Domnul. La final, fiecare dintre noi este cel care trebuie să știe dacă mesajul a venit de la Domnul sau nu. Când avem de luat decizii importante, este bine să așteptăm mai multe confirmări direct de la Dumnezeu sau prin intermediul altor credincioși dedicați lui Isus, înainte de decizia finală. Domnul vrea să avem pace și încredere în El și în ceea ce ne spune, și să facem ce este cel mai bine.
Se potrivește acest mesaj cu ceea ce ne-a vorbit Dumnezeu în alte ocazii și cu darurile pe care le-a pus în noi? Dumnezeu este consecvent. El ne modelează pentru a deveni ce-și dorește să fim, pas cu pas. De exemplu, dacă știm că ne face mare plăcere să ne ocupăm de copii și să-i învățăm ce spune Scriptura și cei din jurul nostru remarcă că avem aceste daruri, Domnul nu ne va spune să începem o slujire care nu ne atrage deloc și pentru care nu avem nici un dar. Dimpotrivă, Domnul ne va spune cum să ne urmăm chemarea și va deschide ușile potrivite, dacă ascultăm de El pas cu pas. Acest adevăr este valabil și-n ce privește cariera pe care o are pentru noi, ghidându-ne spre forma de instruire potrivită pentru a ajunge să excelăm în ceea ce Domnul a pus în noi.
Fiecare trebuie să auzim ce are Dumnezeu să ne spună, nouă personal, în primul rând și nu pentru ceilalți, ca să-i judecăm sau să-i corectăm. Din păcate, nu toți creștinii înțeleg acest principiu și uneori cred că tot ce le trece prin cap despre altcineva vine de la Domnul și au grijă să corecteze acea persoană, începând cu: „Domnul mi-a descoperit...” sau alte variațiuni pe aceeași temă. Dumnezeu iubește ordinea și unitatea și chiar dacă ne folosește să auzim unii pentru alții, n-o face pentru a ne răni sau dărâma, dimpotrivă scopul Domnului este zidirea noastră. Dacă cu adevărat primim ceva despre altcineva, să nu ne grăbim să transmitem mesajul, ci să așteptăm conducerea Domnului în legătură cu următorul pas. Este posibil ca Domnul să vrea doar să ne rugăm pentru acea persoană, fără să afle vreodată ce ne-a descoperit Duhul Sfânt. Pentru deciziile importante, de obicei Domnul confirmă prin una sau mai multe persoane ceea ce ne spune.
Ceea ce am auzit ne dă pace deplină sau dimpotrivă ne creează o stare de neliniște, agitație sau tristețe adâncă? Isus este Domnul Păcii și nu ne va spune lucruri care să producă contrariul în noi. Este adevărat că la un moment dat ne poate spune ceva ce nu ne dorim să auzim și de care am „fugit”, dar când Domnul vrea ceva de la noi sau pentru noi, acel mesaj vine însoțit de pacea Lui, chiar dacă firea noastră nu este „încântată”. Când avem două opțiuni și nu avem pace deplină pentru nici una dintre ele, din cauze diverse, opțiunea care vine de la Domnul ne va da mai multă pace decât cealaltă.
Ceea ce am auzit ne condamnă sau ne convinge de păcat? Când Duhul Sfânt ne convinge de păcat, nu o face cu ură, nici cu presiune, ci în dragoste ne arată ce trebuie îndreptat în viețile noastre. Dorința Lui este să ne ajute să ne sfințim, nu să ne dărâme. Convingerea care vine de la Duhul Sfânt, va persista până ne cerem iertare Domnului pentru păcat și ne îndreptăm. Pe de altă parte, diavolul ne ispitește să păcătuim și apoi ne condamnă, cu ură și răutate, atacându-ne în orice punct sensibil și vulnerabil pe care-l avem. Scopul lui este să nu mai credem că Domnul ne poate ierta și să renunțăm la Isus ca să ne poată distruge complet. În Ioan 8:44, Isus spune că Satan este ucigaș, mincinos și tatăl minciunii, pe când Isus este sursa vieții din belșug!
Ce ne dorim, când ne găsim toată plăcerea și împlinirea în Domnul? Când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva anume, ne va schimba inima ca să facem cu plăcere și din toată inima ceea ce ne cere. Niciodată nu ne cere să începem să facem ceva pentru care nu ne-a echipat și pregătit mai dinainte.
Ce versete minunate! Din păcate, unii creștini folosesc aceste versete ca acoperire pentru a continua să trăiască în păcat, justificându-se că aceasta e dorința inimii lor. Pentru ca Domnul să ne dea tot ce ne dorește inima, trebuie să îndeplinim prima condiție care spune: „Domnul să-ți fie desfătarea”. Când ne găsim toată plăcerea și împlinirea în Domnul, în studiul Cuvântului Lui, în părtășia cu El în rugăciune și închinare, nu mai putem iubi păcatul, pentru că Domnul pune în inimile noastre dorințele Lui. Așa ajungem să iubim ce iubește El, să căutăm ce caută El, să dorim ce dorește El și suntem împliniți urmând căile și îndrumarea Lui. Când ne găsim plăcerea în Domnul, ceea ce dorim în inima noastră poate fi un indicator al auzirii vocii Lui Dumnezeu. Când realizăm că ceea ce până nu de mult ne doream să facem din toată inima și ne plăcea mult, a devenit neinteresant și poate chiar ne displace, este posibil ca Domnul să pregătească o schimbare importantă în viața noastră. Ca să fim siguri că nu firea ne dictează această schimbare, este important să analizăm obiectiv ceea ce simțim, să ne rugăm și poate chiar să postim, ca să fim siguri că Domnul ne schimbă inima. Firea noastră este tentată să renunțe la orice ne ofensează, ne rănește orgoliul sau ne privează de confortul personal și tocmai de aceea putem cădea în plasa dușmanului, crezând că Domnul vrea să schimbăm ce avem cu altceva care credem că e „mai bun”. Dacă atunci când avem părtășie cu Domnul și ascultăm ce spune Duhul Sfânt, ignorând sentimentele firii, continuăm să avem aceeași dorință, este posibil ca Domnul să vrea acea schimbare pentru noi. Dacă dorința începe să scadă în intensitate, cu cât pătrundem mai mult în prezența Domnului, este foarte probabil ca acea dorință să fie dictată de firea noastră. Ca să fim siguri că ne vorbește Domnul, vom supune acea dorință la celelalte teste biblice enumerate aici și vom continua să ne rugăm și să căutăm „fața Domnului” până știm că putem să ne urmăm „dorința inimii”.
Atunci când mesajul pe care credem că l-am primit de la Dumnezeu, trece toate aceste teste și pacea Lui Cristos ne umple inima, vom putea acționa pe baza cuvântului primit. Cu cât intrăm mai des în prezența Domnului și căutăm să auzim ce are să ne spună, cu atât Îl vom auzi mai repede și mai clar. Dacă doar auzim și nu împlinim ce ne spune Domnul, nu vom avansa, pentru că mesajul va fi același până când îl vom împlini. Dumnezeu nu ne vorbește în van, o face cu un scop precis care întotdeauna are în vedere ceea ce este mai bine pentru noi și pentru împlinirea planului pe care îl are pentru viețile noastre. Biblia spune că suntem responsabili de ascultarea de poruncile și cerințele Scripturii, precum și de ceea ce ne vorbește Dumnezeu (Deuteronomul 18:19, Faptele Apostolilor 3:23). Tocmai pentru că ne iubește, Domnul nu ne va spune mai multe, dacă nu împlinim ce ne cere Scriptura, pentru că am fi responsabili de o mai mare neascultare. Împlinirea Cuvântului Lui Dumnezeu este baza de la care plecăm pentru a primi mesaje specifice, personale.
În 1 Împărați capitolul 17, citim despre curajul prorocului Ilie de a se înfățișa înaintea împăratului Ahab, ca să-i spună că Dumnezeu a ales să pedepsească Israelul cu secetă, pentru că au ales să se închine altor dumnezei. Mergând în Numele Domnului înaintea împăratului care i-a permis soției sale, Isabela să-i ucidă pe prorocii Adevăratului Dumnezeu, Ilie și-a riscat viața. El a făcut ce i-a cerut Dumnezeu, fără să știe ce va urma. După ce a împlinit ce i s-a cerut, Domnul i-a dezvăluit felul în care urma să-i poarte de grijă pe timpul secetei, spunându-i să meargă la pârâul Cherit, unde le poruncise corbilor să-i aducă hrană. Nici despre următorul pas, nu a aflat decât după ce a secat pârâul și Domnul i-a spus să meargă la văduva din Sarepta Sidonului, unde făina și uleiul nu s-au terminat până s-a încheiat seceta și au fost din nou recolte. Ilie n-ar fi trăit nici una dintre aceste mari minuni, dacă nu s-ar fi supus la primul mesaj pe care i l-a dat Dumnezeu, și anume să-l înștiințeze pe împărat că urma să fie pedepsiți prin secetă. Același principiu este valabil și pentru noi. Dumnezeu ne va spune mai multe, după ce vom împlini ce ne-a cerut deja.
Doar după ce ne-am familiarizat cu perceperea gândurilor pe care Dumnezeu le pune-n inima noastră ca răspuns la întrebările noastre și care sunt coforme cu Scriptura și învățăm să lăsăm să „curgă râurile de apă vie” ale Duhului Sfânt prin noi, putem veni înaintea Domnului cu întrebări importante pentru viața noastră. Nu putem avea pretenția să fim foarte pricepuți de la început, așa cum nu suntem creștini maturi din momentul nașterii din nou. Viața de credință este un proces pe parcursul căruia creștem și ne maturizăm, iar comunicarea cu Domnul este parte intrinsecă din acest proces.
Doar în urma botezului cu Duhul Sfânt putem primi și opera în darurile Sale. Darurile de „vorbire” sau de „descoperire” sunt căi importante prin care Dumnezeu ne vorbește atât pentru noi înșine cât și pentru alții sau prin alții. (Puteți citi mai mult pe acest subiect în articolul „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”)
Prima dată când m-am rugat pentru cineva ceva specific despre care nu aveam de unde să știu în mod natural (spre mirarea acelei persoane), am înțeles că de fapt, ungerea Duhului Sfânt care era peste mine m-a făcut să rostesc un „cuvânt de cunoștință”, pe care doar prin darul Duhului Sfânt îl puteam primi și aceasta însemna că am auzit ce a spus Domnul. A fost un prilej de mare bucurie, urmat de multe altele. Cu cât dorim mai mult să fim umpluți de Duhul Sfânt și căutăm părtășia cu El, Îl vom cunoaște mai bine și vom recunoaște mai ușor lucrarea Lui. Recepționarea și transmiterea mesajelor ne devine tot mai familiară și mai indispensabilă.
Cheia relației perfecte cu Dumnezeu este să-L slujim și să-L iubim „din toată inima”, așa cum găsim scris de zeci de ori în Biblie. Iată câteva dintre aceste versete:
Când suntem predați Domnului complet, total, fără să mai căutăm satisfacerea propriilor noastre pofte sau dorințe, avem acces la toate promisiunile Scripturii și la călăuzirea specifică, prin Duhul Sfânt. Nu putem crește spiritual, dacă „mergem pe bâjbâite”, fără să vedem în lumea spirituală și fără să auzim vocea Domnului.
Ioan 10:27 „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele vin după Mine."
Isus spune că putem merge după El dacă ascultăm glasul Lui. Nu-L putem urma pe Isus dacă nu-i cunoaștem vocea. Când vorbim la telefon cu cineva apropiat cu a cărui voce suntem familiarizați, nu e nevoie să se prezinte, pentru că deja știm cine este. Cu cât conversăm mai des cu Domnul și Îi „auzim vocea”, cu atât mai ușor vom ajunge să o identificăm.
Dar pentru că de cele mai multe ori Dumnezeu ne vorbește prin gânduri spontane, impresii, viziuni sau vise, avem testele biblice, cum sunt cele enumerate mai sus în acest articol, cu care putem testa ceea ce am primit ca să fim siguri că sursa este Domnul, nu firea noastră sau dușmanul.
Domnul ne vorbește la toți, dar numai cei care ne facem timp să ne liniștim mintea și să ascultăm, putem auzi ce are să ne spună. Urmând ghidarea Domnului, ne vom mira cât de eficienți putem deveni și cât timp liber putem avea pentru a-l petrece în compania Lui. Din păcate, în zilele noastre, creștinii își fac suficient timp pentru programe tv sau media socială, dar sunt prea ocupați să petreacă timp în compania Domnului ca să trăiască conduși de Duhul Sfânt.
Ce poate fi mai valoros decât să avem acces la înțelepciunea și sfatul Domnului în orice clipă? Găsim nenumărate exemple în Biblie de credincioși care au realizat lucruri extraordinare, pentru că trăiau aproape de Domnul, Îi cereau sfatul și apoi îl aplicau. Pentru că Iosif a preferat să ajungă la închisoare decât să păcătuiască împotriva Domnului, Dumnezeu a schimbat ceea ce părea spre distrugerea lui, în rampa de propulsare spre cea mai înaltă poziție în conducerea Egiptului, după Faraon. Pentru că a fost credincios Domnului pe tot parcursul vieții trăite ca sclav, după ce l-au vândut frații lui, din gelozie pentru visele de mărire prin care-i vorbea Dumnezeu, a primit favoarea divină în fiecare loc în care a ajuns și Domnul i-a purtat de grijă în fiecare clipă. Din copilărie, Domnul îi dădea vise prin care-i arăta că va ajunge să conducă peste frații și părinții lui. Iosif nu s-a îndoit că acesta era viitorul pe care Domnul îl avea pentru el, nici când a ajuns sclav sau prizonier; în loc să se răzvrătească contra Lui Dumnezeu pentru situația în care a ajuns, a ales să-L laude și să continue să trăiască în ascultare de poruncile Domnului. Credeți că i-a fost ușor? Cu siguranță că nu. Dar a ales să privească la Domnul și să creadă promisiunile Lui decât să păcătuiască. A ales să-și ierte și salveze frații care i-au vrut răul, și chiar să le spună: „Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” (Geneza 45:5)
Fiecare dintre noi ajungem măcar o dată pe parcursul vieții de credință, într-o situație asemănătoare cu a lui Iosif, în care totul pare că este împotriva noastră și pentru a putea rămâne credincioși pe calea Domnul va trebui să credem ce ne-a vorbit Domnul și să luptăm pentru a împlini ce ne-a spus. Exemplul Lui Iosif este emblematic și ne încurajează să nu dăm înapoi când trecem prin necazuri și suferințe care par fără scăpare.
Prorocul Isaia prorocea cu aproximativ șapte secole înainte ca Isus Cristos să se întrupeze prin fecioara Maria, despre viața, lucrarea și relația Lui cu oamenii. Profeția pe care o scria Isaia în versetele următoare conține esența comunicării cu Domnul nostru, și anume să fim aproape de El și să ascultăm ce ne spune.
Nimeni nu poate asculta cu adevărat ce spune cineva de la distanță, pentru că orice intervine între propria persoană și cel care vorbește, îi va distrage atenția, orice zgomot va estompa vocea vorbitorului și dezinteresul va lua locul dorinței de a asculta. Ca să auzim ce are Domnul să ne spună este imperios necesar să ne apropiem de El, să avem o relație strânsă, sinceră și pură cu Domnul nostru, ca să putem auzi orice șoaptă rostește și ne este adresată și apoi să împlinim ce ne-a spus să facem. Dacă trăim așa, Domnul ne va învăța tot ce avem nevoie să știm și ne va călăuzi pe drumul pe care Îl are pregătit pentru noi.
„Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.” Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:16-17)
Când Adam și Eva au ales să mănânce din fructul oprit, au încălcat singura poruncă pe care le-a dat-o Dumnezeu și prin păcatul comis au pierdut relația de comunicare perfectă cu Dumnezeul cel Viu și Adevărat. După ce au mâncat din „rodul pomului din mijlocul grădinii”, au ajuns să cunoască binele și răul (Geneza 3:3-5). De atunci, conștiința ne ajută să deosebim binele de rău indiferent dacă suntem creștini născuți din nou sau nu. Nimeni nu poate spune că nu face diferența dintre bine și rău, decât dacă în mod continuu alege să se opună atenționării propriei conștiințe până când o reduce la tăcere.
Poate că vă doriți de mult timp să auziți vocea Lui Dumnezeu și oricât ați încercat n-ați auzit nimic. În primii ani de credință și eu credeam că trebuie să aud o voce „gravă, ca un tunet” care-mi vorbește și pentru că nu auzeam nimic care să mă facă să cred că este vocea audibilă a Domnului, credeam că nu merit să-mi vorbească sau că acest privilegiu este doar pentru creștinii maturi și cu merite deosebite. Mi-a luat ceva timp până am înțeles că Dumnezeu vorbește în mai multe moduri și că comunică cu noi tot timpul, dar de noi depinde să realizăm că acel gând spontan, acea impresie, acel „susur blând”, acea șoaptă, vis sau viziune sunt de la Domnul.
Pe măsură ce pătrundem mai adânc în înțelegerea Scripturii, dorim mai mult din prezența Duhului Sfânt și-L rugăm să ne descopere ce vrea să ne spună Domnul prin versetele care le citim, devenim mai sensibili la vocea Duhului Sfânt, „auzindu-L” tot mai clar.
„Auzirea vocii Lui Dumnezeu” este de fapt un termen larg care face referire la „auzirea cu urechile spirituale”, ale duhului și nu cu cele ale trupului fizic. Auzim cu „duhul” sau cu „inima” numită de Pavel și „omul dinăuntru”, iar de Petru „omul ascuns al inimii”. În duh avem toate simțurile pe care le avem în trupul fizic și pe măsură ce ne maturizăm spiritual, învățăm să le identificăm și să beneficiem de pe urma lor. Când Domnul ne arată viziuni, le vedem cu „ochii inimii”. Iar când ne vorbește prin vise, le percepem de asemenea în duhurile noastre. Dumnezeu ne-a creat să funcționăm perfect, conduși de Duhul Lui unit cu duhul nostru. Prin căderea în păcat, omul a pierdut această uniune și conducere a Duhului Sfânt și a ales să fie condus de propria minte, voință și emoții. Dar Isus Cristos a venit tocmai ca să restaureze această relație. Prin acceptarea Lui Isus ca Domn și pocăința de păcate, omul se naște din nou, prin unirea Duhului Sfânt cu duhul omului (Dacă nu ați avut încă această experiență și v-o doriți, puteți citi mai multe în articolul: „Mântuirea - Salvarea eternă a sufletului”).
- 1 Corinteni 6:19a Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?...
Duhul Sfânt nu ne vorbește de obicei ca o voce exterioară, care ni se adresează la persoana a doua și tocmai de aceea o confundăm ușor cu propriile noastre gânduri și idei. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl și Isus locuiesc în noi. În 1 Corinteni 6:19, Pavel scrie că suntem „temple ale Duhului Sfânt”. Tocmai de aceea, ne vorbește din interior, în duhul nostru, la persoana întâi și avem nevoie de exercițiu ca să știm de unde vine gândul spontan sau impresia primită. Dacă supunem ceea ce „auzim” la „testele biblice” (prezentate mai jos în acest articol), învățăm să identificăm mai bine sursa, devenim tot mai sensibili la vocea Domnului și creștem în ascultarea de El.
Cel mai comun mod prin care ne vorbește Dumnezeu, este prin Cuvântul Său. Nu de puține ori, pe măsură ce ne-am adâncit în studiul Scripturii, deconectându-ne de stresul cotidian, liniștindu-ne mintea și dorind să ne hrănim duhul, anumite versete parcă deveneau vii și reale, aducând lumină în situația sau problema cu care ne confruntam la acel moment și întărindu-ne credința.
- Evrei 4:12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
Cuvântul Lui Dumnezeu lucrează în noi sfințirea, transformarea și schimbarea. Până când Duhul Sfânt nu aduce „la viață” în inimile noastre, cuvintele pe care le citim, acestea rămân cuvinte pe care le înțelegem la nivelul de noțiune și atât. Dar când cerem ajutorul Celui care a fost trimis de Tatăl Ceresc ca să „ne conducă în tot adevărul” versetele pe care le citim ne vorbesc nouă, devin ale noastre, personale, iar promisiunile Scripturii nu mai sunt doar generale ci le primim ca pe ceva ce deja ne aparține. De multe ori, când trebuia să iau o decizie importantă, venind în rugăciune cu dorința profundă de a auzi ce vrea Domnul să fac, mi-a arătat anumite versete care mi-au dat soluția. Alteori, în timp ce studiam Scriptura, cuvintele parcă prindeau viață și pe măsură ce înțelegeam că acestea se aplicau situației mele, pacea și căldura prezenței Duhului Sfânt îmi umplea inima și știam cu certitudine că am răspunsul Domnului la problema mea.
- 1 Ioan 5:14-15 Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.
Apostolul Ioan este cel care se numește pe sine, „ucenicul pe care-l iubea Isus”. Domnul ne iubește pe toți la fel, cu dragostea maximă posibilă, dar câți dintre noi chiar credem acest adevăr? „Apostolul dragostei”, cum mai este numit Ioan, a înțeles cât de mare era dragostea Domnului pentru el și a trăit conștient de acest adevăr. Nu i-a fost greu să scrie despre dragoste, pentru că era plin de dragostea Domnului și știa că Domnul îi vorbește, este alături de el și nimeni nu-l poate smulge din mâna Domnului!
După înviere, Isus s-a arătat ucenicilor în diferite instanțe, una dintre acestea fiind pe drumul spre Emaus, când Domnul s-a apropiat de doi ucenici și le-a explicat versetele care profețeau despre El.
- Luca 24:31-32 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
Isus le-a vorbit lor, explicându-le scripturile și ne vorbește și nouă, explicându-ne mesajul versetelor din Cuvânt, prin Duhul Sfânt, prin care locuiește în noi. El ne deschide ochii spirituali, ai inimii ca să-L putem cunoaște și ne face să-nțelegem Cuvântul Scripturii, când ne vorbește în „inimile” noastre, adică în duhul unit cu Duhul Sfânt. Când Domnul aduce la viață Cuvântul Scripturii, simțim căldura focului Lui în „omul interior al inimii” și înțelegem de ce ucenicii spuneau că-i „ardea inima în ei când le vorbea” și le „deschidea Scripturile”, explicându-le semnificația acestora. Versetele pe care ni le luminează și ni le descifrează Domnul, devin cu adevărat vii și lucrătoare în noi și ne dau putere și încredere să împlinim ce ne cere Domnul, chiar dacă pentru logica umană pare imposibil. La acest fel de cuvânt revelat de Duhul Sfânt, face referire versetul Evrei 4:12, citat mai sus. Versetele pe care mi le-a descoperit Domnul, în acest fel, sunt cele care mi-au transformat viața și m-au ajutat să cresc în credință și în asemănarea cu Isus. Bucuria și entuziasmul care însoțesc acest tip de revelații depășește orice fel de „fericire lumească” și ne fac să dorim să studiem tot mai mult Biblia, pentru ca Duhul Sfânt să ne învețe tot mai mult. Foamea și pasiunea pentru Cuvânt, își au izvorul în astfel de descoperiri primite în timpul de părtășie cu Domnul nostru.
- 1 Corinteni 2:9-10,12-13 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu... 12 Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.
Care este mesajul real al acestor versete? Versetul 9 este citat de cei care cred că toate darurile spirituale au încetat odată cu moartea apostolilor, pentru a demonstra că Dumnezeu nu ne mai vorbește, pentru că acum, avem Noul Testament în formă scrisă. Dar versetele următoare demonstrează tocmai contrariul. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu le-a descoperit celor din biserica primară și ne descoperă și nouă astăzi tainele lumii spirituale. Același Duh Sfânt care a coborât peste ei începând cu sărbătoarea Cincizecimii, locuiește și în inimile noastre azi și nicăieri în Biblie nu găsim ceva care să confirme că lucrarea și darurile Sale urmau să fie limitate în vreun fel. În articolul „Botezul cu Duhul Sfânt” dezbat mai pe larg și versetul din 1 Corinteni 13:8, care face referire la revenirea Lui Isus pe nori, la Răpirea Bisericii (vs. 10), când Duhul Sfânt va părăsi Pământul împreună cu Biserica și manifestarea darurilor Sale vor înceta. Avem nenumărate dovezi în Biserica contemporană despre felul minunat în care Duhul Sfânt continuă să facă minuni și să vorbească copiilor Lui Dumnezeu.
- Romani 8:14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne-a lăsat Cuvântul Lui ca să avem ce lectura sau cu ce să-i corectăm pe ceilalți și nici ca să avem o carte frumoasă în bibliotecă pe care să se aștearnă praful. Suntem chemați nu doar să citim Biblia ci s-o și împlinim.
- Iacov 1:21-22 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.
Dacă nu ne interesează ce scrie în Biblie și nici nu ne trece prin cap să ne supunem la ceea ce ne cere Scriptura, nu avem de ce să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne vorbească personal pe subiecte specifice.
Primul pas al auzirii este cunoașterea și împlinirea Cuvântului scris al Lui Dumnezeu. Isus a ascultat deplin de Tatăl și a împlinit tot ce spunea Vechiul Testament despre El, așa cum găsim scris în mai multe versete: „Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.” (Ioan 12:49, precum și în Ioan 5:30, Ioan 8:28, Ioan 14:10 s.a.)
Când a fost ispitit de diavolul în pustie, Isus a arătat că hrana creștinului este „orice cuvânt rostit de Dumnezeu”, („rhema” în limba greacă). Fără această hrană, „omul inimii” moare de inaniție.
- Matei 4:4 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”
Biblia este îndrumarul de viață perfect pentru fiecare dintre noi. Aceasta conține principiile esențiale de trăire creștină și dacă le respectăm, ne ferim de multe dureri și eșecuri. Dar nu putem ignora auzirea „vocii” Lui Dumnezeu pentru situațiile specifice cu care ne confruntăm și pentru care nu găsim detalii în Scriptură. De exemplu, Biblia ne spune să „nu ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” (2 Corinteni 6:14) și ne dă și alte indicații despre cum ar trebui să fie persoana cu care să ne căsătorim, dar nu găsim scris și numele acelei persoane. Ca să fim convinși că facem alegerea corectă, este esențial să auzim ce are să ne spună Domnul. Acest adevăr este valabil pentru orice decizie importantă sau mai puțin importantă. În familia noastră, de când am învățat să-L întrebăm pe Domnul ce anume să cumpărăm, de unde și în ce cantitate, n-am mai fost nevoiți să aruncăm nimic ca fiind de proastă calitate sau fără gust și ne folosim banii mult mai eficient. Da, Duhul Sfânt vrea să ne spună tot ce avem nevoie să știm și să ne ajute să nu greșim în nici o decizie. Isus face o sinteză minunată a lucrării Duhului Sfânt, în capitolele 14 și 16 din Evanghelia după Ioan. Să privim trei dintre aceste versete:
- Ioan 16:13-15 „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”
„Tot adevărul” și „tot ce are Tatăl”, cuprinde tot, nu lasă nimic pe dinafară. Cu alte cuvinte Domnul vrea să ne spună tot ce avem nevoie să știm, de aceea putem îndrăzni să-L întrebăm și să ne așteptăm să primim răspuns. Sunt nenumărate versete în întreaga Biblie care vorbesc despre felul în care Dumnezeu Își călăuzește copiii și continuă s-o facă și pentru noi, dacă ascultăm și împlinim ceea ce ne spune să facem.
- Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Ce ne-am putea dori mai mult? Dacă trăim pentru Domnul, care ne-a răscumpărat cu cel mai mare preț, cu însăși viața Lui și urmăm ghidarea Lui, izvorul Duhului Sfânt din inimile noastre nu va seca niciodată, ne va înnoi puterile de câte ori va fi nevoie și ne va hrăni sufletele, chiar dacă condițiile din jurul nostru vor fi vitrege.
- Galateni 5:18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
Viața de creștin este o viață condusă de Duhul Sfânt, nu de Lege. Este o relație vie și reală cu Domnul nostru, care ne vrea binele mai mult decât ni-l dorim chiar noi înșine și în dragostea Sa perfectă ne vorbește neîncetat, ne îndrumă, ne sfătuiește, ne avertizează de pericole, ne arată care este decizia corectă, indiferent cât de importantă sau minoră este. Dumnezeu este Tatăl perfect care-și iubește copiii din toată inima. Ne dorește să fim cu El în Rai, pentru eternitate, iar pe parcursul vieții pe acest Pământ ne pregătește pentru Cer. Aici suntem testați în permanență și scopul nu este să prosperăm material, ci spiritual; să semănăm tot mai mult cu Isus, caracterul Lui să ia locul caracterului nostru; dragostea și neprihănirea Lui să ne sfințească ca să ne încheiem alergarea în brațele Tatălui Ceresc. Pentru ca să trăim pe placul Domnul este esențial să auzim ce ne spune și apoi să împlinim ce ne cere.
Prin Duhul Sfânt, avem acces la înțelepciunea nelimitată a Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt vrea să ne comunice tot ce avem nevoie să știm ca să putem trăi cum vrea Domnul și să împlinim planul și chemarea pe care le are pentru noi.
Versetele următoare ne arată clar că Dumnezeu vorbește și prin vise și vedenii de noapte:
- Iov 33:14-16 Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci, El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
Pe parcursul întregii Biblii găsim prezentate în jur de patruzeci de vise profetice și viziuni, prin care Dumnezeu le-a vorbit atât copiilor Săi cât și celor care nu-L recunoșteau ca Domn al lor. Toți ne amintim de visele lui Faraon, pentru care Dumnezeu i-a dat lui Iosif interpretarea. Ca urmare a acurateții interpretării viselor, Iosif a fost promovat pe cea mai înaltă poziție, după Faraon, în conducerea Egiptului (Geneza 41:9-49) și Dumnezeu i-a binecuvântat prin el, atât pe egipteni cât și pe casa lui Iacov. Domnul nu a încetat niciodată să ne vorbească prin vise și viziuni, dar nu ne forțează să le acceptăm și să acționăm conform mesajului pe care ni-l transmite.
Prin vise, Duhul Sfânt ne vorbește în funcție de ce avem nevoie să auzim. Astfel, visele ne pot avertiza, ne pot pregăti pentru o perioadă grea care urmează, pot fi explicații pentru situații prin care am trecut sau încă trecem, ne pot revela detalii despre planul Lui Dumnezeu pentru viața noastră etc. Ca orice metodă prin care ne vorbește Domnul și visele trebuie să treacă testele de veridicitate, ca să știm dacă sunt cu adevărat inspirate de Duhul Sfânt sau nu. Spre finalul acestui articol, găsiți enumerate principalele teste, care sunt conforme cu Scriptura și care ne ajută să facem diferența dintre ce ne vorbește Dumnezeu, propria minte sau cel rău. Nu mai este o noutate pentru nimeni că diavolul încearcă să copieze ce face Domnul, ca să ne înșele și să ne facă rău. Tot ce vine de la cel rău induce opusul roadei Duhului Sfânt. Teama, anxietatea, groaza, ura, dezbinarea, condamnarea, cearta și orice alte răutăți și păcate nu-și au niciodată sursa în Duhul Sfânt, ci întotdeauna vin de la diavolul sau din natura noastră firească.
În primii paisprezece ani de credință, am avut doar câteva vise, separate de intervale lungi de timp, care au avut un mare impact și am știut că erau de la Domnul. De aceea, când nopți la rând, am început să am vise profetice, am știut că urma o mare schimbare în viața mea. Pentru că nu voiam să aud ce-mi spunea Duhul Sfânt în duh, mi-a vorbit prin mai multe vise ca să accept că urma „să ies din barcă” și să știu că acest pas era voia Domnului. Era foarte greu să accept schimbarea și provocările care mi-erau puse în față, deși știam că nu mai puteam continua unde eram. Visele au avut un rol foarte important în pregătirea inimii mele și a celor apropiați pentru ce a urmat și chiar dacă nu-mi convenea schimbarea care urma, în adâncul inimii aveam o pace pe care doar Duhul Sfânt mi-o putea da.
Când suntem încăpățânați, Duhul Sfânt ne vorbește prin vise, pentru că în timpul somnului, mintea și logica noastră nu i se pot opune. Astfel Duhul Sfânt pune în duhurile noastre „înștiințări și ne întipărește învățăturile Lui”, pe care treji fiind le ignorăm și nu le acceptăm ca fiind de la Domnul.
În orice vis, contează ce se întâmplă, care este subiectul, dacă există o localizare în timp și spațiu și dacă da, cât de familiare ne sunt toate acestea. Apoi este important ce emoții ne provoacă visul pe parcursul său dar și după ce ne trezim. De cele mai multe ori, dacă suntem prezenți în vis ca persoană activă, visul este despre noi. Dacă suntem doar observatori este foarte probabil ca visul să fie despre altcineva. Dacă atunci când ne trezim, notăm detaliile visului, avem mai mari șanse să-l interpretăm corect, cerând ajutorul Duhului Sfânt. Uneori primim interpretarea în scurt timp, alteori poate trece ceva timp. Oricum, când Domnul ne vorbește prin vise, dorința Lui este să le înțelegem și dacă-i cerem cu sinceritate să ne explice ce vrea să ne spună, o va face, uneori chiar cu ajutorul altor vise sau al altor creștini.
Putem auzi ce are Domnul să ne spună, când dorim să-L auzim din toată inima? Cu siguranță, da. Auzirea vocii Lui Dumnezeu este cea mai frumoasă parte a relației noastre cu El și cel mai minunat privilegiu al vieții de credință. Prorocul Habacuc, condus de Duhul Sfânt, face o sinteză a pașilor ascultării vocii Lui Dumnezeu:
- Habacuc 2:1 M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.
Primul pas, este liniștirea minții, reducerea propriilor gânduri la tăcere prin retragerea într-un loc liniștit, unde nu ne deranjează nimeni și nu ne distrage nimic atenția, dorind să auzim ce are „Domnul să ne spună”. Când avem mintea ocupată cu o mulțime de gânduri, griji, planuri etc., nu putem auzi „șoapta fină” a Duhului Sfânt.
Când căutăm să intrăm în prezența Domnului și să ne liniștim gândurile, diavolul va avea grijă să ne aducă aminte tot ce avem de făcut și dintr-o dată toate sunt foarte urgente. Dacă le notăm, ne vom asigura că nu le vom uita, ne va fi mai ușor să ne opunem atacurilor celui rău, să nu ne mai gândim la ele și să ne concentrăm pe Domnul și pe ceea ce are El pentru noi.
- Psalmii 46:10 „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”
- Psalmii 46:10 (BTF) „Liniştiţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, voi fi înălţat printre păgâni, voi fi înălţat pe Pământ.”
Termenul în ebraică, tradus prin „opriți-vă” de Cornilescu și „liniștiți-vă” de traducătorii versiunii „Biblia Traducerea Fidelă”, este „raphah” și poate fi tradus în ambele variante. Este important să ne facem timp, să ne oprim și să ne liniștim, recunoscând supremația, suveranitatea și domnia Lui Dumnezeu peste viețile noastre, ca să putem auzi ce are să ne spună.
De cele mai multe ori, ne este mai ușor să intrăm în prezența Domnului ascultând muzică instrumentală de închinare. Tot ce învățăm să facem cere timp și efort până câștigăm experiență și ne formăm o memorie permanentă în mintea subconștientă, prin care procesul învățat devine ușor și natural când îl repetăm. Este la fel și cu oprirea propriilor gânduri, ca să putem identifica gândurile sau viziunile care vin de la Duhul Sfânt. Cu cât exersăm mai mult și cu cât intrăm mai des în prezența Domnului, cu atât ne va lua mai puțin timp. Dacă ați fost botezați cu Duhul Sfânt și ați primit darul vorbirii în limbi, deja știți că prin rugăciunea în limbi, prin care Duhul Sfânt se roagă, iar „mintea este fără rod” (1 Corinteni 14:14), ne liniștim mintea cel mai ușor și intrăm în prezența Domnului (Puteți afla mai multe, dacă doriți, citind articolele „Botezul cu Duhul Sfânt” și „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”) .
- 1 Corinteni 2:16 (BTF) Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului, ca să îi dea învăţătură? Noi însă avem mintea lui Cristos.
Nașterea din nou, a făcut ca duhul nostru să devină total nou, perfect, pe placul Domnului, prin unirea cu Duhul Sfânt. În duh am devenit desăvârșiți, dar trupul, mintea, voința, emoțiile au rămas aceleași. De aceea spune Domnul Isus că pentru a putea să-L urmăm trebuie să ne „crucificăm firea zilnic”. Doar murind față de vechiul stil de viață și înnoindu-ne mințile, înlocuind sistemul de valori și principiile după care ne ghidam, cu ce spune Biblia, putem fi cu adevărat copiii Lui Dumnezeu. Cum putem accesa „mintea Lui Cristos”, pe care o avem în duhul nostru? Rugăciunea în limbi, este rugăciunea făcută de Duhul Sfânt prin noi, „mintea noastră fiind fără rod”, adică inactivă. Deci ne rugăm cu mintea Lui Cristos, care știe totul și este în acord perfect cu Tatăl Ceresc. De aceea, Pavel ne îndeamnă să cerem și darul tălmăcirii limbilor, pentru ca prin Duhul Sfânt să putem traduce ce rostim în limbi și să înțelegem cu mintea noastră fizică ceea ce deja știam în duh. În urma rugăciunii perfecte, în limbi, de multe ori primim răspunsul la problema noastră, fără să traducem mesajul rugăciunii, printr-un gând pe care ni-L pune Duhul Sfânt în minte și astfel știm ce avem de făcut.
Pacea și liniștea pe care le găsim în prezența Domnului, sunt inestimabile și nu le putem găsi în nici un alt mod în lumea agitată în care trăim. Dar acestea nu sunt singurele beneficii ale părtășiei cu Duhul Sfânt.
Al doilea pas este ascultarea. Nimeni nu poate auzi vocea Domnului dacă nu-și face timp să asculte. Domnul ne vorbește tot timpul, dar de noi depinde să identificăm gândurile spontane sau impresiile fine pe care ni le transmite.
- Ioan 10:27 „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”
Cuvântul tradus de Cornilescu prin „ascultă”, este “akouó”, în limba greacă orginală și înseamnă „a da ascultare vocii” (conform “Thayer's Greek Lexicon”), deci noi creștinii, nu doar auzim vocea Lui Isus, ci și ascultăm de ea, împlinind ceea ce spune.
Dacă nu intrăm pe „lungimea de undă” a Duhului Sfânt, și nu-i acordăm atenție, nu putem auzi ce are să ne spună. Domnul răspunde celor care-L întreabă și se așteaptă să primească răspuns. Alteori ne avertizează de un pericol iminent sau ne sfătuiește în ce privește următorul pas pe care urmează să-l facem, dar depinde de noi să recunoaștem că acel gând spontan este de la Domnul. Tuturor ni s-a întâmplat să avem un gând, pe care l-am ignorat, crezând că e rodul propriei noastre minți, iar când s-a împlinit să regretăm că nu i-am acordat atenție. Duhul Sfânt voia să ne scutească de eșecul sau durerea respectivă, dar pentru că nu L-am ascultat, am plătit prețul.
- Habacuc 2:2 Domnul mi-a răspuns şi a zis: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!”
Al treilea pas este să scriem ce auzim. Chiar dacă nu vă place să scrieți, este important să notați ce auziți pe orice suport vă este mai comod (hârtie, calculator, telefon, tabletă...). Dacă avem mesajul „negru pe alb”, putem verifica dacă ceea ce am auzit este de la Domnul și de asemenea, vom putea reciti și aprofunda ceea ce am primit și vom putea cere părerea altor creștini maturi referitor la autenticitatea sursei mesajului. Așa cum cărțile Bibliei, au fost inspirate de Duhul Sfânt autorilor și fiecare în parte, reflectă din personalitatea celui prin care a fost primit Cuvântul Domnului, fără a-i știrbi autenticitatea și sursa, tot așa, pentru că Duhul Sfânt vorbește prin persoana fiecăruia dintre noi, acest lucru va fi inevitabil vizibil în structura mesajului primit.
Al patrulea pas este să ne asigurăm că ceea ce am auzit vine de la Dumnezeu, nu de la noi sau de la cel rău. Sunt mai multe principii biblice care ne ajută să identificăm sursa mesajului primit și dacă trece cu bine toate aceste teste, putem ști că ne-a vorbit Dumnezeu.
Orice mesaj (gând, viziune, vis, cuvânt de cunoștință sau înțelepciune, profeție) pe care-L primim prin Duhul Sfânt, trebuie să fie în acord cu ceea ce spune Biblia și să respecte principiile biblice. Știm fără umbră de îndoială că Dumnezeu este același ieri, azi și în veci și nu se contrazice pe Sine niciodată („Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârșit sunt de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” - Iacov 1:17b). Nici un mesaj de răzbunare, lipsă de integritate, răutate, ură sau care să conducă la orice fel de păcat, nu-și are originea în Domnul. Tot ce vine de la Dumnezeu respectă atributele Sale, reflectând dragoste, bunătate, milă, compasiune, răbdare, pace, bună înțelegere, armonie, unitate, auto-control, bucurie, facere de bine, credincioșie. Puteți citi mai multe în articolele „Cine este Dumnezeu” și „Cine este și ce face Duhul Sfânt”.
Contează enorm să strângem Cuvântul Lui Dumnezeu în inimile noastre, ca să nu păcătuim (Psalmii 119:11). Cu cât cunoaștem mai bine Scriptura, cu atât ne va fi mai ușor să identificăm dacă ceea ce am auzit este de la Domnul sau nu. Dacă mintea ne este tot timpul ocupată cu Cuvântul și medităm la mesajul lui, ne vom găsi plăcerea în Domnul, fără să ne plictisim și să căutăm plăcere în păcatele acestei lumi. Psalmul 119 are 176 de versete și toate fac referire la valoarea Scripturii și la avantajele care decurg din cunoașterea cât mai profundă a acesteia.
- Psalmii 119:97-101 Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău.
- Galateni 1:8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v- am propovăduit-o noi, să fie anatema!
Dacă doriți, puteți citi mai mult în articolul „Puterea Cuvântului Lui Dumnezeu.”
Mesajul primit ne face să semănăm mai mult cu Isus Cristos? Domnul nu ne spune niciodată să fim sau să facem ceva care să ne schimbe în rău, dimpotrivă, dorința Lui este să formeze în noi tot mai mult caracterul Lui Cristos. Așa cum citim în Epistola lui Iacov, când Dumnezeu este sursa, primim o înțelepciune curată, care conduce la pace, unitate, blândețe, supunere, milă, corectitudine, obiectivitate, sinceritate și roade bune.
- Iacov 3:14-17 Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
Putem împărtăși cu frații și surorile în credință mesajul primit? Când ceea ce am auzit este de la Domnul, nu ne temem că nu ne va crede nimeni și nici că ne vor corecta. Biblia ne îndeamnă să confirmăm ceea ce credem cu doi sau trei martori. Acest adevăr este valabil și-n cazul mesajelor primite de la Dumnezeu. Nu mă refer aici să căutăm confirmare de la cei care nu cred că Dumnezeu vorbește și azi copiilor Săi, ci de la cei care cred că darurile Duhului Sfânt sunt în continuare active în trupul Lui Cristos și care au experiență în discernerea vocii lui Dumnezeu.
Dacă avem teamă că nimeni nu va crede că ceea ce am primit este de la Domnul, atunci trebuie să avem mare grijă și să verificăm serios acel mesaj înainte de a-l pune în aplicare. Este de mare folos pentru fiecare dintre noi să facem parte dintr-un grup mai mic de studiu biblic și rugăciune, format din persoane integre și sincere, sau măcar să avem doi sau trei creștini maturi care să ne ajute în testarea a ceea ce primim de la Domnul. La final, fiecare dintre noi este cel care trebuie să știe dacă mesajul a venit de la Domnul sau nu. Când avem de luat decizii importante, este bine să așteptăm mai multe confirmări direct de la Dumnezeu sau prin intermediul altor credincioși dedicați lui Isus, înainte de decizia finală. Domnul vrea să avem pace și încredere în El și în ceea ce ne spune, și să facem ce este cel mai bine.
- Matei 18:16 „Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori."
- Proverbele 11:14 Când nu este chibzuinţă, poporul cade, dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.
Se potrivește acest mesaj cu ceea ce ne-a vorbit Dumnezeu în alte ocazii și cu darurile pe care le-a pus în noi? Dumnezeu este consecvent. El ne modelează pentru a deveni ce-și dorește să fim, pas cu pas. De exemplu, dacă știm că ne face mare plăcere să ne ocupăm de copii și să-i învățăm ce spune Scriptura și cei din jurul nostru remarcă că avem aceste daruri, Domnul nu ne va spune să începem o slujire care nu ne atrage deloc și pentru care nu avem nici un dar. Dimpotrivă, Domnul ne va spune cum să ne urmăm chemarea și va deschide ușile potrivite, dacă ascultăm de El pas cu pas. Acest adevăr este valabil și-n ce privește cariera pe care o are pentru noi, ghidându-ne spre forma de instruire potrivită pentru a ajunge să excelăm în ceea ce Domnul a pus în noi.
- Efeseni 2:10 Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.
Fiecare trebuie să auzim ce are Dumnezeu să ne spună, nouă personal, în primul rând și nu pentru ceilalți, ca să-i judecăm sau să-i corectăm. Din păcate, nu toți creștinii înțeleg acest principiu și uneori cred că tot ce le trece prin cap despre altcineva vine de la Domnul și au grijă să corecteze acea persoană, începând cu: „Domnul mi-a descoperit...” sau alte variațiuni pe aceeași temă. Dumnezeu iubește ordinea și unitatea și chiar dacă ne folosește să auzim unii pentru alții, n-o face pentru a ne răni sau dărâma, dimpotrivă scopul Domnului este zidirea noastră. Dacă cu adevărat primim ceva despre altcineva, să nu ne grăbim să transmitem mesajul, ci să așteptăm conducerea Domnului în legătură cu următorul pas. Este posibil ca Domnul să vrea doar să ne rugăm pentru acea persoană, fără să afle vreodată ce ne-a descoperit Duhul Sfânt. Pentru deciziile importante, de obicei Domnul confirmă prin una sau mai multe persoane ceea ce ne spune.
- 1 Tesaloniceni 5:19-22 Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău.
Ceea ce am auzit ne dă pace deplină sau dimpotrivă ne creează o stare de neliniște, agitație sau tristețe adâncă? Isus este Domnul Păcii și nu ne va spune lucruri care să producă contrariul în noi. Este adevărat că la un moment dat ne poate spune ceva ce nu ne dorim să auzim și de care am „fugit”, dar când Domnul vrea ceva de la noi sau pentru noi, acel mesaj vine însoțit de pacea Lui, chiar dacă firea noastră nu este „încântată”. Când avem două opțiuni și nu avem pace deplină pentru nici una dintre ele, din cauze diverse, opțiunea care vine de la Domnul ne va da mai multă pace decât cealaltă.
- Coloseni 3:15 Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi fiţi recunoscători.
Ceea ce am auzit ne condamnă sau ne convinge de păcat? Când Duhul Sfânt ne convinge de păcat, nu o face cu ură, nici cu presiune, ci în dragoste ne arată ce trebuie îndreptat în viețile noastre. Dorința Lui este să ne ajute să ne sfințim, nu să ne dărâme. Convingerea care vine de la Duhul Sfânt, va persista până ne cerem iertare Domnului pentru păcat și ne îndreptăm. Pe de altă parte, diavolul ne ispitește să păcătuim și apoi ne condamnă, cu ură și răutate, atacându-ne în orice punct sensibil și vulnerabil pe care-l avem. Scopul lui este să nu mai credem că Domnul ne poate ierta și să renunțăm la Isus ca să ne poată distruge complet. În Ioan 8:44, Isus spune că Satan este ucigaș, mincinos și tatăl minciunii, pe când Isus este sursa vieții din belșug!
- Ioan 8:44b „El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
- Ioan 10:10 „Eu (Isus) am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”
Ce ne dorim, când ne găsim toată plăcerea și împlinirea în Domnul? Când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva anume, ne va schimba inima ca să facem cu plăcere și din toată inima ceea ce ne cere. Niciodată nu ne cere să începem să facem ceva pentru care nu ne-a echipat și pregătit mai dinainte.
- Psalmii 37:4-5 Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
Ce versete minunate! Din păcate, unii creștini folosesc aceste versete ca acoperire pentru a continua să trăiască în păcat, justificându-se că aceasta e dorința inimii lor. Pentru ca Domnul să ne dea tot ce ne dorește inima, trebuie să îndeplinim prima condiție care spune: „Domnul să-ți fie desfătarea”. Când ne găsim toată plăcerea și împlinirea în Domnul, în studiul Cuvântului Lui, în părtășia cu El în rugăciune și închinare, nu mai putem iubi păcatul, pentru că Domnul pune în inimile noastre dorințele Lui. Așa ajungem să iubim ce iubește El, să căutăm ce caută El, să dorim ce dorește El și suntem împliniți urmând căile și îndrumarea Lui. Când ne găsim plăcerea în Domnul, ceea ce dorim în inima noastră poate fi un indicator al auzirii vocii Lui Dumnezeu. Când realizăm că ceea ce până nu de mult ne doream să facem din toată inima și ne plăcea mult, a devenit neinteresant și poate chiar ne displace, este posibil ca Domnul să pregătească o schimbare importantă în viața noastră. Ca să fim siguri că nu firea ne dictează această schimbare, este important să analizăm obiectiv ceea ce simțim, să ne rugăm și poate chiar să postim, ca să fim siguri că Domnul ne schimbă inima. Firea noastră este tentată să renunțe la orice ne ofensează, ne rănește orgoliul sau ne privează de confortul personal și tocmai de aceea putem cădea în plasa dușmanului, crezând că Domnul vrea să schimbăm ce avem cu altceva care credem că e „mai bun”. Dacă atunci când avem părtășie cu Domnul și ascultăm ce spune Duhul Sfânt, ignorând sentimentele firii, continuăm să avem aceeași dorință, este posibil ca Domnul să vrea acea schimbare pentru noi. Dacă dorința începe să scadă în intensitate, cu cât pătrundem mai mult în prezența Domnului, este foarte probabil ca acea dorință să fie dictată de firea noastră. Ca să fim siguri că ne vorbește Domnul, vom supune acea dorință la celelalte teste biblice enumerate aici și vom continua să ne rugăm și să căutăm „fața Domnului” până știm că putem să ne urmăm „dorința inimii”.
Atunci când mesajul pe care credem că l-am primit de la Dumnezeu, trece toate aceste teste și pacea Lui Cristos ne umple inima, vom putea acționa pe baza cuvântului primit. Cu cât intrăm mai des în prezența Domnului și căutăm să auzim ce are să ne spună, cu atât Îl vom auzi mai repede și mai clar. Dacă doar auzim și nu împlinim ce ne spune Domnul, nu vom avansa, pentru că mesajul va fi același până când îl vom împlini. Dumnezeu nu ne vorbește în van, o face cu un scop precis care întotdeauna are în vedere ceea ce este mai bine pentru noi și pentru împlinirea planului pe care îl are pentru viețile noastre. Biblia spune că suntem responsabili de ascultarea de poruncile și cerințele Scripturii, precum și de ceea ce ne vorbește Dumnezeu (Deuteronomul 18:19, Faptele Apostolilor 3:23). Tocmai pentru că ne iubește, Domnul nu ne va spune mai multe, dacă nu împlinim ce ne cere Scriptura, pentru că am fi responsabili de o mai mare neascultare. Împlinirea Cuvântului Lui Dumnezeu este baza de la care plecăm pentru a primi mesaje specifice, personale.
În 1 Împărați capitolul 17, citim despre curajul prorocului Ilie de a se înfățișa înaintea împăratului Ahab, ca să-i spună că Dumnezeu a ales să pedepsească Israelul cu secetă, pentru că au ales să se închine altor dumnezei. Mergând în Numele Domnului înaintea împăratului care i-a permis soției sale, Isabela să-i ucidă pe prorocii Adevăratului Dumnezeu, Ilie și-a riscat viața. El a făcut ce i-a cerut Dumnezeu, fără să știe ce va urma. După ce a împlinit ce i s-a cerut, Domnul i-a dezvăluit felul în care urma să-i poarte de grijă pe timpul secetei, spunându-i să meargă la pârâul Cherit, unde le poruncise corbilor să-i aducă hrană. Nici despre următorul pas, nu a aflat decât după ce a secat pârâul și Domnul i-a spus să meargă la văduva din Sarepta Sidonului, unde făina și uleiul nu s-au terminat până s-a încheiat seceta și au fost din nou recolte. Ilie n-ar fi trăit nici una dintre aceste mari minuni, dacă nu s-ar fi supus la primul mesaj pe care i l-a dat Dumnezeu, și anume să-l înștiințeze pe împărat că urma să fie pedepsiți prin secetă. Același principiu este valabil și pentru noi. Dumnezeu ne va spune mai multe, după ce vom împlini ce ne-a cerut deja.
Doar după ce ne-am familiarizat cu perceperea gândurilor pe care Dumnezeu le pune-n inima noastră ca răspuns la întrebările noastre și care sunt coforme cu Scriptura și învățăm să lăsăm să „curgă râurile de apă vie” ale Duhului Sfânt prin noi, putem veni înaintea Domnului cu întrebări importante pentru viața noastră. Nu putem avea pretenția să fim foarte pricepuți de la început, așa cum nu suntem creștini maturi din momentul nașterii din nou. Viața de credință este un proces pe parcursul căruia creștem și ne maturizăm, iar comunicarea cu Domnul este parte intrinsecă din acest proces.
- Ioan 7:37-39 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
Doar în urma botezului cu Duhul Sfânt putem primi și opera în darurile Sale. Darurile de „vorbire” sau de „descoperire” sunt căi importante prin care Dumnezeu ne vorbește atât pentru noi înșine cât și pentru alții sau prin alții. (Puteți citi mai mult pe acest subiect în articolul „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”)
Prima dată când m-am rugat pentru cineva ceva specific despre care nu aveam de unde să știu în mod natural (spre mirarea acelei persoane), am înțeles că de fapt, ungerea Duhului Sfânt care era peste mine m-a făcut să rostesc un „cuvânt de cunoștință”, pe care doar prin darul Duhului Sfânt îl puteam primi și aceasta însemna că am auzit ce a spus Domnul. A fost un prilej de mare bucurie, urmat de multe altele. Cu cât dorim mai mult să fim umpluți de Duhul Sfânt și căutăm părtășia cu El, Îl vom cunoaște mai bine și vom recunoaște mai ușor lucrarea Lui. Recepționarea și transmiterea mesajelor ne devine tot mai familiară și mai indispensabilă.
Cheia relației perfecte cu Dumnezeu este să-L slujim și să-L iubim „din toată inima”, așa cum găsim scris de zeci de ori în Biblie. Iată câteva dintre aceste versete:
- 2 Cronici 15:15 Tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia lor şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.
- Proverbele 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
- Marcu 12:30 „Și ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi.”
Când suntem predați Domnului complet, total, fără să mai căutăm satisfacerea propriilor noastre pofte sau dorințe, avem acces la toate promisiunile Scripturii și la călăuzirea specifică, prin Duhul Sfânt. Nu putem crește spiritual, dacă „mergem pe bâjbâite”, fără să vedem în lumea spirituală și fără să auzim vocea Domnului.
Ioan 10:27 „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele vin după Mine."
Isus spune că putem merge după El dacă ascultăm glasul Lui. Nu-L putem urma pe Isus dacă nu-i cunoaștem vocea. Când vorbim la telefon cu cineva apropiat cu a cărui voce suntem familiarizați, nu e nevoie să se prezinte, pentru că deja știm cine este. Cu cât conversăm mai des cu Domnul și Îi „auzim vocea”, cu atât mai ușor vom ajunge să o identificăm.
Dar pentru că de cele mai multe ori Dumnezeu ne vorbește prin gânduri spontane, impresii, viziuni sau vise, avem testele biblice, cum sunt cele enumerate mai sus în acest articol, cu care putem testa ceea ce am primit ca să fim siguri că sursa este Domnul, nu firea noastră sau dușmanul.
Domnul ne vorbește la toți, dar numai cei care ne facem timp să ne liniștim mintea și să ascultăm, putem auzi ce are să ne spună. Urmând ghidarea Domnului, ne vom mira cât de eficienți putem deveni și cât timp liber putem avea pentru a-l petrece în compania Lui. Din păcate, în zilele noastre, creștinii își fac suficient timp pentru programe tv sau media socială, dar sunt prea ocupați să petreacă timp în compania Domnului ca să trăiască conduși de Duhul Sfânt.
- Proverbele 16:3 (BTF) Încredinţează-ți lucrările tale Domnului [încredințează-ți lucrările în întregime Lui; El îți va face gândurile să devină plăcute voii Sale] şi gândurile tale vor fi întemeiate.
- Isaia 30:21 (BTF) Şi urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta, spunând: Aceasta este calea, umblaţi în ea, când vă întoarceţi la dreapta şi când vă întoarceţi la stânga.
Ce poate fi mai valoros decât să avem acces la înțelepciunea și sfatul Domnului în orice clipă? Găsim nenumărate exemple în Biblie de credincioși care au realizat lucruri extraordinare, pentru că trăiau aproape de Domnul, Îi cereau sfatul și apoi îl aplicau. Pentru că Iosif a preferat să ajungă la închisoare decât să păcătuiască împotriva Domnului, Dumnezeu a schimbat ceea ce părea spre distrugerea lui, în rampa de propulsare spre cea mai înaltă poziție în conducerea Egiptului, după Faraon. Pentru că a fost credincios Domnului pe tot parcursul vieții trăite ca sclav, după ce l-au vândut frații lui, din gelozie pentru visele de mărire prin care-i vorbea Dumnezeu, a primit favoarea divină în fiecare loc în care a ajuns și Domnul i-a purtat de grijă în fiecare clipă. Din copilărie, Domnul îi dădea vise prin care-i arăta că va ajunge să conducă peste frații și părinții lui. Iosif nu s-a îndoit că acesta era viitorul pe care Domnul îl avea pentru el, nici când a ajuns sclav sau prizonier; în loc să se răzvrătească contra Lui Dumnezeu pentru situația în care a ajuns, a ales să-L laude și să continue să trăiască în ascultare de poruncile Domnului. Credeți că i-a fost ușor? Cu siguranță că nu. Dar a ales să privească la Domnul și să creadă promisiunile Lui decât să păcătuiască. A ales să-și ierte și salveze frații care i-au vrut răul, și chiar să le spună: „Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” (Geneza 45:5)
Fiecare dintre noi ajungem măcar o dată pe parcursul vieții de credință, într-o situație asemănătoare cu a lui Iosif, în care totul pare că este împotriva noastră și pentru a putea rămâne credincioși pe calea Domnul va trebui să credem ce ne-a vorbit Domnul și să luptăm pentru a împlini ce ne-a spus. Exemplul Lui Iosif este emblematic și ne încurajează să nu dăm înapoi când trecem prin necazuri și suferințe care par fără scăpare.
Prorocul Isaia prorocea cu aproximativ șapte secole înainte ca Isus Cristos să se întrupeze prin fecioara Maria, despre viața, lucrarea și relația Lui cu oamenii. Profeția pe care o scria Isaia în versetele următoare conține esența comunicării cu Domnul nostru, și anume să fim aproape de El și să ascultăm ce ne spune.
Nimeni nu poate asculta cu adevărat ce spune cineva de la distanță, pentru că orice intervine între propria persoană și cel care vorbește, îi va distrage atenția, orice zgomot va estompa vocea vorbitorului și dezinteresul va lua locul dorinței de a asculta. Ca să auzim ce are Domnul să ne spună este imperios necesar să ne apropiem de El, să avem o relație strânsă, sinceră și pură cu Domnul nostru, ca să putem auzi orice șoaptă rostește și ne este adresată și apoi să împlinim ce ne-a spus să facem. Dacă trăim așa, Domnul ne va învăța tot ce avem nevoie să știm și ne va călăuzi pe drumul pe care Îl are pregătit pentru noi.
„Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.” Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:16-17)
Copyright © 2018 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS
Ce spune Biblia despre identitatea noastră ca și creștini
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre identitatea creștinului în Isus Cristos
CINE POATE AUZI VOCEA LUI DUMNEZEU
Dumnezeu nu este părtinitor, totuși cine poate auzi ce are El de spus?
CUM AUZIM VOCEA LUI DUMNEZEU - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice care arată că Dumnezeu vorbește celor care-și fac timp să-L asculte.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ?
Isus Cristos nu ne poate fi Mântuitor, dacă nu ne este Domn în primul rând.
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ
Grația divină, bunătatea plină de milă și îndurare a Lui Dumnezeu.
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre atributele harului Lui Dumnezeu pentru studiu și analiză.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - DE CE NE RUGĂM?
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i s-a arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Puterea răbdării și a păstrării calmului pentru a trăi biruitori și a ne păstra mântuirea.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
ROMANI 6 - HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
SEMNIFICAȚIA CINEI DOMNULUI ISUS
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2018 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.