PECETEA DUHULUI SFÂNT

• Faptele Apostolilor 1: 13-14 Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile i cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
  

Între cei 120 care au așteptat în Ierusalim și au primit împlinirea promisiunii Tatălui, fiind botezați cu Duhul Sfânt, erau și Petru, Ioan, Iacov, Matei, precum și Maria mama Lui Isus și toți au dorit, au așteptat și au fost botezați cu Duhul Sfânt și au vorbit în alte limbi. De asemenea apostolul Pavel, cel care a scris mai mult de o treime din Noul Testament, a fost botezat cu Duhul Sfânt, chiar înainte de botezul în apă (Faptele Apostolilor 9:16-17).

• Efeseni 1:13-14 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Când cineva aude și crede adevărul Evangheliei primește „pecetea”, sigiliul Duhului Sfânt. Orice sigiliu este dovada că obiectul pecetluit aparține posesorului sigiliului. Această „pecete” a Duhului Sfânt, este de fapt acontul, garanția contractului persoanei pecetluite, cu Dumnezeu prin Isus Cristos, prin care este mântuită și moștenește viața veșnică, devenind parte a trupului lui Cristos, adică Biserica. Cât timp persoana respectă termenii contractului, va aparține Lui Isus și nimeni și nimic n-o va smulge din mâna Lui („Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” - Ioan 10:27-28).

Prin nașterea din nou, primim doar o măsură a Duhului Sfânt, de aceea bucuria mântuirii va ține doar o perioadă de timp, în funcție de mai mulți factori cum ar fi: cât de dedicați suntem, cât de mult timp petrecem cu Tatăl Ceresc în rugăciune, studiind Scriptura, cât de „vie” este biserica din care facem parte, cât de tare dorim să creștem spiritual etc. Din păcate, mulți creștini nu au căutat să primească botezul Duhului Sfânt, pentru ca bucuria lor să fie deplină și s-o poată continuu reînnoi, prin părtășia cu Duhul Sfânt și trăiesc doar cu amintirea bucuriei adânci și profunde a începutului umblării cu Isus.

Am auzit de multe ori următoarea afirmație: „Când am fost născuți din nou, primindu-L pe Isus ca Domn peste viața noastră, am primit și botezul cu Duhul Sfânt, pentru că doar prin El puteam veni la Isus.”

Să fie chiar așa? Eu știu sigur că experiența nașterii din nou nu a fost aceeași cu cea a botezului cu Duhul Sfânt, chiar a trecut ceva timp între cele două și la fel s-a întâmplat și în cazul ucenicilor. Ambele evenimente nu pot avea loc fără participarea Duhului Sfânt. Când o persoană se naște din nou, Duhul Sfânt intră în inima sa și din interior produce schimbarea care va fi vizibilă la exterior, viața persoanei fiind total schimbată; iar în cazul botezului, Duhul Sfânt coboară, este turnat peste persoană, scufundând-o complet (ca și apa unei cascade), acoperind-o complet cu prezența Sa. Termenul original pentru botez este „baptisma” și înseamnă scufundare, acoperire de jur împrejur. Duhul Sfânt vine de sus, prezența și efectele lui în viața celui care primește botezul fiind mult mai semnificative decât la mântuire, și nu pot fi ignorate nici de cel în cauză, nici de cei din jurul său, așa cum citim în toate instanțele prezentate în cartea Faptele Apostolilor.

Puteți citi mai multe pe acest subiect, aici: „Botezul cu Duhul Sfânt”

Carmen Pușcaș