PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE
Dumnezeu ne-a dat discernământ, fiecăruia dintre noi. Nu putem rezista mult în această lume, fără acest dar. La fiecare pas, avem de-a face cu gânduri și circumstanțe pentru care trebuie să luăm decizii. Părinții ne-au învățat să nu ne jucăm cu focul, să ne ferim de mașini și să ne alegem locuri sigure de joacă. Pe măsură ce am crescut, am învățat lecții mult mai complexe, de la cum să nu facem rău celorlalți, să nu rănim sentimentele nimănui când nu este imperios necesar, până la cum să relaționăm corect cu rude, prieteni, cunoștințe sau colegi. Discernământul și frica sănătoasă, sunt foarte importante pentru fiecare dintre noi. Pe de altă parte, frica nesănătoasă reprezintă un pericol de care trebuie să fim conștienți.
Frica sănătoasă ne ajută să rămânem pe calea dreaptă, pe când teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama. Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele. În primul rând, frica înseamnă lipsa credinței în Dumnezeu și asta nu este bine deloc, pentru că fără credință nu-i putem fi plăcuți Lui Dumnezeu (Evrei 11:6) și îndoiala este păcat. În al doilea rând, când întoarcem spatele purtării de grijă a Lui Dumnezeu în situația în care ne aflăm, deschidem ușa diavolului care nu va ezita să ne atace.
Alegerile corecte Îl împuternicesc pe Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră în circumstanțele în care ne aflăm, pe când alegerile greșite îl împuternicesc pe diavolul și demonii lui să-și pună planurile în aplicare. De noi depinde pe cine împuternicim. Nu putem deschide ușa diavolului și să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră. Sabia Duhului Sfânt, Cuvântul Lui Dumnezeu, ne-au fost date ca să le folosim și ca arme de atac, nu doar de apărare; și sunt situații în care nu este suficient să ne apărăm, ci trebuie să fim și ofensivi. Trebuie să ne rugăm cu credință fermă și să eliminăm îndoiala. Trebuie să-i cerem Domnului înțelepciune și ghidare pentru situația în care ne aflăm. De câte ori „nu avem pentru că nu cerem”?
Isus a spus că dacă rămânem în El și Cuvântul Lui rămâne în noi, vom cere orice vom vrea și vom primi.
Dacă lăsăm frica să ne conducă și să ne ghideze, cum mai putem spune că rămânem în Isus și Cuvântul Lui rămâne în noi? Dumnezeu nu se teme de circumstanțele noastre, pentru că El este Dumnezeu care știe și vede totul.
Iov a fost un mare om al Lui Dumnezeu, poate unul dintre cei mai mari, ai tuturor timpurilor și totuși a făcut greșeala să deschidă ușa temerilor sale care ulterior au devenit realitate.
Când ne temem de ceva, mai mult decât ne încredem în Dumnezeu, deschidem ușa pentru ca acel ceva să ni se întâmple.
Cu mii de ani în urmă, Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul, a omorât majoritatea iudeilor, iar dintre cei rămași a dus mare parte în robie în Babilon, lăsând în țară doar o rămășiță. Tot atunci, Nebucadnețar l-a eliberat pe prorocul Ieremia, care era întemnițat de împăratul Zedechia, în încercarea de a-l opri să prorocească pedepsele care urmau să vină peste el și peste popor, din cauza neascultării de Dumnezeu. Cei rămași în țară, au venit la Ieremia să-i ceară să se roage Domnului, ca să afle dacă trebuie să plece în Egipt sau nu. Ieremia s-a rugat și răspunsul în esență a fost: „Nu părăsiți țara, rămâneți pe loc și încredeți-vă în Dumnezeu.” Dar bineînțeles că ei așteptau alt răspuns și ca urmare au ales să plece, împotriva sfatului Domnului. Neascultarea i-a costat viața.
Printre altele, Dumnezeu le-a transmis prin Ieremia:
Dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu și ar fi ascultat de El, renunțând la obiceiurile lor rele și la închinarea la idoli, Domnul ar fi avut grijă de ei. Dar au ales să-L respingă pe Dumnezeu și cuvântul pe care L-a transmis pentru ei și ca urmare au deschis ușa relelor de care se temeau, ca să li se întâmple (sabie, foamete și ciumă, Ieremia 42:17). Oare de câte ori nu facem și noi la fel, când nu ascultăm și nu ne supunem cu totul Domnului?
În Proverbele 1, înțelepciunea spune următoarele:
Când iudeii au ales împotriva Lui Dumnezeu și a înțelepciunii, au deschis ușa pentru tot ceea ce-i îngrozea. Probabil că nici nu au realizat cât de importantă a fost alegerea pe care au făcut-o, dar fie că au fost conștienți, fie că nu, rezultatul ar fi fost același. Când alegem să ne temem de orice, mai mult decât de Dumnezeu, este grav, și nu ne putem aștepta la nimic bun, ca urmare a alegerii noastre.
Deci, dacă spunem că ne încredem în Domnul, atunci haideți să ne purtăm ca atare și să rămânem fermi în credință, fără să fim paralizați de teamă sau de ce ni se întâmplă. Să tragem aer în piept, să ne oprim și să căutăm ajutorul și sfatul Domnului pentru rezolvarea situației prin care trecem. Nici o teamă sau provocare, nu este prea mare pentru Dumnezeul nostru. El este mai mult decât capabil să ne ajute să trecem cu bine peste orice situație. Chiar dacă ar fi să trecem prin ce a trecut Iosif, care a fost trădat de proprii lui frați aruncându-l în groapă, pentru ca mai apoi să fie vândut ca și sclav și care a trecut prin atâtea situații limită și pe care Dumnezeu tot l-a ridicat la poziția celui de-al doilea om în stat, pe lângă faraon, ajungând să salveze mii și mii de oameni (inclusiv pe frații lui) de la moarte în timpul foametei, prin înțelepciunea pe care Domnul i-a dat-o. Sau Solomon, pentru care poziția de rege peste poporul lui Dumnezeu, în locul tatălui său David a fost o mare provocare. Sarcina construirii Templului Lui Dumnezeu i-a revenit lui, după ce Dumnezeu i-a spus lui David că nu el este ales să-l construiască, ci fiul său. Domnul i s-a arătat într-o vedenie de noapte lui Solomon și l-a întrebat ce vrea să facă pentru el. Solomon a cerut înțelepciune și pricepere ca să poată fi un bun lider pentru popor. Domnul știa ce era în inima tânărului împărat, care erau temerile lui referitoare la noua sa poziție și i-a vorbit tocmai ca să-l întărească și să-i spulbere temerile. Ceea ce era copleșitor pentru Solomon, a devenit cea mai mare realizare a vieții lui, după ce i-a dat temerile proprii Lui Dumnezeu. Așa lucrează Dumnezeu și pentru noi, este același ieri, azi și în veci!
Sau prin ce a trecut Daniel, care după ce țara lui a fost cotropită și cucerită de Nebucadnețar și majoritatea rudelor și a prietenilor lui au fost uciși și chiar el dus în robie în Babilon, a ales să rămână ferm în credința în Dumnezeu, indiferent de repercusiuni; sau cei trei prieteni ai lui Daniel, Șadrac, Meșac și Aned-Nego, și ei duși în robie, au preferat să fie aruncați în cuptorul încins, decât să păcătuiască înaintea Lui Dumnezeu, închinându-se împăratului care se credea dumnezeu. Sau cum citim în Noul Testament despre Pavel și Petru, care atunci când li s-a impus să nu predice Evanghelia, au preferat să suporte consecințele, fiind încarcerați, bătuți și torturați, și chiar omorâți (Petru a fost crucificat cu capul în jos, iar Pavel decapitat la ordinul împăratului roman, Nero) decât să nu împlinească ceea ce Isus le-a spus să facă. Sau Apostolul Ioan, despre care aflăm din manuscrisele istorice că a preferat să fie aruncat în ulei încins, decât să renunțe la credința în Isus Cristos; pentru că a rămas ferm în credință, Dumnezeu l-a păzit și uleiul nu l-a ars. Și chiar dacă mulți alți creștini, mari și mici, au înfruntat morți groaznice pentru credința în Domnul lor, în realitatea spirituală, nici un fir de păr din capul lor nu s-a pierdut, pentru că Domnul Isus a fost cu ei în fiecare secundă a torturilor prin care au trecut și au trecut din lumea asta în cea veșnică, „într-o clipeală din ochi”. Cu Dumnezeu, orice ar fi, ieșim câștigători. Nici oameni, nici demoni nu ne pot fura mântuirea.
David, a fost „vânat” de Saul ani de zile. Acesta căuta să-l omoare, ca să nu ajungă împărat în locul lui. David a ales să se încreadă în Dumnezeu, și în promisiunea pe care i-a făcut-o prin Samuel, care l-a uns ca împărat peste poporul lui Israel. În psalmul victoriei, David scria următoarele:
Deci, haideți să ne întărim credința în Domnul și să nu mai cădem în capcana fricii și a groazei. Noi suntem cei care trebuie să facem alegerea între credința fermă și frică. Să alegem să ne temem de Domnul și nu de orice încearcă sau orice i se dă voie diavolului să facă contra noastră și ne va fi bine. Prin Isus Cristos și prin Cuvântul Lui, putem învinge frica și s-o ținem departe de inimile și viețile noastre.
Frica sănătoasă ne ajută să rămânem pe calea dreaptă, pe când teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama. Când acordăm mai multă atenție fricii, decât abilității Lui Dumnezeu de a ne ajuta în situațiile prin care trecem îi vom resimți efectele. În primul rând, frica înseamnă lipsa credinței în Dumnezeu și asta nu este bine deloc, pentru că fără credință nu-i putem fi plăcuți Lui Dumnezeu (Evrei 11:6) și îndoiala este păcat. În al doilea rând, când întoarcem spatele purtării de grijă a Lui Dumnezeu în situația în care ne aflăm, deschidem ușa diavolului care nu va ezita să ne atace.
Alegerile corecte Îl împuternicesc pe Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră în circumstanțele în care ne aflăm, pe când alegerile greșite îl împuternicesc pe diavolul și demonii lui să-și pună planurile în aplicare. De noi depinde pe cine împuternicim. Nu putem deschide ușa diavolului și să ne așteptăm ca Dumnezeu să lucreze în favoarea noastră. Sabia Duhului Sfânt, Cuvântul Lui Dumnezeu, ne-au fost date ca să le folosim și ca arme de atac, nu doar de apărare; și sunt situații în care nu este suficient să ne apărăm, ci trebuie să fim și ofensivi. Trebuie să ne rugăm cu credință fermă și să eliminăm îndoiala. Trebuie să-i cerem Domnului înțelepciune și ghidare pentru situația în care ne aflăm. De câte ori „nu avem pentru că nu cerem”?
- Iacov 4:2 b ... nu aveţi, pentru că nu cereţi.
Isus a spus că dacă rămânem în El și Cuvântul Lui rămâne în noi, vom cere orice vom vrea și vom primi.
- Ioan 15:7-8 „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”
Dacă lăsăm frica să ne conducă și să ne ghideze, cum mai putem spune că rămânem în Isus și Cuvântul Lui rămâne în noi? Dumnezeu nu se teme de circumstanțele noastre, pentru că El este Dumnezeu care știe și vede totul.
Iov a fost un mare om al Lui Dumnezeu, poate unul dintre cei mai mari, ai tuturor timpurilor și totuși a făcut greșeala să deschidă ușa temerilor sale care ulterior au devenit realitate.
- Iov 3:25 „De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!”
Când ne temem de ceva, mai mult decât ne încredem în Dumnezeu, deschidem ușa pentru ca acel ceva să ni se întâmple.
Cu mii de ani în urmă, Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul, a omorât majoritatea iudeilor, iar dintre cei rămași a dus mare parte în robie în Babilon, lăsând în țară doar o rămășiță. Tot atunci, Nebucadnețar l-a eliberat pe prorocul Ieremia, care era întemnițat de împăratul Zedechia, în încercarea de a-l opri să prorocească pedepsele care urmau să vină peste el și peste popor, din cauza neascultării de Dumnezeu. Cei rămași în țară, au venit la Ieremia să-i ceară să se roage Domnului, ca să afle dacă trebuie să plece în Egipt sau nu. Ieremia s-a rugat și răspunsul în esență a fost: „Nu părăsiți țara, rămâneți pe loc și încredeți-vă în Dumnezeu.” Dar bineînțeles că ei așteptau alt răspuns și ca urmare au ales să plece, împotriva sfatului Domnului. Neascultarea i-a costat viața.
Printre altele, Dumnezeu le-a transmis prin Ieremia:
- Ieremia 42:15-16 Atunci, ascultaţi cuvântul Domnului, rămăşiţe ale lui Iuda: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Dacă vă veţi îndrepta faţa să mergeţi în Egipt, dacă vă veţi duce să locuiţi pentru o vreme acolo, sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, foametea de care vă este frică se va lipi de voi acolo, în Egipt, şi veţi muri acolo.”
Dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu și ar fi ascultat de El, renunțând la obiceiurile lor rele și la închinarea la idoli, Domnul ar fi avut grijă de ei. Dar au ales să-L respingă pe Dumnezeu și cuvântul pe care L-a transmis pentru ei și ca urmare au deschis ușa relelor de care se temeau, ca să li se întâmple (sabie, foamete și ciumă, Ieremia 42:17). Oare de câte ori nu facem și noi la fel, când nu ascultăm și nu ne supunem cu totul Domnului?
În Proverbele 1, înțelepciunea spune următoarele:
- Proverbele 1:25-28 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
Când iudeii au ales împotriva Lui Dumnezeu și a înțelepciunii, au deschis ușa pentru tot ceea ce-i îngrozea. Probabil că nici nu au realizat cât de importantă a fost alegerea pe care au făcut-o, dar fie că au fost conștienți, fie că nu, rezultatul ar fi fost același. Când alegem să ne temem de orice, mai mult decât de Dumnezeu, este grav, și nu ne putem aștepta la nimic bun, ca urmare a alegerii noastre.
Deci, dacă spunem că ne încredem în Domnul, atunci haideți să ne purtăm ca atare și să rămânem fermi în credință, fără să fim paralizați de teamă sau de ce ni se întâmplă. Să tragem aer în piept, să ne oprim și să căutăm ajutorul și sfatul Domnului pentru rezolvarea situației prin care trecem. Nici o teamă sau provocare, nu este prea mare pentru Dumnezeul nostru. El este mai mult decât capabil să ne ajute să trecem cu bine peste orice situație. Chiar dacă ar fi să trecem prin ce a trecut Iosif, care a fost trădat de proprii lui frați aruncându-l în groapă, pentru ca mai apoi să fie vândut ca și sclav și care a trecut prin atâtea situații limită și pe care Dumnezeu tot l-a ridicat la poziția celui de-al doilea om în stat, pe lângă faraon, ajungând să salveze mii și mii de oameni (inclusiv pe frații lui) de la moarte în timpul foametei, prin înțelepciunea pe care Domnul i-a dat-o. Sau Solomon, pentru care poziția de rege peste poporul lui Dumnezeu, în locul tatălui său David a fost o mare provocare. Sarcina construirii Templului Lui Dumnezeu i-a revenit lui, după ce Dumnezeu i-a spus lui David că nu el este ales să-l construiască, ci fiul său. Domnul i s-a arătat într-o vedenie de noapte lui Solomon și l-a întrebat ce vrea să facă pentru el. Solomon a cerut înțelepciune și pricepere ca să poată fi un bun lider pentru popor. Domnul știa ce era în inima tânărului împărat, care erau temerile lui referitoare la noua sa poziție și i-a vorbit tocmai ca să-l întărească și să-i spulbere temerile. Ceea ce era copleșitor pentru Solomon, a devenit cea mai mare realizare a vieții lui, după ce i-a dat temerile proprii Lui Dumnezeu. Așa lucrează Dumnezeu și pentru noi, este același ieri, azi și în veci!
Sau prin ce a trecut Daniel, care după ce țara lui a fost cotropită și cucerită de Nebucadnețar și majoritatea rudelor și a prietenilor lui au fost uciși și chiar el dus în robie în Babilon, a ales să rămână ferm în credința în Dumnezeu, indiferent de repercusiuni; sau cei trei prieteni ai lui Daniel, Șadrac, Meșac și Aned-Nego, și ei duși în robie, au preferat să fie aruncați în cuptorul încins, decât să păcătuiască înaintea Lui Dumnezeu, închinându-se împăratului care se credea dumnezeu. Sau cum citim în Noul Testament despre Pavel și Petru, care atunci când li s-a impus să nu predice Evanghelia, au preferat să suporte consecințele, fiind încarcerați, bătuți și torturați, și chiar omorâți (Petru a fost crucificat cu capul în jos, iar Pavel decapitat la ordinul împăratului roman, Nero) decât să nu împlinească ceea ce Isus le-a spus să facă. Sau Apostolul Ioan, despre care aflăm din manuscrisele istorice că a preferat să fie aruncat în ulei încins, decât să renunțe la credința în Isus Cristos; pentru că a rămas ferm în credință, Dumnezeu l-a păzit și uleiul nu l-a ars. Și chiar dacă mulți alți creștini, mari și mici, au înfruntat morți groaznice pentru credința în Domnul lor, în realitatea spirituală, nici un fir de păr din capul lor nu s-a pierdut, pentru că Domnul Isus a fost cu ei în fiecare secundă a torturilor prin care au trecut și au trecut din lumea asta în cea veșnică, „într-o clipeală din ochi”. Cu Dumnezeu, orice ar fi, ieșim câștigători. Nici oameni, nici demoni nu ne pot fura mântuirea.
David, a fost „vânat” de Saul ani de zile. Acesta căuta să-l omoare, ca să nu ajungă împărat în locul lui. David a ales să se încreadă în Dumnezeu, și în promisiunea pe care i-a făcut-o prin Samuel, care l-a uns ca împărat peste poporul lui Israel. În psalmul victoriei, David scria următoarele:
- Psalmii 18:19-37 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă aşază pe înălţimile mele. El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, şi îndurarea Ta mă face mare. Tu lărgeşti drumul sub paşii mei, şi nu-mi alunecă gleznele. Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung şi nu mă întorc până nu-i nimicesc.
Deci, haideți să ne întărim credința în Domnul și să nu mai cădem în capcana fricii și a groazei. Noi suntem cei care trebuie să facem alegerea între credința fermă și frică. Să alegem să ne temem de Domnul și nu de orice încearcă sau orice i se dă voie diavolului să facă contra noastră și ne va fi bine. Prin Isus Cristos și prin Cuvântul Lui, putem învinge frica și s-o ținem departe de inimile și viețile noastre.
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”
Matei 10:28
Copyright © 2017 E. Cockrell traducere și adaptare în limba română Carmen Pușcaș. Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.
ALTE ARTICOLE DESPRE ÎNCERCĂRI ȘI PERICOLE
CAPCANE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINILOR
Sunt diferite capcane, distrageri de la adevăr și provocări în viață, chiar și pentru cei care merg pe calea îngustă, care duce la cer.
ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Iacov spunea că încercările, necazurile, calamitățile, circumstanțele dificile ale vieții, nu doar că nu trebuie să ne dărâme, ci dimpotrivă, le putem schimba în ceva folositor nouă, pe termen lung.
ESTE CORECT SĂ JUDECĂM?
„A judeca” și „a ierta” sunt situații foarte asemănătoare, și ambele au implicații veșnice.
JUGUL NEPOTRIVIT
Asocierea cu persoana potrivită poate aduce cea mai minunată armonie, în schimb opusul este calea spre dezastru.
VERSETE BIBLICE DESPRE JUGUL POTRIVIT ȘI NEPOTRIVIT
Versete biblice care arată importanța alegerii relațiilor corecte și costurile înjugării la un jug nepotrivit.
MARELE PREȚ AL NEIERTĂRII
Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED ADOLESCENȚII
Adolescenții și părinții lor au mare nevoie să recunoască minciunile diavolului ca să nu cadă în capcana lor.
MINCIUNI TACTICE ALE DIAVOLULUI PE CARE LE CRED CREȘTINII
Recunoașterea metodelor de operare ale diavolului ne ajută să nu cădem în capcanele acestuia și să nu-i dăm prilej să ne facă rău.
„NE-AR FI GREU SĂ ARUNCĂM ÎNAPOI, CU PICIORUL ÎNTR-UN ŢEPUŞ”
Ce vrea să spună acest proverb de origine greacă, folosit de Domnul Isus când i sa arătat lui Saul din Tars? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.
MENIU PRINCIPAL