Chiar dacă am auzit de multe ori termenul „ungerea Duhului Sfânt”, nu înseamnă că și știm cu adevărat ce înseamnă și ce scop are. În cazul în care subiectul vă este deja foarte familiar, e posibil ca totuși să găsiți ceva nou în acest mesaj.

Nu primim ungerea Duhului Sfânt doar pentru a simți prezența Duhului și a fi fericiți. Ungerea este cea care eliberează captivii, ne ajută să înțelegem Cuvântul Lui Dumnezeu, ne deschide ochii spirituali ca să vedem viziuni și urechile spirituale ca să auzim ce are Domnul să ne spună, ne descopere adevărul, ne vindecă bolile fizice, emoționale și mentale, ne dă înțelepciunea ca să trăim corect și să-i facem plăcere Lui Dumnezeu. Pe scurt, ungerea este puterea Lui Dumnezeu în noi.

• Ioan 7:37-39 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Primul pas pe care-l menționează Isus, pentru primirea ungerii Duhului Sfânt, este „setea”, dorința, pasiunea de a fi umpluți în așa măsură, încât să dea pe dinafară și să „curgă râurile de apă vie” din „omul nostru interior”, al inimii.

Apoi, Isus spune că trebuie să venim la El, ca să putem bea. În inimile celor care încă nu și-au predat viața Lui Isus, Duhul Sfânt pune dorința de a-L căuta și de a-L găsi. Dacă persoana urmează chemarea la mântuire pe care i-o face Duhul Domnului, va înseta după mai mult și dacă se pocăiește de păcate, își cere iertare și Îl invită pe Isus să fie Domn și Dumnezeu peste viața sa, se califică pentru a primi ungerea Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt vine să umple pe cel care-L dorește și-L cheamă, nu forțează pe nimeni, chiar dacă îl are pe Isus ca Domn și Mântuitor peste viața sa. Duhul nu-și forțează prezența nici peste cineva care, chiar dacă a trecut odată prin experiența mântuirii dar ulterior a ales să se întoarcă la vechiul stil de viață păcătos, renunțând la relația cu Isus. De noi depinde „să nu stingem Duhul” (1 Tesaloniceni 5:19). Totuși, dacă persoana care a renunțat la Isus, se pocăiește sincer și se întoarce la Domnul, va fi restaurată și va avea din nou acces la ungerea Duhului Sfânt. Puteți citi mai multe în articolul „Oricine regretă păcatul se poate întoarce la Isus”

Următorul pas este „credința” că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu. Doar după ce credem acest adevăr, Duhul Sfânt se va simți liber să „curgă”, la început în noi, să ne umple și apoi din noi spre cei din jur, transformând viețile și lucrarea noastră în ceea ce vrea Domnul să fie. Fără ungerea Duhului Sfânt, cuvintele noastre, nu au greutate și nici impact.

După urmarea acestor pași, din inimile noastre vor curge „râuri de apă vie”, adică, ungerea Duhului Sfânt ne va umple de puterea Lui Dumnezeu și ne va aduce binecuvântările cerești. Atmosfera spirituală din jurul nostru se va schimba, Duhul Sfânt ne va da cuvintele potrivite și ne va conduce în tot Adevărul, iar cei cărora le vorbim despre Isus, vor deveni receptivi la Cuvânt, pentru că Duhul Sfânt le va cerceta inimile.  

​Carmen Pușcaș

Dumnezeu nu a încetat niciodată să facă minuni. Autorul Epistolei către Evrei spune că: „Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci” (Evrei 13:8). Acest adevăr este valabil pentru toate cele trei persoane ale Dumnezeirii, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.  Dacă nu vedem minuni în viețile noastre, problema nu este la Domnul ci la noi. Cei care nu cred în minuni, nu le recunosc ca atare și caută explicații logice. Necredința noastră Îl limitează pe Dumnezeu să  facă minunile de care avem nevoie în momente cheie din viețile noastre.

Dumnezeu Tatăl este Cel care face minunile, El este sursa a tot ceea ce cerem în Numele Lui Isus și Duhul Sfânt le aduce la îndeplinire, în lumea noastră fizică, din cea spirituală.

Atât Vechiul cât și Noul Testament conține multe dovezi ale puterii și lucrării darurilor Duhului Sfânt. În capitolul 4 din cartea 2 Împărați, prin Elisei Dumnezeu înmulțește uleiul văduvei prorocului, ca să-și plătească datoriile, apoi îi dă sunamitei, în mod supranatural, un fiu și când copilul moare, îl învie; schimbă ciorba otrăvitoare în ceva bun și hrănitor, după care înmulțește pâinile și spicele, hrănind de cel puțin șase ori mai mulți oameni decât ar fi putut în mod normal și le-a mai și rămas; iar în 2 Împărați 5:8-15 citim despre metoda neconvențională prin care Dumnezeu l-a folosit pe Prorocul Elisei ca să-l vindece de lepră pe comandantul armatei sirienilor, Naaman.

Dintotdeauna, Dumnezeu și-a arătat dragostea pentru copiii Lui și a făcut minuni pentru ei. Pe parcursul Vechiului Testament, Duhul Sfânt cobora doar peste proroci când Domnul alegea să vorbească sau să facă minuni prin ei, iar restul credincioșilor, erau nevoiți să apeleze la ajutorul oamenilor Lui Dumnezeu, cum mai erau numiți.

Cât de binecuvântați suntem să avem acces la prezența Lui Dumnezeu, în orice clipă, odată ce am primit botezul cu Duhul Sfânt! (Puteți citi în detaliu despre acest botez aici: Botezul cu Duhul Sfânt).

Isus Cristos a venit în trup să trăiască o viață model, fără păcat, spre slava și plăcerea Lui Dumnezeu Tatăl. Exemplul pe care ni L-a dat și pe care-L găsim scris pe paginile Bibliei, poate fi urmat doar cu ajutorul Duhului Sfânt. Viața pe care o putem avea prin Isus este „viață din belșug” (Ioan 10:10). Domnul Isus a trăit exemplar alegând să renunțe la puterea și atributele Sale de Dumnezeu, venind în autoritatea Tatălui Ceresc (care L-a trimis) și cu la ajutorul Duhului Sfânt și a făcut semne, minuni, vindecări, a curățat leproși, a înviat morți și a fost înviat la rândul Său, de Dumnezeu Tatăl, prin Duhul Sfânt. Tot ce a făcut Isus a fost perfect și ne îndeamnă să facem și noi la fel.

• Ioan 14:12-18 „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul... Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”

Condițiile pe care le pune Isus în versetul 15 pentru ca noi să putem primi Duhul Sfânt, sunt foarte clare: să credem în El, să-L iubim și deci implicit să păzim poruncile Lui. Dacă împlinim aceste cerințe vom putea face lucrări chiar mai mari decât a făcut Isus. Ca dovadă, citim în cartea Faptele Apostolilor despre minunile nemaipomenite pe care le făcea Dumnezeu prin Petru și Pavel. De asemenea cu toții am auzit despre multe alte minuni pe care Dumnezeu le-a făcut de-a lungul istoriei bisericii și pe care continuă să le facă și în zilele noastre.

• Faptele Apostolilor 5:12, 15 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod... până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

• Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Ca să ajungem să facem mai mult decât a făcut Isus, trebuie să-i oferim Duhului Sfânt libertatea de a pune în noi ce dar dorește, la un anumit moment și apoi să-l folosim, făcând bine celor de lângă noi. 

Mai multe puteți citi aici „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”

Carmen Pușcaș