DARURILE ȘI LUCRĂRILE DUHULUI SFÂNT

ENGLISH

Darurile și lucrările Duhului Sfânt sunt esențiale în viața fiecărui creștin. Dumnezeu are un plan și o anumită chemare pentru fiecare dintre noi și doar cu ajutorul Duhului Sfânt le vom putea împlini. Trăim vremuri minunate, în care odată ce ne-am născut din nou, devenind copiii Lui Dumnezeu, Duhul Sfânt locuiește în noi, ne sfătuiește, ne învață, ne conduce și ne ajută să devenim tot mai asemeni Lui Isus Cristos, Domnul nostru. 

Isus Cristos a venit în trup să trăiască o viață model, fără păcat, spre slava și plăcerea Lui Dumnezeu Tatăl. Exemplul pe care ni L-a dat și pe care-L găsim scris pe paginile Bibliei, poate fi urmat doar cu ajutorul Duhului Sfânt. Viața pe care o putem avea prin Isus este „viață din belșug” (Ioan 10:10). Domnul Isus a trăit exemplar. A ales să renunțe la puterea și atributele Sale de Dumnezeu, a venit trimis de Dumnezeu Tatăl, cu autoritatea Lui și cu ajutorul Duhului Sfânt a făcut semne, minuni, vindecări, a curățat leproși, a înviat morți și a fost înviat la rândul Său, de Dumnezeu Tatăl, prin Duhul Sfânt. Tot ce a făcut Isus a fost perfect și ne îndeamnă să facem și noi la fel.

• Ioan 14:12-13 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.”

 

• Ioan 14:15-18 „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”

Condițiile pe care le pune Isus pentru ca noi să putem primi Duhul Sfânt, sunt foarte clare: să credem în El, să-L iubim și deci implicit să păzim poruncile Lui. Dacă împlinim aceste cerințe vom putea face lucrări chiar mai mari decât a făcut Isus. Ca dovadă, citim în cartea Faptele Apostolilor despre minunile nemaipomenite pe care le făcea Dumnezeu prin Petru și Pavel. De asemenea cu toții am auzit despre multe alte minuni pe care Dumnezeu le-a făcut de-a lungul istoriei bisericii și pe care continuă să le facă și în zilele noastre.

• Faptele Apostolilor 5:12,15 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod... până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

 

• Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Ca să ajungem să facem mai mult decât a făcut Isus, trebuie să-i oferim Duhului Sfânt libertatea de a pune în noi ce dar dorește, la un anumit moment și apoi să-l folosim, făcând bine celor de lângă noi.

Referitor la ceea ce spune Isus, despre faptul că vom putea face lucrările pe care le-a făcut El și chiar altele și mai mari, probabil vi s-au dat și dumneavoastră explicații de genul: „Isus spune de fapt, că noi îi vom putea conduce pe oameni la mântuire, ceea ce El nu putea face, pentru că încă nu fusese crucificat pentru păcatele omenirii. Aceasta este lucrarea mai mare și nu este vorba despre nimic altceva, pentru că noi nu suntem mai mari decât Isus.”

Nimeni nu poate pretinde că este mai mare decât Isus, precum nimeni nu poate susține că face vreo lucrare prin propriile forțe, așa cum nu am putea nici măcar respira, dacă Dumnezeu ne-ar lua suflarea de viață pe care a pus-o în noi când ne-am născut. Dumnezeu este Cel care face minuni și orice lucrare supranaturală prin noi, așa cum am citit că făcea și prin Pavel.

Dumnezeu Tatăl este Cel care face minunile, El este sursa a tot ceea ce cerem în Numele Lui Isus și Duhul Sfânt le aduce la îndeplinire, în lumea noastră fizică, din cea spirituală.

Atât Vechiul cât și Noul Testament conține multe dovezi ale puterii și lucrării darurilor Duhului Sfânt. În capitolul 4 din cartea 2 Împărați, prin Elisei Dumnezeu înmulțește uleiul văduvei prorocului, ca să-și plătească datoriile, apoi îi dă sunamitei, în mod supranatural, un fiu și când copilul moare, îl învie; schimbă ciorba otrăvitoare în ceva bun și hrănitor, după care înmulțește pâinile și spicele, hrănind de cel puțin șase ori mai mulți oameni decât ar fi putut în mod normal și le-a mai și rămas; iar în 2 Împărați 5:8-15 citim despre metoda neconvențională prin care Dumnezeu l-a folosit pe Prorocul Elisei ca să-l vindece de lepră pe comandantul armatei sirienilor, Naaman,

Dintotdeauna, Dumnezeu și-a arătat dragostea pentru aleșii Lui și a făcut minuni pentru ei. Pe parcursul Vechiului Testament, Duhul Sfânt cobora doar peste proroci când Domnul alegea să vorbească sau să facă minuni prin ei, iar restul credincioșilor, erau nevoiți să apeleze la ajutorul oamenilor Lui Dumnezeu, cum mai erau numiți.

Cât de binecuvântați suntem să avem acces la prezența Lui Dumnezeu, în orice clipă, odată ce am primit botezul cu Duhul Sfânt! (Puteți citi în detaliu despre acest botez aici: Botezul cu Duhul Sfânt)

Când creștinul este botezat cu Duhul Sfânt, acesta este imersat, scufundat în prezența Duhului care coboară peste el, de sus, pentru ca apoi să îl umple, trupul lui fiind templul Duhului Sfânt. Apostolul Pavel, ne spune de ce avem nevoie să fim umpluți de duhul Sfânt și să primim darurile spirituale:

• 1 Corinteni 12:1-3 În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă. Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.

Dintotdeauna, omul a dorit să găsească călăuzire, pentru că Dumnezeu ne-a creat cu dorința de a căuta călăuzirea Lui. Diavolul a distorsionat această dorință, făcând apel la latura rebelă a omului și la mândria lui de a se crede propriul stăpân, refuzând ascultarea și supunerea. Atât Adam cât și urmașii lui, au crezut că răzvrătindu-se față de Dumnezeu devin liberi. În realitate, când alegem să nu ne supunem Lui Dumnezeu, păcătuim și devenim supușii diavolului. Adevărata și unica libertate vine doar din cunoașterea adevărului care este Isus Cristos așa cum chiar Isus ne spune: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” - Ioan 8:32. După ce Isus s-a ridicat la cer, L-a trimis în locul Său pe Duhul Sfânt, care este Ghidul, Ajutorul și Sfătuitorul perfect. Doar prin El, fiecare persoană Îl poate găsi pe Isus și poate fi mântuit.

Criteriul de bază prin care putem deosebi impostorii de cei care operează cu adevărat în darurile Duhului Sfânt, este dacă aceștia îl mărturisesc pe Isus ca Domn (vs.3) și nu caută gloria lor personală, ci Îl slăvesc pe Dumnezeul Tri-unic, care este cu adevărat sursa darului lor (vs.4-6).

• 1 Corinteni 12:4-7 Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

Duhul Sfânt este sursa fiecărui dar spiritual, a fiecărei lucrări sau slujiri pentru creșterea Împărăției Lui Dumnezeu, toate fiind date celor care îl au pe Isus ca Domn, spre folosul altora. Dacă faceți parte dintre cei care și-au dorit darurile spirituale, le-au cerut și nu le-au primit, poate că ce urmează vă ajută să înțelegeți de ce. Versetul 7, spune că toate darurile (care de fapt sunt lucrările) Duhului Sfânt, sunt dăruite „spre folosul altora”, adică nu spre înălțarea și ridicarea valorii celui care primește și folosește darul, ci pentru a fi folositor celorlalți din trupul Lui Cristos și nu numai. Să ne întrebăm pentru ce ne dorim darurile spirituale pe care le cerem? În ce scop vrem să operăm în ele? Dacă scopul este înălțarea și glorificarea Lui Isus, câștigarea de suflete pentru Domnul și zidirea bisericii, Duhul Sfânt ne va da darurile Sale, iar apoi depinde de noi să ne supunem Domnului și să operăm în darul primit. Dacă dorim să ne înălțăm pe noi înșine sau să avem vreun câștig de orice natură în urma operării în darurile spirituale, nu le vom primi. Din păcate sunt cazuri de creștini care au primit darurile și după un timp au început să cadă în capcana mândriei, a neprihănirii de sine sau a dorinței de îmbogățire. Darurile continuă să fie în ei, dar sursa nu mai este Duhul Sfânt, ci firea proprie sau demonii. Dumnezeu nu-și ia darul înapoi, „căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” (Romani 11:29). Cât timp mai suntem în acest trup, avem șansa întoarcerii de pe calea greșită. La fel și în cazul celor care rătăcesc calea dreaptă și nu-L mai slujesc pe Domnul ci pe ei înșiși sau și mai grav, pe cel rău. Dacă-și recunosc păcatul și își cer iertare, slujirea lor poate fi restaurată și să ajungă din nou să fie folosiți de Dumnezeu, de data aceasta spre slava Domnului, nu a lor înșiși.

Așa cum am citit în versetele 4, 5 și 6, darurile pe care le dă Dumnezeu sunt diferite, dar toate au ca sursă pe Duhul Sfânt, slujbele la care suntem chemați, sunt diferite, dar toate sunt sub conducerea aceluiași Domn, Isus și faptele care sunt pregătite pentru noi să le facem, nu le putem înfăptui fără ca Dumnezeu Tatăl să lucreze prin noi. Cu alte cuvinte, datorită faptului că Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început (Isaia 46:10), atât Dumnezeu Tatăl, cât și Fiul și Duhul Sfânt, au decis, cu mult înainte ca oricare dintre noi să fi fost creat care este chemarea peste viața fiecăruia dintre noi și ce daruri spirituale să primim, ceea ce mi se pare extraordinar de încurajator!

Nu ni se impune să ne urmăm chemarea și nici să primim darul și să-l folosim „spre folosul altora”. De fapt, avem voință liberă, Dumnezeu nu ne impune nimic! Fiecare individ este unic, nu există doi oameni identici din toate punctele de vedere. Dumnezeu ne-a creat ceea ce suntem, potrivit cu planul pe care Îl are pentru viața noastră, cu chemarea pe care o are pentru fiecare în parte. Mulți oameni nu și-au găsit „chemarea” în viață din varii motive și ca urmare, au urmat un alt drum trăind vieți insipide și incolore. Cine ajunge să înțeleagă scopul pentru a fost creat și este gata să urmeze planul Lui Dumnezeu pentru viața sa, este foarte binecuvântat. Din păcate, chiar printre lucrătorii creștini, sunt persoane care nu-și urmează chemarea care este peste viața lor și sunt frustrați, poate chiar epuizați și stresați, făcând ceva pentru care Dumnezeu nu i-a echipat.

Ungerea Duhului Sfânt care este peste cei care împlinesc planul Lui Dumnezeu peste viața lor face să pară ușoară aceeași lucrare care pentru cineva care o face prin forțe proprii, este un mare chin. Darurile Duhului Sfânt vin să ajute pe cel care le primește, ca să poată împlini ceea ce l-a creat Dumnezeu să împlinească, contribuind la creșterea, zidirea și întărirea trupului Lui Cristos, care este Biserica.

• 1 Corinteni 12:8-11 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

Cum putem știi ce dar să cerem Domnului? Fiecare știe ce dar își dorește cel mai mult, de care se simte atras și despre care caută să afle mai mult. Cine pune acea dorință în inimile noastre? Nu poate fi diavolul, pentru că el luptă dintotdeauna să „altereze” darurile spirituale, venind cu copii false, și să-i facă pe creștini să se teamă de ele și de lucrarea Duhului Sfânt. Nu poate fi nici firea, pentru că știm deja că „firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora...” (Galateni 5:17). A mai rămas o singură sursă a dorinței și anume Însuși Dumnezeu. Dumnezeu este drept și corect în tot ce face, El nu ne dădea dorința, dacă nu dorea să ne-o și împlinească, dându-ne darul dorit. Chemarea și darul spiritual se împletesc armonios și ambele converg spre slava și înălțarea Lui Isus Cristos și nu a propriei persoane. După ce am primit un dar al Duhului Sfânt, cei din jur îl vor remarca și ne vor confirma că darul este în noi. La urma urmelor, nu primim darul ca să-l ținem ascuns, doar pentru noi înșine ci tocmai pentru a-i binecuvânta și ajuta pe cei care au nevoie de el.

Fiecare creștin poate la un moment dat să opereze în alt dar, decât cel care este legat de chemarea care este peste viața sa. Nu creștinul decide în ce dar spiritual operează, ci Duhul Sfânt este Cel care decide (1 Corinteni 12:11), în funcție de nevoile creștinului precum și ale celor cărora le poate sluji. De-a lungul anilor, Domnul m-a folosit în lucrarea sa, operând prin diferite daruri dintre cele listate în 1 Corinteni 12, și am văzut același lucru în viața altor creștini și pentru că nu noi facem lucrarea ci Duhul care este în noi, cred că pe parcursul vieții cu Isus, fiecare poate opera în toate aceste daruri. Nu toți suntem chemați să fim apostoli, evangheliști, învățători sau păstori. Dar în anumite situații și la scară mai mică, toți putem predica Evanghelia celor pierduți, putem învăța ce spune Biblia pe cei care au nevoie de îndrumare, putem ajuta, sfătui, mângâia și ne putem ruga pentru cei cu probleme sau care ne cer să facem asta pentru ei. De asemenea, prin Duhul Sfânt, toți (unii mai mult, alții mai puțin) putem vorbi în limbi și tălmăci, putem prorocii și primii cuvinte de cunoștință și înțelepciune, putem face minuni și primi darul credinței pentru ceva ce pare imposibil sau putem, tot prin Duhul Sfânt să deosebim duhul din spatele unei persoane, prezent într-un anumit loc, care a cauzat o anumită problemă sau comportament...

• 1 Petru 4:9-11 Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire. Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Cristos, ale căruia sunt slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Toate darurile spirituale sunt daruri pe care atunci când le folosim, alții sunt beneficiarii. Chiar dacă darurile sunt „spre folosul altora”, de fapt ne ajută și nouă, contribuind la creșterea noastră spirituală și fiind o mare sursă de bucurie și împlinire. Știu din proprie experiență, că bucuria slujirii și fericirea de a vedea oameni vindecați, eliberați, mângâiați sau atinși de puterea Lui Dumnezeu, nu au margini.

Pacea și bucuria (Luca 10:21, Romani 8:6, Romani 8:6), precum și sfințirea și curățirea (Romani 8:13, 1 Petru 1:2, 1 Petru 1:22) sunt considerate de unii teologi ca fiind daruri spirituale, iar de către alții ca făcând parte din roada Duhului Sfânt. Sincer, eu cred că pot fi ambele, în funcție de situație. Atunci când trecem prin situații limită, Duhul Sfânt ne poate dărui pacea și bucuria Sa, care întrec capacitatea umană de manifestare, ca să putem face față problemelor cu care ne confruntăm, urmând ghidarea Duhului Sfânt și devenind un exemplu pentru cei din jur. Pacea și bucuria de zi cu zi, ca parte a roadei Duhului Sfânt, sunt manifestarea prezenței Duhului în noi și ne ajută să abordăm orice situație de pe o poziție de liniște și nu de panică sau îngrijorare, cum ne-ar putea conduce firea noastră să facem.

Probabil vă întrebați care este diferența dintre darurile și roada Duhului Sfânt în credincioși. Cuvântul grecesc folosit cel mai frecvent pentru daruri spirituale, este „charismata”, care derivă din cuvântul „charis”, care înseamnă har, cu alte cuvinte, sunt daruri ale harului, așa cum spune Pavel în Efeseni 4:7, „... fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Cristos”. Celălalt cuvânt folosit este „pneumatikos”, care înseamnă, spiritual, ceea ce ține de spiritual. Deci, darurile spirituale sunt abilități speciale pe care Duhul Sfânt le oferă fiecărui creștin născut din nou, așa cum El dorește, pentru a le folosi spre beneficiul celorlalți. Darurile spirituale zidesc și întăresc Biserica Lui Cristos și demonstrează puterea Lui Dumnezeu înaintea necreștinilor, câștigându-i pentru Isus.

Roada Duhului Sfânt, conține mai multe părți individuale dintre care nouă le găsim enumerate în Galateni 5:22-23 și altele în alte versete, toate fiind virtuți ale dragostei agape a Lui Dumnezeu, așa cum le găsim în 1 Corinteni 13:4-7. Roada Duhului Sfânt, este rezultatul prezenței Duhului Sfânt în viața creștinului născut din nou, ca urmare a unei vieți trăite în cooperare cu Duhul Sfânt în ascultare de Domnul.

Nu putem trăi cum ne place, făcând voia noastră și nu a Domnului și să ne așteptăm ca roada Duhului Sfânt să crească în noi. Roada Duhului Sfânt este dovada unei vieți conduse și sfințite de Duhului Sfânt. Biblia ne arată că toți creștinii trebuie să avem roada Duhului în noi, deci depinde de noi să colaborăm cu Duhul Sfânt pentru ca roada să se producă în noi, pe când darurile ni le Duhul Sfânt, după cum dorește. Nu este nici un verset care să susțină ideea că darurile Duhului Sfânt sunt produsul eforturilor și calităților umane.

Când primești un dar, trebuie doar să intri în posesia lui, să întinzi mâna și să-l iei, pe când producerea unui fruct, durează, este un proces cu mai multe etape. Când Duhul Sfânt decide ca o anumită persoană să opereze într-unul dintre darurile Sale, îi dă darul respectiv sau activează darul care este deja în persoana respectivă. Așa cum am mai menționat anterior, fiecare creștin născut din nou poate opera în oricare dintre darurile spirituale, într-o oarecare măsură, în funcție de nevoile celor din jur, la acel moment, pentru că nu el este sursa darului, ci Dumnezeu Duhul Sfânt care locuiește în el și care are voința Sa proprie. De exemplu, când discutăm cu o persoană descurajată, disperată, cu probleme de depresie sau îndoliată, Duhul Sfânt va pune în noi darul de încurajare și ne vom mira ce vom spune persoanei, cum ne vom ruga și cu ce rezultate. Orice cuvinte de încurajare am rosti, fără ca acestea să vină din darul Duhului Sfânt, nu vor putea produce același efect cu lucrarea Duhului Sfânt prin noi. Dacă cineva este bolnav, Duhul Sfânt ne poate da darul de vindecare și să vindece persoana prin rugăciunea noastră, fără ca slujirea de vindecare să fie cu adevărat chemarea peste viața noastră. La fel, dacă există un pericol iminent, Duhul Sfânt poate decide să dea darul cuvântului de cunoștință pentru a avertiza persoana care este în pericol.

Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată, nici pe noi, nici pe nimeni altcineva să operăm în darurile Sale sau să facem ceva contrar voinței proprii. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă și chiar după ce am fost născuți din nou, nu ne-am pierdut libertatea de a decide.

Care sunt de fapt darurile spirituale? Mulți ani am crezut că sunt doar cele nouă, pe care le-a enumerat apostolul Pavel în 1 Corinteni 12:8-11. În realitate, în urma unui studiu mai profund, vedem că sunt mult mai multe și de fapt am putea spune că darurile Duhului Sfânt sunt totalitatea talentelor copiilor Lui Dumnezeu, care depășesc puterea naturii umane, în manifestarea lor, scopul lor primordial fiind să fie de folos altora. Cele mai evidente daruri care sunt listate pe paginile Bibliei ar fi cele care urmează, pe care le putem grupa pe categorii pentru a facilita înțelegerea lor.

Daruri de descoperire: cuvântul de înțelepciune (Efeseni 1:17, Matei 4:3-7,22:15-22,); cuvântul de cunoștință (Faptele Apostolilor 5:1-6, Romani 8:16, Osea 12:10); deosebirea duhurilor (Faptele Apostolilor 8:18-23,10:30-35,16:16-19).

Daruri vocale: vorbirea în alte limbi, care nu au fost învățate (Faptele Apostolilor 2:4-6, 1 Corinteni 14:22); tălmăcirea, interpretarea limbilor (1 Corinteni 14:3,5,14:26-27); prorocia (1 Corinteni 13:2,14:1-5,14:29-32).

Daruri de putere: darul credinței care mută munții (1 Corinteni 12:9, Matei 17:20,21:21, 1 Corinteni 13:2), daruri de vindecare (2 Împărați 5:8-10, Marcu 8:23-25, Iacov 5:14-15, Luca 5:17), darul minunilor (1 Corinteni 14:10, 2 Împărați 4:40-44, Faptele Apostolilor 9:33-35,20: 9-12).

Darurile de slujire corporativă, sau individuală: îmbărbătarea și încurajarea celorlalți (Romani 12:8, Faptele Apostolilor 15:28,31-32); milostenia, dărnicia (Romani 12:8, 2 Corinteni 8:1-3); daruri de administrare și ajutorare (1 Corinteni 22:28, Numeri 11:17); îndemânare și pricepere (Exodul 35:30-35); rugăciunea eficientă, de mijlocire (Romani 8:26, Zaharia 12:10, Efeseni 6:18); cunoaștere, înțelepciune, revelație și judecată (Luca 12:11-12, 1 Corinteni 2:10-11,2:12-15, Romani 9:1); darul ospitalității (1 Petru 4:9-10, Tit 1:8, Evrei 13:2, Romani 12:13).

Daruri care reprezintă oficii sau slujbe în trupul lui Cristos: apostol (Romani 1:1, 1 Corinteni 12:28); proroc (Isaia 6; Ieremia 1:4-19; Ezechiel 1-3); învățător (Romani 12:6-7, Exodul 35:34); pastor (Romani 12:8, Faptele Apostolilor 20:28); evanghelist (Ioan 15:26, Faptele Apostolilor 1:8 ).

Daruri individuale: nașterea din nou, înfierea și viața veșnică (Tit 3:5, Romani 8:4-6,8:9,8:16), tărie, putere (Romani 15:13); înștiințare, ghidare (Marcu 1:12, Luca 2:25-27a, Ioan 16:13, Faptele Apostolilor 20:23, Romani 8:1-6,13-14, Galateni 5:16); darul vorbirii în situații limită sau care par fără ieșire (Matei 10:20, Marcu 13:11, Ioan 14:26)

Să vedem ce spune Biblia despre fiecare dar în parte, din fiecare categorie. Rugăciunea mea este ca acest articol să vă ajute să vă identificați darul, în cazul în care încă nu știți ce chemare este peste viața dumneavoastră și ce daruri ați primit sau vă doriți.

Darurile de descoperire

1. Cuvântul de înțelepciune este darul prin care primim din înțelepciunea Lui Dumnezeu, de care avem nevoie în viața de zi cu zi pentru a învinge problemele complexe la care trebuie să le facem față. Este o înțelepciune care depășește indiscutabil capacitățile noastre mentale și intelectuale. Prin înțelepciunea primită de la Duhul Sfânt, vom putea trece cu bine peste orice capcane puse de cel rău indiferent de ce persoană sau circumstanțe se folosește pentru a ne face rău și vom putea lua deciziile cele mai bune.

• 1 Corinteni 12:8 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune;

 

• Efeseni 1:17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,

Nimeni nu-L poate cunoaște pe Domnul, fără darurile de înțelepciune și descoperire primite de la Duhul Sfânt, și doar după ce cunoaștem adevărul vom deveni liberi. Orice revelație primită de la Domnul, dacă nu este însoțită și de înțelepciunea Duhului Sfânt, pentru a o aplica, nu vom putea beneficia de ea în totalitate.

• Matei 4:3-7 Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”

Pe paginile celor patru Evanghelii găsim multe instanțe în care Isus răspundea provocărilor oponenților Săi cu înțelepciunea care vine de sus și nu putea nimeni să-L contrazică sau să i se opună, nici măcar diavolul. Duhul Sfânt are răspunsurile perfecte la orice întrebare și ne ferește de orice capcană a celui rău.

2. Cuvântul de cunoștință este darul prin care duhul Sfânt ne descopere din ceea ce știe și ne este util și nouă să știm și nu puteam afla prin alte mijloace. De multe ori, când ne rugăm pentru a afla voia Domnului pentru situații specifice în viața noastră sau a altora, răspunsul pe care îl primim, vine sub forma unui cuvânt de cunoștință. Deseori acest dar este legat de alte daruri, Duhul Sfânt arătându-ne care este voia Lui Dumnezeu Tatăl cu privire la persoane sau probleme. De exemplu, se întâmplă frecvent ca Duhul să reveleze o anumită boală sau problemă pe care o are cineva, tocmai pentru că vrea să vindece persoana, să rezolve problema sau să facă o minune; alteori Duhul Sfânt ne descopere dorința cuiva, tocmai pentru a-i arăta că Domnul o cunoaște și are valoare în ochii Lui. Este un dar minunat care contribuie la zidirea, întărirea și creșterea Bisericii.

• 1 Corinteni 12:8 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;

 

• Faptele Apostolilor 5:1-6 Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.

Apostolul Petru nu avea de unde să știe de înțelegerea secretă dintre Anania și Safira, dacă nu primea un cuvânt de cunoștință de la Duhul Sfânt. Ungerea de peste Biserica Primară, era foarte puternică, iar Dumnezeu nu tolera păcatul în mijlocul prezenței Sale. Ca urmare pedeapsa primită de cei doi a fost exemplară, maximă, fără cale de întoarcere. Frica de Domnul a cutremurat pe toți cei care au fost martori și dorința celorlalți de a trăi curat și în sfințenie, a crescut exponențial. Răul a fost curmat din fașă, înainte să-i inspire și pe alții să facă la fel. Duhul Sfânt a descoperit adevărata sursă a păcatului: „Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt”. Nimeni nu-L poate minți pe Dumnezeu și să treacă neobservat, fără să-l coste.

• Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Acest martor interior al inimii despre care vorbește Pavel este tocmai acest dar prin care știm în „omul nostru interior” ceva ce nu știam înainte ca Duhul Sfânt să ne transmită informația respectivă, sub forma unui gând, a unei impresii sau viziuni.

3. Deosebirea duhurilor este darul prin care Duhul Sfânt ne dă discernământul Lui supranatural în identificarea duhului care operează în spatele unor persoane sau situații. Pot fi duhuri rele, duhul omului sau Duhul Sfânt. Nu este un dar de critică, cum din păcate cred unii creștini care consideră că au acest dar și că este „de datoria lor” să dezaprobe darurile altora, fără a fi conduși de fapt, de Duhul Sfânt.

• 1 Corinteni 12:10 ... altuia, deosebirea duhurilor;

 

• Faptele Apostolilor 10:30-35 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare şi a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi.” Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.” Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

Duhul Sfânt i-a descoperit apostolului Petru că El era în spatele invitației de a merge la casa sutașului Corneliu. Au trecut aproximativ 6 ani de la răstignirea și învierea Lui Isus Cristos, și începutul lucrării apostolilor, până când Domnul îi dă lui Petru vedenia prin care curăță orice mâncare, ca simbol pentru ce urma să facă pentru neamuri. Abia atunci Petru s-a convins că mântuirea nu mai era doar pentru evrei, ci și pentru neamuri. În versetele următoare aflăm că cei din casa lui Corneliu, nefiind evrei, au primit botezul Duhului Sfânt, toți „vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu” (versetul 46), ca o reconfirmare a faptului că Dumnezeu dorea să-i mântuiască, după care au fost botezați în apă și ucenicizați, devenind copii ai Lui Dumnezeu.

• Faptele Apostolilor 16:16-19 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Cristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.

Prin Duhul Sfânt, apostolul Pavel a identificat duhul rău, de ghicire care o poseda pe roaba care striga după ei. Femeia spunea un adevăr, dar sursa adevărului era diavolul și așa ceva nu era de acceptat. În Numele Lui Isus Cristos, Domnul lui Pavel, duhul rău a fost forțat să părăsească femeia pe care o poseda.

• 1 Ioan 4:1 Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.

De asemenea uneori cei care operează în darurile de descoperire ale Duhului Sfânt, pot cădea în capcana de a auzi propriul lor duh (când știu deja unele lucruri despre persoana pentru care se roagă și confundă ceea ce știu deja cu ceea ce cred că aud de la Dumnezeu) sau un duh rău. Alteori, din păcate, prorocul poate fi pur și simplu autointitulat proroc, care probabil își confundă propriile gânduri cu mesaje de la Dumnezeu, și poate ajunge informat de un duh rău, cu informații care să-l facă să pară credibil. Tocmai de aceea suntem îndemnați de Ioan, cum am citit mai sus, precum și de Pavel, „să cercetăm prorociile” și de fapt orice descoperire supranaturală și să păstrăm ce este bun (1 Tesaloniceni 5:21).

Darurile vocale

4. Vorbirea în alte limbi este abilitatea supranaturală de a vorbi într-o limbă pe care persoana care primește darul nu a învățat-o niciodată. Duhul Sfânt este Cel care dă cuvintele care formează limbajul, dar rostirea lor ține de persoana care a primit darul. Dacă nu deschidem gura, Duhul Sfânt nu ne va forța s-o facem și nu vom rosti nici un cuvânt. Dumnezeu Duhul Sfânt nu trece peste voința noastră. Nu găsim nici un avertisment în Biblie care să spună că Duhul Sfânt va forța pe cei care primesc un dar spiritual să-l folosească, punându-i în situații stânjenitoare, dimpotrivă, apostolul Pavel ne spune că:

• 1 Corinteni 14:32-33 Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor, căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor.

Cel care ne dă darurile vorbirii în limbi sau al prorociei este Duhul Sfânt, deci Pavel ne spune că noi suntem cei care decid dacă folosesc darul sau nu și Dumnezeu nu face nimic care să aducă dezordine sau ceartă sau care să ne facă rău. Am primit acest dar cu peste două decenii în urmă și am operat și în alte daruri, dar niciodată Duhul Sfânt nu a trecut peste voința mea, și nu m-a forțat să mă rog în limbi, fără să vreau.

a. Vorbirea în limbi ca semn pentru necredincioși, face referire la o limbă vorbită de un număr mai mic sau mai mare de oameni, dintre care măcar unul este prezent și aude ce spune Dumnezeu, în limba lui, prin cineva care nu avea de unde să o cunoască.

• 1 Corinteni 14:22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

Este greu ca cineva să se mai îndoiască de adevărul existenței Lui Dumnezeu, după ce este martor la minunea de a auzi ce are Domnul să le spună în limba sa, limbă neînvățată de cel prin care are loc minunea. Vorbirea în „limbi omenești”, neînvățate, este una dintre metodele pe care le folosește Dumnezeu pentru a atrage oameni la El, așa cum a făcut și la Cincizecime:

• Faptele Apostolilor 2:4-6 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

Unii teologi spun că ucenicii ar fi vorbit toți aceeași limbă și audiența îi auzea vorbind, fiecare în limba sa. Poate părea real, problema este că această concluzie ar plasa minunea ca având loc în cei care ascultau și nu în ucenicii care au fost umpluți de Duhul Sfânt. Să nu uităm că îi auzeau pe ucenici „vorbind în limbile” lor „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Doar Duhul Sfânt putea transmite ce avea Dumnezeu de spus și cu siguranță a făcut-o prin cei pe care i-a umplut și nu prin cei care ascultau. Deci este mult mai plauzibil să concluzionăm că fiecare ucenic dintre cei 120, vorbea măcar una dintre limbile celor care erau martori la eveniment și nu invers. Am cunoscut persoane care pentru o anumită situație, au vorbit prin Duhul Sfânt o limbă străină pe care n-au învățat-o niciodată, pentru că Domnul vroia să comunice prin ei ceva interlocutorului lor, sau chiar pentru a putea interpreta mesajul unui evanghelist sau predicator care vorbea o limbă necunoscută lor. Duhul Sfânt hotărăște ce dar dă, cui, când și în ce fel. În acea zi peste 3000 de suflete s-au întors la Cristos și au fost botezate. Puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul Botezul cu Duhul Sfânt.

b. Rugăciunea în alte limbi care se adresează doar Lui Dumnezeu, nu și oamenilor

• 1 Corinteni 14:2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.

Vorbirea în limbile îngerești, cum sunt numite în 1 Corinteni 13:1, este comunicarea directă cu Dumnezeu, fără ca altcineva s-o înțeleagă, cu excepția celor care au darul interpretării limbilor. De multe ori suntem în situații în care nu știm ce să ne rugăm, care ar fi soluția optimă pentru problema noastră sau a altora. Când Duhul Sfânt se roagă prin noi, știm sigur că rugăciunea este perfectă, după voia Tatălui Ceresc, este ascultată și va primi răspuns. Și chiar dacă nu știm ce ne rugăm, faptul că Duhul Sfânt își face simțită prezența, ne aduce pacea, siguranța și mângâierea de care avem nevoie, ceea ce întrece orice altceva.

• 1 Corinteni 14:4a-5a Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi,... Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi...

Dacă Pavel spune că și-ar dori ca toți să avem acest dar, înseamnă că noi suntem cei care opresc primirea și folosirea Lui și nu Domnul. Nu citim de nici o condiție pentru a primi acest dar, singura piedică fiind, voința liberă a omului, peste care Dumnezeu nu trece. Este un dar care produce zidire spirituală pentru cel care-l practică. Cum ar putea fi altfel, din moment ce prin organele vorbirii noastre, vorbește însuși Duhul Sfânt și ceea ce spune este în acord total cu Dumnezeu Tatăl? Ce dar minunat! Nu este de mirare că diavolul se străduiește atât de mult să-l denigreze, și să-i facă pe creștini să nu-l dorească, dimpotrivă, chiar să se teamă sau să creadă că este demonic.

c. Vorbirea în limbi în biserică – în tandem cu tălmăcirea limbilor.

Vorbirea în limbi, fără darul interpretării, rămâne un mister pentru om, fiind înțeleasă doar de Dumnezeu. Tocmai de aceea ne spune Pavel că dacă cel care are darul vorbirii în limbi, nu are și darul interpretării sau nu este cineva prezent care să opereze în acest dar, să nu se exprime cu voce tare în adunare, ci doar când este singur cu Domnul. Împreună, aceste două daruri sunt similare prorociei și aduc comunicarea cu Dumnezeu la un nivel superior, cu efecte benefice pentru cei care au și folosesc darul vorbirii, precum și pentru cei care aud interpretarea.

• 1 Corinteni 14:4-5 Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

Pavel nu spune că este un dar inferior, spune doar că scopul darurilor manifestate în cadrul bisericii este să fie înțelese de cei prezenți, tocmai de aceea e mai importantă prorocia, pentru că este înțeleasă de audiență, iar dacă vorbirea în limbi este interpretată, cei car o aud o înțeleg și produce același efect, adică zidire sufletească. Vorbirea în limbi, în public, fără interpretare, poate speria pe cei care nu știu ce este, când o aud, cu excepția cazului în care este o limbă pe care tocmai ei o înțeleg, pe când pentru ceilalți este un mister.

• 1 Corinteni 14:26-28 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul, o învăţătură, altul, o descoperire, altul, o vorbă în altă limbă, altul, o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând; şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

Deci, „vorbirea în alte limbi ” este limbajul perfect de rugăciune, pe care să-l folosim zilnic, când petrecem timp cu Domnul, pentru zidire personală și care ne ajută să trecem mai ușor peste probleme care par fără soluții. Să nu ezităm să cerem și darul interpretării limbilor, ca să putem și înțelege ce spune Duhul Sfânt prin noi.

5. Tălmăcirea, interpretarea limbilor este darul prin care Duhul Sfânt revelează credinciosului sensul celor spuse în cuvintele vorbirii în limbi. Este darul care ne dă acces la misterele rostite de Duhul Sfânt prin noi sau prin cei de lângă noi.

• 1 Corinteni 14:3, 5 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească... Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

Suntem îndemnați să cerem și darul tălmăcirii, ca să putem folosi darul vorbirii în limbi și în cadrul Bisericii, pentru zidirea congregației. Nu găsim nicăieri în Biblie scris să cerem ceva ce Duhul Sfânt nu ar vrea să ne dea.

• 1 Corinteni 14:26-28 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul, o învăţătură, altul, o descoperire, altul, o vorbă în altă limbă, altul, o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând; şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

6. Prorocia este darul prin care se primește un mesaj direct de la Dumnezeu, care de obicei este pentru altcineva și aduce zidire, sfătuire sau mângâiere acelei persoane.

• 1 Corinteni 14:1, 3-5 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi... Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

 

• 1 Corinteni 14:29-32 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece. Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă. Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor,

 

• 1 Tesaloniceni 5:19-21 Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.

Mesajul profetic poate veni rareori prin cuvinte clare, primite în duh sau chiar cu voce audibilă. Cel mai adesea Dumnezeu ne vorbește prin impresii, viziuni sau vise. Indiferent cum este primit, acesta trebuie cercetat. Prorocia trebuie să fie în acord cu ceea ce spune Biblia și de obicei confirmă ceea ce persoana respectivă a primit deja de la Domnul, tocmai de aceea trebuie să analizăm orice cuvânt profetic, înainte de a-l accepta ca fiind de la Dumnezeu. Mesajul profetic poate fi 100% corect, alteori doar parțial corect sau poate fi greșit în totalitate, fără ca cel care l-a primit să fie neapărat un proroc fals. De ce? Tocmai pentru că nu este totdeauna ușor pentru proroc sau oricare credincios (toți suntem îndemnați să cerem să „auzim” vocea Domnului), să facă distincția clară dintre ce aude de la Duhul Sfânt, gândurile proprii sau ce îi șoptește cel rău. De aceea este de preferat să recomandăm celor pentru care primim mesajul să-l cântărească și să ceară Domnului să le confirme și lor, dacă nu a făcut-o deja. Când prorocia face referire la decizii importante pentru cel căruia îi este adresată, este vital să nu acționeze pe baza unei singure surse, ci să caute confirmare de la Domnul personal și chiar și prin alte persoane.

• Faptele Apostolilor 13:2 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.”

Biserica era în post și rugăciune pentru a primi ghidare de la Domnul și ca urmare, Duhul Sfânt le-a dat instrucțiunile de care aveau nevoie. Postul și rugăciunea ne ascut simțurile spirituale, ne ajută să ne concentrăm pe părtășia cu Domnul, să intrăm în prezența Sa și să putem auzi mai clar ce are Duhul Sfânt să ne spună.

• Faptele Apostolilor 19:6 Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

 

• Faptele Apostolilor 2:17-18 „În zilele de pe urmă,” zice Dumnezeu, „voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.”

Darul prorociei poate fi primit și prin „punerea mâinilor” celor care au deja darul, care este de fapt o împărtășire a ceea ce Duhul Sfânt a pus deja în persoana care pune mâinile pe altă persoană, și se roagă pentru aceasta.

După ce Duhul Sfânt s-a coborât peste ucenici la Cincizecime, Petru condus de Duhul a reamintit mulțimii cuvintele profețite de prorocul Ioel, care au început să se împlinească sub ochii lor. Dacă cu aproximativ două mii de ani în urmă erau deja „vremurile de pe urmă”, cu cât mai mult suntem noi în aceste vremuri ? Deci și pentru noi este valabilă această profeție și deci toți putem primi botezul Duhului Sfânt și darul prorociei. Nu găsim nici un verset biblic care să limiteze accesul la acest dar sau la vreun alt dar al Duhului Sfânt, dimpotrivă, în 1 Corinteni 14:1, Pavel ne îndeamnă pe toți să le dorim și să le cerem și mai ales să prorocim!

Dorința Lui Dumnezeu pentru noi, Biserica Sa este să fim conduși de Duhul Său, să ne arate ce avem de făcut, cum să rezolvăm problemele de zi cu zi, să ne zidim și să ne încurajăm reciproc.

Darurile de putere

7. Darul credinței, pe care ni-l poate da Duhul Sfânt este acea credință despre care spune Isus că mută munții și care ne garantează obținerea lucrului cerut.

• 1 Corinteni 12:9 Altuia, credinţa prin acelaşi Duh;...

 

• Matei 17:20 „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”

 

• Matei 21:21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare”, se va face. Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Poate că pe baza versetelor de mai sus v-ați decis să credeți cu fermitate pentru un anumit lucru, l-ați cerut de la Domnul și nu l-ați primit. Mi s-a întâmplat și mie și recunosc că nu am înțeles de ce nu a funcționat, până când am înțeles că Isus făcea referire la credința pe care Dumnezeu o pune în noi pentru ceva anume și este credința Lui supranaturală, pe care o primim prin Duhul Sfânt. Nu avem nevoie decât de o fărâmă din acest fel de credință, pentru că nu contează cantitatea ei, ci calitatea.

Când primim darul credinței, mintea și duhul nostru devin conștiente de acest fapt și ne mirăm cu câtă încredere acționăm, declarăm sau ne rugăm pentru ceva ce părea de neconceput până atunci. Acest dar nu rămâne permanent în creștin, pe când credința de care avem nevoie ca să fim mântuiți nu ne părăsește atâta timp cât ne dorim ca Isus să fie Domn peste viețile noastre.

• Romani 12:3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

Este un dar diferit de măsura de credință pentru mântuire, care nu ne părăsește nici o clipă și despre care citim în versetele următoare.

• Romani 10:10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.

 

• Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.

Prin acest dar, Domnul ne poate folosi să facem ceea ce în mod natural nu am putea. Poate fi credință pentru a face minuni sau vindecări de boli grave, pentru a merge și a face lucruri care depășesc puterile noastre, dar care pot salva vieți și rezolva probleme extreme.

8. Tămăduiri / Vindecări este un dar multiplu, făcând referire la diversitatea bolilor, care au nevoie de vindecarea prin puterea Duhului Sfânt.

• Marcu 16:15-18 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Domnul Isus ne trimite pe toți să punem mâinile peste bolnavi în Numele Lui pentru ca aceștia să fie vindecați. Darul vindecărilor nu putea lipsi din lucrarea Celui care a venit în locul Lui Isus, ca să ne dea puterea de a împlini tot ce ne cere Domnul și să ne conducă „în tot adevărul”. Cu siguranță nimeni nu poate spune că toți bolnavii pentru care s-a rugat au fost vindecați și eu nu fac excepție. Important este ca acele cazuri să nu ne oprească să facem ce ne poruncește Domnul Isus să facem. Cu toții știm că cuvintele Lui Isus de pe paginile Scripturii nu sunt recomandări și nici sugestii, ci sunt porunci. De asemenea, știm că nu ne cere să facem ceva pentru care nu ne echipează. Ca urmare, fiecare creștin are nevoie de aceste daruri ca să împlinească ce spune Scriptura. Chiar dacă la început rugăciunile sunt doar pentru vindecarea propriei noastre persoane, pe măsură ce vedem rezultatele, credința noastră crește și îndrăznim mai mult.

Cu toate progresele făcute de medicina modernă, încă nu există nici un medicament care să vindece banala răceală, toată gama de tablete care se găsesc sub un număr enorm de denumiri (compușii de bază fiind de fapt aceeași), nu face altceva decât să mascheze simptomele și răceala să treacă tot după o săptămână, dacă nu apar complicații și poate dura mai mult. În realitate simptomele răcelii (curgerea nasului, a ochilor, inflamarea mucoaselor căilor respiratorii, tusea) sunt efectul luptei sistemului imunitar cu care ne-a creat Dumnezeu, împotriva atacului viral sau bacterian.

Isus este Domn peste orice boală și nici o boală nu este mai greu de vindecat decât alta, fie că este o răceală, fie că este cancer terminal, pentru că Duhul Sfânt este Cel care acționează, aducând în ființă ceea ce Isus Cristos a câștigat deja pentru noi, la cruce. În trupul Său a purtat toate bolile și suferințele noastre și în rănile Lui am fost vindecați (Isaia 53:4-5; Matei 8:17; 1 Petru 2:24) Puteți citi mai multe despre vindecare în articolul Vindecarea prin credință și Vindecarea prin credință – Versete biblice.

a.Vindecarea prin cuvântul proclamat, rostit

• Matei 8:3 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui.

Uneori Duhul Sfânt ne spune doar să proclamăm vindecarea de problema specifică a persoanei bolnave, pentru că El este Cel care face ca acel cuvânt să se împlinească și vindecarea să aibă loc.

b.Vindecare treptată, graduală. Alteori, Duhul Sfânt nu vindecă instantaneu, la prima rugăciune, din motive necunoscute nouă. Poate pentru că vrea să testeze credința celui care dorește să fie vindecat sau să crească credința celui care are darul de vindecare. Poate implicațiile vindecării sunt mult mai ample decât credem noi și are impact în mai multe vieți și prin amânarea vindecării complete, Domnul atinge mai multe ținte. Ce știm sigur, este că Duhul Sfânt decide cui dă darul de vindecare și cum face să se întâmple. Însuși Domnul Isus, care vindeca prin puterea Duhului Sfânt, cât timp a trăit în trup uman pe Pământ, a ales să facă și vindecări graduale, fără să ne explice de ce, așa cum vedem și în versetele următoare.

• Marcu 8:23-25 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.

 

• Ioan 4:51-53 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.

c.Vindecarea prin ungere cu mir. Mirul (untdelemnul) reprezintă Duhul Sfânt, iar actul ungerii este o recunoaștere a faptului că Duhul Sfânt este Cel care face vindecarea. Când ne rugăm în Numele Lui Isus, cerem de la Dumnezeu Tatăl favoarea pe care o are pentru Fiul Său preaiubit. Doar dacă trăim conduși de Duhul Sfânt, fiind copiii Lui Dumnezeu („Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” - Romani 8:14) primim această favoare când ne rugăm în Numele Lui Isus, altfel cuvintele noastre nu au nici o putere și nici autoritate.

• Iacov 5:14-15 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

 

• Marcu 6:12-13 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

Ucenicii au făcut ceea ce i-a învățat Isus, nu doar cât timp Isus era cu ei, ci și după înălțarea Lui, fiind conduși de Duhului Sfânt, care le aducea aminte ce i-a învățat Domnul și le arăta tot ce trebuiau să știe, la fel cum face cu noi. Când Duhul Sfânt ne spune să ungem cu mir persoana pentru care ne rugăm, ar fi bine să ne supunem, nu pentru că doar așa poate lucra Duhul, ci pentru că Domnul dorește în primul rând să-L respectăm și să ascultăm de El, împlinind ce ne cere.

d.Vindecarea prin puterea Domnului

• Luca 5:17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

 

• Faptele Apostolilor 10:38 Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.

Chiar dacă nu sunt alte versete explicite care arată că puterea Lui Dumnezeu este peste copiii Săi, sunt peste 90 de versete în care citim că ne este dată puterea Lui Dumnezeu ca să facem ceea ce ne cheamă și să trăim pentru Dumnezeu, ceea ce implică și lucrările de vindecare, prin puterea Lui Dumnezeu, pe care o primim prin Duhul Sfânt care este în noi.

Pentru ca puterea Domnului să fie cu noi, este nevoie să facem voia Lui și să ne supunem Lui în toate lucrurile. Doar așa, prezența Duhului Sfânt, care este puterea și slava Lui Dumnezeu aici pe Pământ va lucra prin noi, vindecând și binecuvântând pe cei pentru care ne rugăm.

9. Puterea de a face minuni. Ce sunt minunile? Definițiile din dicționarele biblice, pot fi rezumate la: intervenția Lui Dumnezeu în universul natural, un fenomen care trece dincolo de legile naturale sau un act divin prin care Dumnezeu se revelează oamenilor. Pe paginile Bibliei, găsim nenumărate minuni, atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Dumnezeu a adus peste egipteni cele zece plăgi, pentru a demonstra că El este adevăratul Dumnezeu, chiar dacă vrăjitorii reușeau să le repete pe unele dintre ele, prin putere demonică, replicile lor erau inferioare minunilor Domnului. Tot Dumnezeu a despărțit Marea Roșie pentru ca Moise și poporul lui Israel să treacă „ca pe uscat”, i-a ferit de puterea flăcărilor cuptorului încins pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego, și apoi l-a ferit pe Daniel de gurile leilor, când a fost aruncat în groapa lor. Isus a transformat apa în vin de calitate, a hrănit 5000 de bărbați și măcar încă atâtea femei și copii cu doar 5 pâini și doi pești, a mers pe ape și Petru a făcut la fel, a înviat morți etc. Lista minunilor pe care Le-au făcut Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt poate continua pe pagini întregi. Domnul face minuni și azi și nu a încetat niciodată să facă, binecuvântându-i și ajutându-i pe copiii Săi sau pe cei pe care îi cheamă la El, arătându-le puterea Sa. Isus ne-a spus în Matei 19:26b, „'...la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.'” și așa și este.

• 1 Corinteni 14:10 Altuia, puterea să facă minuni;

 

• 2 Împărați 4:40-44 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!” Şi n-au putut să mănânce. Elisei a zis: „Luaţi făină.” A aruncat făină în oală şi a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Şi nu mai era nimic vătămător în oală. A venit un om din Baal-Şalişa. A adus pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz şi spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inşi?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Vor mânca, şi va mai rămâne’.” Atunci le-a pus pâinile înainte şi au mâncat şi le-a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.

 

• Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

 

• Faptele Apostolilor 5:12-16 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

Darul minunilor este unul dintre darurile care demonstrează cel mai bine supremația și omnipotența Lui Dumnezeu. Cine este martor la o minune înfăptuită prin Duhul Sfânt, în Numele Lui Isus, nu mai poate nega vreodată că Isus este Cristos-ul, Fiul Adevăratului și Unicului Dumnezeu!

Darurile de slujire corporativă, sau individuală

10. Îmbărbătare și încurajare este un dar minunat prin care cei care îl posedă reușesc să aducă speranță, curaj și scop în inimile celor disperați, descurajați și care nu mai știu ce să creadă și încotro s-o ia. Cuvântul grecesc „Parakletos” tradus prin Mângâietor în Ioan 14:15 mai înseamnă și Apărător, Ajutor, Sfătuitor, Mijlocitor, ceea ce arată că nu poate fi o altă sursă mai bună decât El, pentru a încuraja pe cei care au nevoie. Chemarea la o astfel de slujire este foarte importantă în Biserică și fiecare dintre noi avem nevoie din când în când de îmbărbătare.

• Romani 12:6-8 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui... Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă.

 

• Faptele Apostolilor 15:28, 31-32 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,... După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. Iuda şi Sila, care şi ei erau proroci, au îndemnat pe fraţi şi i-au întărit cu multe cuvinte.

11. Milostenie, dărnicie nu face referire la dărnicia la care toți suntem chemați, ci la darul prin care cei care-l au, dăruiesc peste măsură de mult și ca urmare Domnul îi binecuvintează cu surse de venituri la care nu ar fi avut acces prin propriile forțe. Adevărații copii ai Lui Dumnezeu care doresc să aibă succes în afaceri, sunt cei care au acest dar și cu cât dăruiesc mai mult cu atât prosperă mai mult. Această dărnicie izvorăște din dragostea agape și din mila sinceră pe care Duhul Sfânt le-a pus în „omul lor interior”. Pavel ne reamintește ce a spus Isus:

• Faptele Apostolilor 20:35 În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primeşti.’

 

• Romani 12:6-8 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat:... 7 Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui... 8... Cine dă să dea cu inimă largă... Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.

 

• 2 Corinteni 8:1-3 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor.

12. Ajutorare și slujire, sunt daruri complementare prin care funcționează cu adevărat toate lucrările și bisericile Domnului. Fără frații și surorile în Cristos care au aceste daruri și care sunt de fapt neremarcați și necunoscuți, lucrarea Domnului nu ar fi putut avansa. Ei sunt cei care susțin, ajută, fac muncile neplăcute și care par neimportante, dar care de fapt sunt vitale în orice lucrare. 

• 1 Corinteni 12:28 Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor...

Cuvântul tradus prin ajutorări este „antílēpsis” în limba greacă și înseamnă, lucrarea Lui Dumnezeu prin care face ca harul și puterea Sa să vină în ajutorul celor care au nevoie, prin intermediul unei persoane conduse de El (conform dicționarului „HELPS Word -studies”).

• Romani 12:7a Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui...

 

• Romani 12:7a (traducerea BVA) Cine a primit darul slujirii, să slujească (pe ceilalţi)...

Cuvântul din limba greacă originală, tradus de Cornilescu prin „slujbă”, iar în Biblia Varianta Actualizată, prin „slujire” este „diakonia”, care înseamnă slujire prin puterea Duhului Sfânt, condusă prin credință („pistis” în limba greacă) – conform „HELPS Word-studies”. „Pistis” și „diakonia”, adică credința și slujirea pentru Dumnezeu, sunt interdependente și nu pot coexista fără a fi dăruite de Duhul Sfânt.

Dumnezeu i-a spus Lui Moise cum urma să-i ușureze lucrarea, împărtășind slujitorilor aleși de El pentru slujire, din darul pe care L-a pus peste Moise, ca să poată face ce i-a chemat să facă.

• Numeri 11:17 Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine şi-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.

13. Cunoaștere, înțelegere și vorbire corectă, doar prin Duhul Sfânt le putem avea la nivelul pe care îl găsim în versetele următoare:

• Luca 12:11-15 „Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi. Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.”

În orice situație limită, Duhul Sfânt conduce vorbirea copiilor Lui Dumnezeu cu o înțelepciune pe care n-o poate contrazice nici cel mai de temut dușman. Este un dar minunat, pe care Duhul Sfânt ni-l dă atunci când avem nevoie, dar de noi depinde să-l recunoaștem și să-l folosim. Prin Duhul Sfânt vom reuși să vorbim scurt, concis, la subiect și cu impact maxim, chiar dacă în mod normal, în situații de acel gen nu am putea nici măcar să deschidem gura și cu atât mai puțin să vorbim eficient și coerent.

• 1 Corinteni 2:12-15 Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.

Doar cu ajutorul Duhului Sfânt putem înțelege tot ce ne-a dat Dumnezeu prin harul Său și tot ce ține de Împărăția Lui, mintea umană firească nu poate nici înțelege, nici interpreta corect ceea ce ține de lumea spirituală, a Duhului Sfânt.

14. Rugăciunea eficientă, de mijlocire este darul primit de cei chemați să fie mijlocitori în rugăciune și cărora Duhul Sfânt le revelează în ce fel să se roage, care este rădăcina spirituală, ascunsă a cauzei pentru care se roagă precum și implicațiile spirituale, care nu pot fi cunoscute în alt mod. Deseori Duhul Sfânt pune în inima mijlocitorilor urgența unor rugăciuni pe care nu le puteau afla prin mijloace naturale, dar care sunt necesare pentru ca Domnul să poată interveni pentru a rezolva problemele respective. În urma rugăciunilor conduse de Duhul Sfânt (de cele mai multe ori în alte limbi, neînțelese de cel care se roagă), Dumnezeu intervine în mod miraculos, rezolvând și salvând situații care păreau imposibile. Este un dar esențial în trupul lui Cristos și pentru avansarea Împărăției Lui Dumnezeu.

• Romani 8:26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. „Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.”

 

• 1 Timotei 2:1 Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,

 

• Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

15. Îndemânare și pricepere este darul Duhului Sfânt prin care cel care-l primește excelează într-un anumit domeniu. Felul în care acesta abordează lucrările pe care le face precum și execuția lor, este special și de multe ori chiar unic, demonstrând că Duhul Sfânt este sursa talentului.

• Exodul 35:30-35 Moise a zis copiilor lui Israel: „Să ştiţi că Domnul a ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda. L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări. I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să lucreze lemnul cu meşteşug şi să facă tot felul de lucrări meşteşugite. I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui, cât şi lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. I-a umplut cu pricepere, ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu şi din in subţire, să facă tot felul de lucrări şi născociri de planuri.”

16. Darul ospitalității. Toți suntem îndemnați să fim ospitalieri, fără să comentăm, dar sunt unii creștini care au cu adevărat acest dar, primit de la Duhul Sfânt și pentru cei din jur pare incredibil felul în care se ocupă de cei pe care îi găzduiesc, câtă dragoste și dăruire au pentru toți cei care le trec pragul casei.

• 1 Petru 4:9-10 Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire. Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

 

• Evrei 13:2 Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.

 

• Romani 12:13 Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.

Daruri manifestate prin slujbe sau oficii

Toate aceste daruri, implică timp, efort, dedicare, seriozitate și dăruire pentru a sluji așa cum ne cheamă Dumnezeu s-o facem. Chiar dacă ne simțim atrași spre unul dintre aceste oficii, la scurt timp după convertire sau după primirea botezului Duhului Sfânt, vor trece ani de maturizare și creștere spirituală până când Domnul deschide ușa pentru lucrarea respectivă. Dumnezeu ne iubește și nu vrea ca imaturitatea, mândria, incapacitatea de a auzi clar când ne vorbește Duhul Sfânt și lipsa de cunoaștere a Cuvântului Său să ne transforme în victime sigure ale dușmanului. Creșterea spirituală este un proces, nu are loc peste noapte și nu putem ajunge instantaneu de la „lapte la hrană tare”.

• Efeseni 4:11-12 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori  şi învăţători  pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos.

17. Oficiul de Apostol, prin care Duhul Sfânt cheamă pe cineva la această lucrare, dăruindu-i tot ce are nevoie ca să facă față chemării primite. 

• 1 Corinteni 12:28 Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători.

Cuvântul original grecesc, tradus prin apostol, este „apostolos” și care conform dicționarului „Strong's Concordance” înseamnă: mesager, delegat, cel trimis de Isus Cristos însuși ca să-L reprezinte, predicând Evanghelia. Dacă urmărim lucrarea apostolilor menționați în Biblie, observăm că au înființat biserici, au pus bazele lucrării Lui Dumnezeu, acolo unde au fost trimiși și au continuat prin a-i uceniciza și pregăti pe cei care urmau să conducă lucrarea după plecarea lor. Despre apostolul Pavel citim că a înființat cel puțin 14 biserici, și multe altele indirect, prin ucenicii și copiii lui spirituali. Apostolii nu doar înființau bisericile, ci se și îngrijeau de starea lor, păstrând legătura prin vizite și scrisori, așa cum vedem în epistolele Noului Testament.

Pavel spune despre slujirea apostolilor:

• 2 Corinteni 2:14-17 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Cristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Cristos.

Adevăratul apostol, în care Duhul Sfânt a pus darul și pe care Dumnezeu l-a chemat în lucrare, știe că atât el, cât și ucenicii săi, care vor conduce lucrarea după plecarea lui, nu pot deforma adevărul Scripturii, indiferent de costuri și își păstrează inima curată, trăind și slujind conduși de Duhul Sfânt și nu de firea lor sau de circumstanțe. Pavel însuși ne spune că a fost chemat să fie apostol:

• Romani 1:1 Pavel, rob al lui Isus Cristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

Dumnezeu nu acordă o mai mare importanță unor daruri decât altora, toate sunt necesare pentru ca Biserica să funcționeze așa cum dorește El, și dacă ar fi o ierarhie a darurilor, Dumnezeu ar fi părtinitor, ceea ce nu este adevărat. În 1 Corinteni 12:22, Pavel arată că mădularele care par mai slabe, sunt esențiale funcționării trupului, „și părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele” (1 Corinteni 12:23-25). Ceea ce ne arată că apostolul nu este neapărat mai important decât prorocul sau învățătorul, dar pentru că prin apostol începe o biserică nouă, este normal să fie pus cap de listă.

18. Oficiul de Proroc. Principala funcție a celui chemat să fie proroc, era de a fi ambasadorul, reprezentantul Lui Dumnezeu, care să comunice poporului cuvântul pe care Dumnezeu îl avea pentru ei. În Biblie găsim și femei chemate la această lucrare: Debora (Judecători 4:4) și Hulda (2 Împărați 22:14-20) Puteți citi mai multe despre Debora în articolul „Cum a folosit-o Dumnezeu pe Debora, femeia judecător."

• Ieremia 1:4-10 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoşteam şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.’ Eu am răspuns: ‘Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.’ Dar Domnul mi-a zis: ‘Nu zice: «Sunt un copil», căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap’, zice Domnul. Apoi Domnul Şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: ‘Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.

19. Oficiul de Învățător este strâns legat de cel de păstor, pentru că ambele chemări se bazează pe ucenicizarea creștinilor. Învățătorul are darul de a explica ceea ce spune Biblia, transformând ceea ce pare complicat în ceva pe înțelesul celor pe care îi învață, la nivelul de înțelegere al celor care ascultă, fără să deformeze adevărul Biblic, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Nivelul la care operează în acest dar, este dat de nivelul de cunoaștere a Scripturii la care ajung cei pe care-i învață.

• 1 Corinteni 12:28 Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători;

 

• Romani 12:6-7 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat:... Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.

Aceasta nu este o lucrare care poate fi făcută doar prin conducerea Duhului Sfânt, fără nici un efort personal. Ca și în cazul celorlalte oficii, și învățătorul are nevoie de multă dăruire, seriozitate, studiu biblic și timp petrecut în prezența Domnului pentru a primi revelația adevărului exprimat de textul Bibliei și pentru a-l putea prezenta la un nivel accesibil celor pe care îi ucenicizează. În zilele noastre accesul la informație este infinit mai ușor decât în timpul bisericii primare, când nu aveau scris decât Vechiul Testament. Pentru a putea discerne ce este corect Biblic și ce nu, din noianul de predici, mesaje, cărți, blog-uri și tot ce găsim publicat sau pe internet, trebuie să știm ce spune Biblia și cum să verificăm dacă ceea ce citim sau auzim se regăsește în Cuvântul Lui Dumnezeu (în cel puțin două secțiuni de versete, pentru a fi confirmat că este așa), ca să credem și să-i putem învăța și pe alții. Adevărul Biblic nu este totdeauna ușor de aflat, de multe ori e nevoie „să săpăm adânc”, să depunem efort și timp, dar odată găsit și confirmat de Duhul Sfânt, este o comoară de mare preț, pe care nu ne-o poate fura nimeni! Iar bucuria care vine din a-i vedea pe alții crescând în cunoașterea Lui Dumnezeu și în păzirea căilor Lui, acopere orice eforturi. Slavă Domnului pentru toate darurile și felul în care ne folosește în ele pentru creșterea împărăției Sale.

20. Oficiul de păstor nu este deloc o chemare ușoară, dar poate fi plină de satisfacții. Orice pastor care face lucrarea aceasta, fără ca Duhul Sfânt să-i fi dat darul și înainte de a fi matur în credință, are mari probleme. A fi pastor nu înseamnă doar a fi apreciat și onorat de cei din biserică, a predica în fața adunării și a merge la conferințe. Adevăratul „păstor al oilor Domnului”, sufere cu cele îndurerate, este alături ce cele cu probleme, le corectează cu dragoste pe cele care au nevoie de corecție și trăiește curat pentru Domnul, „făcându-se pe sine exemplu turmei”.

• Romani 12:8 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat:... 7 Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui... 8... Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă.

 

• Faptele Apostolilor 20:28 Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (priveghetori), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

 

• 1 Petru 5:1-4 Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter (bătrân) ca şi ei, un martor al patimilor lui Cristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine; nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei. Şi, când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.

Petru nu se adresează persoanelor vârstnice, ci celor care sunt „bătrâni” în credință, adică maturi spirituali, care au fost chemați de Dumnezeu să conducă biserici. Nimeni nu poate fi pastor așa cum spune Scriptura, dacă nu este chemat și condus de Duhul Sfânt. Din păcate, enoriașii nu sunt toți sinceri, așa cum nici toți pastorii nu sunt ce ar trebui să fie. Dar cine este condus de Duhul Sfânt, indiferent care este chemarea din viața lui, va trece cu bine peste orice problemă sau atac planificat de cel rău, fie prin situațiile pe care le orchestrează, fie prin oamenii pe care-i folosește.

21. Oficiul de evanghelist este chemarea de a predica Evanghelia în așa manieră încât cei care ascultă sunt atinși de Duhul Sfânt și mulți se conving de adevărul ei. Evanghelistul este martorul eficient al Lui Isus Cristos.

• Faptele Apostolilor 1:8 „Ci voi veţi primi o putere, când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

 

• Faptele Apostolilor 8:5-12 Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Cristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare.” Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.

Ungerea Duhului Sfânt care este peste oficiul de evanghelist, va face semne, minuni, vindecări și eliberări prin cel chemat la această lucrare, convingând audiența că Isus este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu și că este de dorit să se întoarcă de la căile lor rele la Dumnezeu. Acest dar este de cele mai multe ori însoțit de alte daruri, în special de cele de putere și de darurile de vorbire. Mulți evangheliști, primesc cuvinte de cunoștință despre anumite boli de care sufere cei aflați în adunare pentru care se roagă și Dumnezeu îi vindecă; sau primesc prorocii specifice pentru anumite persoane, care de asemenea demonstrează puterea Lui Dumnezeu și convinge oamenii să se întoarcă la Cristos.

Daruri individuale

22. Nașterea din nou, înfierea și viața veșnică nu le poate primi nimeni decât de la Duhul Sfânt. Fără convingerea de păcat pe care o face Duhul Sfânt nimeni nu-și poate regreta păcatul și nici recunoaște că are nevoie de un mântuitor.

• Tit 3:5 El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

 

• Romani 8:9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Cristos, nu este al Lui.

 

• Romani 8:4-6 Pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

 

• Romani 8:16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Darul nașterii din nou pe care-l primim când ne pocăim de păcate, ne cerem iertare, credem că Isus este Fiul Lui Dumnezeu care a murit în locul nostru, și-L rugăm să fie Domnul vieții noastre, ne face membrii ai familiei Lui Dumnezeu. Ca urmare nu vom mai trăi după poftele și dorințele trupului și sufletului nostru, ci după ceea ce ne conduce Duhul Sfânt, care locuiește în noi.

23. Tărie și putere. Doar prin puterea pe care o primim de la Duhul Sfânt, putem rămâne fermi în credința că Domnul este cu noi orice ar fi și nu ne lasă la greu. Doar așa putem avea bucurie, pace și o speranță fermă.

• Romani 15:13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

 

• Efeseni 3:16 Și-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,

24. Înștiințare, ghidare. Duhul Sfânt ne conduce și ne ghidează, dacă ne dorim să o facă. Fiecare creștin a avut momente în care a simțit sau a avut o impresie referitoare la un pericol sau ceva iminent. De cele mai multe ori Duhul Sfânt este ignorat, doar pentru ca la scurt timp, creștinul avertizat să regrete că nu a ascultat. Din păcate mulți nici măcar nu recunosc că Duhul Sfânt a fost Cel care a dorit să-i conducă. Cu cât ascultăm mai atent și ne supunem mai repede cu atât mai des ne va vorbi, ne va conduce și vom progresa în recunoașterea „vocii” Duhului Sfânt.

• Marcu 1:12 Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie,

 

• Luca 2:25-27a Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Cristosul Domnului. El a venit în Templu mânat de Duhul... 

 

• Faptele Apostolilor 20:23 „Numai Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.”

 

• Romani 8:13-14 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

 

• Galateni 5:16 Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Daruri care pot fi roada sau darul Duhului Sfânt, în funcție de situație pentru că sunt atribute ale Duhului Sfânt, care însoțesc prezența Lui, în orice moment.

25. Pacea și bucuria pe care Duhul Sfânt ni le dă în situații limită, în care în mod normal ne-am panica sau am fi terifiați, sunt un dar de care se poate bucura fiecare creștin sincer, pentru că aceste atribute însoțesc prezența Duhului oriunde și oricând.

• Romani 14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Să nu ne temem să ne bucurăm, pentru că Împărăția Lui Dumnezeu a ajuns la noi, așa cum ne spune Isus și este sinonimă cu „pacea și bucuria în Duhul Sfânt”.

• Romani 8:6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Cu cât căutăm mai mult ce-i place Duhului Sfânt și ascultăm de conducerea Lui, cu atât vom avea mai multă pace. Nemulțumirile și frustrările vin din compararea cu standardele acestei lumi, din încercarea de a fi „la fel cu toată lumea” și a realiza ceea ce spune „lumea” că trebuie să realizăm. Dacă suntem conduși de ce dorește firea, nu vom putea avea pace și nici împlinire de durată.

• Faptele Apostolilor 13:52 În timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

 

• Romani 15:13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

26. Sfintirea și curățirea sunt imposibil de obținut fără lucrarea Duhului Sfânt. Doar prin Duhul Sfânt putem muri față de modul vechi de viață, când creierul nostru, modul de gândire și decizie erau programate de modelul lumii în care trăim. Ca să folosim „noul sistem de programare” ceresc, avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt, care să ne ajute să înțelegem „manualul de instrucțiuni”, care este Biblia și să ne arate cum să-l aplicăm în viața de zi cu zi.

• Romani 8:13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

 

• 1 Petru 1:2 după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite!

 

• 1 Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii din toată inima.

Lucrarea Duhului Sfânt arată diversitate în unitate. El decide ce daruri dă, cui, când și cum, pentru ca trupul Lui Cristos, Biserica, să fie zidit întărit și să crească numeric și calitativ. Pavel ne îndeamnă pe toți să dorim și să cerem darurile spirituale, ne spune să cerem toți să vorbim în limbi și să le interpretăm, să prorocim și să lăsăm Duhul Sfânt să ne folosească cum știe El mai bine, ca să găsim „o cale nespus mai bună” (1 Corinteni 12:31b).

Ne este ușor să folosim anumite versete ca fiind literă de lege și în același timp să le ignorăm pe cele care spun să cerem botezul și umplerea cu Duhul Sfânt, precum și darurile spirituale, care sunt cel puțin la fel de importante sau poate chiar mai importante, pentru ca Biserica să fie ce vrea Domnul să fie și cei din lume să dorească ce avem noi în Cristos și să vrea să-L urmeze.
​

Apostolul Pavel a operat în toate darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12:8-11.

Cuvânt de înțelepciune:

• 2 Petru 3:12 Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui,

Cuvânt de cunoștință:

• Faptele Apostolilor 13:9-12 Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Deosebirea duhurilor:

• Faptele Apostolilor 16:16-18 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Cristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

Vorbirea în limbi:

• 1 Corinteni 14:18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.

Interpretarea limbilor (cu siguranță el s-a rugat și a primit, altfel nu îndemna pe ceilalți):

• 1 Corinteni 14:13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.

Prorocia:

• 1 Corinteni 14:6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?

Pavel avea vedenii: - Faptele Apostolilor 16:9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!”

Darul credinței:

• 1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Tămăduiri/vindecări:

• Faptele Apostolilor 14:8-10 În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit, a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble.

Puterea de a face minuni:

• Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

 

• Faptele Apostolilor 20:9-10,12 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”... Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

 

• Efeseni 4:11-12 Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,  pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos.

​​

Copyright © 2017 Carmen Pușcaș.  Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.


ARTICOLE ASOCIATE

DARURILE DUHULUI SFÂNT - VERSETE BIBLICE
Colecție de versete despre darurile spirituale și implicațiile acestora în biserică.
CINE ESTE ȘI CE FACE DUHUL SFÂNT 
Atributele și caracteristicile de netăgăduit ale Lui Dumnezeu Duhul Sfânt, așa cum le găsim în Scriptură.
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” - Faptele Apostolilor 1:8​
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre importanța, necesitatea și beneficiile botezului cu Duhul Sfânt pentru studiu și analiză.

ALTE ARTICOLE DESPRE DUMNEZEU TATĂL, FIUL ȘI DUHUL SFÂNT:
​
CINE ESTE DUMNEZEU
Acest articol este despre adevăratele și indiscutabilele „însușiri ale Lui Dumnezeu”
DUMNEZEU ESTE STÂNCA CREDINCIOSULUI
Dumnezeu este stânca mea la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. - 2 Samuel 22:3
SĂ NE ÎNCREDEM ÎN DOMNUL
 Cu cât ne încredem mai mult în Domnul cu atât devenim mai calmi, mai liniștiți și mai fericiți. ​
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA - VERSETE BIBLICE
​Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. - Isaia 12:2
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE
Dumnezeu nu renunță la copiii Săi, doar de noi depinde să rămânem lângă El.
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE- VERSETE BIBLICE
Versete care confirmă voia Lui Dumnezeu de a rămâne lângă El pentru veșnicie, dar nu ne obligă s-o facem, avem voința liberă.
DUMNEZEU SE ÎNGRIJEȘTE DE COPIII LUI ȘI LA BĂTRÂNEȚE
Așa cum Dumnezeu i-a ținut tari până la sfârșit pe Moise și pe Iosua, o poate face și pentru noi astăzi dacă trăim în ascultare de El.
FRICA DE DOMNUL
„Frica de Domnul” conduce la cea mai profundă motivație pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu și de a nu dori cu nici un chip contrariul.
​FRICA DE DOMNUL - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre frica de Domnul pentru studiu și meditație.
IEHOVA IRE - DUMNEZEU CARE POARTĂ DE GRIJĂ
Dumnezeu ne păzește, ne ocrotește, ne scoate din situații limită și schimbă răul spre bine pentru cei care ne încredem în El.
IEHOVA IRE - DUMNEZEU CARE POARTĂ DE GRIJĂ - VERSETE BIBLICE
 Versete care arată dragostea, protecția și providența Lui Dumnezeu pentru copiii Săi, pentru studiu și analiză.

MENIU PRINCIPAL - MESAJE BIBLICE


Copyright © 2017 Carmen Pușcaș.  Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.