 Unde ne petrecem veșnicia depinde de ce am făcut și cui am slujit înainte să părăsim acest trup de carne. Nimeni nu poate spune că știe când va fi acest moment în cazul lui. Să trăim curat pentru Cristos azi.
Avertismentul este dat „fraților” în Cristos, celor mântuiți, adică nouă. „În fiecare zi” trebuie să fim atenți să ne păstrăm inima curată și maleabilă în mâna Domnului. Când Duhul Sfânt ne atenționează că păcătuim, să nu-L ignorăm, ci dimpotrivă, să ne oprim, să analizăm ce ne spune și să acționăm în consecință, pocăindu-ne (recunoscând, cerându-ne iertare, regretând păcatul și renunțând la el) și dorind să ne schimbăm, cerând ajutorul Domnului. Inima se împietrește dacă ignorăm semnalele de alarmă ale Duhului Sfânt și alegem să păcătuim, știind că e păcat și ar trebui să ne oprim. Continuarea pe acest drum, alegând să urmăm minciunile diavolului în locul adevărului, ne va face să nu mai dorim să rămânem în mâna Domnului, și atunci ne va lăsa să plecăm de la El, pentru că noi decidem. De ce? Pentru că avem voință liberă. Versetele următoare , explică metaforic ce am spus mai sus:
Scriptura ne îndeamnă să trăim cu pasiune pentru Domnul, să nu ne pierdem speranța în El și în purtarea Lui de grijă, indiferent cât de grele sunt unele situații prin care trecem. Doar așa vom putea rămâne în Cristos și Cristos în noi, până la sfârșit! Doar păstrarea credinței până în ultima clipă ne face mostenitorii vieții veșnice. Cu alte cuvinte, nu este loc de lene sau letargie în viața de creștin. Slavă Domnului că prin Duhul Sfânt care locuiește în noi și care ne conduce pas cu pas, în tot adevărul, ne vom putea păstra inimile moi, maleabile în ascultare de Domnul și vom intra în posesia vieții veșnice! Glorie Domnului Isus, care a făcut totul posibil! Carmen Pușcaș
0 Comments
Comportamentul nostru reflectă nivelul la care-L cunoaștem pe Domnul. E nevoie de înțelepciunea pe care o dă Duhul Sfânt, ca să pătrundem dincolo de literele de pe paginile Bibliei și să pătrundem înțelesurile ei adânci. A ajunge plini de cunoștința voii Lui Dumnezeu și de a înțelege ceea ce este spiritual este ceva extraordinar! Cum să facem Domnului pe plac, dacă nu avem nici cea mai vagă idee despre ce-i place sau nu? Ce este bine pentru El și ce este greșit? Ce-i produce bucurie și ce-L rănește? Ajungem să înțelegem care este voia Domnului și să-L cunoaștem pe El, studiind Cuvântul Lui și petrecând timp în prezența Lui. Cu cât Îl cunoaștem mai mult, cu atât devenim mai asemănători cu El și mai împliniți. Noi oamenii, avem tendința să-i copiem pe cei cu care petrecem mai mult timp.
La fel, tovărășiile bune ne vor face să ne formăm obiceiuri bune, chiar dacă nu le aveam! Cu cât petrecem mai mult timp în prezența Domnului, în rugăciune, închinare și laudă la adresa Lui, cu atât Îl vom copia mai mult. Cât timp suntem în prezența Lui Dumnezeu, nu putem păcătui, dimpotrivă, simțim nevoia să ne cerem iertare de toate păcatele trecutului. Pocăința este cheia pentru a primi neprihănirea Lui Isus. Cum să fim curați, fără păcat, fără să ne pocăim? A ne pocăi înseamnă să regretăm sincer și profund că am păcătuit, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte și să ne ajute să nu mai păcătuim. A iubi păcatul și a-l dori, nu are nimic de a face cu pocăința. Ca să fim pe placul Lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe El mai mult decât iubim păcatul. Suntem testați în permanență și trebuie să luăm decizii corecte de multe ori pe zi. Cunoscând tot mai profund voia Lui Dumnezeu și ce-i place, vom lua decizii tot mai bune. Rezultatul se va fructifica în vieți mai bune și mai multă integritate.
Adevăratul scop al vieții creștinului este să trăiască pentru a-i face plăcere Lui Dumnezeu. De ce? Este simplu. A-i face pe plac Domnului, înseamnă a trăi corect, curat. Trăind astfel, vom putea primi promisiunile Lui Dumnezeu pe care le citim pe paginile Scripturii, care se traduc prin a fi binecuvântați, prosperi, împliniți, protejați. Dumnezeu înconjoară cu protecția Lui pe cei care se tem de El, Îl iubesc și Îl ascultă. Poruncile Lui sunt pentru beneficiul nostru și păzindu-le ne facem nouă înșine o imensă favoare.
Cu cât citim mai mult Scriptura și avem o relație mai profundă cu Duhul Sfânt, cu atât vom avea mai mult acces la puterea Domnului, vom deveni mai răbdători, faptele noastre vor fi mai bune, vom fi mai bucuroși și mai mulțumitori Tatălui Ceresc pentru toate lucrurile. Ce recompensă extraordinară ne-a pus Isus la dispoziție prin jertfa Lui, să fim moștenitori considerați sfinți în lumina Lui Cristos! Cu cât înțelegem mai profund aceste adevăruri, realizăm că nu avem niciun motiv serios să rămânem triști, deprimați sau nemulțumitori! Slavă Domnului Isus! Carmen Pușcaș  Domnul Isus ne spune despre „oile Sale”: „Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10:28-30) Dar ce spune înainte de asta? „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.” (Ioan 10:27) Nu este suficient să credem în faptul că Isus este Dumnezeu și s-a jertfit pentru noi ca să ne calificăm la titlul de „oile Domnului”. E nevoie să avem o relație cu El atât de vie și reală, încât duhul nostru născut din nou prin unirea cu Duhul Sfânt, după ce am primit sămânța Cuvântului Scripturii, să audă și să recunoască vocea Domnului... și nu doar s-o audă ci să și asculte de ea. Doar după ce renunțăm la a lua decizii conduși de fire și suflet (voință, emoții și minte) și cerem sfatul Domnului și apoi îl urmăm, trăind în ascultare, devenim „transparenți înaintea Domnului” (Dumnezeu știe totul despre noi, dar ne „cunoaște” după ce-i spunem tot ce țineam „secret”, și-i dăm acces în toate ariile vieții noastre).
Isus spune aici, că nicio altă persoană, nici chiar cel rău, nicio cauză exterioară nu ne pot smulge din mâna Lui sau a Tatălui ceresc, dar nu spune nimic despre voința noastră. Cu alte cuvinte, atât timp cât dorim să stăm lângă Domnul, nimeni nu-L poate convinge pe Dumnezeu să renunțe la noi. Ce adevăr minunat! Iar Voia Domnului este să fim ai Lui pentru eternitate. De fapt pentru acest scop a creat omul. Trăim pe Pământ pentru a ne pregăti pentru Cer. Întreaga noastră existență este un lung șir de teste și încercări, pentru a ne dovedi dragostea pentru Domnul și dorința de a fi cu El; trecând prin încercări, încrezându-ne în Dumnezeu și făcând voia Lui, devenim tot mai mult asemeni Lui Isus. Dacă cineva iubește lumea și păcatul mai mult decât pe Cristos, nu este vrednic să ajungă în Rai. De ce ar forța Dumnezeu pe cineva care nu-L iubește și nu dorește părtășia cu El să-și petreacă veșnicia în Rai, în prezența Lui? Și atunci putem fi siguri că suntem mântuiți? Da, suntem mântuiți, atât timp cât trăim în ascultare de Domnul. Sinceritatea, ascultarea, dragostea neprefăcută, teama sfântă de Dumnezeul Atotputernic, pasiunea pentru Cuvânt, rugăciune, închinare sunt toate chei esențiale în păstrarea mântuirii până la sfârșit. Dacă nu ne încheiem viața într-o relație corectă cu Isus, nu mai contează că restul vieții am fost ai Lui. Să nu ne înșelăm singuri. Dumnezeu nu ne forțează să-L iubim, nici să rămânem lângă El, chiar dacă atât de mult dorește să fim ai Lui pentru eternitate, încât și-a dat Fiul să moară în locul nostru. Chiar merită să-L iubim și să trăim pentru El. Carmen Pușcaș |