DE CE A TREBUIT SĂ MOARĂ ISUS

• Evrei 9:14 Cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu!

• Evrei 7:26 Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri.

 
Doar cineva fără păcat, putea să fie jertfa care să curețe definitiv păcatele omenirii. Curățarea finală trebuia făcută în Locul Preasfânt din cer, la tronul Lui Dumnezeu și acolo sângele de animale și păsări din lumea căzută în păcat nu puteau intra. De aceea, jertfele aduse sub Vechiul Legământ, sub Legea Mozaică, doar acopereau păcatele celor care le aduceau, iar când mureau puteau ajunge doar în Paradis, care era parte din Locuința Morților (Sheol), și nu din rai.
 
După ce a înviat, Isus s-a dus la Tatăl, și în seara aceleași zile s-a arătat ucenicilor. Aceasta înseamnă că vizita în sala tronului ceresc a fost scurtă, și avea un scop anume, care implica prezența Lui Isus (Ioan 20:17-19). Dumnezeu Tatăl și Isus erau și sunt în contact permanent, cu excepția timpului în care Fiul a luat asupra Lui păcatele omenirii. Dacă trebuia doar să vorbească cu Tatăl Său nu era nevoie să urce în sala tronului ceresc. Isus a trebuit să meargă personal la Tatăl, ca să ducă sângele perfect al jertfei Sale, pentru ca iertarea păcatelor să devină efectivă (Evrei 9:12, 24). Să ne amintim că Vechiul Testament este prefigurarea celui Nou, și în Legea Mozaică, Marele Preot trebuia să stropească capacul ispășirii cu sângele jertfei de ispășire, adusă pentru păcatele poporului (Leviticul 16:15). Capacul ispășirii acoperea chivotul legământului care era în Locul Preasfânt și acolo Dumnezeu se întâlnea cu Marele Preot ca să-i de-a poruncile pentru popor (Exodul 25:22).
 
Doar sângele Lui Isus, era perfect curat ca să poată intra în „cortul acela mai mare și mai desăvârșit care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta” (Evrei 9:11b), ca să curețe păcatele omenirii pentru totdeauna. Isus nu cedat în fața păcatului, de aceea a putut muri pentru păcatele omenirii, și a putut fi înviat, pentru că nu a păcătuit niciodată. Sângele Lui era pur și perfect așa cum dorește Dumnezeu să fie fiecare dintre noi. De aceea este esențială nașterea din nou, și fără aceasta nimeni nu poate fi mântuit. Nașterea din nou este produsă de Duhul Sfânt, care restaurează duhul nostru la stadiul inițial, curat, perfect, așa cum a fost creat de Dumnezeu în Adam înainte de păcat. Doar prin sămânța pură a Duhului Sfânt, putem reveni la ce ne-a creat Dumnezeu să fim și prin curățarea de păcate prin sângele jertfei Lui Isus suntem împăcați cu Dumnezeu. Păcatul care ne separa de Tatăl ceresc a fost șters, învinuirile pe care ni le aduce Satan nu mai au bază, suntem cu adevărat curați, neprihăniți, adică fără păcat! Capetele de acuzare au fost șterse! Aleluia!!!

• Romani 3:25 Pe El (Isus), Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,

 

• 1 Ioan 2:2 El (Isus) este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

 
Dacă încă nu v-ați împăcat încă cu Dumnezeu, și doriți să o faceți, nu este prea târziu. Iertarea păcatelor devine reală pentru toți cei care cred în Isus, Îl iubesc și trăiesc pentru El. În articolul „Mântuirea - salvarea eternă a sufletului” găsiți bazele biblice ale pașilor spre mântuire și versetele care să vă ajute să înțelegeți cum puteți fi născuți din nou.

• Romani 6:6, 17, 18 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu Isus, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, […] Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.

 
Isus a făcut totul pentru iertarea noastră, jertfa Lui a fost adusă o dată pentru totdeauna. De noi depinde să înțelegem că după ce Duhul Sfânt ne-a convins că eram păcătoși și ne-am cerut sincer iertare, am murit față de păcat și nu mai suntem sub robia lui. Aceasta înseamnă că pe măsură ce ne înnoim mintea cu Cuvântul Lui Dumnezeu, înțelegem tot mai mult cine suntem în Isus și ce avem în El și pe măsură ce ne dorim tot mai mult ce vrea Dumnezeu pentru noi, suntem transformați devenind tot mai asemănători Lui Isus. Dumnezeu este dragoste și pe măsură ce Îl iubim pe El tot mai mult, ne schimbăm și ajungem să ne iubim pe sine așa cum vrea Tatăl ceresc și implicit ne vom iubi semenii așa cum ne cere Domnul să o facem în 1 Corinteni 13:4-7, „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”
 
Dumnezeu este cel mai minunat exemplu de dragoste. El Și-a dat Fiul să moară pentru păcatele noastre ca să ne răscumpere din păcat și să putem deveni copiii Lui. Atât de mult ne iubește și vrea să fim ai Lui! Când înțelegem cât de imensă este dragostea Lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, și o primim, putem iubi și noi la rândul nostru. Indiferent prin ce trecem, dragostea Lui Dumnezeu este maximă, nu se schimbă față de noi, și dacă alegem să ne încredem în El, vom vedea cum ne poartă de grijă și cum folosește răul spre binele nostru. Când iubim, iertăm mai ușor, ne ofensăm mai greu, avem mai multă pace și ne bucurăm mai mult. Dacă acceptăm că suntem iertați prin jertfa Lui Isus, și că suntem cu adevărat înfiați de Tatăl ceresc, ne dorim să trăim ca adevărații Lui copii iubitori, și suntem cu adevărat liberi de sub robia păcatului. Iar când se întâmplă să greșim ne cerem iertare, și știm că Dumnezeu „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9b).
 
Să nu uităm niciodată că Isus,

• „... a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt [din ceruri, în prezența Lui Dumnezeu] nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat [a obținut] o răscumpărare veşnică [care este mântuirea celor care cred în mod personal în Isus ca Mântuitor]. – Evrei 9:12 (cu traduceri din Biblia Amplificată între paranteze)

 
 
Carmen Pușcaș