ÎN CE NE ÎNCREDEM?

În ce ne încredem? Ce ni se pare cu adevărat stabil și sigur? Oamenii ne vor dezamăgi, indiferent cât de mult ne iubesc și ne vor binele, pentru simplul motiv că și ei sunt supuși acelorași slăbiciuni și neputințe ca și noi. Nicio persoană nu poate anticipa și împlini toate nevoile altei persoane. Nimeni nu poate știi ce se așteaptă altcineva să facă sau să simtă. Singurul care este Omniscient (știe totul), Omnipotent (poate totul), Omniprezent (este prezent în fiecare clipă peste tot) este Dumnezeu. Familia, prietenii, politicienii, guvernele, chiar frații în credință ne vor înșela încrederea la un moment dat, numai Dumnezeu nu ne dezamăgește și nu ne lasă niciodată! Dacă doriți să citiți mai multe pe acest subiect, puteți la click aici: „Dumnezeu nu ne părăsește”.

• 2 Împărați 18:3-7 Ezechia a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David... 5 El şi-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel şi, dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el. 6 El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El şi a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul. 7 Şi Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut...

Împăratul Ezechia, nu a urmat exemplul tatălui său, Ahaz, care a schimbat felul de închinare și a modificat templul pe gustul împăratului Asiriei, în care a ales să se încreadă și nu în Dumnezeu și chiar și-a adus jertfit unul dintre fii, dumnezeilor străini (2 Împărați 16).

• 2 Cronici 32:8 „Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.

Credința și exemplul împăratului a întărit inima poporului și n-au crezut minciunile slujitorilor lui Sanherib, împăratul Asiriei, care încercau să-i îngrozească, ca să le cucerească cetatea. Era o situație disperată pentru locuitorii Ierusalimului. Ezechia a ales să se încreadă în Domnul și să se roage împreună cu prorocul Isaia, în loc să renunțe la cetate, predându-se sirienilor. Alegerea corectă a împăratului, a salvat întregul popor.
​

• 2 Cronici 32:20-22 Împăratul Ezechia şi prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, au început să se roage pentru lucrul acesta şi au strigat către cer. 21 Atunci Domnul a trimis un înger care a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toţi vitejii, domnitorii şi căpeteniile.Şi împăratul s-a întors ruşinat în ţara lui. A intrat în casa dumnezeului său, şi cei ce ieşiseră din coapsele lui l-au ucis acolo cu sabia. 22 Astfel a scăpat Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor şi i-a ocrotit împotriva celor ce-i împresurau.”

Dumnezeu are toată puterea pentru a ne scăpa din mâna celor care par mai tari decât noi. Tot de la Domnul vine și soluția pentru cele mai disperate situații. Oricât de bine pregătiți ar fi fost soldații evrei, n-ar fi putut face o treabă mai bună și mai rapidă decât îngerul Domnului. Nu a fost nicio victimă din poporul al cărui împărat a ales să-și pună încrederea în Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, iar din tabăra celui care l-a batjocorit pe Domnul (2 Cronici 32:17) au murit toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Însuși împăratul a ajuns ucis de proprii săi fii. Sanherib și-a pus încrederea în dumnezeul lui de aur, care n-a putut face nimic pentru el, dimpotrivă, faptul că L-a batjocorit pe Domnul Dumnezeu, l-a costat pierderea armatei, a luptei și a propriei sale vieți.

Carmen Pușcaș