​
În primii ani ai vieții de credință, am crezut că adevărații predicatori și slujitori ai Domnului au o credință neclintită, nu se îndoiesc niciodată, sunt mereu veseli și nu au probleme reale, pentru că Dumnezeu îi iubește mai mult decât pe noi ceilalți. Sufeream când aveam momente de îndoială, atunci când răspunsul Domnului la rugăciuni întârzia. La fel și atunci când greutățile vieții mă copleșeau și mă făceau să mă îndoiesc de dragostea Domnului.

Dar nu era deloc așa! După ce am acordat mai multă atenție la ceea ce spun despre ei înșiși în mesajele lor, slujitorii Domnului care trăiesc ceea ce predică, mi-am dat seama că și ei, ca și noi toți, trec prin tot ce am menționat mai sus în momente diferite din viață. Războiul dintre Dumnezeu și Satan va continua cât timp mai există acest Univers. Pentru că diavolul nu Îi poate face rău în mod direct Lui Dumnezeu, încearcă să ne distrugă pe noi, preaiubiții Lui, ca să-L facă pe Domnul să sufere.

Care este de fapt adevărul? În această dimineață, Duhul Sfânt mi-a descoperit un adevăr uriaș care ne ajută să înțelegem de ce nu suntem tot timpul victorioși în umblarea noastră cu Domnul. Atâta timp cât trăim în aceste trupuri fizice, firea noastră este în mod normal mai puternică decât duhul. De când ne-am născut din nou, duhul nostru a fost transformat, devenind nou și perfect, prin unirea cu Duhul Sfânt care a venit să locuiască în noi. Cât timp suntem în prezența ungerii Duhului Sfânt într-un serviciu divin, studiem Biblia, avem părtășie cu alți credincioși puternici sau ne rugăm și ne închinăm lui Dumnezeu, Duhul Sfânt care trăiește în noi preia controlul. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, permitem roadei Duhului Sfânt să învingă natura noastră carnală și să se manifeste în noi. Atunci „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor" (Galateni 5: 22-23) se manifestă în noi și prin noi. Dar, când suntem obosiți, supărați, răniți sau trecem prin greutăți prea mult timp, natura noastră carnală oprimă manifestarea Duhului Sfânt și preia controlul, determinându-ne să simțim și să ne comportăm exact pe dos.

De aceea trebuie să învățăm să ne controlăm emoțiile și să ne maturizăm spiritual. Putem depăși mai ușor situațiile dificile prin care trecem dacă alegem să-L lăudăm și să ne închinăm Lui Dumnezeu, în loc să ne concentrăm asupra problemelor și să cădem pradă disperării și descurajării. Dacă așteptăm să ne închinăm Lui Dumnezeu numai când simțim să facem acest lucru, este posibil să nu o facem niciodată. Dacă ne concentrăm pe situația prin care trecem, firea ne îndeamnă să ne plângem de milă, nu să ne închinăm Domnului. Dar dacă alegem să ne gândim la cine este Dumnezeu și că ne iubește atât de mult încât L-a dat pe Fiul Său să moară în locul nostru, numai pentru că vrea să fim cu El în cer pentru toată veșnicia, putem începe să-L lăudăm. Cu cât ne reamintim mai mult promisiunile lui Dumnezeu și că în El suntem mai mult decât biruitori, vom vedea problema pe care o avem mai puțin gravă (puteți citi versete biblice încurajatoare în articolele din secțiunea „Încurajare”).

Adevărul este că atâta timp cât alegem să-L urmăm pe Isus, chiar dacă ne-ar ucide cineva trupul, într-o fracțiune de secundă vom fi împreună cu Domnul nostru în cer, unde nu există lacrimi și nici durere. Prin Isus putem cu adevărat domni în viață și să trăim viața îmbelșugată pe care a pregătit-o pentru noi și s-o încheiem în brațele lui Isus!

Carmen Pușcaș

​Lucrurile mici din viață pot părea nesemnificative, dar de multe ori lucrurile mici sunt cele care fac diferențe mari. La gătit, o cantitate mică de condimente, poate face ca mâncarea să devină delicioasă. În artă, nici o operă nu poate deveni o capodoperă, fără ultimele retușuri. Și așa mai departe... Pe de altă parte, un lucru mic poate fi cauza unor mari probleme pentru noi sau altcineva, cum ar fi o privire care poate fi interpretată în mod greșit, un cuvânt nevinovat care poate fi considerat o ofensă, etc.

Una dintre străbunicile mele obișnuia să spună foarte des, „dacă ai grijă de mărunțiș, dolarii se vor ocupa de ei înșiși.” Morala vorbelor sale era că dacă avem grijă de ceea ce avem, chiar dacă este puțin, vom ajunge să avem mult mai mult!

Domnul a spus în parabola administratorului nedrept, din Luca 16:10a, „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari..."

Când realizăm că am ajuns prinși în vârtejul vieții cotidiene, trebuie să încetinim ritmul și să acordăm mai multă atenție lucrurilor mici. Este, de asemenea, bine cunoscut faptul că, atunci când prea multe lucruri mici ajung neglijate, ele se transformă în lucruri mari care au nevoie să fie rezolvate și sunt mult mai greu de remediat.

Domnul nu se grăbește și nici nu ajunge presat de ceea ce are de făcut. El cunoaște întotdeauna imaginea de ansamblu și abordează totul de pe o poziție de putere. Noi în schimb ca oameni, avem o vedere limitată. Și trăim într-o lume exigentă care ne-ar putea face să sărim de la un așa-zis lucru important la altul. Dacă vrem să avem viața îmbelșugată pe care vrea Isus să o avem și nu doar o viață aglomerată, trebuie să luăm deciziile zilnice cu înțelepciune.

Din fericire, nu ne mai aparținem, noi aparținem Domnului! Și, deși este posibil să nu putem vedea imaginea completă, Dumnezeu o poate vedea și L-a trimis pe Duhul Său ca să trăiască în noi și să ne călăuzească viața. Domnul vrea ca noi să avem o viață reală în El, care este completă prin harul și înțelepciunea Lui.

Să încetinim ritmul și să fim mai selectivi cu privire la ceea ce ne ocupă timpul! Să ne facem mai mult timp pentru a ne ruga Domnului și a asculta ce ne spune Duhul Sfânt, care este întotdeauna cu noi, tocmai ca să ne ajute să facem cele mai bune alegeri. Unii oameni cred că nu-L pot auzi pe Dumnezeu. Dar dacă ne rugăm Domnului ca să ne conducă, ne facem timp să ascultăm și credem că El ne va călăuzi mințile și inimile ca să luăm decizia corectă, Domnul ne răspunde, pentru că aceasta este voia Lui.

Să fim cei mai buni administratori care putem fi cu ceea ce ne-a binecuvântat Domnul, indiferent dacă este mult sau puțin. Să ne facem timp să îi încurajăm pe cei apropiați sau chiar doar să mirosim florile. Putem chiar să fim mai înțelepți cu micile noastre achiziții, știind că, cu cât economisim mai mult, cu atât vom putea să cumpărăm lucruri mai valoroase în viitor. Faptul că devenim administratori tot mai buni cu viața noastră, produce efecte și atunci când suntem credincioși Domnului în lucrurile mici, vom putea să le facem față cu bine și celor mari și importante!

E. Cockrell
​

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.’” - Ieremia 29:11

Planul pe care Îl are Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, este cel mai bun și prin împlinirea lui putem avea un viitor minunat iar inimile noastre pot fi pline de pace, bucurie și speranță.

Majoritatea dintre noi nu iubim schimbările și nici nu ne place să încercăm lucruri noi care par riscante, dar le facem dacă nu avem de ales. Poate faceți parte dintre cei care ați experimentat mai multe eșecuri în trecut și ca urmare ați decis că este mai sigur să nu mai schimbați nimic, chiar dacă v-ați pierdut bucuria și pacea continuând să vă păstrați serviciul sau să trăiți în același loc, mai mult decât vrea Domnul.

Diavolul îi place să ne atace părerea pe care o avem despre noi înșine, vrea să ne facă să credem că nu putem prospera și nici să fim fericiți. Iar atunci când trecem printr-o perioadă grea și pare că Dumnezeu nu ne mai răspunde la rugăciuni, dușmanul încearcă să ne facă să credem că Domnul nu ne mai iubește. Imaginea pe care o avem despre noi înșine, ne afectează prezentul și viitorul. Dacă avem o părere proastă despre noi, nu putem avea credință pentru o viață de care să ne putem bucura, nici pentru un servici mai bun sau pentru a putea face cu adevărat ceva pentru Domnul. Dacă nu putem crede că suntem capabili să avem succes și să fim cu adevărat binecuvântați, vom rata să trăim viața îmbelșugată pentru care a venit Isus.

Pentru că Isus este Domnul nostru, dorința Tatălui Ceresc este să avem totdeauna toate nevoile împlinite, să ne bucurăm de fiecare zi, să ne facă plăcere să mergem la servici și să putem influența pozitiv viețile celor din jur.

Dumnezeu vrea să ne bucurăm de aventurile pe care le pregătește pentru noi, să dorim să încercăm lucruri noi și să fim gata să ne supunem Lui când ne cere să facem ceva nou. Putem pierde mult când nu vrem să riscăm sau să mai facem ceva în plus, atunci când Domnul ne-o cere. Este în regulă să facem greșeli când nu înțelegem corect ce ne cere Domnul. Nu se termină lumea, din cauza greșelii noastre. Atâta timp cât ne păstrăm inimile curate înaintea Domnului și facem totul din motive sincere și corecte, Domnul ne va scoate din nou „la loc larg” și va restaura ceea ce am „stricat”.

Aventura cere îndrăzneală. Nu putem fi îndrăzneți dacă nu avem încredere în cine suntem în Cristos și în ceea ce poate face în noi și prin noi. Dar ca să fim încrezători, trebuie să avem o imagine corectă despre noi înșine, evaluându-ne în mod corect.

Poate este timpul să realizăm cu adevărat că putem spune cum a spus Pavel: „pot totul în Cristos care mă întărește” (Filipeni 4:13) și să începem să pășim prin credință începând ceva nou, în ascultare de Dumnezeu.

Carmen Pușcaș

• Ioan 15:9-12 „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu.”

Dragostea Tatălui Ceresc este desăvârșită, neschimbătoare, și necondiționată. Dumnezeu este dragoste și nu ar trebui să ne mire că Isus spune că ne iubește la fel cum este El iubit de Tatăl Lui. Ascultarea de Dumnezeu este dovada iubirii sincere pe care i-o purtăm și sursa adevăratei bucurii. Când iubim, căutăm să-i facem pe plac persoanei iubite, pentru că dorim s-o mulțumim și s-o facem să zâmbească. Vrem ca Domnul să fie mulțumit de noi și astfel să fim în continuu ancorați în El, conectați la Isus prin Duhul Sfânt și El să fie în noi, să ne conducă fiind Domnul nostru. Dacă Îl rugăm pe Duhul Sfânt să ne ajute să înțelegem cât de mult ne iubește Domnul și să ne umplem zilnic cu dragostea Lui, vom putea iubi și noi la rândul nostru, așa cum ne cere Isus.

Împlinirea poruncii Domnului de a ne iubi unii pe alții ne aduce mari beneficii, pentru că îi iertăm mai ușor pe cei pe care-i iubim, trecem mai ușor peste ofensele sau frustrările cauzate de cineva drag, decât peste cele cauzate de cei pe care nici măcar nu îi placem. Doar așa putem avea bucuria deplină a Domnului în inimile noastre. În concluzie iubind putem fi mai fericiți și mai binecuvântați!

• Luca 10:27 El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Când iubim, împlinim mai ușor și celelalte porunci. Învățătorul legii a înțeles esența poruncilor Lui Dumnezeu. Cea mai mare poruncă este să iubim: să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele, așa cum citim și în Galateni 5:14 „Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi””.

• Luca 11:4 „şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri,..”

 

• Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Bucuria deplină nu are loc în aceeași inimă cu neiertarea, frustrarea și nemulțumirea. Cuvântul Lui Dumnezeu ne învață să iertăm, așa cum vrem să fim noi iertați de Tatăl Ceresc, adică necondiționat, pe deplin și să uite ce am făcut. Dumnezeu așa ne iartă când ne cerem sincer iertare, datorită jertfei Lui Isus care ne anulează vina păcatului. Când suntem nemulțumiți, cădem ușor în capcanele dușmanului pentru că nu mai auzim clar vocea Duhului Sfânt când ne avertizează de pericol.

Cu cât ne păstrăm mai mult pacea și alegem să fim mulțumitori Domnului pentru ce avem și ce ne așteaptă în cer, cu atât vom avea mai des bucuria deplină pe care ne-a promis-o Isus.


Carmen Pușcaș

​Înainte de epoca modernă, animalele erau folosite pentru a trage căruțe și pluguri. Boii sau caii erau deseori înhămați câte doi (unul lângă altul) iar jugul (de obicei format din două bare de lemn atașate cu tije de metal sau lemn, care încadrează gâtul animalelor cornute, sau în cazul cailor, era o bucată lungă de lemn și două hamuri,) îi ținea împreună.

Era important ca cele două animale înjugate să fie de același fel, să aibă performanțe comparabile în putere și viteză și să tragă bine împreună, indiferent dacă erau înjugate pentru plug sau la o căruță. În caz contrar, animalul mai puternic îl forța pe celălalt mult peste capacitatea lui de a îndura. Odată ce animalele erau înjugate la același jug, ele trebuiau să lucreze împreună.

În a doua epistolă către Corinteni, Pavel a folosit analogia pentru o lecție importantă.

• 2 Corinteni 6:14-15 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

Mulți consideră că această poruncă se referă doar la căsătorie. Dar este vorba despre orice relație, nu doar despre căsătorie. Este spre binele nostru să împlinim ceea ce ne-a transmis Domnul prin aceste versete. Într-o relație potrivită, pe placul Domnului va fi armonie și putere. Pe când o înjugare la un jug nepotrivit, va fi o sursă de stres și suferință, ca să nu mai vorbim de pierderea binecuvântării pe care am fi avut-o dacă am fi ales să ne unim cu persoana potrivită.

Adevărații creștini nu gândesc ca cei necredincioși. Înainte să ne întoarcem la Isus, trăiam sub domnia sinelui. De când am devenit creștini, Isus este Domnul nostru și duhul nostru a fost născut din nou. Ne reprogramăm mințile, prin studierea Cuvântului Lui Dumnezeu și nu mai gândim cum obișnuiam să gândim.


Să privim câteva exemple de relații cu o altă persoană sau cu un grup de persoane, ca să înțelegem mai bine beneficiile jugului potrivit versus dezavantajele jugului nepotrivit. Prietenii creștini se ajută reciproc ca să crească în relația cu Domnul, cunosc și trăiesc pe baza Cuvântului Dumnezeu, frecventează locuri și aleg activități pe placul Domnului. Creștinul care alege să petreacă timp cu prietenii necreștini, nu va rămâne mult timp pe calea dreaptă, pentru că va reveni, fără măcar să realizeze, la vechile obiceiuri păcătoase pe care le practica înainte de a se întoarce la Isus. În ce privește locul de muncă, merită să facem orice efort ca să lucrăm împreună cu alți creștini din aceleași motive. Creștinii adevărați au conștiință și nu vor face ceea ce contravine Scripturii; vor căuta să facă ce este bine, nu vor minți, nu vor înșela și nici nu vor dori răul nimănui. Din păcate, în absența conștiinței care vine dintr-un duh născut din nou, prin Duhul Sfânt, oamenii nu vor putea trata circumstanțele, îndatoririle și responsabilitățile pe care le au, în același mod în care le-ar trata creștinii. Uneori, în naivitatea noastră, noi creștinii ne așteptăm ca și necredincioșii să gândească și să se comporte ca și noi, dar realitatea este cu totul alta.

A intra într-o afacere sau într-un grup de investitori, împreună cu alții, poate fi o provocare chiar și dacă partenerii au mentalități și conștiințe asemănătoare. Dar a face acest lucru, cu necredincioșii poate fi foarte costisitor. Cunosc pe cineva care a intrat într-un grup de investitori, cu necredincioși. O serie de evenimente și greșeli au făcut ca proiectul să nu reușească. Toți vroiau să declare faliment în loc să facă față situației. Creștinul a păstrat actele contabile în perfectă ordine, știa exact situația și a vrut să se facă ce era corect. Dar ceilalți au votat pentru declararea falimentului, chiar dacă nu era corect. Creștinul, pentru că era un om integru, a muncit ani de zile ca să plătească daunele clienților care au pierdut ca urmare a afacerii în care a fost parte, chiar dacă ceilalți din grup au ales să acționeze necinstit. Înjugarea la jugul nepotrivit cu necredincioși, l-a costat scump, pe al și familia lui.

Curtarea și căsătoria sunt de o importanță deosebită în materie de relații. Domnul dorește ca copiii Săi să se căsătorească cu alți credincioși, astfel încât copiii lor să fie crescuți pentru El. Dacă cineva va refuza relațiile cu cei necredincioși, are mai mari șanse să nu se înjuge la un jug nepotrivit. Dar nu este suficient ca viitorul consort (bărbat sau femeie) să fie creștin, este important să fie creștin puternic să fie credincios din toată inima Domnului și să trăiască sincer pentru El. Dar dacă sunt creștini doar cu numele, ocupanți de scaune în biserică, care spun cuvintele potrivite, dar nu au o viață sinceră de rugăciune și închinare înaintea Domnului, nu dau zeciuială din venituri, nu au grijă de bunurile lor și nu se vede roada Duhului Sfânt în viața lor, cum ar putea cineva să aibă o relație puternică cu Domnul lângă ei și o viață binecuvântată alături de ei? Cei care visează că îi pot „mântui” pe consorții lor, de cele mai multe ori nu vor avea parte decât de multe dezamăgiri și suferințe. În cele mai multe cazuri, soțul sau soția necredincioasă îl va trage în jos pe consortul creștin și va fi rău pentru amândoi.

Indiferent în ce fel de asociere trebuie să intrăm vreodată, este spre binele nostru să fim atenți. Atunci când un creștin bun se alătură unui necredincios sau chiar unui creștin slab, cu o judecată greșită, poate ajunge să sufere atunci când celălalt se îndatorează pe cartea de credit, face alegeri nebunești, nu reușește să aibă integritate deplină și multe altele.

Ceea ce a scris Pavel în 2 Corinteni despre a „nu ne înjuga la un jug nepotrivit”, nu este doar o sugestie. Putem întotdeauna să nu o facem? La urma urmei, mergem la școală cu necredincioșii, votăm cu ei, mergem la cumpărături în aceleași magazine, conducem pe aceleași șosele cu ei etc. Răspunsul este că uneori reușim să nu ne asociem cu necredincioși, alteori nu ... dar cât de mult putem, pentru binele nostru, trebuie să ne asociem cu creștini care au un caracter integru și înțelepciunea care vine de sus, de la Domnul.

Dacă doriți, puteți citi mai în detaliu despre acest subiect în articolul „Jugul nepotrivit”

Isus, când a trăit ca unul dintre noi, le-a spus la mulți „urmează-Mă”, și chemarea Lui este valabilă și astăzi! Pentru că primul Adam a păcătuit, Isus a venit ca ultimul Adam, ca să refacă posibilă uniunea noastră cu Dumnezeu. Isus nu și-a întrerupt niciodată uniunea Sa cu Tatăl. Isus și Dumnezeu Tatăl au fost separați doar când Isus a luat asupra Lui păcatele noastre.

• 1 Corinteni 15:45 De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

​
Domnul a plătit datoria pentru păcatele noastre și aceia dintre noi care vor primi iertarea pe care ne-o oferă și Îl urmează, vom fi cetățeni ai Împărăției Lui Dumnezeu și avem promisiunea vieții veșnice.

Isus a spus că a venit ca să avem „viață și s-o avem din belșug”. La început în Geneza, vedem că Dumnezeu Tatăl a vrut tot ce era mai bun, atât pentru Adam și Eva cât și pentru urmașii lor. Apoi, la potop, Domnul ne-a arătat milă și îndurare, salvându-l pe Noe și familia lui. Și chiar și după potop, Domnul a pregătit o salvare pentru noi, prin chemarea lui Avram.

• Geneza 12:1-3 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Dumnezeu l-a ales pe Avram ca să fie părintele credinței noastre! Vedem că dacă Avram se supunea Domnului, urma să devină un neam mare și chiar mai mult de atât.
Domnul îi spunea lui Avram că dacă asculta de El, putea să-l binecuvinteze și chiar să-l facă o binecuvântare. Iar cei care l-au binecuvântat pe Avraam au ajuns binecuvântați, și cei care l-au blestemat, au ajuns să fie blestemați. Prin Avraam toate familiile Pământului au fost și continuă să fie binecuvântate, exact așa cum a promis Dumnezeu.

• Galateni 3:29 Şi, dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă
  
  

Dumnezeu a vrut ca Avraam să aibă o viață îmbelșugată, să-l facă o binecuvântare și să-l folosească ca să dea naștere unui popor care să fie pentru totdeauna al Lui. Isus a fost făcut „sămânța” dătătoare de viață prin Avraam.

Ca și Avraam, când ne predăm pe deplin Domnului, deschidem ușa pentru binecuvântările Domnului. Chiar dacă Dumnezeu poate îndrepta pentru noi multe greșeli, El nu binecuvintează neascultarea. Din păcate, noi ne blestemăm singuri atunci când alegem păcatul.

În Cristos și prin Cristos, găsim viața din belșug pe care Dumnezeu Tatăl a vrut dintotdeauna s-o avem.


Slăvit să fie Domnul, pentru că fiind creștini care trăiesc zilnic în ascultare de Dumnezeu, urmându-L cu adevărat pe Domnul prin duhul nostru născut din nou, nu mai suntem înrobiți, supunându-ne conducerii naturii noastre firești, găsim adevărata viață și viața din belșug în Cristos! Găsim o uimitoare uniune cu Dumnezeul Atotputernic, prin Duhul Sfânt, care este aici ca să ne întărească și să ne conducă în tot adevărul!

Mă rog să trăiți pentru Domnul, urmându-L în fiecare zi, și să beneficiați de binecuvântările și răsplățile pe care le aduce viața trăită zilnic în armonie cu Dumnezeu Tatăl.


Eli Cockrell


Dacă nu v-ați pocăit cu adevărat niciodată și nu ați acceptat mântuirea pe care o oferă Isus, vă rog să citiți articolul „Mântuirea - Salvarea eternă a sufletului”

Dacă în trecut ați trăit pentru Cristos, dar pe urmă ați părăsit „calea îngustă” și v-ați dori să vă reîntoarceți la Dumnezeu, vă rog să citiți articolul „Oricine regretă păcatl se poate întoarce la Isus!”.

Una dintre cele mai clare dovezi ale dragostei Lui Dumnezeu, o găsim în „Pilda fiului risipitor” (Luca 15:11-32). Fiul mai tânăr a dat dovadă de lipsă de dragoste și respect când i-a cerut tatălui său moștenirea, în posesia căreia ar fi trebuit să intre doar după moartea acestuia. În continuare a demonstrat cât era de iresponsabil, „ducând o viață destrăbălată” și risipind averea pentru care probabil că tatăl lui a muncit din greu. Nu s-a trezit la realitate decât după ce a a fost nevoit să muncească ca paznic la porci, ca să poată supraviețui. Porcii făceau parte dintre animalele necurate și erau o urâciune pentru evrei. Umilința și lipsurile erau greu de îndurat, dar numai când a ajuns jos de tot și-a dat seama cât de mult a greșit și că i-ar fi fost mult mai bine ca argat al tatălui său. Recunoștea cât de mult a greșit și că nu mai merita să-i fie fiu.

Luca 15:20-24 „Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’ Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim, căciacest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.””

Tatăl, nu doar că l-a primit, dar a alergat spre el, grăbind momentul întâlnirii. L-a îmbrățișat și l-a sărutat mult. Sub nici o formă nu l-a primit cum ar fi meritat, dimpotrivă, l-a tratat ca pe cel mai bun, iubitor și ascultător fiu. I-a făcut o primire împărătească și a dat o masă mare cu cele mai alese mâncăruri, ca și ceilalți să se bucure de bucuria lui de tată al cărui fiu „era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit”.

Așa se poartă Tatăl Ceresc cu toți cei care se întorc la El. Toți L-am tratat pe Dumnezeu cu lipsă de respect și de reverență și ne-am risipit moștenirea vieții veșnice, în toți anii pe care i-am trăit înainte să ne pocăim. Nu sunt mulți cei care se pocăiesc când le merge bine. Majoritatea se întorc doar după ce ajung la limita suportabilității și nu mai au nici o soluție pentru problemele prin care trec. Indiferent cât de mici sau mari au fost păcatele fiecăruia dintre noi, toți am păcătuit și cel mai grav păcat a fost că nu am acceptat jertfa Lui Isus pentru noi. Dar când Duhul Sfânt ne-a convins de păcat și am înțeles că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, a fost suficient să facem un pas spre Isus, ca El să facă zece spre noi. Domnul aleargă în întâmpinarea fiecărui fiu rătăcitor care se întoarce „acasă” și „„este bucurie înaintea îngerilor Lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte”” (Luca 15:10).

În dragostea Sa, Domnul nu se uită la neascultarea, răzvrătirea sau gravitatea păcatelor celui care se pocăiește. Dumnezeu ne tratează pe fiecare în parte, indiferent cine suntem, ca pe un fiu preaiubit. Așa a făcut dintotdeauna și continuă să facă la fel până când Isus va reveni pe nori să ne ridice la cer. 

Când Isus a devenit Domnul vieții noastre, am încetat să mai rătăcim și am găsit Calea spre viață. Isus este „Calea, Adevărul și Viața”, El este singura cale către Dumnezeu Tatăl (Ioan 14:6), iar când ne vom da „ultima suflare”, vom intra în adevărata viață, cea veșnică. 

1 Ioan 4:18 „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.”

Dacă trăim în ascultare de Domnul și dorim să-i facem pe plac, nu avem de ce să ne fie frică. Isus spune „nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă”” (Matei 10:28). Nu avem de ce să ne temem de oameni, pentru că și dacă ne-ar ucide trupul, sufletul și duhul nostru vor fi instantaneu în rai. Singura frică pe care trebuie s-o avem, este „frica de Domnul”, ca să rămânem pe calea care duce spre cer.


Carmen Pușcaș

Suntem mântuiți prin harul Domnului, pe care-l primim cadou, nu datorită vreunui merit personal. Cuvântul original din limba greacă, tradus prin mântuit, este „sozo” și conform „Strong's Concordance” și „NASB Translation” înseamnă: a salva, a mântui, a vindeca, a restaura starea de sănătate, a păzi, a proteja, a păstra. Rădăcina cuvântului este „sōs” care înseamnă: în condiții de siguranță, salvat de pericole. Termenul apare de peste 300 de ori în Noul Testament și totalitatea sensurilor sale reprezintă tot ce a câștigat Isus la cruce pentru cei care se încred în El, eliberarea de efectele și puterea păcatului și intrarea în siguranța și protecția Domnului.
​
Faptele Apostolilor 15:11 „Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”

Romani 5:15-17 „Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. 16 Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare. 17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Cristos!”

Efeseni 2:7,8 „ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Cristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”

Romani 6:14-16 „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?”

Vom domni în viață, dacă înțelegem ce este harul ca să-l putem primi pe deplin, împreună cu neprihănirea Lui Cristos.(Romani 5:17). Putem domni, doar prin Isus, când El domnește în noi. Dar pentru asta trebuie să rămânem în El și cuvintele Lui să rămână în noi, să trăim vieți curate, fără păcat, ca să „nu dăm prilej diavolului”, adică să nu-i dăm dreptul legal să ne atace și să ne facă rău, prin păcatul comis. Când păcătuim suntem robii celui de care ascultăm și cu siguranță, nu domnim, ci suntem sub dominația celui rău.

Odată ce am primit harul Lui Dumnezeu, prin credința în Isus Cristos, păcatul nu mai are autoritate peste noi (Romani 6:14). Adevărul biblic este foarte clar. Dumnezeu nu ne forțează să-l acceptăm, nici să-l aplicăm. Dar dacă ne dorim să înțelegem voia Lui și să trăim în ascultare de El, Duhul Sfânt ne deschide ochii spirituali, ca să înțelegem ce citim și Cuvântul să devină viu și lucrător în inimile noastre.

Puteți citi mai multe în articolul „Harul - Favoarea nemeritată”

Carmen Pușcaș