CUM RĂMÂNEM TARI, CÂND NIMIC NU MERGE BINE?

 
Vi s-a întâmplat când credeați că sunteți bine din punct de vedere spiritual, să nu treacă mult până să alunecați pe panta deznădejdii și a descurajării? Vi s-a întâmplat să ascultați o predică sau muzică de închinare, când erați la volan și să simțiți prezența Domnului, iar când cineva v-a deranjat în trafic să vă pierdeți imediat calmul și să reacționați cum nu v-ați așteptat?  Ați avut vreodată o zi minunată, până când ați ajuns acasă, și cei dragi au reușit să vă enerveze imediat, fără ca măcar să își dea seama că au  făcut-o? Cred că toți am avut momente în viață, când am crezut că suntem unde ar trebui să fim în relația cu Domnul, și când ne așteptam mai puțin, am păcătuit și ne-am pierdut pacea și bucuria!
 
Este ușor să nu păcătuim când lucrurile merg cum ne dorim. Întrebarea este, de câte insuccese sau frustrări este nevoie, ca să reacționăm negativ? Majoritatea oamenilor sunt fericiți și agreabili când totul merge cum vor ei. Întrebarea este dacă ne putem păstra calmul și bucuria, când lucrurile nu merg cum ne dorim și chiar ne fac să suferim.
 
În scrierile regelui Solomon din cartea Proverbele, găsim multă înțelepciune, așa cum arată și proverbul următor.

• Dacă te clatini în ziua necazului, mică îţi este puterea. - Proverbele 24:10 (NTLR)

 
Unii dintre oamenii pe care i-am admirat cel mai mult  de-a lungul vieții, sunt cei care își puteau păstra pacea în furtunile vieții, care rămâneau calmi și bucuroși când treceau prin greutăți și aveau atitudinea corectă, chiar și în împrejurările potrivnice și traumatice. Dar dacă ne uităm la exemplul suprem, Isus, putem vedea cum a rămas ferm pe calea credinței, indiferent de modul în care a încercat diavolul să-L ispitească, să-L încerce sau să-L lovească.
 
Vă puteți imagina cât de mult a vrut diavolul ca Isus să eșueze în misiunea Sa sau cât de mult și-a dorit să-L vadă pe Isus mort? Diavolul s-a pregătit pentru conflictul care urma să vină între el și sămânța Evei, de când Dumnezeu i-a profețit cu privire la acest lucru.

• „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” – Geneza 3:15

  
V-ați întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu adevărat cu Cain și Abel? Cain a fost prima sămânță  de sex masculin pe care a născut-o Eva. Nu credeți că diavolul a fost după Cain? O sămânță de sex masculin venită prin Eva urma să conducă la distrugerea sa. Diavolul a muncit din greu ca să-i facă pe cei doi să cadă în păcat și apoi să le distrugă copiii, mai ales sămânța masculină. Cred că a muncit din greu ca să-l împiedice pe Cain să fie pe calea cea bună. Și poate că a văzut că Abel era o sămânță bună și că era și o amenințare serioasă.
 
În cele din urmă, diavolul și-a dat seama că nu ei erau sămânța de care trebuia să se îngrijoreze. În vremea când s-a născut Isus, „șarpele cel vechi”, îl aștepta pe Mesia. Câți copii au murit în Betleem, pentru că diavolul îl conducea pe Irod?

• Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. – Matei 2:16

 
Cât timp credeți că a durat până când diavolul și-a dat seama că Isus a venit în lume prin Maria și a fost crescut de ea și de Iosif? Vă puteți imagina opoziția și frecușurile prin care încerca Satan să-L frustreze pe Isus ca să-L facă să păcătuiască?
 
După ce a fost botezat în apă și Duhul Sfânt, Isus a petrecut patruzeci de zile în pustie, postind și rugându-se, în timp ce era ispitit de diavol.

• Îndată, Duhul a mânat pe Isus în pustie, unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii. - Marcu 1:12-13

 
Isus nu a trebuit să treacă doar prin cele trei mari ispite. Dacă ne uităm la ce a consemnat apostolul Luca la încheierea timpului petrecut de Isus în pustie, vedem că diavolul a continuat să Îl ispitească.

• După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. - Luca 4:13

 
Isus avea frați care nu credeau în El și un sistem religios care se opunea schimbării și care era departe de relația pură pe care Dumnezeu o dorea cu evreii. Cred că diavolul a lucrat ore suplimentare, pentru a încerca să-L frustreze pe Isus și să-L facă să păcătuiască, precum și ca să-i facă pe oameni să i se împotrivească, atât ca indivizi cât și în grupuri. Sunt mai multe relatări în Evanghelii, despre situații în care mulțimile de oameni au încercat să-i facă rău Domnului. Cum s-a întâmplat în Nazaret, când oamenii din sinagogă s-au întors împotriva Lui Isus și au vrut să-L arunce în prăpastia de la marginea cetății (Luca 4:28-30). Dar Domnul a ieșit învingător din toate aceste situații.
 
Isus este exemplul perfect, pe care trebuie să-l urmăm. El ne-a arătat cum să ne păstrăm pacea când suntem trădați sau acuzați pe nedrept; cum să ne comportăm când propria familie se întoarce împotriva noastră, sau când biserica din care facem parte ne renegă și cum să facem față la multe alte situații limită. Puterea Lui Isus nu a fost de scurtă durată și nici nu s-a „clătinat în ziua necazului”!
 
Cred că putem vedea cu toții de ce, dacă Îi studiem stilul de viață. Isus a rămas permanent în acord deplin cu Tatăl ceresc. Nu a rupt niciodată acea uniune. El a căutat în permanență voia Tatălui, așa cum El însuși ne-a spus. De fiecare dată când păcătuim, rupem uniunea pe care o avem cu Domnul. Harul Său ne ajută să ne întoarcem acolo unde ar trebui să fim, dar când alegem să facem ce vrem noi, nu ce vrea Dumnezeu, atunci alegem să rupem acea uniune. Când ne comportăm în acest fel, legătura dintre noi, ca mlădițe în vița Isus se întrerupe. Isus nu a făcut asta niciodată. Poate că nu putem fi exact ca Isus, dar cu toții ne putem comporta mai bine!
 
Cu toții putem vedea că Isus și-a făcut timp ca să fie umplut din nou. Slujirea pentru ceilalți este epuizantă. Câștigarea existenței este epuizantă. Rezolvarea problemelor este epuizantă. A avea grijă de copii și de familie ne epuizează. Auzirea durerilor și a problemelor altora, ne epuizează. Singura modalitate de prevenire a epuizării fizice și spirituale este să ne reumplem. Dacă lumea ar fi continuat cum era în vechime,  am fi continuat să lucrăm și să rămânem ocupați, 7 zile pe săptămână. Domnul a făcut Sabatul pentru om, nu omul pentru Sabat. Această zi liberă este pentru refacere și restaurare. Avem nevoie să ne refacem zilnic, dar mai ales de ziua rezervată pentru odihnă. De fiecare dată când suntem extenuați și epuizați, trebuie să fim reumpluți și restaurați. Și știm cu toții că, atunci când suntem extenuați, este cel mai greu să fim victorioși.
 
Lumea știe unele lucruri despre gândirea pozitivă și despre odihnă, dar nu se va preda niciodată în școlile laice că suntem ființe spirituale. Și aceste ființe din interiorul nostru, ne conduc. Trupurile noastre umane trebuie să mănânce, să bea și să se mențină în formă, dar lumea nu ne va învăța despre nevoia omului nostru interior de a mânca, a se hidrata și a fi în formă. Această persoană spirituală are nevoie de Isus. Are nevoie de Duhul Sfânt și să-L poată auzi. Doar prin omul spiritual putem să rămânem în Isus și El în noi așa cum citim în Ioan 15. Încercările și provocările acestei lumi nu sunt pentru cei slabi. Și alegerea de a fi ai Domnului într-un singur moment din viață, nu este suficientă. Trebuie să-L urmăm zilnic pe Dumnezeu și conducerea Lui. Trebuie să creștem în cunoașterea Scripturii și în ascultarea de voia Lui Dumnezeu. Dacă nu vrem să ne clătinăm în ziua necazului sau să cădem în capcanele dușmanului când traficul este haotic sau când trecem prin situații limită, atunci trebuie să fim puternici în omul interior al inimii. Ca și Isus. În acord deplin cu Tatăl, cerând îndrumare de sus și apoi împlinind ce ne spune să facem. Trebuie să ne hrănim, să ne hidratăm și chiar să ne antrenăm duhul, dacă nu vrem să fim slabi în omul interior și să eșuăm. Pastorii sau părinții noștri nu o pot face pentru noi, nici soții și nici chiar Domnul. Alegerea depinde întotdeauna de noi. Să rămânem plini de Duhul Sfânt. Să rămânem și să creștem în uniune cu Domnul. Să-l urmăm pe Isus și exemplele pe care ni le-a dat.
 
 
 Eli Cockrell