BOTEZUL ÎN APĂ
BOTEZUL ÎN APĂ
Fiecare dintre noi am auzit despre botezul în apă și cu siguranță, sunt multe opinii pe acest subiect. Dar ce spune Biblia cu adevărat despre ce este și ce semnifică botezul în apă al celor care cred că Isus este Fiul Lui Dumnezeu? Botezul în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, nu este o tradiție și nici un obicei. Este o poruncă a Domnului și nu o sugestie. Când s-a arătat ucenicilor după înviere, înainte de înălțarea Sa la cer, Isus a spus:
Ce este Evanghelia? Termenul original din limba greacă înseamnă „vestea bună”, despre mântuirea prin jertfa Lui Isus Cristos. Cele patru Evanghelii, scrise de apostolii Matei, Marcu, Luca și Ioan vorbesc despre viața Fiului Lui Dumnezeu, începând cu întruparea Lui și continuând cu slujirea, trăirea în ascultare totală de Dumnezeu Tatăl și împlinirea planului mântuirii omenirii. Isus Cristos, a ales să trăiască ca om, fiind modelul perfect de urmat, fără păcat. Esența Evangheliei este cuprinsă în trei fapte care sunt atestate și istoric, nu doar biblic: crucificarea, moartea și învierea Lui Isus Cristos (1 Corinteni 15:1-4).
Isus a spus în versetele de mai sus, să predicăm Evanghelia, iar cine va crede și se va boteza va fi mântuit. Apoi Isus a continuat spunând să-i învățăm să păzească poruncile Domnului. O persoană care se botează fără să creadă, intră în apa botezului ca un păcătos uscat și iese afară tot păcătos, dar ud. Poate este prea dură această exemplificare, dar din păcate, este adevărată. Botezul fără credința în Isus nu ajută pe nimeni cu nimic. Nu există nici un verset în Scriptură, care să susțină ideea că un păcătos poate fi mântuit fără să creadă și să fie botezat. În cazul tâlharului de pe cruce, nu exista opțiunea botezului, nu putea să le ceară soldaților romani să-l dea jos de pe cruce să se poată boteza. Cei care avem posibilitatea fizică să fim botezați după ce am crezut, și n-o facem, nu avem nici o scuză. Această idee o dezbat mai în detaliu mai jos, în acest mesaj. Botezul unui copil sau al unei persoane care nu a auzit Evanghelia, nu a crezut-o, nu s-a pocăit de păcate și nu a ales cu sinceritate să trăiască pentru Isus, nu este botezul spre mântuire. Cu alte cuvinte, faptul că părinții m-au dus la preot să mă boteze când aveam câteva săptămâni (fără ca eu să știu ce mi se întâmpla) nu a produs nici un efect în ce privește mântuirea sufletului meu. Adevăratul botez l-am primit când am înțeles ce spune Evanghelia, am urmat pașii porunciți de Isus și am ales din toată inima să fac acest legământ.
Domnul Isus ne-a lăsat o poruncă clară, ca cei care cred vestea bună a Evangheliei să fie botezați în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Este adevărat că în cartea Faptele Apostolilor botezul creștin este menționat ca fiind doar în Numele Lui Isus, dar Isus nu a venit să împlinească voia Lui, ci voia Tatălui Ceresc, fiind ajutat de Duhul Sfânt. Unii teologi spun că apostolul Luca menționează doar numele Lui Isus, pentru că El era Mântuitorul și prin El neamurile aveau acces la Dumnezeu Tatăl, alții susțin că cei botezați, menționați în cartea Faptele Apostolilor, erau evrei, care credeau deja în existența Lui Dumnezeu Tatăl și a Duhului Sfânt, iar acum încheiau legământul și cu Isus Cristos, pe care nu l-au recunoscut până atunci ca fiind Fiul Lui Dumnezeu. Oricât de multe păreri ar fi, un lucru este cert, Isus ne-a dat instrucțiuni clare și tot ce a spus El este mai important și mai demn de urmat decât orice ar spune oricine altcineva, pentru că El este Dumnezeu. De asemenea, dacă botezul nu era un pas important pentru mântuire, nu ne-ar fi spus să-l facem. Domnul îl menționează ca și pas premergător învățării, ca un act firesc imediat după ce persoana care aude Evanghelia, crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și nu după săptămâni sau luni de cateheză.
În decurs de probabil câteva ore, Filip i-a vorbit famenului despre Isus, incluzând necesitatea și importanța botezului în procesul primirii mântuirii (din versetul 36 aflăm că famenul a fost cel care a cerut să fie botezat, fără să mai spună Filip ceva), a crezut din toată inima și a fost botezat. Filip i-a spus că trebuie să îndeplinească o condiție și anume: „Dacă crezi din toată inima, se poate.”
Toate botezurile menționate în Noul Testament, au loc imediat după convertire și apoi cei botezați sunt ucenicizați. Nici în Faptele Apostolilor 8:12; 8:35-38; 10:42-48; 16:13-15; 16:33; 18:8; 19:4-6; 22:14-16, nu citim că ar fi trecut o perioadă de timp între propovăduirea Evangheliei și botezul celor care au crezut și nici că au urmat cursuri de cateheză înaintea botezului. Puteți citi toate versetele despre botezul în apă, la click aici: „Botezul în apă- Versete biblice".
Eu nu am participat la cursuri de cateheză, pentru că m-am decis să mă botez doar cu o zi înainte de botez, în 9 iulie 1994. Aveam aproximativ șapte luni de când am început să frecventez biserica și era primul botez al tinerei biserici unde m-am întors la Cristos. Au trecut 23 de ani de atunci și niciodată nu mi-a trecut măcar prin minte, să renunț la Isus. După botez am început să studiez serios Scriptura și să cresc spiritual.
Cu tristețe pot să spun că de-a lungul anilor am văzut multe cazuri de persoane care au participat la luni de zile de cateheză înainte să fie botezate și care au renunțat la Isus, după perioade variate de timp. Se poate ca cineva să știe cu certitudine ce urmează să facă o persoană, dacă va rămâne sau nu pe calea credinței? Oare toți cei „instruiți” înțeleg cât de important este actul botezului și că trebuie tratat cu multă seriozitate? Botezul este cel mai important legământ din viața unei persoane, cu implicații veșnice și este bine să fie tratat cu seriozitate.
Prin botez declarăm public că renunțăm la vechea viață păcătoasă și începem o viață nouă cu Isus. De ce credeți că mulți creștini, nu au rezistat mult timp pe „Calea îngustă” a credinței? Principalul motiv este că nu au înțeles că prin botez au „murit față de sine” cu Isus, au fost „îngropați” în apă și au ieșit din apă „înviați” cu Isus, ca să trăiască o viață nouă, pentru Domnul. Nu ne mai aparținem, nu mai suntem noi stăpâni pe viața noastră, ci Cel care a plătit prețul de răscumpărare pentru noi. Faptul că cei care se botează nu-și cunosc identitatea în Cristos și nu știu că păcatul nu mai este stăpân peste viața lor, este principala cauză a „căderilor de la credință”. Mă bucur enorm că nu mai sunt eu la conducerea vieții mele! În limitarea minții și emoțiilor umane, am luat multe decizii proaste, care m-au costat și pe care le-am regretat. Pe măsură ce am învățat tot mai mult să cer sfatul Domnului și să-L urmez, viața mea a devenit tot mai frumoasă și mai împlinită și nu aș schimba acest lucru cu absolut nimic altceva. Isus mă iubește mai mult decât mă pot iubi eu vreodată și-mi vrea binele mai mult decât oricine. Din păcate, prea mulți oameni cred că le este mult mai bine să fie ei la conducere, chiar dacă viețile lor sunt un lung șir de eșecuri. Părinții m-au crescut cu frică de Dumnezeu și niciodată nu mâncam, nu plecam la drum sau nu mergeam la culcare fără să mă rog, dar o făceam din teamă de Dumnezeu, nu pentru că îi aparțineam și doream să Îi fac plăcere. Din clipa în care am aflat ce minunat este să am o relație vie cu Domnul, viața mea a început să aibă cu adevărat sens și valoare! Și a devenit infinit mai bună! Mulțumesc Domnul meu! Îmi doresc enorm de mult ca toți oamenii să ajungă să înțeleagă ce a făcut Isus pentru ei și să intre în viața nouă cu Domnul lor, singura viață care merită cu adevărat trăită!
Prin nașterea biologică, am moștenit natura păcătoasă a lui Adam. Prin credința în Isus, pocăința de păcate și noua naștere prin revelarea Cuvântului de către Duhul Sfânt, moștenim natura neprihănită, fără păcat a Lui Isus Cristos. Dacă nu ne cunoaștem drepturile și nici „care este bogăţia slavei moştenirii Lui (Dumnezeu, Tatăl slavei) în sfinţi” (Efeseni 1:18), suntem vulnerabili înaintea diavolului. Beneficiile și binecuvântările vieții trăite cu Isus sunt extraordinar mai mari decât orice plăcere de moment oferită de păcat. Cu cât studiem mai mult Scriptura și înțelegem mai bine ce avem în Isus în această viață și ce ne așteaptă în Rai, pentru veșnicie, nu vom mai vrea să revenim la ce am avut înainte de convertire, vom cunoaște adevărul și adevărul ne va face liberi (Ioan 8:32)
Dușmanul știe care sunt punctele slabe și acolo atacă, reușind să-i facă pe creștini să păcătuiască pentru ca pe urmă să-i facă să creadă că nu mai există iertare pentru ei și Dumnezeu nu-i mai iubește. Cât timp o persoană regretă că a păcătuit și caută iertarea, o poate găsi! Dumnezeu nu încetează să ne iubească nici măcar o secundă. Dragostea Lui nu se bazează pe performanțele noastre, ci este necondiționată! Dacă doriți, puteți citi mai multe în articolul: „Oricine regretă păcatul se poate întoarce la Isus”. Asta înseamnă că putem păcătui cât vrem, pentru că oricum suntem iertați? Sub nici o formă! Când păcătuim voit, înseamnă că iubim păcatul mai mult decât pe Isus și suferința pe care a îndurat-o în locul nostru, nu valorează nimic pentru noi. În Ioan 14:21 și 23, Isus ne arată clar, că nu putem spune că-L iubim, dacă nu trăim curat, păzind poruncile Lui. Dar ce minunată urmare are trăirea în ascultare de Cuvântul Lui! Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Cristos vin să locuiască în inima noastră, prin Duhul Sfânt! Ce dragoste! Ce ne putem dori mai mult decât să știm că Dumnezeul Tri-unitar este cu noi, non-stop!
Credeți că degeaba încearcă diavolul cu atâta disperare să-i împiedice pe proaspeții convertiți la creștinism să se boteze? Dacă nu era un pas important, nu ne cerea Domnul Isus să-l facem și nici apostolii nu ar mai fi insistat pe acest subiect. Botezul în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh este o mărturisire publică a credinței, o tăiere a „punților” care ne mai leagă de trecut și un nou început. Când cineva refuză să se boteze după ce L-a primit pe Isus ca Domn, are o problemă. De cele mai multe ori, cei care refuză se tem să nu afle rudele și prietenii care se opun unei vieți trăite în ascultare de Isus, botezul fiind un act public. Cei care Îl iubim pe Dumnezeu și suntem ai Lui, suntem foarte fericiți când auzim că cineva vrea să se boteze. Ceilalți sunt neutri sau de cele mai multe ori, se opun. Oricare ar fi motivul pentru care o persoană nu se botează, dușmanul se va lupta să-l amplifice și să-l facă să pară mult mai grav decât este. În aproape toate situațiile despre care am auzit, după ce credinciosul a mers înainte și a făcut botezul, cei care îl iubeau i-au acceptat decizia și nu și-au pus amenințările în practică.
Dumnezeu este mai mare decât orice amenințare și poate face ca orice act de opresiune comis împotriva unui creștin, să ducă la ceva bun pentru persoana în cauză. Când Isus este Domnul, facem ce spune El să facem și cu siguranță ne va fi bine pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt plătim un anumit preț. Pierderea relațiilor cu cei care nu vor să audă de Dumnezeu, este de fapt un câștig. Îi Iubim, ne rugăm pentru ei să se întoarcă la adevăr, dar nu ne mai putem petrece timpul cu ei, fără să fim continuu în pericolul de a ne întoarce la vechiul stil de viață. Nu mai putem face ce fac ei și nici să mergem unde mergeam cu ei în trecut, pentru că acum căutăm să-i facem plăcere Domnului și să-i aducem slavă prin viața noastră. Pavel spune: „Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.”” - 1 Corinteni 15:33. Puteți citi mai multe despre minciunile diavolului în articolele: „Minciuni tactice ale diavolului pe care le cred adolescenții” și „Minciuni tactice ale diavolului pe care le cred creștinii”.
Cuvântul din limba greacă, tradus prin botez, este „baptisma” și înseamnă scufundare, nu stropire, nici udare parțială. Botezul în apă, se face prin imersare completă. Când Duhul Sfânt botează creștinul, El curge peste acesta, îmbăindu-l de sus și până jos, ca și apa unei cascade.
În Noul Testament găsim trei tipuri de botez pentru credincioși. Primul menționat este botezul lui Ioan spre pocăință, al doilea este botezul în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt și al treilea este botezul cu Duhul Sfânt.
Ioan Botezătorul a spus despre sine „Eu... sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” (Ioan 1:23). Scopul slujirii lui era să pregătească inimile poporului prin pocăință, pentru a-L putea accepta pe Isus.
Apostolul Pavel, reconfirmă că botezul pocăinței pe care-l practica Ioan Botezătorul nu era suficient pentru mântuire, ci doar îi pregătea pe cei care-l primeau pentru venirea Lui Isus. Pavel nu i-a consiliat, nici nu i-a ucenicizat înainte să-i boteze în apă pe ucenicii lui Ioan, doar le-a spus să creadă în Isus. Versetul spune că după ce au auzit au fost botezați în apă și prin punerea mâinilor lui Pavel au fost botezați și cu Duhului Sfânt, cu dovada vorbirii în alte limbi și a prorociei.
Isus a fost botezat de Ioan, dar nu cu botezul pocăinței, pentru că Isus nu avea de ce să se pocăiască, El nu a păcătuit nicio dată, ci pentru împlinirea a tot ce trebuia împlinit. Și ce trebuia împlinit?
Isus a împlinit toți pașii pentru ca noi să fim socotiți neprihăniți, prin credința în El. Nu suntem „fără păcat” (neprihăniți) prin noi înșine, ci Tatăl ne vede curați, atâta timp cât ne încredem cu totul în Fiul Său, rămânem în Isus și El rămâne în noi, iar când păcătuiim ne cerem sincer iertare. După ce Isus a împlinit actul botezului, Tatăl Ceresc i-a onorat ascultarea, confirmând că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și că în El, Tatăl își găsește plăcerea deplină.
Botezul în apă este de fapt un act fizic prin care ne putem identifica cu ceea ce spune Scriptura că a făcut Isus pentru noi. Impactul implicării fizice în urmarea pas cu pas a morții, îngropării și învierii Domnului, chiar dacă totul este doar simbolic, ne ajută să înțelegem mai profund importanța a ceea ce a făcut Isus pentru noi și face ca jertfa și beneficiile care decurg din aceasta, să devină ceva personal. Este esențial să înțelegem că „am murit” față de stilul vechi de viață în care păcătuiam fără să ne pese prea mult și făceam ce ne plăcea, pentru că eul nostru era domn. Acel „om firesc” a murit „înecat în apa botezului”, a fost îngropat la fundul apei și din apă am ieșit cu natura nouă, duhovnicească, și vom căuta să facem ce ne dictează Duhul Sfânt, pentru că acum Isus este Domn, nu „eul” nostru. Dar, Dumnezeu ne respectă voința liberă cu care ne-a creat și noi suntem cei care trebuie să vrem să murim față de natura veche, să facem așa cum ne-a îndemnat Isus în Luca 9:23b: „... 'Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze'”. Ce ne spune de fapt Isus? Pentru a-L putea urma, trebuie să renunțăm să fim noi cei care conduc și să ne crucificăm zilnic firea veche, pentru că nu este suficient s-o facem o dată pentru totdeauna. Pentru mai multe explicații pe acest verset puteți citi blog-ul: „Cum să-L urmăm pe Cristos”.
Legea dată poporului evreu, prin Moise, impunea circumcizia copiilor de sex masculin, dar legământul nou, în Isus Cristos, impune moartea întregii naturi firești, nu doar îndepărtarea unui mic țesut. Doar murind față de poftele trupești, firești și îngropându-ne firea pământească, putem fi înviați, prin același Duh Sfânt prin care a fost înviat Isus. Doar așa vom putea fi născuți din nou pentru o viața nouă, prin credința în Cristos. Prin această „moarte” a firii, ieșim de sub conducerea păcatului și intrăm în adevărata viață! Prin jertfa sa perfectă, Isus a împlinit Legea, fiind așa cum spunea Ioan Botezătorul, „Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Prin crucificare, a pironit toate cerințele și poruncile Legii, pe cruce, pentru că le-a împlinit în întregime. De la învierea și înălțarea Lui Isus Cristos, suntem sub Noul Legământ, prin care nu ni se mai cere să împlinim toată Legea, ci să credem în Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, care a împlinit-o în locul nostru, nu a păcătuit nici măcar o dată, a plătit prețul păcatelor noastre, murind în locul nostru și Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți și acum șade la dreapta Sa (Evrei 12:2), pentru că și-a încheiat lucrarea de mântuire a omenirii. Poate veți spune că fariseii L-au criticat de multe ori pe Isus că nu păzea Legea. Fariseii sunt cei care, la Legea primită de la Dumnezeu prin Moise, numită „Tora” (sau ”Pentateuhul” care sunt primele cinci cărți ale Bibliei), au adăugat un nou set de reguli și instrucțiuni, grupate în „Talmud”, care nu erau de sorginte Dumnezeiască, ci omenească. Isus nu a împlinit ce era scris în Talmud și pentru aceasta a fost criticat, în schimb a fost singurul care a păzit tot ce cerea Tora, Legea primită de Moise de la Dumnezeu.
Pavel explică în prima epistolă către Corinteni, că fiecare israelit când a fost eliberat din Egipt, a trecut prin experiența botezului în norul Duhului Sfânt, care venea de sus, imersându-i și a botezului în apă. Toți au intrat și au ieșit din apă, fiind botezați în mare, recunoscând conducerea lui Moise. După ce au ieșit din apă, au început o viață nouă, sub o nouă conducere. Toate acestea sunt prefigurarea botezului creștin, noi fiind botezați pentru Isus, tot prin credință ca și ei, primind astfel neprihănirea Lui. („Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat,...”- Evrei 11:29a)
Același Duh Sfânt, care L-a înviat pe Isus din morți, ne „învie” și pe noi la ieșirea din apa botezului, ca să trăim o viață nouă sub conducerea Lui Isus Cristos. Isus și-a încheiat lucrarea de mântuire, acum este „așezat” la dreapta Tatălui Ceresc și noi cei care rămânem în El și El în noi, suntem de asemenea așezați cu Isus în locurile cerești. Nu mai putem adăuga nimic la mântuirea noastră, Isus a făcut totul, suntem mântuiți prin har, nu prin fapte. Pentru că-L iubim, păzim poruncile Lui și căutăm să trăim pe placul Lui, în ascultare de El (Ioan 14:21). Dacă continuăm să alegem să păcătuim, îi dăm dreptul legal diavolului să ne facă rău și să ne distrugă. Păcatul are consecințe.
Al doilea botez menționat în Noul Testament și cel mai important pentru mântuire, este botezul în apă, în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, așa cum ne poruncește Isus să facem (Matei 28:19).
Înainte să se înalțe la cer, Isus i-a trimis pe ucenici să aștepte în Ierusalim să primească puterea de sus, ca să poată deveni lucrătorii Săi. După ce au primit botezul cu Duhul Sfânt, Petru a predicat primul mesaj de evanghelizare. La final, miile de evrei care au ascultat și au crezut Evanghelia, s-au convins că sunt păcătoși și au întrebat ce pot face ca să fie mântuiți, iar Petru le-a răspuns.
Duhul Sfânt vorbea prin Petru și a convins mulțimea de adevărul celor spuse de Petru. Au crezut că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, care a fost condamnat la moarte de două instanțe omenești (cea iudaică și cea romană), fără să fi fost vinovat și că Dumnezeu L-a înviat și L-a înălțat la cer, unde șade la dreapta Sa.
Isus ne spune foarte clar că: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”(Ioan 6:44)
Nașterea din nou survine după ce cel care a auzit Evanghelia, crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu care a plătit cu moartea pentru păcatele lui, și alege sincer să Îl urmeze. Pașii care urmează după schimbarea inimii, prin Duhul Sfânt, sunt dorința de a renunța la păcat, de a deveni ucenicul Lui Isus, urmându-L în apa botezului și apoi primirea botezului cu Duhul Sfânt. Fără să recunoaștem că am păcătuit și fără să ne cerem sincer iertare de la Dumnezeu dorind să ne schimbăm, ceilalți pași îi facem degeaba, nu ne vor ajuta cu nimic. Cu siguranță un bebeluș nu poate împlini nici unul dintre acești pași, pentru ca botezul lui să fie ceea ce ne-a poruncit Isus, ca parte a procesului mântuirii.
Cuvântul „pocăință”, „metanoeó” în original, în limba greacă, este format din „meta” (schimbat după ce a fost cu...) și „noiéō” (a gândi). Conform „Thayer Greek Lexicon”, „metanoeó” înseamnă schimbarea modului de gândire, după conștientizarea și regretarea păcatului, dorind trăirea unei vieți noi, curate, de ascultare, întorcând spatele păcatului și stilului vechi de viață și trăind în așa fel încât să-i placă Lui Dumnezeu. Nici unul dintre pașii mântuirii, nu sunt posibili prin eforturile omenești, fără ajutorul Duhului Sfânt.
Petru scrie mai multe despre botezul în apă, în prima sa epistolă.
Traducerea Cornilescu traduce cuvântul original din limba greacă „antitypon” prin expresia „icoană închipuitoare”. Termenul înseamnă, „ceea ce corespunde la...” sau „un lucru care a urmat un anumit tipar”
Traducerile acestui verset din varianta actualizată (BVA) și cea fidelă (BTF) sunt mai explicite și mai ușor de înțeles:
Apostolul Petru ne spune că rolul botezului nu este să ne spele de o murdărie fizică, ci dovada unei inimi și gândiri care, în urma pocăinței sincere și a cererii de iertare, au fost spălate cu sângele Lui Isus de toate păcatele comise, primind neprihănirea Lui.
Dumnezeu a avut răbdare ca Noe să termine de construit arca (între 50 și 75 de ani, după estimările mai multor teologi), înainte să toarne apele potopului care au acoperit Pământul în întregime, înecând toată nelegiuirea și pe cei care o practicau. A salvat doar 8 suflete neprihănite, din aproximativ 2 milioane de oameni, din apa potopului. Această apă în care au fost îngropați cei păcătoși împreună cu păcatele lor, și din care au fost salvați prin arcă doar Noe și familia lui, este de fapt prefigurarea botezului creștin.
Nașterea din nou nu se referă la o renaștere biologică, nu putem intra din nou în pântecele mamei, dar putem intra în apa botezului, care înlocuiește „apa”, lichidul amniotic, după ce am crezut și am primit sămânța Cuvântului Evangheliei, ca să ne naștem prin Duhul Sfânt. Isus este Cuvântul întrupat care a venit să locuiască printre noi și prin El intrăm în viața nouă. („Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr" - Ioan 1:14a)
După nașterea din nou nu mai suntem din sămânța lui Adam, ci suntem copiii Lui Dumnezeu. Prima dată ne-am născut în păcat, pentru că Adam primul om, a păcătuit și noi am moștenit natura lui păcătoasă. Nașterea nouă, duhovnicească, este din al doilea Adam, adică din Isus, care este total neprihănit, fără nici un păcat, perfect curat și sfânt și moștenim natura Lui („De aceea este scris: 'Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.' Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă” - 1 Corinteni 15:45). Noi suntem cei care trebuie să realizăm și să știm că acum nu mai suntem robi ai păcatului, ne naștem pentru a trăi o viață nouă, curată, fiind în sfârșit așa cum a intenționat Dumnezeu să fim, când a creat omul după chipul și asemănarea Lui. Ne-am întors inima spre El, pentru că El ne-a iubit întâi și nu mai vrem să trăim în păcat, ci suntem neprihănirea Lui Dumnezeu în Cristos („Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” - 2 Corinteni 5:21), nu ne mai aparținem, Isus a plătit cel mai mare preț pentru răscumpărarea noastră („Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”- 1 Corinteni 6:19-20) și în noi locuiește același Duh, care L-a înviat pe Isus din morți. („Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” - Romani 8:11) Toate aceste versete ne arată că de noi depinde să știm ce avem în Cristos și să ne opunem păcatului, alegând ce este bine și plăcut înaintea Lui Dumnezeu.
Pecetea Duhului Sfânt pusă pe cei care credem în Isus, este garanția (arvuna) că suntem ai Lui Dumnezeu, îi aparținem Lui și vom moșteni viața veșnică, împreună cu toate beneficiile pe care aceasta le implică.
Botezul nu ne dă apartenența la o anumită biserică sau denominațiune, ne botezăm în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, și așa cum spune Pavel, facem parte dintr-un singur trup, biserica universală, trupul Lui Cristos, iar Isus este capul acesteia. Cu alte cuvinte, prin botezul în apă aparținem Lui Isus și trăim pentru El, spre slava Tatălui Ceresc, care devine Tatăl nostru.
Când intrăm în apa botezului prin credința în Isus, ne predăm Lui cu totul, declarăm că natura noastră firească, veche, este moartă și nu mai vrem să ascultăm de poftele firii, pentru că Duhul Sfânt, prin adevărul Evangheliei, ne-a schimbat inima, dorințele și scopul. Nu mai dorim ce doream, acum vrem să-i facem pe plac Lui Isus. Aceasta este nașterea din nou... suntem morți față de păcat și vii pentru Cristos. Ieșim din apă pentru a trăi o viață nouă, așa cum, după ce mamei i „se rupe apa”, copilul se naște, ieșind din „apă” și intrând în noua viață, care este complet diferită de cea intrauterină. Prin botez încheiem un legământ cu Dumnezeu în care se „stipulează” că nu mai trăim pentru noi înșine ci pentru Isus, care ne-a răscumpărat cu prețul vieții Sale și renunțăm la toate „drepturile firești”, pentru a avea dreptul de a fi ca El.
Adevărata libertate vine din dorința de a trăi doar pentru Cel care a murit în locul nostru. Doar dacă înțelegem că Isus ne iubește atât de mult încât a murit în locul nostru, plătind pedeapsa pentru păcatele noastre, putem să renunțăm cu totul la trecut și să începem o viață nouă. Prin Isus suntem eliberați de sub puterea păcatului, curați, restaurați prin Duhul Sfânt și putem trăi cu adevărat liberi și împliniți!
- Matei 28:18-20 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”
- Marcu 16:15-16 Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”
Ce este Evanghelia? Termenul original din limba greacă înseamnă „vestea bună”, despre mântuirea prin jertfa Lui Isus Cristos. Cele patru Evanghelii, scrise de apostolii Matei, Marcu, Luca și Ioan vorbesc despre viața Fiului Lui Dumnezeu, începând cu întruparea Lui și continuând cu slujirea, trăirea în ascultare totală de Dumnezeu Tatăl și împlinirea planului mântuirii omenirii. Isus Cristos, a ales să trăiască ca om, fiind modelul perfect de urmat, fără păcat. Esența Evangheliei este cuprinsă în trei fapte care sunt atestate și istoric, nu doar biblic: crucificarea, moartea și învierea Lui Isus Cristos (1 Corinteni 15:1-4).
Isus a spus în versetele de mai sus, să predicăm Evanghelia, iar cine va crede și se va boteza va fi mântuit. Apoi Isus a continuat spunând să-i învățăm să păzească poruncile Domnului. O persoană care se botează fără să creadă, intră în apa botezului ca un păcătos uscat și iese afară tot păcătos, dar ud. Poate este prea dură această exemplificare, dar din păcate, este adevărată. Botezul fără credința în Isus nu ajută pe nimeni cu nimic. Nu există nici un verset în Scriptură, care să susțină ideea că un păcătos poate fi mântuit fără să creadă și să fie botezat. În cazul tâlharului de pe cruce, nu exista opțiunea botezului, nu putea să le ceară soldaților romani să-l dea jos de pe cruce să se poată boteza. Cei care avem posibilitatea fizică să fim botezați după ce am crezut, și n-o facem, nu avem nici o scuză. Această idee o dezbat mai în detaliu mai jos, în acest mesaj. Botezul unui copil sau al unei persoane care nu a auzit Evanghelia, nu a crezut-o, nu s-a pocăit de păcate și nu a ales cu sinceritate să trăiască pentru Isus, nu este botezul spre mântuire. Cu alte cuvinte, faptul că părinții m-au dus la preot să mă boteze când aveam câteva săptămâni (fără ca eu să știu ce mi se întâmpla) nu a produs nici un efect în ce privește mântuirea sufletului meu. Adevăratul botez l-am primit când am înțeles ce spune Evanghelia, am urmat pașii porunciți de Isus și am ales din toată inima să fac acest legământ.
Domnul Isus ne-a lăsat o poruncă clară, ca cei care cred vestea bună a Evangheliei să fie botezați în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Este adevărat că în cartea Faptele Apostolilor botezul creștin este menționat ca fiind doar în Numele Lui Isus, dar Isus nu a venit să împlinească voia Lui, ci voia Tatălui Ceresc, fiind ajutat de Duhul Sfânt. Unii teologi spun că apostolul Luca menționează doar numele Lui Isus, pentru că El era Mântuitorul și prin El neamurile aveau acces la Dumnezeu Tatăl, alții susțin că cei botezați, menționați în cartea Faptele Apostolilor, erau evrei, care credeau deja în existența Lui Dumnezeu Tatăl și a Duhului Sfânt, iar acum încheiau legământul și cu Isus Cristos, pe care nu l-au recunoscut până atunci ca fiind Fiul Lui Dumnezeu. Oricât de multe păreri ar fi, un lucru este cert, Isus ne-a dat instrucțiuni clare și tot ce a spus El este mai important și mai demn de urmat decât orice ar spune oricine altcineva, pentru că El este Dumnezeu. De asemenea, dacă botezul nu era un pas important pentru mântuire, nu ne-ar fi spus să-l facem. Domnul îl menționează ca și pas premergător învățării, ca un act firesc imediat după ce persoana care aude Evanghelia, crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și nu după săptămâni sau luni de cateheză.
- Faptele Apostolilor 2:41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
- Faptele Apostolilor 8:35-38 Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă.” Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
În decurs de probabil câteva ore, Filip i-a vorbit famenului despre Isus, incluzând necesitatea și importanța botezului în procesul primirii mântuirii (din versetul 36 aflăm că famenul a fost cel care a cerut să fie botezat, fără să mai spună Filip ceva), a crezut din toată inima și a fost botezat. Filip i-a spus că trebuie să îndeplinească o condiție și anume: „Dacă crezi din toată inima, se poate.”
Toate botezurile menționate în Noul Testament, au loc imediat după convertire și apoi cei botezați sunt ucenicizați. Nici în Faptele Apostolilor 8:12; 8:35-38; 10:42-48; 16:13-15; 16:33; 18:8; 19:4-6; 22:14-16, nu citim că ar fi trecut o perioadă de timp între propovăduirea Evangheliei și botezul celor care au crezut și nici că au urmat cursuri de cateheză înaintea botezului. Puteți citi toate versetele despre botezul în apă, la click aici: „Botezul în apă- Versete biblice".
Eu nu am participat la cursuri de cateheză, pentru că m-am decis să mă botez doar cu o zi înainte de botez, în 9 iulie 1994. Aveam aproximativ șapte luni de când am început să frecventez biserica și era primul botez al tinerei biserici unde m-am întors la Cristos. Au trecut 23 de ani de atunci și niciodată nu mi-a trecut măcar prin minte, să renunț la Isus. După botez am început să studiez serios Scriptura și să cresc spiritual.
Cu tristețe pot să spun că de-a lungul anilor am văzut multe cazuri de persoane care au participat la luni de zile de cateheză înainte să fie botezate și care au renunțat la Isus, după perioade variate de timp. Se poate ca cineva să știe cu certitudine ce urmează să facă o persoană, dacă va rămâne sau nu pe calea credinței? Oare toți cei „instruiți” înțeleg cât de important este actul botezului și că trebuie tratat cu multă seriozitate? Botezul este cel mai important legământ din viața unei persoane, cu implicații veșnice și este bine să fie tratat cu seriozitate.
Prin botez declarăm public că renunțăm la vechea viață păcătoasă și începem o viață nouă cu Isus. De ce credeți că mulți creștini, nu au rezistat mult timp pe „Calea îngustă” a credinței? Principalul motiv este că nu au înțeles că prin botez au „murit față de sine” cu Isus, au fost „îngropați” în apă și au ieșit din apă „înviați” cu Isus, ca să trăiască o viață nouă, pentru Domnul. Nu ne mai aparținem, nu mai suntem noi stăpâni pe viața noastră, ci Cel care a plătit prețul de răscumpărare pentru noi. Faptul că cei care se botează nu-și cunosc identitatea în Cristos și nu știu că păcatul nu mai este stăpân peste viața lor, este principala cauză a „căderilor de la credință”. Mă bucur enorm că nu mai sunt eu la conducerea vieții mele! În limitarea minții și emoțiilor umane, am luat multe decizii proaste, care m-au costat și pe care le-am regretat. Pe măsură ce am învățat tot mai mult să cer sfatul Domnului și să-L urmez, viața mea a devenit tot mai frumoasă și mai împlinită și nu aș schimba acest lucru cu absolut nimic altceva. Isus mă iubește mai mult decât mă pot iubi eu vreodată și-mi vrea binele mai mult decât oricine. Din păcate, prea mulți oameni cred că le este mult mai bine să fie ei la conducere, chiar dacă viețile lor sunt un lung șir de eșecuri. Părinții m-au crescut cu frică de Dumnezeu și niciodată nu mâncam, nu plecam la drum sau nu mergeam la culcare fără să mă rog, dar o făceam din teamă de Dumnezeu, nu pentru că îi aparțineam și doream să Îi fac plăcere. Din clipa în care am aflat ce minunat este să am o relație vie cu Domnul, viața mea a început să aibă cu adevărat sens și valoare! Și a devenit infinit mai bună! Mulțumesc Domnul meu! Îmi doresc enorm de mult ca toți oamenii să ajungă să înțeleagă ce a făcut Isus pentru ei și să intre în viața nouă cu Domnul lor, singura viață care merită cu adevărat trăită!
Prin nașterea biologică, am moștenit natura păcătoasă a lui Adam. Prin credința în Isus, pocăința de păcate și noua naștere prin revelarea Cuvântului de către Duhul Sfânt, moștenim natura neprihănită, fără păcat a Lui Isus Cristos. Dacă nu ne cunoaștem drepturile și nici „care este bogăţia slavei moştenirii Lui (Dumnezeu, Tatăl slavei) în sfinţi” (Efeseni 1:18), suntem vulnerabili înaintea diavolului. Beneficiile și binecuvântările vieții trăite cu Isus sunt extraordinar mai mari decât orice plăcere de moment oferită de păcat. Cu cât studiem mai mult Scriptura și înțelegem mai bine ce avem în Isus în această viață și ce ne așteaptă în Rai, pentru veșnicie, nu vom mai vrea să revenim la ce am avut înainte de convertire, vom cunoaște adevărul și adevărul ne va face liberi (Ioan 8:32)
Dușmanul știe care sunt punctele slabe și acolo atacă, reușind să-i facă pe creștini să păcătuiască pentru ca pe urmă să-i facă să creadă că nu mai există iertare pentru ei și Dumnezeu nu-i mai iubește. Cât timp o persoană regretă că a păcătuit și caută iertarea, o poate găsi! Dumnezeu nu încetează să ne iubească nici măcar o secundă. Dragostea Lui nu se bazează pe performanțele noastre, ci este necondiționată! Dacă doriți, puteți citi mai multe în articolul: „Oricine regretă păcatul se poate întoarce la Isus”. Asta înseamnă că putem păcătui cât vrem, pentru că oricum suntem iertați? Sub nici o formă! Când păcătuim voit, înseamnă că iubim păcatul mai mult decât pe Isus și suferința pe care a îndurat-o în locul nostru, nu valorează nimic pentru noi. În Ioan 14:21 și 23, Isus ne arată clar, că nu putem spune că-L iubim, dacă nu trăim curat, păzind poruncile Lui. Dar ce minunată urmare are trăirea în ascultare de Cuvântul Lui! Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Cristos vin să locuiască în inima noastră, prin Duhul Sfânt! Ce dragoste! Ce ne putem dori mai mult decât să știm că Dumnezeul Tri-unitar este cu noi, non-stop!
Credeți că degeaba încearcă diavolul cu atâta disperare să-i împiedice pe proaspeții convertiți la creștinism să se boteze? Dacă nu era un pas important, nu ne cerea Domnul Isus să-l facem și nici apostolii nu ar mai fi insistat pe acest subiect. Botezul în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh este o mărturisire publică a credinței, o tăiere a „punților” care ne mai leagă de trecut și un nou început. Când cineva refuză să se boteze după ce L-a primit pe Isus ca Domn, are o problemă. De cele mai multe ori, cei care refuză se tem să nu afle rudele și prietenii care se opun unei vieți trăite în ascultare de Isus, botezul fiind un act public. Cei care Îl iubim pe Dumnezeu și suntem ai Lui, suntem foarte fericiți când auzim că cineva vrea să se boteze. Ceilalți sunt neutri sau de cele mai multe ori, se opun. Oricare ar fi motivul pentru care o persoană nu se botează, dușmanul se va lupta să-l amplifice și să-l facă să pară mult mai grav decât este. În aproape toate situațiile despre care am auzit, după ce credinciosul a mers înainte și a făcut botezul, cei care îl iubeau i-au acceptat decizia și nu și-au pus amenințările în practică.
Dumnezeu este mai mare decât orice amenințare și poate face ca orice act de opresiune comis împotriva unui creștin, să ducă la ceva bun pentru persoana în cauză. Când Isus este Domnul, facem ce spune El să facem și cu siguranță ne va fi bine pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt plătim un anumit preț. Pierderea relațiilor cu cei care nu vor să audă de Dumnezeu, este de fapt un câștig. Îi Iubim, ne rugăm pentru ei să se întoarcă la adevăr, dar nu ne mai putem petrece timpul cu ei, fără să fim continuu în pericolul de a ne întoarce la vechiul stil de viață. Nu mai putem face ce fac ei și nici să mergem unde mergeam cu ei în trecut, pentru că acum căutăm să-i facem plăcere Domnului și să-i aducem slavă prin viața noastră. Pavel spune: „Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.”” - 1 Corinteni 15:33. Puteți citi mai multe despre minciunile diavolului în articolele: „Minciuni tactice ale diavolului pe care le cred adolescenții” și „Minciuni tactice ale diavolului pe care le cred creștinii”.
Cuvântul din limba greacă, tradus prin botez, este „baptisma” și înseamnă scufundare, nu stropire, nici udare parțială. Botezul în apă, se face prin imersare completă. Când Duhul Sfânt botează creștinul, El curge peste acesta, îmbăindu-l de sus și până jos, ca și apa unei cascade.
În Noul Testament găsim trei tipuri de botez pentru credincioși. Primul menționat este botezul lui Ioan spre pocăință, al doilea este botezul în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt și al treilea este botezul cu Duhul Sfânt.
- Ioan 1:31 „Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El (Isus) să fie făcut cunoscut lui Israel.”
Ioan Botezătorul a spus despre sine „Eu... sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” (Ioan 1:23). Scopul slujirii lui era să pregătească inimile poporului prin pocăință, pentru a-L putea accepta pe Isus.
- Marcu 1:4-5 A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.
- Faptele Apostolilor 19:1-6 Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.
Apostolul Pavel, reconfirmă că botezul pocăinței pe care-l practica Ioan Botezătorul nu era suficient pentru mântuire, ci doar îi pregătea pe cei care-l primeau pentru venirea Lui Isus. Pavel nu i-a consiliat, nici nu i-a ucenicizat înainte să-i boteze în apă pe ucenicii lui Ioan, doar le-a spus să creadă în Isus. Versetul spune că după ce au auzit au fost botezați în apă și prin punerea mâinilor lui Pavel au fost botezați și cu Duhului Sfânt, cu dovada vorbirii în alte limbi și a prorociei.
- Matei 3:13-17 Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
Isus a fost botezat de Ioan, dar nu cu botezul pocăinței, pentru că Isus nu avea de ce să se pocăiască, El nu a păcătuit nicio dată, ci pentru împlinirea a tot ce trebuia împlinit. Și ce trebuia împlinit?
- Romani 5:1 Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.
- Romani 5:9 Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
Isus a împlinit toți pașii pentru ca noi să fim socotiți neprihăniți, prin credința în El. Nu suntem „fără păcat” (neprihăniți) prin noi înșine, ci Tatăl ne vede curați, atâta timp cât ne încredem cu totul în Fiul Său, rămânem în Isus și El rămâne în noi, iar când păcătuiim ne cerem sincer iertare. După ce Isus a împlinit actul botezului, Tatăl Ceresc i-a onorat ascultarea, confirmând că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și că în El, Tatăl își găsește plăcerea deplină.
Botezul în apă este de fapt un act fizic prin care ne putem identifica cu ceea ce spune Scriptura că a făcut Isus pentru noi. Impactul implicării fizice în urmarea pas cu pas a morții, îngropării și învierii Domnului, chiar dacă totul este doar simbolic, ne ajută să înțelegem mai profund importanța a ceea ce a făcut Isus pentru noi și face ca jertfa și beneficiile care decurg din aceasta, să devină ceva personal. Este esențial să înțelegem că „am murit” față de stilul vechi de viață în care păcătuiam fără să ne pese prea mult și făceam ce ne plăcea, pentru că eul nostru era domn. Acel „om firesc” a murit „înecat în apa botezului”, a fost îngropat la fundul apei și din apă am ieșit cu natura nouă, duhovnicească, și vom căuta să facem ce ne dictează Duhul Sfânt, pentru că acum Isus este Domn, nu „eul” nostru. Dar, Dumnezeu ne respectă voința liberă cu care ne-a creat și noi suntem cei care trebuie să vrem să murim față de natura veche, să facem așa cum ne-a îndemnat Isus în Luca 9:23b: „... 'Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze'”. Ce ne spune de fapt Isus? Pentru a-L putea urma, trebuie să renunțăm să fim noi cei care conduc și să ne crucificăm zilnic firea veche, pentru că nu este suficient s-o facem o dată pentru totdeauna. Pentru mai multe explicații pe acest verset puteți citi blog-ul: „Cum să-L urmăm pe Cristos”.
- Coloseni 2:10-14 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
Legea dată poporului evreu, prin Moise, impunea circumcizia copiilor de sex masculin, dar legământul nou, în Isus Cristos, impune moartea întregii naturi firești, nu doar îndepărtarea unui mic țesut. Doar murind față de poftele trupești, firești și îngropându-ne firea pământească, putem fi înviați, prin același Duh Sfânt prin care a fost înviat Isus. Doar așa vom putea fi născuți din nou pentru o viața nouă, prin credința în Cristos. Prin această „moarte” a firii, ieșim de sub conducerea păcatului și intrăm în adevărata viață! Prin jertfa sa perfectă, Isus a împlinit Legea, fiind așa cum spunea Ioan Botezătorul, „Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Prin crucificare, a pironit toate cerințele și poruncile Legii, pe cruce, pentru că le-a împlinit în întregime. De la învierea și înălțarea Lui Isus Cristos, suntem sub Noul Legământ, prin care nu ni se mai cere să împlinim toată Legea, ci să credem în Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, care a împlinit-o în locul nostru, nu a păcătuit nici măcar o dată, a plătit prețul păcatelor noastre, murind în locul nostru și Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți și acum șade la dreapta Sa (Evrei 12:2), pentru că și-a încheiat lucrarea de mântuire a omenirii. Poate veți spune că fariseii L-au criticat de multe ori pe Isus că nu păzea Legea. Fariseii sunt cei care, la Legea primită de la Dumnezeu prin Moise, numită „Tora” (sau ”Pentateuhul” care sunt primele cinci cărți ale Bibliei), au adăugat un nou set de reguli și instrucțiuni, grupate în „Talmud”, care nu erau de sorginte Dumnezeiască, ci omenească. Isus nu a împlinit ce era scris în Talmud și pentru aceasta a fost criticat, în schimb a fost singurul care a păzit tot ce cerea Tora, Legea primită de Moise de la Dumnezeu.
- 1 Corinteni 10:1-2 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;
Pavel explică în prima epistolă către Corinteni, că fiecare israelit când a fost eliberat din Egipt, a trecut prin experiența botezului în norul Duhului Sfânt, care venea de sus, imersându-i și a botezului în apă. Toți au intrat și au ieșit din apă, fiind botezați în mare, recunoscând conducerea lui Moise. După ce au ieșit din apă, au început o viață nouă, sub o nouă conducere. Toate acestea sunt prefigurarea botezului creștin, noi fiind botezați pentru Isus, tot prin credință ca și ei, primind astfel neprihănirea Lui. („Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat,...”- Evrei 11:29a)
- Efeseni 2:6 El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus,
Același Duh Sfânt, care L-a înviat pe Isus din morți, ne „învie” și pe noi la ieșirea din apa botezului, ca să trăim o viață nouă sub conducerea Lui Isus Cristos. Isus și-a încheiat lucrarea de mântuire, acum este „așezat” la dreapta Tatălui Ceresc și noi cei care rămânem în El și El în noi, suntem de asemenea așezați cu Isus în locurile cerești. Nu mai putem adăuga nimic la mântuirea noastră, Isus a făcut totul, suntem mântuiți prin har, nu prin fapte. Pentru că-L iubim, păzim poruncile Lui și căutăm să trăim pe placul Lui, în ascultare de El (Ioan 14:21). Dacă continuăm să alegem să păcătuim, îi dăm dreptul legal diavolului să ne facă rău și să ne distrugă. Păcatul are consecințe.
Al doilea botez menționat în Noul Testament și cel mai important pentru mântuire, este botezul în apă, în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, așa cum ne poruncește Isus să facem (Matei 28:19).
Înainte să se înalțe la cer, Isus i-a trimis pe ucenici să aștepte în Ierusalim să primească puterea de sus, ca să poată deveni lucrătorii Săi. După ce au primit botezul cu Duhul Sfânt, Petru a predicat primul mesaj de evanghelizare. La final, miile de evrei care au ascultat și au crezut Evanghelia, s-au convins că sunt păcătoși și au întrebat ce pot face ca să fie mântuiți, iar Petru le-a răspuns.
- Faptele Apostolilor 2:38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”
Duhul Sfânt vorbea prin Petru și a convins mulțimea de adevărul celor spuse de Petru. Au crezut că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, care a fost condamnat la moarte de două instanțe omenești (cea iudaică și cea romană), fără să fi fost vinovat și că Dumnezeu L-a înviat și L-a înălțat la cer, unde șade la dreapta Sa.
Isus ne spune foarte clar că: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”(Ioan 6:44)
- 1 Corinteni 12:3b ... Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
Nașterea din nou survine după ce cel care a auzit Evanghelia, crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu care a plătit cu moartea pentru păcatele lui, și alege sincer să Îl urmeze. Pașii care urmează după schimbarea inimii, prin Duhul Sfânt, sunt dorința de a renunța la păcat, de a deveni ucenicul Lui Isus, urmându-L în apa botezului și apoi primirea botezului cu Duhul Sfânt. Fără să recunoaștem că am păcătuit și fără să ne cerem sincer iertare de la Dumnezeu dorind să ne schimbăm, ceilalți pași îi facem degeaba, nu ne vor ajuta cu nimic. Cu siguranță un bebeluș nu poate împlini nici unul dintre acești pași, pentru ca botezul lui să fie ceea ce ne-a poruncit Isus, ca parte a procesului mântuirii.
Cuvântul „pocăință”, „metanoeó” în original, în limba greacă, este format din „meta” (schimbat după ce a fost cu...) și „noiéō” (a gândi). Conform „Thayer Greek Lexicon”, „metanoeó” înseamnă schimbarea modului de gândire, după conștientizarea și regretarea păcatului, dorind trăirea unei vieți noi, curate, de ascultare, întorcând spatele păcatului și stilului vechi de viață și trăind în așa fel încât să-i placă Lui Dumnezeu. Nici unul dintre pașii mântuirii, nu sunt posibili prin eforturile omenești, fără ajutorul Duhului Sfânt.
Petru scrie mai multe despre botezul în apă, în prima sa epistolă.
- 1 Petru 3:21 Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos,
Traducerea Cornilescu traduce cuvântul original din limba greacă „antitypon” prin expresia „icoană închipuitoare”. Termenul înseamnă, „ceea ce corespunde la...” sau „un lucru care a urmat un anumit tipar”
Traducerile acestui verset din varianta actualizată (BVA) și cea fidelă (BTF) sunt mai explicite și mai ușor de înțeles:
- 1 Petru 3:20b, 21 (BVA) Dumnezeu le aşteptase atunci cu răbdare în timp ce Noe construia acea corabie, în ea au fost salvaţi (de la moarte) prin apă doar opt persoane. Această apă reprezintă (simbolic) botezul care ne salvează şi pe noi, deşi acum nu este vorba despre o salvare de la o murdărire fizică; ci el simbolizează garanţia unei conştiinţe (deja) curate înaintea lui Dumnezeu; iar acest lucru a fost posibil prin învierea lui Isus Cristos.
- 1 Petru 3:20b-21 Odată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, în timp ce era în pregătire arca, în care puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă; Și căreia botezul, fiindu-i o prefigurare, ne salvează acum, (adică, nu înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conștiinţe bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos. (BTF)
Apostolul Petru ne spune că rolul botezului nu este să ne spele de o murdărie fizică, ci dovada unei inimi și gândiri care, în urma pocăinței sincere și a cererii de iertare, au fost spălate cu sângele Lui Isus de toate păcatele comise, primind neprihănirea Lui.
Dumnezeu a avut răbdare ca Noe să termine de construit arca (între 50 și 75 de ani, după estimările mai multor teologi), înainte să toarne apele potopului care au acoperit Pământul în întregime, înecând toată nelegiuirea și pe cei care o practicau. A salvat doar 8 suflete neprihănite, din aproximativ 2 milioane de oameni, din apa potopului. Această apă în care au fost îngropați cei păcătoși împreună cu păcatele lor, și din care au fost salvați prin arcă doar Noe și familia lui, este de fapt prefigurarea botezului creștin.
Nașterea din nou nu se referă la o renaștere biologică, nu putem intra din nou în pântecele mamei, dar putem intra în apa botezului, care înlocuiește „apa”, lichidul amniotic, după ce am crezut și am primit sămânța Cuvântului Evangheliei, ca să ne naștem prin Duhul Sfânt. Isus este Cuvântul întrupat care a venit să locuiască printre noi și prin El intrăm în viața nouă. („Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr" - Ioan 1:14a)
După nașterea din nou nu mai suntem din sămânța lui Adam, ci suntem copiii Lui Dumnezeu. Prima dată ne-am născut în păcat, pentru că Adam primul om, a păcătuit și noi am moștenit natura lui păcătoasă. Nașterea nouă, duhovnicească, este din al doilea Adam, adică din Isus, care este total neprihănit, fără nici un păcat, perfect curat și sfânt și moștenim natura Lui („De aceea este scris: 'Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.' Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă” - 1 Corinteni 15:45). Noi suntem cei care trebuie să realizăm și să știm că acum nu mai suntem robi ai păcatului, ne naștem pentru a trăi o viață nouă, curată, fiind în sfârșit așa cum a intenționat Dumnezeu să fim, când a creat omul după chipul și asemănarea Lui. Ne-am întors inima spre El, pentru că El ne-a iubit întâi și nu mai vrem să trăim în păcat, ci suntem neprihănirea Lui Dumnezeu în Cristos („Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” - 2 Corinteni 5:21), nu ne mai aparținem, Isus a plătit cel mai mare preț pentru răscumpărarea noastră („Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”- 1 Corinteni 6:19-20) și în noi locuiește același Duh, care L-a înviat pe Isus din morți. („Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” - Romani 8:11) Toate aceste versete ne arată că de noi depinde să știm ce avem în Cristos și să ne opunem păcatului, alegând ce este bine și plăcut înaintea Lui Dumnezeu.
- Efeseni 1:13-14 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.
Pecetea Duhului Sfânt pusă pe cei care credem în Isus, este garanția (arvuna) că suntem ai Lui Dumnezeu, îi aparținem Lui și vom moșteni viața veșnică, împreună cu toate beneficiile pe care aceasta le implică.
- Efeseni 4:4-6 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
Botezul nu ne dă apartenența la o anumită biserică sau denominațiune, ne botezăm în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, și așa cum spune Pavel, facem parte dintr-un singur trup, biserica universală, trupul Lui Cristos, iar Isus este capul acesteia. Cu alte cuvinte, prin botezul în apă aparținem Lui Isus și trăim pentru El, spre slava Tatălui Ceresc, care devine Tatăl nostru.
- Romani 6:3-12 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
Când intrăm în apa botezului prin credința în Isus, ne predăm Lui cu totul, declarăm că natura noastră firească, veche, este moartă și nu mai vrem să ascultăm de poftele firii, pentru că Duhul Sfânt, prin adevărul Evangheliei, ne-a schimbat inima, dorințele și scopul. Nu mai dorim ce doream, acum vrem să-i facem pe plac Lui Isus. Aceasta este nașterea din nou... suntem morți față de păcat și vii pentru Cristos. Ieșim din apă pentru a trăi o viață nouă, așa cum, după ce mamei i „se rupe apa”, copilul se naște, ieșind din „apă” și intrând în noua viață, care este complet diferită de cea intrauterină. Prin botez încheiem un legământ cu Dumnezeu în care se „stipulează” că nu mai trăim pentru noi înșine ci pentru Isus, care ne-a răscumpărat cu prețul vieții Sale și renunțăm la toate „drepturile firești”, pentru a avea dreptul de a fi ca El.
Adevărata libertate vine din dorința de a trăi doar pentru Cel care a murit în locul nostru. Doar dacă înțelegem că Isus ne iubește atât de mult încât a murit în locul nostru, plătind pedeapsa pentru păcatele noastre, putem să renunțăm cu totul la trecut și să începem o viață nouă. Prin Isus suntem eliberați de sub puterea păcatului, curați, restaurați prin Duhul Sfânt și putem trăi cu adevărat liberi și împliniți!
- Romani 6:3,4 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
Copyright © 2016 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ARTICOLE CORELATE:
BOTEZUL ÎN APĂ - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care atestă importanța încheierii legământului cu Isus în apa botezului.
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
Faptele Apostolilor 1:8
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT - VERSETE BIBLICE
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS
Ce spune Biblia despre identitatea noastră ca și creștini
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre identitatea creștinului în Isus Cristos
CINE POATE AUZI VOCEA LUI DUMNEZEU
Dumnezeu nu este părtinitor, totuși cine poate auzi ce are El de spus?
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ
Grația divină, bunătatea plină de milă și îndurare a Lui Dumnezeu.
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre atributele harului Lui Dumnezeu pentru studiu și analiză.
IERTAREA: DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SA IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării în opoziție cu puterea distrugătoare a neiertării.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - DE CE NE RUGĂM?
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i s-a arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Puterea răbdării și a păstrării calmului pentru a trăi biruitori și a ne păstra mântuirea.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
ROMANI 6 - HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
SEMNIFICAȚIA CINEI DOMNULUI ISUS
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ARTICOLE CORELATE:
BOTEZUL ÎN APĂ - VERSETE BIBLICE
Versete biblice care atestă importanța încheierii legământului cu Isus în apa botezului.
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT
„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
Faptele Apostolilor 1:8
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT - VERSETE BIBLICE
ALTE ARTICOLE DESPRE DEDICARE ȘI MATURITATE SPIRITUALĂ:
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS
Ce spune Biblia despre identitatea noastră ca și creștini
CINE SUNTEM ȘI CE AVEM ÎN ISUS CRISTOS - VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre identitatea creștinului în Isus Cristos
CINE POATE AUZI VOCEA LUI DUMNEZEU
Dumnezeu nu este părtinitor, totuși cine poate auzi ce are El de spus?
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ
Grația divină, bunătatea plină de milă și îndurare a Lui Dumnezeu.
HARUL - FAVOAREA NEMERITATĂ - VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre atributele harului Lui Dumnezeu pentru studiu și analiză.
IERTAREA: DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SA IERTĂM?
Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării în opoziție cu puterea distrugătoare a neiertării.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - DE CE NE RUGĂM?
Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
IMPORTANȚA RUGĂCIUNII - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
ÎNNOIREA MINȚII PRIN PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE
Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”.
LUI AVRAAM CREDINȚA I-A FOST SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE - VERSETE BIBLICE
Versete pe acest subiect, pentru studiu și analiză.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i s-a arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Puterea răbdării și a păstrării calmului pentru a trăi biruitori și a ne păstra mântuirea.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu și este o sursă esențială de „hrană” pentru sufletul creștinului și conține instrucțiunile indispensabile pentru trăirea creștină.
ROMANI 6 - HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI
Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
SEMNIFICAȚIA CINEI DOMNULUI ISUS
Un studiu mai aprofundat pe tema Cinei Domnului.
MENIU PRINCIPAL
Copyright © 2017 Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.