 Voia Tatălui ceresc este să nu piardă pe niciunul din copiii săi, dar, de noi depinde să rămânem lângă el, Domnul nu va renunța niciodată la cei care-l iubesc și-l ascultă! De cele mai multe ori Dumnezeu este considerat foarte aspru, necruțător, gata să noteze cea mai mică greșeală a copiilor Săi, ca să-i pedepsească pe măsură. O astfel de imagine, nu se potrivește deloc cu ceea ce spune Scriptura despre Dumnezeu. Da, Dumnezeu este drept, urăște păcatul și în dreptatea Lui, nu poate lăsa păcatul nepedepsit. Dumnezeu este dragoste, și în dragostea Lui perfectă pentru om, Și-a trimis Fiul ca să ia asupra Lui, pe cruce, păcatele omenirii și să plătească cu moartea în locul nostru. Domnul Isus a plătit deja prețul integral pentru păcatele întregii lumi. Nu mai putem adăuga nimic la jertfa Lui.
Și dacă Isus Cristos a plătit prin jertfa Sa, pentru păcatele întregii lumi, toți oamenii vor merge în Rai? Inima de Tată a Lui Dumnezeu, asta dorește. Dar pentru că a creat omul cu voință liberă, omul trebuie să aleagă. Dumnezeu nu ne duce cu forța în rai. Domnul a creat omul după chipul și asemănarea Lui, dar păcatul neascultării a început deformarea și degradarea perfecțiunii creației Sale. Dumnezeu este duh și la fel L-a creat și pe om. I-a dat un suflet trinitar, format din voință liberă, minte cu gândire proprie și o inimă sensibilă, care să se bucure, să iubească, să mulțumească... Apoi l-a „îmbrăcat” într-un trup fizic, ca prin suflet și trup să se poată raporta la lumea fizică, înconjurătoare și să conducă întregul Pământ. Deci, omul este duh, are suflet și locuiește în trup. Duhul trebuia să conducă omul, să-l țină ancorat în adevăr, prin uniunea cu Dumnezeu Duhul Sfânt. În Geneza capitolul 3, citim că la început, Adam și Eva, pentru că ascultau de conducerea duhului, auzeau vocea Domnului, conversau cu El, aveau o relație fără ascunzișuri, erau în același tărâm, grădina Edenului. Din momentul în care, ambii au decis să asculte de sufletul lor, („pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” - 1 Ioan 2:16), minciuna diavolului a devenit adevărul. De când duhul a pierdut rolul de conducere și sufletul a preluat conducerea, omul s-a îndepărtat tot mai mult de Dumnezeu și de ceea ce dorește El să fie. Planul perfid al lui Satan, a fost mult mai mare decât a-l face pe om să păcătuiască. Prin neascultarea de Dumnezeu, omul a pierdut stăpânirea Pământului. și a devenit robul celui de care a ascultat, adică Satan, care a preluat și conducerea Pământului.
Bolile, distrugerea, ura, uciderile și tot ce este rău au invadat lumea. Sufletul nu este conectat la Dumnezeu, ci la lumea înconjurătoare, condusă de cel rău și în consecință, a ajuns să gândească negativ și distructiv, să simtă ură, răutate, invidie și toate emoțiile negative, iar voința omului să ia decizii în detrimentul propriei persoane. Păcatul a distrus încrederea și unitatea dintre om și Dumnezeu și a ridicat un zid de despărțire între ei. Omul condus de suflet trebuie să lupte ca să ajungă din nou acolo unde duhul este unit cu Duhul Sfânt și aude vocea Domnului. Dumnezeu a creat omul cu voință liberă și i-a dat posibilitatea să aleagă între ascultare și trăirea perfectă cu El și neascultare cu toate urmările distrugătoare pe care le-a adus păcatul. Dumnezeu știa că omul va alege greșit și în marea Lui bunătate, a dat șansa iertării păcatelor la început prin sângele jertfelor (Tora sau Legea dată evreilor prin Moise), care erau prefigurarea jertfei perfecte adusă o singură dată pentru păcatele întregii lumi, moartea Lui Isus Cristos. Sângele vărsat de El are aceeași putere și azi, să ierte păcatele celor care-L iubesc, se încred în El și-și cer iertare. După ce omul renunță la robia păcatului prin care este sub stăpânirea diavolului, și decide să-L urmeze pe Cristos, când duhul său se unește cu Duhul Sfânt, începe procesul restaurării. Omul interior al inimii, adică duhul omului, este nou, perfect, curat, dar pentru ca și sufletul să fie transformat, omul trebuie să-și reînnoiască mintea, prin studierea și asimilarea Cuvântului Lui Dumnezeu (Romani 12:2). Este un proces, care cu ajutorul Duhului Sfânt va schimba omul din interior spre exterior.
Duhul Sfânt ne conduce în tot Adevărul, ne învață să ne rugăm, ne călăuzește, ne revelează Scriptura și ne ajută să ne schimbăm. Cu cât ascultăm mai mult de conducerea Lui, cu atât ne vom schimba mai repede și vom deveni tot mai mult asemeni Lui Cristos, așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. Duhul Sfânt ne conduce în tot Adevărul, ne învață să ne rugăm, ne călăuzește și ne învață. Cu cât ascultăm mai mult de conducerea Lui, cu atât ne vom schimba mai repede și vom deveni tot mai mult asemeni Lui Cristos, așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. C. Pușcaș Duhul Sfânt ne conduce în tot Adevărul, ne învață să ne rugăm, ne călăuzește, ne revelează Scriptura și ne ajută să ne schimbăm. Cu cât ascultăm mai mult de conducerea Lui, cu atât ne vom schimba mai repede și vom deveni tot mai mult asemeni Lui Cristos, așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. Puteți citi mai multe în „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”. C. Pușcaș
1 Comment
|