ESTE CORECT SĂ JUDECĂM?
Ceea ce alegem să intre și să rămână în inimile noastre, determină dacă ce va ieși mai târziu din gurile noastre va fi bun sau rău.
Firea noastră umană nu produce roade bune, de la sine. Noi trebuie să vrem și să alegem să preluăm controlul peste natura egoistă și păcătoasă, prin natura născută din nou, prin Isus Cristos. Dacă îi permitem „firii” noastre să ia deciziile, atunci ea ne conduce. De noi depinde să ne asigurăm că nu -L întristăm pe Domnul cu ceea ce permitem să fie în inimile noastre și care ulterior va ieși prin gurile noastre.
Dragostea este cea mai importantă parte a roadei Duhului Sfânt și este fundamentul tuturor celorlalte. Fără dragoste nu poate exista roada Duhului.
Să privim puțin la puterea cuvintelor pe care le rostim. Limba este un mădular mic dar este comparată cu cârma unui vapor. Poate schimba situațiile spre bine sau spre rău.
Petru a scris cele de mai jos într-una dintre epistolele sale, incluzând ce spunea regele David în Psalmul 34:
Ceea ce rostesc limbile noastre, curge din ceea ce am permis să intre în inimile noastre. Suntem miloși, sau indiferenți, sensibili sau duri, îngăduitori și permisivi sau mândri și intransigenți... suntem o binecuvântare, calificându-ne pentru a moșteni binecuvântarea sau suntem contrariul, ratând ce are Dumnezeu bun pentru noi?
Isus a venit să ne arate calea spre o „viață din belșug”. Petru ne reamintește că pentru a o avea, trebuie să ne păzim limbile de rău și de orice cuvinte înșelătoare. Noi trebuie să ne folosim limbile ca să aducem pace. A-i ajuta pe alții cu o atitudine smerită, care să-i încurajeze și nu să-i dărâme, este roada Duhului Sfânt. Domnul ne arată dragoste și când ne corectează greșelile. Este foarte important ca atunci când trebuie să corectăm sau să-i certăm pe alții, s-o facem în dragoste. Vă puteți imagina cum ar fi dacă Domnul le-ar arăta altora lipsurile și greșelile noastre? Care ar fi scopul? De multe ori trebuie să luăm atitudine când alții greșesc, dar trebuie s-o facem cu inima curată, după ce ne-am rezolvat propriile noastre greșeli.
A șaptea urâciune enumerată dintre cele “7 lucruri pe care le urăște Domnul” din capitolul 6 al cărții Proverbele, este stârnirea de certuri.
Domnul urăște discordia. Nu numai că nu-i place, o urăște. Putem opri multe certuri și neînțelegeri în trupul Lui Cristos, la locul de muncă sau la școală, dacă arătăm dragoste, milă și toleranță în locul unei atitudini negative.
Soția unuia dintre pastorii pe care i-am avut mai de mult, de câte ori venea cineva să i se plângă despre faptele altcuiva, oprea discuția înainte de a se ajunge la detalii, spunând: „Haide să ne rugăm chiar acum pentru fratele sau sora” (după caz). Pentru că se comporta la fel de fiecare dată, alegând „să curme din fașă” orice bârfe sau discuții negative, nu a trecut mult până toți știau că nu are rost să meargă la ea cu vești negative sau răutăcioase decât dacă doreau să se roage pentru persoanele respective...
Același verset este scris după cum urmează în Biblia Amplificată: „Nici un cuvânt stricat și nici vulgar să nu vă iasă din gură, nici un cuvânt care rănește sau care este fără valoare, ci numai o [vorbire] bună, benefică pentru creșterea spirituală a celorlalți, potrivit cu ceea ce este nevoie, ca să binecuvânteze și să dea har (favoarea Lui Dumnezeu) celor care o ascultă.”
Limbile noastre pot deveni o binecuvântare pentru alții, dacă le folosim corect, acordând har celor cu care vorbim. Cât este de important să facem asta în lumea zilelor noastre, unde bunătatea și facerea de bine devin tot mai rare. Oamenii au nevoie de dragoste și de har, iar noi suntem cei binecuvântați când acționăm prin această roadă a Duhului Sfânt.
Chiar și atunci când e nevoie să corectăm pe cineva, dacă o facem cu bunătate și dragoste, așa cum am vrea să fim și noi corectați de alții, rezultatul va fi cu totul altul.
Bruce Marciano este actorul care a jucat rolul Lui Isus în „Evanghelia după Matei”. Jucând acest rol, actorul mărturisește că a învățat foarte multe despre inima Domnului. S-a rugat foarte mult pe parcursul filmărilor, ca să facă totul pe placul Domnului. A fost atent la călăuzirea pe care i-o dădea Duhul Sfânt în timp ce studia replicile și se pregătea pentru fiecare scenă. Unul dintre lucrurile importante pe care le-a învățat a fost că Isus nu a trăit și nici nu a vorbit diferit de felul în care ne vorbește Duhul Sfânt în inimile noastre. Multe dintre versetele în care oamenii Îl văd pe Isus supărat și aspru, în timp ce se ocupa de treburi mai dure pentru Tatăl Ceresc, Bruce le-a interpretat altfel decât au făcut alți actori. Duhul Sfânt i-a arătat că Isus „convingea” oamenii de păcat și nu-i condamna. Isus a spus, nu numai o dată, că nu a venit să condamne lumea, ci ca s-o mântuiască (Ioan 3:17, Ioan 8:11). Când citim versetele respective, nu ne putem imagina tonul și felul în care s-a purtat Isus, decât pe baza modului nostru de gândire și reacție. În realitate Isus, nu a semănat cu noi , El a fost și s-a comportat așa cum este Duhul Sfânt în inimile noastre și anume: smerit dar ferm, convingând, nu condamnând, iubind inclusiv pe dușmanii Săi și nu urând, supus Tatălui și nu răzvrătit etc. Misiunea noastră este să fim ca El și să aducem roada Duhului Sfânt.
Același verset, tradus din Biblia Amplificată, spune: „O inimă blândă [cu puterea ei de vindecare] este un pom de viață, dar cea care intenționat spune contrariul, zdrobește duhul.”
Putem avea „limbi care vindecă”, care „zidesc” sau „limbi stricate” care „zdrobesc duhurile” celor care ne ascultă. Știm ce a făcut Isus când a fost pe Pământ și ce face Duhul Sfânt, astăzi. Ca să ajungem și noi să facem la fel, trebuie să rămânem în dragostea Domnului și să avem dragostea Lui în noi, ca să putem domni peste natura noastră carnală, care se opune continuu Duhului și să ne folosim cuvintele pe care le rostim pentru a-i ridica pe ceilalți și nu pentru a-i dărâma.
Dacă suntem duri și critici în inimile noastre, nu vom putea semăna și nici culege altceva. Dacă suntem smeriți, miloși și toleranți ne vom face bine atât nouă cât și celor din jur.
Dacă avem grijă să ne ținem firea sub control (să ne crucificăm natura carnală) putem semăna viață. Este spre binele nostru să dăm și să primim viață. Din păcate, uneori ne dăm frâu liber reacțiilor negative la situații neplăcute, ceea ce nu ajută nimănui, nici celor care „beneficiază” de reacția noastră și nici nouă... ca să nu mai menționăm cât de mult le displace Domnului, precum și Duhului Sfânt, care este tot timpul cu noi. Dar dacă reușim să avem atitudinea corectă a inimii și să ne oprim limbile, vom semăna viață, nu distrugere. Putem semăna ceva bun atât pentru cei din jur cât și pentru noi și să-i facem pe plac Domnului.
Cea mai bună poziție de pe care să abordăm orice situație este cea a smereniei. De pe o poziție de smerenie, putem obține o reacție pozitivă de la aproape oricine. Pe Dumnezeu nu-L încântă oamenii mândri și nici pe majoritatea semenilor noștri.
Versetele următoare sunt foarte elocvente când e vorba despre modul în care trebuie să ne comportăm cu ceilalți.
Uneori oamenii cred că nu vor păți nimic dacă sunt critici, neiertători și îi judecă aspru pe ceilalți. Dar Dumnezeu vede totul și nu-i scapă nimic din tot ce se întâmplă inclusiv în inimile și mințile noastre. Cu timpul, „primim înapoi” tot ce am făcut altora. Este foarte posibil ca mulți dintre cei care sunt în iad, să fi ajuns acolo pentru că s-au amăgit crezând că erau creștini, dar au trăit fără să arate dragoste, ci dimpotrivă au judecat, criticat și condamnat pe semenii lor.
Regele David a scris despre Dumnezeu:
Nici unul dintre noi nu ne-am câștigat prin vreun efort personal abilitățile noastre mentale, nici talentele sau aspectul fizic cu care ne-am născut. Nu am fost binecuvântați în felul în care am fost creați, doar ca să ne mândrim și să devenim niște încrezuți. Uneori avem unele puncte tari și devenim duri cu cei care sunt slabi acolo unde noi suntem tari. Nu ar trebui să ne comportăm astfel. Dumnezeu ne-a creat diferiți și a pus daruri diferite în măsuri diferite în fiecare dintre noi, potrivit cu planul pe care îl are pentru fiecare. Trebuie să arătăm milă celor care sunt mai slabi în anumite arii ale vieții și nu să ne credem mai buni. Cei slabi au nevoie să le arătăm bunătate, să ne rugăm pentru ei și nu să le facem viața și mai grea. În același timp și noi avem anumite arii în care suntem mai slabi decât alții și ne dorim să ni se acorde har. Să nu uităm că Domnul dă, dar tot El poate lua înapoi ce ne-a dat.
Chiar dacă am depus mai mult efort decât alții cu cea ce ne-a înzestrat Dumnezeu, asta nu ne face mai buni decât alții. Domnul nu ne iubește mai mult din această cauză și nici nu iubește mai puțin pe altcineva care a muncit mai puțin. Primul lucru dintre cele șapte pe care le urăște Domnul este: „ochii trufaşi” (Proverbele 6:17a). În Biblia Amplificată versetul spune: „O privire mândră [duhul care-l face pe om să se supraestimeze pe sine și să-i subestimeze pe alții]”.
Dumnezeu ne-a creat pe fiecare unicat, fiecare este altfel decât ceilalți. În fiecare este ceva bun, trebuie doar să căutăm părțile bune în ceilalți și sigur le găsim. Așa se comportă dragostea, cum citim și în 1 Corinteni 13:7. Mulți oameni au răni sufletești adânci și nu reușesc să se vindece de ele și nici să treacă peste trecutul lor, iar noi, în loc să avem milă de ei, ne purtăm aspru cu ei. Habar nu avem prin ce au trecut și nici cât de capabili erau să facă față situațiilor grele sau chiar disperate. Dacă îi judecăm cu asprime, considerând că situația noastră a fost mai grea decât a lor și totuși ne-am creat o viață bună, nu avem atitudinea corectă. Nu ne putem pune în situația altei persoane, pentru simplul motiv că nu suntem identici cu acea persoană și nici circumstanțele noastre nu au fost identice.
La urma urmei, cine suntem noi ca să-i judecăm pe alții?
Ne-a chemat Dumnezeu să împărțim tronul cu El, domnind peste alții? Cine credem uneori că suntem?
Toți suntem păcătoși - „chiar dacă suntem păcătoși iertați prin har”. Care dintre noi poate arunca primul piatra în altcineva pentru un anumit păcat comis? Poate că am comis exact același păcat, dar n-am fost prinși. Așa cum le-a spus Isus fariseilor, referitor la femeia prinsă în adulter: „'Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea'” (Ioan 8:7b). Nici unul dintre noi nu este fără păcat, deci toți suntem descalificați de la a arunca cu piatra condamnării în alții.
Dacă am face totul cu o atitudine de smerenie, fără să uităm că suntem mântuiți doar datorită harului Lui Dumnezeu, ne-ar fi mai greu să fim atât de critici la adresa celorlalți.
Multe din lucrurile pe care le judecăm la alții, nu ne privesc deloc și nu sunt treaba noastră. De ce ne-ar privi pe noi cât câștigă cineva și cum își cheltuie banii? Sau cât de curată sau murdară este casa sau curtea cuiva? Cu ce ne ajută sau ne încurcă?
Alte versete pline de înțelepciunea Domnului:
Majoritatea creștinilor știu că primul criteriu prin care deosebim a cui voce o auzim este: dacă vocea condamnă, sursa este diavolul; dacă vocea convinge, este Duhul Sfânt, pentru că diavolul distruge, pe când Duhul Sfânt zidește, chiar și atunci când ne ceartă sau ne corectează.
Diavolul este cel care „acuză, judecă și condamnă”. „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10) Nu este nici o îndoială că unele dintre lucrurile cu care diavolul ne pârăște la Domnul, sunt adevărate, și este mai mult decât încântat să ne dea pe față greșelile și păcatele. Dar dacă suntem iertați, tot ce face contra noastră este anulat. Dacă nu este un scop bun în a expune greșelile altora, ce rost are s-o facem? Harul acopere o multitudine de păcate, pentru că asta face bunătatea Lui Dumnezeu. Asta ne dorim să facă Domnul pentru noi și deci, la fel trebuie să facem și noi cu ceilalți.
Când condamnăm pe altcineva, de un știm noi că persoana respectivă nu și-a cert iertare de la Domnul și nu s-a îndreptat?
Nici atunci când știm sigur că cineva a păcătuit, suntem noi cei care hotărâm dacă va ajunge în iad? Ne-a lăsat Dumnezeu în locul Lui să decidem? Cunoaștem noi ce este în inima altcuiva? Este una să spunem păcatului pe nume și cu totul alta să condamnăm păcătosul.
Oare de ce dorim ca nouă să ni se dea har, dar pentru ceilalți să se aplice legea? Același principiu care se aplică în neiertarea celui care ne greșește se aplică și în acuzarea altuia înaintea Lui Dumnezeu. Dacă regretăm că am greșit și ne cerem iertare făcând apel la mila Lui Dumnezeu, și El ne iartă, dar noi nu-i iertăm pe cei care ne-au greșit, nici noi nu vom mai beneficia de iertarea Domnului.
Același principiu se aplică și când credem că avem autoritatea de a judeca cu asprime pe altcineva pentru greșelile comise, pentru că vom ajunge judecați cu aceeași măsură cu care am judecat noi. Când procedăm astfel, pierdem harul Lui Dumnezeu și ne întoarcem sub lege. Nu putem trăi sub har, când cerem aplicarea legii pentru ceilalți. Ne amăgim dacă credem contrariul, pentru că Domnul ne spune că pentru a beneficia de har, trebuie la rândul nostru să acordăm har celorlalți, sau ne întoarcem înapoi sub lege.
Sunt situații când suntem chemați să judecăm, dar numai în conformitate cu ce ne spune Domnul.
Suntem chemați să fim atenți și să-i identificăm pe prorocii falși și pe cei care cauzează probleme, și pentru asta trebuie să ne folosim judecata. De aceea trebuie să cunoaștem Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să putem judeca corect.
Uneori ne putem afla în situația în care alții ne-au făcut rău, iar Domnul ne învață ce trebuie să facem.
În versetul următor, ni se spune că ne poate costa dacă nu judecăm și permitem ereziile în trupul Lui Cristos.
Fiecare trebuie să-și folosească propria judecată pentru a putea împlini porunca din versetele de mai sus. Dar trebuie să judecăm corect, nu cu răutate și nici malițios. Nu este corect dacă suntem critici la adresa altora. Calomnia și judecata incorectă nu sunt evlavioase. Trebuie să-i edificăm și să-i întărim pe ceilalți, nu să-i dărâmăm.
Dacă nu vrem ca alții să judece fiecare lucru mic pe care-l facem, atunci n-ar trebui să facem nici noi asta altora. Este de preferat să practicăm judecata corectă, prin care să acordăm milă, așa cum ne-ar place să facă și alții pentru noi.
„Judecata nedreaptă” este greșeala gravă pe care au comis-o prietenii lui Iov și Dumnezeu le-a cerut să-și ceară iertare pentru ea. Chiar dacă intențiile lor erau bune, tot au greșit și L-au supărat pe Domnul. Ei chiar credeau că tragedia prin care trecea Iov era urmarea unui păcat pe care acesta l-ar fi comis. Este ușor să ajungem să credem la fel ca ei, când judecăm lucrurile potrivit cu ceea ce vedem cu ochii fizici și habar nu avem ce face sau permite Dumnezeu pentru scopurile Sale.
Mai este un anumit fel de judecată care este foarte grav, și anume, atunci când judecăm cu ipocrizie; facem asta când judecăm paiul din ochiul altuia, în timp ce noi avem o bârnă în ochiul nostru.
Doar când ne examinăm cu atenție pe noi înșine și suntem deschiși la orice corecție și ghidare pe care ne-o face Duhul Sfânt, putem aborda orice lucru de pe o poziție de smerenie. Dumnezeu este Răscumpărătorul final. El caută permanent căi pentru a ne îmbunătăți viața și a ne răscumpăra „din felul deșert de viețuire”. Dacă Domnul care este Creatorul și Stăpânul nostru perfect și fără păcat, nu ne condamnă ci caută să ne salveze, cine ne credem noi că suntem ca să ne dărâmăm unul pe celălalt?
„A judeca” și „a ierta” sunt situații foarte similare. Vrem să fim iertați? Atunci trebuie să iertăm la rândul nostru. Nu vrem să fim judecați și nici condamnați? Atunci trebuie să ne oprim din a-i judeca și a-i condamna pe ceilalți.
Dacă nu iertăm, atunci păcatele noastre vor ajunge să fie folosite împotriva noastră. Dacă aplicăm legea contra altora și nu harul, legea se va aplica și în cazul nostru. Dacă acordăm har și noi tot har vom primi.
În concluzie, toți avem mare nevoie de dragostea „agape”. Cum noi primim dragostea Lui Dumnezeu, tot așa trebuie s-o dăm mai departe, iubindu-i pe ceilalți. Dumnezeu iubește pe fiecare. Ca să avem și să dăruim dragostea agape, e nevoie de efort. Trebuie să facem alegerile corecte, atunci când natura noastră căzută vrea să fie răutăcioasă și neiubitoare. Ce este minunat în toate acestea, este faptul că viața trăită în dragoste și dăruind dragoste, este cea mai bună, mai împlinită și mai frumoasă. „Adevărata viață” vine din „dragostea adevărată”. Dragostea îi binecuvântează pe cei care o primesc, Îl binecuvântează pe Tatăl Ceresc și nu în ultimul rând îl binecuvântează pe cel care o dăruiește.
Firea noastră umană nu produce roade bune, de la sine. Noi trebuie să vrem și să alegem să preluăm controlul peste natura egoistă și păcătoasă, prin natura născută din nou, prin Isus Cristos. Dacă îi permitem „firii” noastre să ia deciziile, atunci ea ne conduce. De noi depinde să ne asigurăm că nu -L întristăm pe Domnul cu ceea ce permitem să fie în inimile noastre și care ulterior va ieși prin gurile noastre.
Dragostea este cea mai importantă parte a roadei Duhului Sfânt și este fundamentul tuturor celorlalte. Fără dragoste nu poate exista roada Duhului.
Să privim puțin la puterea cuvintelor pe care le rostim. Limba este un mădular mic dar este comparată cu cârma unui vapor. Poate schimba situațiile spre bine sau spre rău.
Petru a scris cele de mai jos într-una dintre epistolele sale, incluzând ce spunea regele David în Psalmul 34:
- 1 Petru 3:8-12 Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea. Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare, să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.
Ceea ce rostesc limbile noastre, curge din ceea ce am permis să intre în inimile noastre. Suntem miloși, sau indiferenți, sensibili sau duri, îngăduitori și permisivi sau mândri și intransigenți... suntem o binecuvântare, calificându-ne pentru a moșteni binecuvântarea sau suntem contrariul, ratând ce are Dumnezeu bun pentru noi?
Isus a venit să ne arate calea spre o „viață din belșug”. Petru ne reamintește că pentru a o avea, trebuie să ne păzim limbile de rău și de orice cuvinte înșelătoare. Noi trebuie să ne folosim limbile ca să aducem pace. A-i ajuta pe alții cu o atitudine smerită, care să-i încurajeze și nu să-i dărâme, este roada Duhului Sfânt. Domnul ne arată dragoste și când ne corectează greșelile. Este foarte important ca atunci când trebuie să corectăm sau să-i certăm pe alții, s-o facem în dragoste. Vă puteți imagina cum ar fi dacă Domnul le-ar arăta altora lipsurile și greșelile noastre? Care ar fi scopul? De multe ori trebuie să luăm atitudine când alții greșesc, dar trebuie s-o facem cu inima curată, după ce ne-am rezolvat propriile noastre greșeli.
A șaptea urâciune enumerată dintre cele “7 lucruri pe care le urăște Domnul” din capitolul 6 al cărții Proverbele, este stârnirea de certuri.
- Proverbele 6:19b ... şi cel ce stârneşte certuri între fraţi.
Domnul urăște discordia. Nu numai că nu-i place, o urăște. Putem opri multe certuri și neînțelegeri în trupul Lui Cristos, la locul de muncă sau la școală, dacă arătăm dragoste, milă și toleranță în locul unei atitudini negative.
Soția unuia dintre pastorii pe care i-am avut mai de mult, de câte ori venea cineva să i se plângă despre faptele altcuiva, oprea discuția înainte de a se ajunge la detalii, spunând: „Haide să ne rugăm chiar acum pentru fratele sau sora” (după caz). Pentru că se comporta la fel de fiecare dată, alegând „să curme din fașă” orice bârfe sau discuții negative, nu a trecut mult până toți știau că nu are rost să meargă la ea cu vești negative sau răutăcioase decât dacă doreau să se roage pentru persoanele respective...
- Efeseni 4:29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Același verset este scris după cum urmează în Biblia Amplificată: „Nici un cuvânt stricat și nici vulgar să nu vă iasă din gură, nici un cuvânt care rănește sau care este fără valoare, ci numai o [vorbire] bună, benefică pentru creșterea spirituală a celorlalți, potrivit cu ceea ce este nevoie, ca să binecuvânteze și să dea har (favoarea Lui Dumnezeu) celor care o ascultă.”
Limbile noastre pot deveni o binecuvântare pentru alții, dacă le folosim corect, acordând har celor cu care vorbim. Cât este de important să facem asta în lumea zilelor noastre, unde bunătatea și facerea de bine devin tot mai rare. Oamenii au nevoie de dragoste și de har, iar noi suntem cei binecuvântați când acționăm prin această roadă a Duhului Sfânt.
Chiar și atunci când e nevoie să corectăm pe cineva, dacă o facem cu bunătate și dragoste, așa cum am vrea să fim și noi corectați de alții, rezultatul va fi cu totul altul.
Bruce Marciano este actorul care a jucat rolul Lui Isus în „Evanghelia după Matei”. Jucând acest rol, actorul mărturisește că a învățat foarte multe despre inima Domnului. S-a rugat foarte mult pe parcursul filmărilor, ca să facă totul pe placul Domnului. A fost atent la călăuzirea pe care i-o dădea Duhul Sfânt în timp ce studia replicile și se pregătea pentru fiecare scenă. Unul dintre lucrurile importante pe care le-a învățat a fost că Isus nu a trăit și nici nu a vorbit diferit de felul în care ne vorbește Duhul Sfânt în inimile noastre. Multe dintre versetele în care oamenii Îl văd pe Isus supărat și aspru, în timp ce se ocupa de treburi mai dure pentru Tatăl Ceresc, Bruce le-a interpretat altfel decât au făcut alți actori. Duhul Sfânt i-a arătat că Isus „convingea” oamenii de păcat și nu-i condamna. Isus a spus, nu numai o dată, că nu a venit să condamne lumea, ci ca s-o mântuiască (Ioan 3:17, Ioan 8:11). Când citim versetele respective, nu ne putem imagina tonul și felul în care s-a purtat Isus, decât pe baza modului nostru de gândire și reacție. În realitate Isus, nu a semănat cu noi , El a fost și s-a comportat așa cum este Duhul Sfânt în inimile noastre și anume: smerit dar ferm, convingând, nu condamnând, iubind inclusiv pe dușmanii Săi și nu urând, supus Tatălui și nu răzvrătit etc. Misiunea noastră este să fim ca El și să aducem roada Duhului Sfânt.
- Proverbele 15:4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul
Același verset, tradus din Biblia Amplificată, spune: „O inimă blândă [cu puterea ei de vindecare] este un pom de viață, dar cea care intenționat spune contrariul, zdrobește duhul.”
Putem avea „limbi care vindecă”, care „zidesc” sau „limbi stricate” care „zdrobesc duhurile” celor care ne ascultă. Știm ce a făcut Isus când a fost pe Pământ și ce face Duhul Sfânt, astăzi. Ca să ajungem și noi să facem la fel, trebuie să rămânem în dragostea Domnului și să avem dragostea Lui în noi, ca să putem domni peste natura noastră carnală, care se opune continuu Duhului și să ne folosim cuvintele pe care le rostim pentru a-i ridica pe ceilalți și nu pentru a-i dărâma.
Dacă suntem duri și critici în inimile noastre, nu vom putea semăna și nici culege altceva. Dacă suntem smeriți, miloși și toleranți ne vom face bine atât nouă cât și celor din jur.
- Galateni 6:7-10 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.
Dacă avem grijă să ne ținem firea sub control (să ne crucificăm natura carnală) putem semăna viață. Este spre binele nostru să dăm și să primim viață. Din păcate, uneori ne dăm frâu liber reacțiilor negative la situații neplăcute, ceea ce nu ajută nimănui, nici celor care „beneficiază” de reacția noastră și nici nouă... ca să nu mai menționăm cât de mult le displace Domnului, precum și Duhului Sfânt, care este tot timpul cu noi. Dar dacă reușim să avem atitudinea corectă a inimii și să ne oprim limbile, vom semăna viață, nu distrugere. Putem semăna ceva bun atât pentru cei din jur cât și pentru noi și să-i facem pe plac Domnului.
Cea mai bună poziție de pe care să abordăm orice situație este cea a smereniei. De pe o poziție de smerenie, putem obține o reacție pozitivă de la aproape oricine. Pe Dumnezeu nu-L încântă oamenii mândri și nici pe majoritatea semenilor noștri.
- Matei 23:12 „Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.”
Versetele următoare sunt foarte elocvente când e vorba despre modul în care trebuie să ne comportăm cu ceilalți.
- Luca 6:37-38 „Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. Daţi, şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura."
Uneori oamenii cred că nu vor păți nimic dacă sunt critici, neiertători și îi judecă aspru pe ceilalți. Dar Dumnezeu vede totul și nu-i scapă nimic din tot ce se întâmplă inclusiv în inimile și mințile noastre. Cu timpul, „primim înapoi” tot ce am făcut altora. Este foarte posibil ca mulți dintre cei care sunt în iad, să fi ajuns acolo pentru că s-au amăgit crezând că erau creștini, dar au trăit fără să arate dragoste, ci dimpotrivă au judecat, criticat și condamnat pe semenii lor.
- 1 Ioan 4:7-8 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.
Regele David a scris despre Dumnezeu:
- Psalmii 18:25-27 Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; cu cel curat Te arăţi curat, cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte şi smereşti privirile trufaşe.
Nici unul dintre noi nu ne-am câștigat prin vreun efort personal abilitățile noastre mentale, nici talentele sau aspectul fizic cu care ne-am născut. Nu am fost binecuvântați în felul în care am fost creați, doar ca să ne mândrim și să devenim niște încrezuți. Uneori avem unele puncte tari și devenim duri cu cei care sunt slabi acolo unde noi suntem tari. Nu ar trebui să ne comportăm astfel. Dumnezeu ne-a creat diferiți și a pus daruri diferite în măsuri diferite în fiecare dintre noi, potrivit cu planul pe care îl are pentru fiecare. Trebuie să arătăm milă celor care sunt mai slabi în anumite arii ale vieții și nu să ne credem mai buni. Cei slabi au nevoie să le arătăm bunătate, să ne rugăm pentru ei și nu să le facem viața și mai grea. În același timp și noi avem anumite arii în care suntem mai slabi decât alții și ne dorim să ni se acorde har. Să nu uităm că Domnul dă, dar tot El poate lua înapoi ce ne-a dat.
Chiar dacă am depus mai mult efort decât alții cu cea ce ne-a înzestrat Dumnezeu, asta nu ne face mai buni decât alții. Domnul nu ne iubește mai mult din această cauză și nici nu iubește mai puțin pe altcineva care a muncit mai puțin. Primul lucru dintre cele șapte pe care le urăște Domnul este: „ochii trufaşi” (Proverbele 6:17a). În Biblia Amplificată versetul spune: „O privire mândră [duhul care-l face pe om să se supraestimeze pe sine și să-i subestimeze pe alții]”.
Dumnezeu ne-a creat pe fiecare unicat, fiecare este altfel decât ceilalți. În fiecare este ceva bun, trebuie doar să căutăm părțile bune în ceilalți și sigur le găsim. Așa se comportă dragostea, cum citim și în 1 Corinteni 13:7. Mulți oameni au răni sufletești adânci și nu reușesc să se vindece de ele și nici să treacă peste trecutul lor, iar noi, în loc să avem milă de ei, ne purtăm aspru cu ei. Habar nu avem prin ce au trecut și nici cât de capabili erau să facă față situațiilor grele sau chiar disperate. Dacă îi judecăm cu asprime, considerând că situația noastră a fost mai grea decât a lor și totuși ne-am creat o viață bună, nu avem atitudinea corectă. Nu ne putem pune în situația altei persoane, pentru simplul motiv că nu suntem identici cu acea persoană și nici circumstanțele noastre nu au fost identice.
La urma urmei, cine suntem noi ca să-i judecăm pe alții?
- Romani 14:4 Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
Ne-a chemat Dumnezeu să împărțim tronul cu El, domnind peste alții? Cine credem uneori că suntem?
Toți suntem păcătoși - „chiar dacă suntem păcătoși iertați prin har”. Care dintre noi poate arunca primul piatra în altcineva pentru un anumit păcat comis? Poate că am comis exact același păcat, dar n-am fost prinși. Așa cum le-a spus Isus fariseilor, referitor la femeia prinsă în adulter: „'Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea'” (Ioan 8:7b). Nici unul dintre noi nu este fără păcat, deci toți suntem descalificați de la a arunca cu piatra condamnării în alții.
Dacă am face totul cu o atitudine de smerenie, fără să uităm că suntem mântuiți doar datorită harului Lui Dumnezeu, ne-ar fi mai greu să fim atât de critici la adresa celorlalți.
Multe din lucrurile pe care le judecăm la alții, nu ne privesc deloc și nu sunt treaba noastră. De ce ne-ar privi pe noi cât câștigă cineva și cum își cheltuie banii? Sau cât de curată sau murdară este casa sau curtea cuiva? Cu ce ne ajută sau ne încurcă?
- 1 Tesaloniceni 4:9-12 Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii, şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea. Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.
- Proverbele 26:20-21 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge, şi, când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte. După cum cărbunele face jăratic şi lemnul foc, tot aşa şi omul gâlcevitor aprinde cearta.
Alte versete pline de înțelepciunea Domnului:
- Luca 6:35b-36 „şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori, şi cu cei răi. Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.”
- Iacov 1:26-27 Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.
- Proverbele 18:20-21 Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.
- Iacov 4:12 Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?
- Romani 14:10-13 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Cristos. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
- Galateni 6:1-5 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cuduhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Cristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur. Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii; căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.
- Matei12:36-37 „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
- Ioan 12:47 „Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.”
- Ioan 3:17 „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
- Ioan 8:11b Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”
- Ioan 8:15-16 „Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.”
- Efeseni 4:32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.
- 1 Ioan 4:11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.
- 1 Ioan 4:15-16 Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el, în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.
- 1 Ioan 4:20-21 Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său.
Majoritatea creștinilor știu că primul criteriu prin care deosebim a cui voce o auzim este: dacă vocea condamnă, sursa este diavolul; dacă vocea convinge, este Duhul Sfânt, pentru că diavolul distruge, pe când Duhul Sfânt zidește, chiar și atunci când ne ceartă sau ne corectează.
Diavolul este cel care „acuză, judecă și condamnă”. „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10) Nu este nici o îndoială că unele dintre lucrurile cu care diavolul ne pârăște la Domnul, sunt adevărate, și este mai mult decât încântat să ne dea pe față greșelile și păcatele. Dar dacă suntem iertați, tot ce face contra noastră este anulat. Dacă nu este un scop bun în a expune greșelile altora, ce rost are s-o facem? Harul acopere o multitudine de păcate, pentru că asta face bunătatea Lui Dumnezeu. Asta ne dorim să facă Domnul pentru noi și deci, la fel trebuie să facem și noi cu ceilalți.
Când condamnăm pe altcineva, de un știm noi că persoana respectivă nu și-a cert iertare de la Domnul și nu s-a îndreptat?
Nici atunci când știm sigur că cineva a păcătuit, suntem noi cei care hotărâm dacă va ajunge în iad? Ne-a lăsat Dumnezeu în locul Lui să decidem? Cunoaștem noi ce este în inima altcuiva? Este una să spunem păcatului pe nume și cu totul alta să condamnăm păcătosul.
- Romani 2:12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.
Oare de ce dorim ca nouă să ni se dea har, dar pentru ceilalți să se aplice legea? Același principiu care se aplică în neiertarea celui care ne greșește se aplică și în acuzarea altuia înaintea Lui Dumnezeu. Dacă regretăm că am greșit și ne cerem iertare făcând apel la mila Lui Dumnezeu, și El ne iartă, dar noi nu-i iertăm pe cei care ne-au greșit, nici noi nu vom mai beneficia de iertarea Domnului.
Același principiu se aplică și când credem că avem autoritatea de a judeca cu asprime pe altcineva pentru greșelile comise, pentru că vom ajunge judecați cu aceeași măsură cu care am judecat noi. Când procedăm astfel, pierdem harul Lui Dumnezeu și ne întoarcem sub lege. Nu putem trăi sub har, când cerem aplicarea legii pentru ceilalți. Ne amăgim dacă credem contrariul, pentru că Domnul ne spune că pentru a beneficia de har, trebuie la rândul nostru să acordăm har celorlalți, sau ne întoarcem înapoi sub lege.
- Matei 18:23-35 „De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’ Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’ Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’ Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
- Matei 6:14-15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”
Sunt situații când suntem chemați să judecăm, dar numai în conformitate cu ce ne spune Domnul.
Suntem chemați să fim atenți și să-i identificăm pe prorocii falși și pe cei care cauzează probleme, și pentru asta trebuie să ne folosim judecata. De aceea trebuie să cunoaștem Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să putem judeca corect.
- Matei 7:15-16 „Păziţi-vă de proroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?”
- 1 Ioan 4:1 Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.
- Romani 16:17-18 Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Cristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.
Uneori ne putem afla în situația în care alții ne-au făcut rău, iar Domnul ne învață ce trebuie să facem.
- Matei 18:15-17 „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.”
- Leviticul 19:17-18 Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul. Să păziţi legile Mele.”
În versetul următor, ni se spune că ne poate costa dacă nu judecăm și permitem ereziile în trupul Lui Cristos.
- Apocalipsa 2:20 „Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.”
- 1 Corinteni 5:11-13 Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli sau defăimător sau beţiv sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.
Fiecare trebuie să-și folosească propria judecată pentru a putea împlini porunca din versetele de mai sus. Dar trebuie să judecăm corect, nu cu răutate și nici malițios. Nu este corect dacă suntem critici la adresa altora. Calomnia și judecata incorectă nu sunt evlavioase. Trebuie să-i edificăm și să-i întărim pe ceilalți, nu să-i dărâmăm.
Dacă nu vrem ca alții să judece fiecare lucru mic pe care-l facem, atunci n-ar trebui să facem nici noi asta altora. Este de preferat să practicăm judecata corectă, prin care să acordăm milă, așa cum ne-ar place să facă și alții pentru noi.
„Judecata nedreaptă” este greșeala gravă pe care au comis-o prietenii lui Iov și Dumnezeu le-a cerut să-și ceară iertare pentru ea. Chiar dacă intențiile lor erau bune, tot au greșit și L-au supărat pe Domnul. Ei chiar credeau că tragedia prin care trecea Iov era urmarea unui păcat pe care acesta l-ar fi comis. Este ușor să ajungem să credem la fel ca ei, când judecăm lucrurile potrivit cu ceea ce vedem cu ochii fizici și habar nu avem ce face sau permite Dumnezeu pentru scopurile Sale.
- Iov 42:7-8După ce a vorbit aceste cuvinte lui Iov, Domnul a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov. Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere-de-tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”
Mai este un anumit fel de judecată care este foarte grav, și anume, atunci când judecăm cu ipocrizie; facem asta când judecăm paiul din ochiul altuia, în timp ce noi avem o bârnă în ochiul nostru.
- Luca 6:41-42 „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau cum poţi să zici fratelui tău: ‘Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi’ şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”
- Romani 2:1-3 Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
Doar când ne examinăm cu atenție pe noi înșine și suntem deschiși la orice corecție și ghidare pe care ne-o face Duhul Sfânt, putem aborda orice lucru de pe o poziție de smerenie. Dumnezeu este Răscumpărătorul final. El caută permanent căi pentru a ne îmbunătăți viața și a ne răscumpăra „din felul deșert de viețuire”. Dacă Domnul care este Creatorul și Stăpânul nostru perfect și fără păcat, nu ne condamnă ci caută să ne salveze, cine ne credem noi că suntem ca să ne dărâmăm unul pe celălalt?
„A judeca” și „a ierta” sunt situații foarte similare. Vrem să fim iertați? Atunci trebuie să iertăm la rândul nostru. Nu vrem să fim judecați și nici condamnați? Atunci trebuie să ne oprim din a-i judeca și a-i condamna pe ceilalți.
Dacă nu iertăm, atunci păcatele noastre vor ajunge să fie folosite împotriva noastră. Dacă aplicăm legea contra altora și nu harul, legea se va aplica și în cazul nostru. Dacă acordăm har și noi tot har vom primi.
În concluzie, toți avem mare nevoie de dragostea „agape”. Cum noi primim dragostea Lui Dumnezeu, tot așa trebuie s-o dăm mai departe, iubindu-i pe ceilalți. Dumnezeu iubește pe fiecare. Ca să avem și să dăruim dragostea agape, e nevoie de efort. Trebuie să facem alegerile corecte, atunci când natura noastră căzută vrea să fie răutăcioasă și neiubitoare. Ce este minunat în toate acestea, este faptul că viața trăită în dragoste și dăruind dragoste, este cea mai bună, mai împlinită și mai frumoasă. „Adevărata viață” vine din „dragostea adevărată”. Dragostea îi binecuvântează pe cei care o primesc, Îl binecuvântează pe Tatăl Ceresc și nu în ultimul rând îl binecuvântează pe cel care o dăruiește.
Copyright © 2016 E. Cockrell traducere și adaptare în limba română Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ALTE ARTICOLE DESPRE ÎNCERCĂRI ȘI PERICOLE
CAPCANE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINILOR
Sunt diferite capcane, distrageri de la adevăr și provocări în viață, chiar și pentru cei care merg pe calea îngustă, care duce la cer.
CUM TRĂIM ÎNTR-O LUME PIERDUTĂ?
Întunericul are tot mai mulți adepți. Cum rămânem în lumină și cât de bine suntem echipați pentru interacțiunea cu cei pierduți din jurul nostru?
ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Iacov spunea că încercările, necazurile, calamitățile, circumstanțele dificile ale vieții, nu doar că nu trebuie să ne dărâme, ci dimpotrivă, le putem schimba în ceva folositor nouă, pe termen lung.
JUGUL NEPOTRIVIT
Asocierea cu persoana potrivită poate aduce cea mai minunată armonie, în schimb opusul este calea spre dezastru.
VERSETE BIBLICE DESPRE JUGUL POTRIVIT ȘI NEPOTRIVIT
Versete biblice care arată importanța alegerii relațiilor corecte și costurile înjugării la un jug nepotrivit.
MARELE PREȚ AL NEIERTĂRII
Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele.
PERICOLUL NEPRIHĂNIRII DE SINE
Pentru că neprihănirea de sine este de fapt o „mândrie mascată”, este un mare dușman pentru fiecare creștin.
MENIU PRINCIPAL- MESAJE BIBLICE