 Viața cu Isus este minunată! Nu ne costă nimic mântuirea, pentru ca Domnul nostru a plătit complet, integral, definitiv pentru păcatele noastre trecute, prezente și viitoare. Dar pentru a păstra mântuirea, ne costă totul. Ni se cere să trăim vieți curate, predate total, în ascultare totală de Tatăl Ceresc.
Dumnezeu nu ne cere nimic pentru care nu ne-a pus la dispoziție mijloacele ca să putem împlini și pentru care nu ne-a echipat în prealabil. Dacă Domnul Isus Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu a suferit atât de mult, pentru că ne-a iubit și ne vrea cu El în Rai pentru eternitate, putem spune ca și Pavel:
Dacă Apostolul Pavel numește încercările prin care a trecut, întristări ușoare de o clipă, noi nu avem nicio scuză să ne lăsăm doborâți de adversitățile vieții. Oricît ar fi de grele necazurile prin care trecem, nu pot fi mai mari decât ce a pătimit Domnul Isus în locul nostru, fără să fi păcătuit vreodată! A făcut totul din dragoste pentru fiecare dintre noi:
Ce poate fi mai minunat, decât să avem certitudinea că: - Isus este cu adevărat păstorul nostru, care ne cunoaște în cele mai mici detalii și ne spune că la fel putem ajunge și noi să-L cunoaștem pe El și pe Tatăl. Cu cât ne apropiem mai mult și mai des de Dumnezeu și ne adâncim mai mult în Cuvântul Lui, că atât știm mai multe despre El și despre felul în care se raportează la noi și nu ne vom mai îndoi de dragostea, puterea și dorința Lui de a ne face bine.
- Isus ne cunoaște și Îl putem urma:
- Cristos ne dă viața veșnică și nimeni nu ne poate lua din mâna Lui, dacă noi vrem să rămânem acolo!
- Dumnezeu Tatăl, este suveran, atotputernic, cel mai mare peste absolut tot, și suntem în mâna Lui. Nimeni nu ne poate smulge de acolo!
- Isus și Tatăl sunt una și locuiesc în noi prin Duhul Sfânt. Ce ne putem dori mai mult?
În concluzie, cred că putem fii de acord cu Pavel:
Carmen Pușcaș
0 Comments
 Furtuna a dărâmat salcia, oamenii au tăiat-o bucăți, dar salcia refuză să moară. Cu cele câteva rădăcini rămase în pământ, a ales să dea lăstari, care să țină trunchiul în viață. Credeți că are vreun viitor? După ce a căzut la pământ, părea că nu mai are nicio șansă, dar cred că acum, din trunchiul căzut și din cele câteva rădăcini Dumnezeu va face să crească o nouă salcie puternică. Cât de adevărat e și în cazul nostru! Primele versete care mi-au venit în minte, sunt scrise de Pavel și cred că descriu bine cele relatate mai sus:
Pavel a trecut prin toate fazele dărâmării, mai mult decât majoritate dintre noi. A fost încolțit de farisei, din rândul cărora făcuse parte, totuși, Dumnezeu L-a ferit de toate capcanele pe care i le-au întins. De multe ori nu știa ce decizie să ia, ca să scape din situații limită, dar nu și-a pierdut speranța; Pavel știa că Domnul lui, nu-l lasă la greu. L-au prigonit, dar Domnul era cu el. A fost și împroșcat cu pietre, trântit jos, dar Domnul l-a ridicat prin rugăciunea ucenicilor! În capitolul 14 din cartea Faptele Apostolilor, pentru Pavel și Barnaba, evenimentele se derulează dincolo de orice imaginație! Erau în Listra și după vindecarea ologului din naștere, localnicii i-au numit zei ( pe Pavel Mercur, iar be Barnaba Jupiter) și au început să-i venereze. Nu le-a fost ușor să-i convingă să nu le aducă jertfe. Dar mărirea n-a ținut mult. După ce un grup de iudei din Antiohia și Iconia au venit să-i învinovățească, au căzut rapid în dizgrația mulțimii. Atât de mult au reușit iudeii să stârnească masele, încât au început să arunce cu pietre în Pavel ca să-l omoare. Crezând-ul mort, l-au scos afară din cetate. Dar ucenicii l-au înconjurat și sunt convinsă că s-au rugat și Dumnezeu i-a ascultat. Pavel s-a ridicat a reintrat în cetate și a doua zi a continuat să predice evanghelia la Derbe și a făcut mulți ucenici. Apoi s-a întors în cele trei cetăți, unde erau cei care au încercat să-l ucidă „întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Faptele Apostolilor 14:22). De fapt, Pavel a fost un supraviețuitor, la fel ca salcia căzută la pământ. Pentru el, „a trăi este Cristos, şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:21) Aceata este cea mai corectă atitudine a inimii, în această lume plină de adversități și probleme. Dacă știm cine este Isus și cine suntem în El, putem trece cu capul sus, prin toate încercările.
Carmen Pușcaș  Răspunsul Lui Dumnezeu la rugăciunile noastre, începe în lumea spirituală. Înnoirea minții noastre este cheia aducerii în lumea fizică a ceea ce am primit deja în duh. Credința se materializează prin felul nostru de gândire. În minte apar îndoielile, și tot acolo se formează încrederea neclintită. Cu mintea alegem să credem. O minte netransformată de Cuvântul Lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, nu poate să creadă ce nu vede.
Vom aduce în ființă, ce Dumnezeu a făcut deja pentru noi, dacă nu ne îndoim, indiferent ce vedem cu ochii fizici. Când știm în duh, că ceea ce cerem este în acord cu Voia Lui Dumnezeu, deja suntem în posesia a ceea ce am cerut, în lumea spirituală, chiar dacă în cea fizică încă nu vedem răspunsul.
Carmen Pușcaș  Creștinul fără o viață reală de rugăciune, este lipsit de putere, de protecție, de consilierea pe care o oferă Duhul Sfânt, de lumina Lui Isus (care aduce claritate în orice problemă), de înțelepciunea care vine de la Domnul și este o țintă ușoară pentru atacurile celui rău. Prin rugăciune comunicăm cu Dumnezeu, accesăm puterea Lui, inima ni se umple cu bucuria și cu pacea Sa, care depășește puterea umană de înțelegere, întărindu-ne în Domnul și în puterea tăriei Lui, cum ne sfătuiește Pavel să facem în Efeseni 6:10. Dumnezeu ne spune prin prorocul Ieremia că El este Cel care face planurile și le duce la îndeplinire, și dacă vrem să ne răspundă, trebuie să-L chemăm. Oare este vorba de o chemare doar de formă? Știm cu toții că nu este așa. Dumnezeu răspunde celor care sunt sinceri și-L cheamă cu dorința să primească răspuns. Dorința Lui este să comunice cu noi, să ne întărească pașii de drumul credinței, descoperindu-ne lucruri pe care nu le putem afla din altă sursă sau în alt fel. Bineînțeles că vrea să avem credință, să primim ceea ce ne descopere și să acționăm în consecință.
„Nașterea din nou” din sămânța nepieritoare a Duhului Sfânt, face ca „omul nostru interior”, duhul nostru să fie complet transformat, devenind una cu Duhul Lui Dumnezeu. Dar nu-l vom putea ține „viu”, fără o viață constantă și dedicată de rugăciune. Carmen Pușcaș  Am auzit multe predici de-a lungul anilor despre neputința de a te opune păcatului și ce mari păcătoși suntem, noi creștinii. Versetele folosite ca bază, erau ce spunea Pavel în capitolul 7 din epistola către Romani.Slavă Domnului că nu acesta este adevărul în Cristos, ci doar una dintre încercările predicatorilor de a face audiența să se simtă bine... chiar dacă ascultătorii nu trăiesc la nivelul cerințelor Bibliei.
Deci, putem trăi curat, fără păcat? Adică, putem învinge cu adevărat ispitele și păcatul? Dumnezeu este drept și corect. El nu ne pretinde nimic, pentru care nu ne-a dat tot ce avem nevoie, ca să putem împlini. Dacă n-am putea trăi liberi de păcat, nu ne-ar fi cerut s-o facem. Știm că Fiul Său, Isus Cristos a venit să trăiască pe pământ într-o fire asemănătoare cu a noastră, ca să ne pună la dispoziție modelul perfect de viață, dar și uneltele necesare ca să trăim în neprihănire. Cu cât înțelegem mai bine cine suntem în Cristos, păcătuim mai puțin. Cu cât ne dorim mai mult să-i facem plăcere Lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom învinge ispitele. Dar haideți să analizăm puțin ce spune Pavel.
Legea pe care a primit-o Moise de la Dumnezeu pentru poporul Său, nu poate fi împlinită doar prin puterea firii pământești, care e robită legii păcatului. Despre asta vorbește Pavel. Nu e posibil să trăim viața de credință fără puterea și călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă am analiza doar acest capitol, am putea trage concluzia că Pavel erau un mare păcătos. Și atunci, cum le-a putut scrie corintenilor să îl considere un exemplu demn de urmat? (1 Corinteni 4:16, „De aceea vă rog să călcaţi pe urmele mele.”; 1 Corinteni 11:1, „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos.”) De fapt, Pavel se identifică cu creștinii disperați că nu pot renunța la vechiul stil de viață, păcătos, dinaintea convertirii, doar pentru a le da și soluția la problema lor.
Dacă doar la nivelul minții vrem să-L urmăm pe Cristos, nu avem nicio șansă. Dar dacă trăim conduși de Duhul Sfânt, care după nașterea din nou e unit cu duhul nostru, vom trăi. Vom ști că este așa, pentru că nu vom mai fi atrași de lucrurile lumii, de ceea ce ne plăcea înainte, dimpotrivă, ne mirăm că ne-au putut atrage vreodată.
Nu mai suntem robi al păcatului, ci copiii înfiați ai Lui Dumnezeu. Dar lupta nu se încheie aici. Zilnic ne luptăm cu firea pământească, ca s-o ținem sub ascultarea de Duhul Sfânt. Așa cum spune și Pavel în,
Cu cât studiem mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu, cerând ajutorul Duhului Sfânt ca să-l înțelegem și să-l facă să devină „viu și lucrător” în noi, cu atât vom știi mai bine ce așteaptă Dumnezeu de la noi ca să-i facem pe plac și ce trebuie să facem ca să fim transformați prin înnoirea minții noastre. Când identificăm ce trebuie să schimbăm în noi, sau un păcat la care n-am reușit să renunțăm, ce putem face? În primul rând e nevoie să aflăm ce spune Scriptura pe acea temă, așa că vom căuta versetele referitoare la acel subiect. Apoi, după ce am recunoscut că avem o problemă, și admitem că trebuie să ne schimbăm, ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne ajute și să ne dea determinarea să luptăm până la victorie. Pentru aceasta, este esențial să ne punem de acord cu ce spune Dumnezeu pe tema respectivă, pentru a ne schimba mintea și felul de gândire. Vom scrie versetele respective, și vom medita asupra lor zilnic. De ce? Pentru că Cuvântul Lui Dumnezeu are putere.
Cuvântul Lui Dumnezeu ne transformă, ne descopere cine suntem în Isus, și cum putem deveni cine suntem în El. Trăirea în lumea condusă de păcat ne-a îndepărtat de cine am fost creați să fim, dar studierea cu pasiune a Cuvântului și meditarea asupra lui până când ne este revelat de Duhul Sfânt și prinde viață în noi, ne va ajuta să ne întoarcem la ceea ce vrea Dumnezeu să fim; și anume copiii Săi, care trăiesc conduși de Duhul Sfânt și care radiază lumina Lui Cristos. Suntem într-o luptă continuă, dar nu luptăm singuri. Dumnezeu Tatăl ne-a pus la dispoziție puterea și ungerea Duhului Sfânt prin care Cuvântul Scripturii ajunge viu și transformator în cei care se umplu de el. Cât timp Isus Cristos este Domn peste noi și trăim în predare totală înaintea Lui, știm că suntem „mai mult decât biruitori” și vom deveni tot mai mult asemeni Lui. Adevărata fericire vine din trăirea în voia Lui Dumnezeu, conduși de Duhul Sfânt și nu făcând ce ne dictează firea umană decăzută. Carmen Pușcaș  Condiția primordială pentru ca puterea Cuvântului Scripturii să se manifeste în viața cuiva, este ca persoana să creadă că Biblia în integralitatea ei, este cu adevărat Cuvântul insuflat de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, oamenilor aleși de El.
Domnul Isus spune clar că Scriptura nu poate fi desființată, confirmând originea ei Dumnezeiască:
Este suficient să credem? Iacov scrie în epistola sa: „Tu crezi că Dumnezeu este unul și bine faci, dar și dracii cred... și se înfioară!” (Iacov 2:19). Atunci e clar că trebuie să facem mai mult de atât pentru ca puterea Cuvântului Lui Dumnezeu să se manifeste în viețile noastre. A doua condiție este dorința de a citi și a studia Biblia, pentru că dorim să înțelegem Cuvântul și să-l strângem în inima noastră, așa cum spunea psalmistul (Psalmul 119:11). Doar după ce știm ce spune Scriptura, vom putea trăi pe placul Domnului.
A treia condiție, care se aplică împlinirii tuturor promisiunilor Scripturii, este trăirea în ascultare de Dumnezeu și păstrarea unei inimi curate, plină de dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni. În inima plină de dragoste, nu mai este loc pentru ură, răutate, păcat, amărăciune, neiertare, egoism... Zilnic ne luptăm să fim curați, pentru ca Domnul să-și poată găsi plăcerea în noi și să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt. Să analizăm ce spune Biblia despre efectele Cuvântului Lui Dumnezeu în viața credinciosului. - Cuvântul Lui Dumnezeu produce credință în inima noastră când îl primim.
Dacă ne este greu să credem că Dumnezeu poate și vrea să facă „ceva anume” pentru noi, Îl vom ruga pe Duhul Sfânt să ne arate care sunt versetele care vorbesc despre felul în care Domnul a împlinit în viața altora deja „acel ceva”. Apoi, vom medita asupra acestor versete zilnic, le vom rosti cu voce tare, pentru ca ceea ce știm la nivelul minții să devină real și în duhul nostru. Pentru a citi mai multe despre Duhul Sfânt, puteți vedea articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt”. - Cuvântul Scripturii este sămânța care produce nașterea din nou, pentru mântuire. Natura seminței determină natura a ceea ce ia naștere din aceasta. Când ne naștem, din nou, din sămânța veșnică a Cuvântului Lui Dumnezeu, duhul nostru, unit cu Duhul Sfânt, devine viu pentru eternitate.
- Cuvântul Lui Dumnezeu este viață și aduce sănătate pentru tot trupul celui care îl găsește.
- Cuvântul Lui Dumnezeu ne face înțelepți și ne dă putere să trăim curat.
- Cuvântul Domnului, ne luminează mintea pe măsură ce îl studiem.
- Scriptura are și rol de oglindă spirituală, prin care ne analizăm starea în care ne aflăm și aflăm ce trebuie să schimbăm sau să îmbunătățim.
- Când ne găsim plăcerea în învățăturile Scripturii și le împlinim în viața noastră, vom prospera și vom fi binecuvântați.
- Cuvântul devine viu și lucrător în noi, atunci când îl credem și-l lăsăm să lucreze.
Prin studierea scripturii, vom reuși să facem diferența dintre ceea ce ține de suflet și ceea ce aparține duhului. Dumnezeu ne-a creat ca să fim conduși de duh, care să fie unit cu Duhul Sfânt. Creștinul trăiește condus de Duhul. ( Mai multe pe această temă, puteți citi în articolul „Dumnezeu nu ne părăsește”)
- Cuvântul Scripturii ne aduce bucurie și încântare în inimă, atunci când ne hrănim cu el.
- Cuvintele Bibliei, sunt duh și adevărata viață vine doar prin ele, dacă le credem.
- Cuvântul Lui Dumnezeu, ne sfințește și ne curăță.
- Cuvântul Bibliei, este hrană pentru copiii Lui Dumnezeu.
- Prin Cuvântul Lui Dumnezeu ajungem să-L cunoaștem pe Isus și să devenim cu adevărat liberi.
- Cuvântul Lui Dumnezeu este veșnic
Domnul Isus face aceeași afirmație când se adresa ucenicilor în legătură cu vremurile din urmă.
Ce Dumnezeu minunat avem! Ne-a lăsat Cuvântul Său, ca să putem afla cum este El, să știm care este voia Sa, planul Său pentru omenire și pentru poporul Său, ce-i place și ce nu-i place. Cuvântul Lui Dumnezeu conține tot ce avem nevoie să știm, este un ghid perfect pentru o viață curată și ne echipează cu tot ce avem nevoie ca să trăim pe placul Domnului.
În Cartea Evrei citim despre importanța mărturisirii Cuvântului, adică homología ("mărturisire comună" în original, în limba greacă), termen care se referă la acordul colectiv al creștinilor asupra a ceea ce îi place sau ce urăște Dumnezeu și curajul de a proclama cu voce tare.
Cu alte cuvinte, când proclamăm versetele biblice, ne punem de acord cu ceea ce spune Dumnezeu, și ca urmare, beneficiile cuvântului insuflat de Dumnezeu vor deveni reale în viața noastră. Dumnezeu este credincios și împlinește promisiunile făcute. Pentru cine? Pentru toți cei care-L iubesc și trăiesc în ascultare de El. În articolul Puterea Cuvântului Lui Dumnezeu, am dezbătut mai amplu această temă. Carmen Pușcaș  Voia Tatălui ceresc este să nu piardă pe niciunul din copiii săi, dar, de noi depinde să rămânem lângă el, Domnul nu va renunța niciodată la cei care-l iubesc și-l ascultă! De cele mai multe ori Dumnezeu este considerat foarte aspru, necruțător, gata să noteze cea mai mică greșeală a copiilor Săi, ca să-i pedepsească pe măsură. O astfel de imagine, nu se potrivește deloc cu ceea ce spune Scriptura despre Dumnezeu. Da, Dumnezeu este drept, urăște păcatul și în dreptatea Lui, nu poate lăsa păcatul nepedepsit. Dumnezeu este dragoste, și în dragostea Lui perfectă pentru om, Și-a trimis Fiul ca să ia asupra Lui, pe cruce, păcatele omenirii și să plătească cu moartea în locul nostru. Domnul Isus a plătit deja prețul integral pentru păcatele întregii lumi. Nu mai putem adăuga nimic la jertfa Lui.
Și dacă Isus Cristos a plătit prin jertfa Sa, pentru păcatele întregii lumi, toți oamenii vor merge în Rai? Inima de Tată a Lui Dumnezeu, asta dorește. Dar pentru că a creat omul cu voință liberă, omul trebuie să aleagă. Dumnezeu nu ne duce cu forța în rai. Domnul a creat omul după chipul și asemănarea Lui, dar păcatul neascultării a început deformarea și degradarea perfecțiunii creației Sale. Dumnezeu este duh și la fel L-a creat și pe om. I-a dat un suflet trinitar, format din voință liberă, minte cu gândire proprie și o inimă sensibilă, care să se bucure, să iubească, să mulțumească... Apoi l-a „îmbrăcat” într-un trup fizic, ca prin suflet și trup să se poată raporta la lumea fizică, înconjurătoare și să conducă întregul Pământ. Deci, omul este duh, are suflet și locuiește în trup. Duhul trebuia să conducă omul, să-l țină ancorat în adevăr, prin uniunea cu Dumnezeu Duhul Sfânt. În Geneza capitolul 3, citim că la început, Adam și Eva, pentru că ascultau de conducerea duhului, auzeau vocea Domnului, conversau cu El, aveau o relație fără ascunzișuri, erau în același tărâm, grădina Edenului. Din momentul în care, ambii au decis să asculte de sufletul lor, („pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” - 1 Ioan 2:16), minciuna diavolului a devenit adevărul. De când duhul a pierdut rolul de conducere și sufletul a preluat conducerea, omul s-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu și de ceea ce dorește El să fie. Planul perfid al lui Satan, a fost mult mai mare decât a-l face pe om să păcătuiască. Prin neascultarea de Dumnezeu, omul a pierdut stăpânirea Pământului. și a devenit robul celui de care a ascultat, adică Satan, care a preluat și conducerea Pământului.
Bolile, distrugerea, ura, uciderile și tot ce este rău au invadat lumea. Sufletul nu este conectat la Dumnezeu, ci la lumea înconjurătoare, condusă de cel rău și în consecință, a ajuns să gândească negativ și distructiv, să simtă ură, răutate, invidie și toate emoțiile negative, iar voința omului să ia decizii în detrimentul propriei persoane. Păcatul a distrus încrederea și unitatea dintre om și Dumnezeu și a ridicat un zid de despărțire între ei. Omul condus de suflet trebuie să lupte ca să ajungă din nou acolo unde duhul este unit cu Duhul Sfânt și aude vocea Domnului. Dumnezeu a creat omul cu voință liberă și i-a dat posibilitatea să aleagă între ascultare și trăirea perfectă cu El și neascultare cu toate urmările distrugătoare pe care le-a adus păcatul. Dumnezeu știa că omul va alege greșit și în marea Lui bunătate, a dat șansa iertării păcatelor la început prin sângele jertfelor (Tora sau Legea dată evreilor prin Moise), care erau prefigurarea jertfei perfecte adusă o singură dată pentru păcatele întregii lumi, moartea Lui Isus Cristos. Sângele vărsat de El are aceeași putere și azi, să ierte păcatele celor care-L iubesc, se încred în El și-și cer iertare. După ce omul renunță la robia păcatului prin care este sub stăpânirea diavolului, și decide să-L urmeze pe Cristos, când duhul său se unește cu Duhul Sfânt, începe procesul restaurării. Omul interior al inimii, adică duhul omului, este nou, perfect, curat, dar pentru ca și sufletul să fie transformat, omul trebuie să-și reînnoiască mintea, prin studierea și asimilarea Cuvântului Lui Dumnezeu (Romani 12:2). Este un proces, care cu ajutorul Duhului Sfânt va schimba omul din interior spre exterior.
Duhul Sfânt ne conduce în tot Adevărul, ne învață să ne rugăm, ne călăuzește, ne revelează Scriptura și ne ajută să ne schimbăm. Cu cât ascultăm mai mult de conducerea Lui, cu atât ne vom schimba mai repede și vom deveni tot mai mult asemeni Lui Cristos, așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. Duhul Sfânt ne conduce în tot Adevărul, ne învață să ne rugăm, ne călăuzește și ne învață. Cu cât ascultăm mai mult de conducerea Lui, cu atât ne vom schimba mai repede și vom deveni tot mai mult asemeni Lui Cristos, așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. C. Pușcaș Duhul Sfânt ne conduce în tot Adevărul, ne învață să ne rugăm, ne călăuzește, ne revelează Scriptura și ne ajută să ne schimbăm. Cu cât ascultăm mai mult de conducerea Lui, cu atât ne vom schimba mai repede și vom deveni tot mai mult asemeni Lui Cristos, așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. Puteți citi mai multe în „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”. C. Pușcaș  Cuvintele rostite de Domnul Isus, în versetele care urmează, ne arată principalii pași ai umblării creștine.
Să privim mai atent la cuvintele Lui Isus, pe care le mai găsim și în Evangheliile lui Marcu și Luca.
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine” , ne arată că doar cei doritori să-L urmeze pe Cristos, pot s-o facă. A merge după Isus, înseamnă a trăi o viață de ascultare față de El. E singurul mod în care putem merge după Isus, călcând pe urmele pașilor Lui. Îl urmăm pe Cel pe care Îl iubim, adorăm și onorăm. „Să se lepede de sine”, în original este cuvântul grecesc „aparneomai”, care înseamnă a renega complet, a se separa cu totul de cineva. Ca și copii ai Lui Dumnezeu, trebuie să ne separăm total de vechea noastră fire păcătoasă. Când am venit la Cristos, am renunțat de bună voie la vechea noastră natură și trăire păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, curată, neprihănită. Deci Isus ne spune să renunțăm la a face ce ne dictează natura noastă veche și să ne supunem conducerii Duhului Sfânt. După întoarcerea la Dumnezeu, continuăm să ”locuim în aceleași vase de lut”, deci nu putem trăi vieți perfecte și total sfinte, cât timp suntem pe acest Pământ, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu în toate lucrurile. Pe măsură ce continuăm să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să trăim curat, să-i facem pe plac Lui Dumnezeu în tot ce facem, spunem, simțim sau gândim și cu cât ne concentrăm mai mult pe cine suntem în Isus, decât pe greșelile noastre, vom semăna tot mai mult cu El. Cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Isus și pe măsură ce crește ungerea Duhului Sfânt în noi, vom păcătui tot mai puțin. Suntem în continuă transformare, până ne va lua Tatăl Ceresc, sus la El. Dragostea pentru Isus ne convinge să-i predăm Lui tot, să renunțăm la dreptul de a face ce vrem noi și să dorim să facem voia Lui, în toate aspectele vieții noastre. Cu cât îi predăm mai mult conducerea vieții noastre, cu atât ne apropiem mai mult de totala lepădare de sine. „Să-şi ia crucea”, era un act foarte familiar celor care trăiau pe vremea ucenicilor. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei care urmau să fie răstigniți, să-și care crucea pe care urmau să fie crucificați (așa au făcut și cu Domnul Isus). Actul în sine era o recunoaștere și acceptare tacită a faptului că sentința condamnării lor la moarte a fost una corectă. Deci, pentru noi credincioșii, a ne lua zilnic crucea, înseamnă recunoașterea faptului că firea noastră trebuie dată morții în fiecare zi, și acest act este unul corect, de dreptate, pentru a fi capabili să trăim în ascultare de Dumnezeu și nu de propria fire. Doar în dragoste și ascultare totală de Domnul se poate trăi o viață sfântă. „Oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei o va mântui”, arată foarte clar că mântuiți ajung cei care renunță să mai trăiască cum trăiau înainte să-L cunoască pe Cristos și aleg să trăiască curat, urmând exemplul Mântuitorului lor; pierderea acestei vieți pământești, pentru a o câștiga pe cea cerească, este un schimb care merită prețul! Nu suntem toți chemați să murim ca martiri, pentru gloria Lui Isus, dar suntem toți chemați să renunțăm la stilul vechi de viață și să trăim așa cum ne învață Scriptura, onorându-L pe Domnul nostru. Așa cum spunea Pavel, în:
Domnul nostru știe ce este cel mai bine pentru noi și are planul perfect pentru fiecare în parte. Prin ascultarea de voia și cuvântul Lui, ne facem nouă o favoare imensă, pentru că Domnul ne vrea binele și mai mult decât ni-l dorim noi. Tatăl nostru ceresc ne iubește mai mult decât ne-am putea noi iubi sau oricine altcineva. Viața de ascultare este ceea ce a avut Dumnezeu în plan pentru omenire, de la momentul creației; ascultarea este esențială, pentru a rămâne sub protecția Domnului și în harul Său. Ascultarea este biletul de intrare în Ceruri. Și mai mult decât atât, viața de ascultare este singura care merită trăită! Aleluia! Mulțumim Doamne Isuse pentru că datorită Ție, toate acestea sunt posibile celor ce cred în Tine și în jertfa Ta! Carmen Pușcaș  Noi comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune. Suntem chemați și creați ca să ne rugăm neîntrerupt. Prin rugăciune, suntem în legătură cu Duhul Sfânt, îi cerem sfatul și El ni-l oferă. Doar așa putem lua decizii corecte, să gândim biblic, să ne transformăm mintea, să ne vindecăm creierul și să ne sfârșim alergarea în brațele Lui Isus. Lumea științei aprobă tot mai mult adevărul că omul este creat ca să comunice non-stop cu „sursa” ( adică Creatorul) lui. Chiar dacă studiile nu admit adevărul complet, noi știm că sursa este Dumnezeu.
Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, la orice oră, fără deosebire și s-o facem cu toată insistența! Și ne mai îndeamnă ceva foarte important: - să trăim într-o stare de bucurie. Bucuria și rugăciunea sunt prieteni foarte buni. Adevărata bucurie, sinceră, deplină, de durată o experimentăm doar prin Duhul Sfânt, când intrăm în prezența Domnului. Nu putem intra în prezența Domnului decât prin rugăciune și închinare. Rugăciunea sinceră, insistentă, de laudă la adresa Domnului și mulțumire pentru tot ce este și face în viețile noastre, ne aduce în prezența Domnului.
Dacă nu simțim nevoia să ne rugăm, să comunicăm cu Dumnezeu, Tatăl nostru, e timpul să ne întrebăm ce nu este în regulă. Ca și creștini este normal să dorim să comunicăm cu Domnul și Creatorul nostru, așa cum simțim nevoia să comunicăm cu cei dragi. Dorința de a-i spune lui Dumnezeu ce ne bucură sau ne întristează, ce probleme avem sau ce victorii, este esența vieții de creștin. Fără această părtășie, nu putem fii copiii Lui Dumnezeu. Doamne te rugăm crește-ne pasiunea și dorința de a petrece timp cu Tine, de a Te cunoaște mai mult prin studiul scripturii, rugăciune și închinare și de a fi tot mai mult asemeni Ție. Mulțumim! Slavă Ție! Carmen Pușcaș 
Dumnezeu Tatăl, vrea să cunoaştem profunzimea, puterea, autoritatea și gloria Lui; împreună cu El putem face orice, El este Cel care acţionează şi asigură victoria oricărei lupte, El ne scoate din orice încercare, aşa cum a făcut şi până acum. Să punem pietre de aducere aminte şi să ne amintim tot ce a făcut El pentru noi şi astfel să credem în puterea Lui. În momentele grele, din Valea Plângerii (orice încercare prin care trecem în viața pe acest Pământ), să ne amintim ce a făcut Dumnezeu pentru noi în alte momente grele sau chiar disperate din trecut, ca să ne întărim credința.
De asemenea, Tatăl ceresc vrea să folosim autoritatea pe care o avem în EL şi să nu ne desconsiderăm, spunând că suntem prea tineri, prea bătrâni, prea slabi, etc. Să nu dispreţuim lucrurile mici din viaţa noastră, ele îşi au rolul lor şi totul este sub controlul Lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi, are o chemare peste viața sa (chiar și cei care încă n-o cunosc; și toți suntem chemați să predicăm Evanghelia și să facem ucenici) şi depinde de noi să se împlinească. De ce? Pentru că Domnul nu ne forțează să facem Voia Sa, ne-a creat cu voință liberă. Dumnezeu vrea să-L Iubim, să avem credință în El și să căutăm mai întâi Împărăția Lui. De ce? Pentru că orice punem înaintea Lui, ne face să rătăcim calea dreaptă și să-L detronăm pe Isus de pe tronul vieții noastre.
Sunt sute de versete care vorbesc despre nevoia creștinului de a-L cunoaște pe Dumnezeu (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt), cât mai profund. Nu poți cunoaște adevărul despre adevăr, și să rămâi același. Adevărul transformă, schimbă, aduce viață și pasiune, aduce dragoste și tot ce este EL. Domnul Isus ne-a spus: „veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:32). Cum? Ne spune în versetul precedent: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;” și dacă Cuvântul Lui rămâne în inimile noastre, devenim liberi de orice minciuni din trecut, de orice idei preconcepute și greșite și putem identifica minciunile diavolului pe care ni le strecoară prin gânduri și impresii.
Înțelepciunea, revelația și adevărata lumină, vin doar prin Duhul Sfânt. Fără acestea nu putem înțelege ce speranță enormă avem în Cristos, cât de valoroasă este moștenirea mântuirii primită prin moartea și învierea Lui Isus Cristos, care are autoritate și stăpânire peste tot și toate. Totul este inferior și sub stăpânirea Lui Isus Cristos. Și Isus este Domnul vieții noastre și locuiește în inimile noastre prin Duhul Sfânt! Aleluia! Slavă Ție Doamne! Tatăl Ceresc vrea să învăţăm să-L lăsăm să ne conducă în toate ariile vieţii noastre. El vrea TOT, nimic să nu rămână nepredat Lui, ca să ne poată transforma, să ne poată umple cu prezenţa şi binecuvântările Lui. Am pierdut multe binecuvântări, din cauză că nu I-am predat Lui totul. Sunt lucruri care ni se par importante şi pe care nu vrem să I le dăm, şi acestea devin fortăreţe ale diavolului. Isus vrea să descuie toate uşile pe care le ţinem încuiate în sufletul nostru. Vrea să-I dăm Lui toate tristeţile, toate rănile, toate plăcerile care sunt mai importante pentru noi, decât El, să ieşim de sub autorităţile greşite, El e adevărata autoritate. Avem nevoie de pocăinţă, de dedicare, să petrecem timp cu El ca să ne vindece, nu putem rămâne la nivelul de acum, Tata pregăteşte lucruri frumoase pentru noi, un loc la pieptul Lui Isus pentru fiecare dintre noi, dar nu putem ajunge acolo dacă nu dărâmăm toate aceste ziduri, nu din cauză ca Dumnezeu nu ne lasă, ci pentru că noi nu vrem să dărâmăm aceste ziduri, să renunţăm la ele, de aceea nu ne putem apropia de El. Să ne deschidem inimile, pentru ca Tata să toarne; când El toarnă, ne echipează pentru lucrarea la care ne-a chemat. Dacă Duhul Sfânt curge liber, atunci apar schimbările şi transformările; doar așa revenim la adevărata viaţă din Isus. Tata a pregătit pentru noi care de buruinţă, oamenii vor simţi prin noi parfumul cerului.
Domnul Isus vrea să ascultăm glasul Său, El este păstorul, să fim atenți, veghetori, ca să ne poată vorbi, să ne poată atinge cu prezența Lui. El ne-a spus că din inimile noastre vor curge râuri de apă vie, pentru că Duhul Sfânt ne va umple inimile ca apoi să ne folosească ca să-i atingă pe ceilalți. Duhul Sfânt ne umple de pace, de bucurie.
Să nu oprim râul Duhului Sfânt când se revarsă peste noi; bucuria este una dintre armele spirituale. În Cristos avem bucurie, lumină, victorie, putere, împlinire. Gata cu firea veche! Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne transforme; de prea multe ori spunem „Isus să fie Domn”, dar nu renunţăm la ceea ce ne desparte de El. Când duşmanul ne atacă, să ne amintim că Tatăl Ceresc ne-a ales, ca să fim cu El o veşnicie și ne vom mira cât confort și câtă putere găsim în acest adevăr. Tatăl vrea să avem inimi moi, maleabile, ca să se poată vedea în noi chipul Lui Cristos. El ne vorbeşte mereu, dar urechile noastre spirituale sunt înfundate. Să ne deschidem urechile, să alungăm tristeţea şi teama, pentru că în Isus este bucurie! Carmen Pușcaș |