BUCUROȘI SAU TRIȘTI

Prin epistola către Filipeni, Pavel ne îndeamnă cel mai mult să ne bucurăm. Să nu uităm că a scris această scrisoare, în condiții grele, în timp ce era în închisoare. Nu știm exact în ce închisoare era încarcerat, când scria această epistolă, dar știm că a petrecut în total, aproximativ șase ani în închisorile din Efes, Cezarea și Roma. În Filipi, unde Pavel și Sila au fost închiși peste noapte în loc să-și plângă de milă, au ales să-L laude pe Domnul și să se roage. Atitudinea corectă a inimilor lor, avut efect maxim și Dumnezeu a intervenit în situația lor.

• Faptele Apostolilor 16:25-26 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

Relatarea din versetele următoare este uluitoare. Temnicerul trece de la disperare (era gata să se sinucidă, crezând că cei închiși au evadat), la o mare bucurie (versetul 34), fiind botezat și mântuit împreună cu toată familia sa.

Pavel se adresează sfinților din întreaga cetate (Filipeni 1:1 „Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Cristos, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:”). Cine erau sfinții? Cu siguranță erau vii (cine ar scrie o scrisoare cu îndemnuri și învățături unor morți?) și mai mult, sfințenia lor nu se datora trăirii unor vieți perfecte fără păcat, ci faptului că erau născuți din nou prin credința sinceră în Isus Cristos și predarea totală înaintea Domnului. Neprihănirea Lui Isus Cristos, le asigura sfințenia. Acest adevăr se aplică tuturor copiilor Lui Dumnezeu.

Pavel le scrie Filipenilor să se bucure indiferent prin ce trec. Chiar dacă circumstanțele în care se afla, erau cumplite, Pavel îi îndeamnă pe Filipeni (și implicit pe noi, creștinii tuturor timpurilor), să se BUCURE!

Dacă ne analizăm viețile mai atent, realizăm că cele mai frecvente cauze pentru care trăim triști, apăsați, apatici chiar, uneori, nu sunt probleme mari, ci unele minore. Biblia ne învață să ne pocăim (să recunoaștem păcatul, să-l regretăm și să ne cerem iertare de la Dumnezeu Tatăl) repede de orice păcat, de orice greşeală. Păcatele noastre îi dau permisiunea diavolului să ne atace, să ne facă rău. Domnul Isus spunea despre Satan, în Ioan 8:44b, „El (diavolul) de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
​
Vi se pare că o viață trăită cu o atitudine preponderent tristă, de nemulțumire, fără bucurie este o viață trăită din belșug? Cu siguranță, nu.

De asemenea este important să NU credem minciunile pe care diavolul le aduce în mințile noastre ca să ne ţină trişti, făcându-ne să credem că suntem slabi, că suntem păcătoşi, că nu avem valoare, că Dumnezeu nu ne iubește...

Tatăl Ceresc ne învaţă pas cu pas cum să luptăm ca să învingem şi să avem o bucurie totală, permanentă în El, să trăim cu acea bucurie pe care o dă siguranța mântuirii prin jertfa Lui Isus Cristos, cât timp este Domnul vieții noastre. Cu cât învățăm mai repede să auzim vocea Domnului și ascultăm de El, cu atât vom trăi mai fericiți. Da, sunt probleme care ne supără, ne întristează, dar nu avem niciun motiv „să ne facem locuința în acel loc”... tristețea noastră nu rezolvă problema, nici nu anulează răul care deja s-a făcut, dar ne poate distruge sănătatea.

• Proverbele 17:22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

Pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu, care știu că aparțin Lui Cristos, care a plătit pentru păcatele lor, murind în locul lor și trăiesc cu dorința de a-I face pe plac, necazurile duc la ceva bun în final. De ce? Pentru că Dumnezeu schimbă răul plănuit de diavol în ceva bun.

Așa cum le spune Iosif fraților săi, care l-au vândut ca sclav, ca să fie siguri că nu va fi mai mare decât ei:

• Geneza 50:20 „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr.”

Sau cum Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare pentru poporul lui Israel.

• Deuteronomul 23:5 „Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a voit să asculte pe Balaam şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvântare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.”

• Romani 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Lupta spirituală nu e ocazională, ci continuă, deoarece duşmanul ne atacă zilnic. De aceea e nevoie să fim treji, să ne rugăm, să recunoaştem atacul de la primele semne şi să nu cădem în plasa duşmanului, ci să ştim cum să luptăm, conştienţi că avem autoritate şi putere prin Isus, care locuieşte în copiii Lui Dumnezeu.
​
Prea mult s-a confundat viața de credință și evlavie, cu tristețea și suferința. Apostolul Pavel a trecut prin foarte multe încercări grele (dacă vreți să aflați detalii, le găsiți în 2 Corinteni 11:23-28, unde Pavel spune prin ce a trecut pe parcursul a mai bine de trei decenii de slujire, de la convertirea sa până când Nero a poruncit să fie executat.)

Rădăcina cuvântului Bucurie, (bucur), apare de 480 de ori în Biblie. Aceasta arată cât de mult iubește Dumnezeu bucuria. El a creat-o, pentru că Îl definește. Raiul este locul bucuriei, dragostei, păcii și adevărului deplin.

Dumnezeu Tatăl vrea să învăţăm să ne bucurăm în El şi să nu ne uităm la probleme sau la ce nu avem. Să învăţăm să cunoaştem inima Sa, să avem încredere în El, să ne bucurăm de ceea ce avem, de lucrurile mărunte, ca să nu ne cuprindă amărăciunea sau îngrijorarea, care ne despart de bucuria cu Tatăl Ceresc. Dumnezeu vrea să-L cunoaştem, să-I cunoaştem dragostea şi să ne bucurăm pentru ce este El, nu pentru ce ne dă. Dacă vom proceda aşa, El ne va binecuvânta.

Duşmanul vrea să ne facă să ne concentrăm pe lucruri sau slujiri pentru Domnul, pentru care nu avem chemare de la Dumnezeu, ca să nu petrecem timp cu Domnul. El este singurul care merită toată adorarea și închinarea noastră. Creștinul obosit, epuizat, nu poate duce lupta spirituală și nici nu este eficient în lucrarea sa din via Domnului.
​
In cartea Neemia, citim cât de mult a atins Dumnezeu inima poporului lui Israel, la citirea legii. Poporul plângea, înțelegând cât de departe erau de ceea ce aștepta Dumnezeu de la ei... Duhul Sfânt ne convinge de păcat. Dar Dumnezeu nu vrea să rămânem în tristețe, după ce ne recunoaștem păcatul și ne cerem sincer iertare. Dorința Lui este să intrăm în prezența Sa și să ne bucurăm!

• Neemia 8: 9-12 Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra şi leviţii care învăţau pe popor au zis întregului popor: „Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru, să nu vă bociţi şi să nu plângeţi!” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii. Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Leviţii potoleau pe tot poporul zicând: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!” Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea. Şi au trimis câte o parte şi altora şi s-au veselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele care li se tâlcuiseră.

​
În traducerea „The Tanakh, New JPS”,ultima parte a versetului de mai sus este: „... Nu vă întristați, pentru că bucuria voastră în Domnul este sursa tăriei voastre.” Ceea ce ne ajută să înțelegem mai bine de ce ne vrea Domnul bucuroși în El și mulțumitori pentru tot ce a făcut Isus pentru noi!

• Romani 5:3-4 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

• Romani 14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

Domnul să ne ajute să trecem repede peste situațiile grele, amintindu-ne acest mare adevăr: „bucuria voastră în Domnul este sursa tăriei voastre” Aleluia, mulțumim Doamne!
​

Carmen Pușcaș